DIVERSITATEA LUMII VII

Prof. Mihai Adriana Nicoleta

Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploieşti
 DIVERSITATEA LUMII VII
1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Datorită diversităţii mari a lumii vii s-a impus gruparea
organismelor în sisteme de clasificare, ţinând cont de
particularităţile acestora. Ştiinţa care se ocupă de clasificarea
organismelor se numeşte taxonomie sau sistematică.
Unităţile de clasificare se numesc taxoni (taxis = ordine).
Grupele de organisme se încadrează în mai multe categorii
sistematice: regnul, încrengătura, clasa, ordinul, familia,
genul, specia.
 Categorii sistematice

Specia = unitatea fundamentală în clasificarea organismelor

şi cuprinde indivizi care au caracteristici asemănătoare, care
iau naştere din strămoşi comuni şi se pot încrucişa dând
naştere unor urmaşi fertili.
Genul = mai multe specii ce au caracter foarte apropiat între
ele;
Familia = genuri înrudite;
Ordinul = mai multe familii ce au caractere comune;
Clasa = mai multe ordine care au caractere asemănătoare;
Încrengătura(Filum) = mai multe clase care au caracteristici
generale comune;
Regnul = reuneşte încrengăturile ce au caractere comune.
Fiecare organism are o denumire ştiinţifică.
Denumirea ştiinţifică este în limba latină şi este
formată din 2 cuvinte : primul cuvânt reprezintă
genul şi se scrie cu literă mare, iar al doilea
cuvânt reprezintă specia şi este scris cu literă
mică. Acest sistem a fost introdus de Karl Linné
şi se numeşte nomenclatură binară.
Ex. : Rosa canina (măceş)
Rosa - genul ; canina – specia
 Regnuri
Organismele vii sunt clasificate în 5 regnuri :

I. Monera (Procariota)
II. Protista (Protoctista)
III. Fungi (Eumycota)
IV. Plante (Plantae)
V. Animale (Animalia)
 Organismele procariote sunt unicelulare, nu au nucleu
diferenţiat, prezintă nucleoid, reproducerea se realizează prin
diviziune directă şi au un singur cromozom. Organismele
procariote fac parte din regnul Monera.

Organismele eucariote sunt unicelulare sau pluricelulare, au

nucleu diferenţiat, reproducerea este complexă şi au un număr
constant de cromozomi pentru fiecare specie. Organismele
eucariote fac parte din regnurile Protista, Fungi, Plante şi
Animale.
 VIRUSURI
Virusurile se află la limita dintre viu şi neviu.
- Virusurile sunt entităţi infecţioase, care provoacă boli numite
viroze la plante(ex.: mozaicul tutunului etc.), animale (ex.:
turbarea) şi om (ex.: gripă, SIDA, hepatită, variolă, poliomielită
etc.).
- Nu au structură celulară, nu sunt organisme, deci nu sunt
încadrate în niciunul din cele 5 regnuri.
- Nu au metabolism propriu şi se multiplică numai în celula
gazdă pe care o parazitează.
 Structura:
- capsidă – un înveliş format din proteine, ce alcătuiesc capsomerele
- genom viral – un miez alcătuit din ADN la adenovirusuri sau
dezoxiribovirusuri (ex. bacteriofag, virusul variolei etc.) sau ARN la
ribovirusuri (ex. virusul mozaicului tutunului, virusul HIV, virusul gripal etc.).
Virusul gripal Bacteriofag

Virusurile se pot găsi în 3 stări :

- virion (virusul infecţios matur) este unitatea morfo - funcţională a
virusurilor;
- virus vegetativ este virion fără capsidă
- provirus este virusul decapsidat (genomul viral) integrat în
cromozomul celulei gazdă.
 REGNUL MONERA
Cuprinde organisme procariote solitare sau coloniale. Prezintă nutriţie
heterotrofă sau autotrofă, reproducere asexuată, prin diviziune directă. Din regnul
Monera fac parte bacteriile.
Bacteriile se împart în arhebacterii şi eubacterii.
Eubacteriile (bacteriile propriu-zise) sunt unicelulare, microscopice, se înmulţesc
prin diviziune directă, sunt răspândite în toate mediile de viaţă. Au forme diferite:
sferică (coci), cilindrică (bacili), spiralată (spirili, spirochete), virgulă (vibrioni).
 BACTERII
După modul de nutriţie, bacteriile se clasifică în:
1. Autotrofe (îşi prepară singure hrana):
- chemosintetizante: hidrogenbacterii, bacterii sulfuroase, nitrificatoare,
feruginoase
- fotosintetizante: bacterii cromogene purpurii.
2. Heterotrofe (iau hrana gata preparată):
- saprofite: bacterii de putrefacţie, bacterii de fermentaţie (de ex. Lactobacillus
bulgaricus ce produce fermentaţia lactică, Acetobacter pasteurianum ce produce
fermentaţia acetică).
- parazite, produc boli numite bacterioze: bacilul Koch provoacă
tuberculoza/TBC, vibrionul holerei provoacă holera.
După tipul respiraţiei, bacteriile pot fi:
- Aerobe (folosesc oxigenul atmosferic): bacilul fânului
- Anaerobe (nu folosesc oxigenul atmosferic): bacilul tetanosului
 REGNUL PROTISTA
Cuprinde organisme eucariote, unicelulare sau
pluricelulare, solitare sau coloniale, au nutriţie
autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită),
prezintă înmulţire asexuată(prin spori) şi înmulţire
sexuată (prin izogamie, heterogamie şi oogamie). Din
regnul Protista fac parte: Sporozoare, Alge,
Flagelate(Euglene), ciliofore, rizopode etc.
 SPOROZOARE
Sunt organisme parazite, imobile, ce produc boli la
animale şi om. În ciclul lor de viaţă formează spori
de rezistenţă la condiţiile nefavorabile din mediu.
Ex.: Plasmodiul malariei, produce malaria la om,
fiind transmis de femela ţânţarului anofel;
plasmodiul atacă globulele roşii, distrugându-le.
 ALGELE
Algele sunt organisme talofite, deoarece corpul vegetativ se numeşte tal şi nu este
diferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze. Talul poate fi unicelular sau pluricelular.
Algele, majoritatea acvatice, trăiesc libere sau fixate, iar unele dintre ele formează
colonii. Au nutriţie autotrofă, deoarece conţin pigmenţi clorofilieni, verzi, roşii sau
bruni, contribuie astfel la oxigenarea mediului; intră în alcătuirea planctonului şi
constituie hrană pentru alte animale acvatice. Sunt de mai multe feluri:
- Algele-verzi (Chlorophyta) - trăiesc în bazine acvatice, pe ziduri, conțin
pigmentul verde, clorofilă.
Ex.: verzeala zidurilor, mătasea broaştei, lâna broaştei, salata de mare
- Algele roşii (Rhodophyta) - trăiesc în mări şi oceane, în zone calde, la adâncimi
mari, conţin pigmentul roşu, ficoeritrină.
Ex.: Ceramium rubrum, Porphyra.
- Algele brune (Phaeophyta) - trăiesc în mări și oceane, în zone reci și calde, la
adâncimi mici, conţin pigmentul brun, fucoxantină.
Ex.: Laminaria, Fucus, Cystoseira, Sargassum.
 Euglene (fitoflagelate)
Sunt protiste unicelulare, acvatice, mobile, se deplasează cu ajutorul
flagelului, au înmulțire prin diviziune directă, prezintă stigma (organit
sensibil la lumină), au nutriție mixotrofă: autotrofă la lumină, heterotrofă la
întuneric.
Ex.: Euglena verde
 REGNUL FUNGI
Cuprinde ciupercile, care sunt organisme eucariote, imobile, unicelulare sau
pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Sunt talofite, iar talul se numeşte
miceliu, care este format din filamente ramificate numite hife. Au nutriţie heterotrofă
(deoarece nu conțin clorofilă). Reproducerea poate fi asexuată (prin înmugurire, spori
sau porţiuni de miceliu) sau sexuată (prin contopirea gameţilor). Regnul Fungi
cuprinde mai multe clase, din care fac parte Clasele Ascomicete şi Bazidiomicete.
• Clasa Ascomicete - organul sporifer se numeşte ască, în care se formează
ascosporii
Ex. : - Saprofite: mucegaiul verde–albăstrui, din care se obţine penicilina; drojdia de
bere şi drojdia vinului, care realizează fermentaţia alcoolică, utilizate în industria
băuturilor alcoolice;
- Parazite: cornul secarei
• Clasa Bazidiomicete - organul sporifer este bazidia, unde se dezvoltă
bazidiosporii
Ex.: - Saprofite: comestibile: ciuperca de câmp, hribi, gălbiori;
otrăvitoare: pălăria şarpelui.
- Parazite: rugina grâului, tăciunele porumbului.

Ciuperca de câmp Rugina grâului

Unele ciuperci pot trăi în simbioză cu algele verzi sau cu
rădăcinile plantelor superioare, formând următoarele asocieri:
– micorize = ciuperci + rădăcinile plantelor superioare
– licheni = ciuperci + algele verzi
 REGNUL PLANTE
Cuprinde organisme eucariote pluricelulare, cu nutriție autotrofă, foarte rar
heterotrofă; reproducerea este asexuată (prin spori, bulbi, tuberculi, rizomi,
fragmente din corp) şi sexuată (prin gameți).
Plantele au fost împărţite în plante avasculare şi plante vasculare.
Plantele avasculare nu au țesuturi conducătoare specializate, sunt
talofite(lipsesc organele vegetative), acestea sunt muşchii (briofite). Aceştia
împiedică eroziunea solului, menţin umiditatea solului.
Muşchii (Briofite) se împart în muşchi hepatici şi muşchi frunzoşi.
Muşchii frunzoşi (Briate) sunt muşchi superiori, cu tal cormoid: rizoizi, tulpiniţă,
frunzișoare.
Ex: muşchiul de pământ, muşchiul de turbă, muşchiul de fântână.
 Plantele vasculare
Plantele vasculare sunt plante superioare, ce prezintă vase conducătoare
lemnoase şi liberiene. Sunt cormofite, adică au corpul vegetativ numit corm, ce
se diferenţiază în rădăcină, tulpină şi frunze.
Se clasifică în trei încrengături : Pteridofite, Gimnosperme, Angiosperme.
Încrengătura Pteridofite – ferigi - sunt cormofite inferioare, nu au flori și
semințe, se înmulțesc prin spori, cormul este alcătuit din: rădăcini adventive,
rizom, frunze lung pețiolate; ferigile fosile au format cărbunii superiori, de
asemenea sunt utilizate ca plante ornamentale.
Cuprind mai multe clase, ca de exemplu Clasa Filicate, care sunt plante
vasculare inferioare pentru că au corm incomplet.
Ex.: feriga comună, feriguța.
 Încrengătura Gimnosperme
Sunt plante cu flori și semințe. Semințele nu sunt închise în fruct(gimnos = gol,
descoperit, sperma = sămânţă). Frunzele sunt aciculare; gimnospermele se mai
numesc răşinoase deoarece au canale rezinifere ce secretă răşină şi conifere
deoarece florile lor sunt dispuse în conuri. Florile sunt unisexuate, iar embrionul are
mai multe cotiledoane.
Sunt folosite în industria mobilei, în construcţii, în industria celulozei şi hârtiei.
Ex: brad, pin, molid, zadă, larice, ienupăr.
 Încrengătura Angiosperme
Sunt plante care au sămânţa închisă în fruct, embrionul are unul sau două
cotiledoane, la floare apar învelișuri florale (sepale - caliciul, petale - corola), iar
fecundaţia este dublă. Au valoare nutritivă, medicinală, decorativă.
Angiospermele se împart în două clase: dicotiledonate şi monocotiledonate.
Clasa Dicotiledonate - embrionul are două cotiledoane, rădăcinile sunt pivotante
sau rămuroase, frunzele pot fi simple sau compuse, florile sunt pe tipul cinci, rar
pe tipul patru. Clasa Dicotiledonate cuprinde mai multe familii:
- Ranunculacee: piciorul cocoșului, bujorul
- Rozacee: măceș, trandafir, măr, păr
- Leguminoase(Papilionacee): mazăre, fasole
- Composite (Asteracee): floarea soarelui, păpădia
- Crucifere(Brassicacee): varza, conopida, ridichea
- Umbelifere(Apiacee): morcov, pătrunjel
- Solanacee: cartof, pătlăgeaua roșie
- Fagacee: fag, stejar
Dicotiledonate
 Monocotiledonate
Embrionul are un cotiledon, rădăcinile sunt fasciculate, frunzele sunt sesile(fără peţiol),
florile sunt pe tipul trei, nu pot fi diferenţiate sepalele de petale.
Clasa Monocotiledonate cuprinde mai multe familii:
- Graminee: grâu, porumb
- Liliacee: crin, lalea, ceapă
- Iridacee: iris, gladiolă
- Amarilidacee: ghiocelul, narcisa.
 REGNUL ANIMALE
Cuprinde organisme eucariote pluricelulare, metazoare, au
nutriţie heterotrofă, prezintă ţesuturi, organe şi sisteme de
organe.
Se împart în două mari grupe:
• NEVERTEBRATE: Celenterate, Platelminţi,
Nematelminţi, Anelide, Moluşte, Artropode
• CORDATE - cuprind vertebrate: Peşti, Amfibieni, Reptile,
Păsări, Mamifere.
 NEVERTEBRATE
Sunt animale care nu au schelet intern; sunt răspândite în toate
mediile de viaţă. Sunt grupate în mai multe încrengături:
Încrengătura Celenterate sunt nevertebrate acvatice, marine și de
apă dulce, prezintă o singură cavitate a corpului numită celom, pot
exista sub formă fixă (polip) şi sub formă mobilă (meduză); intră în
alcătuirea planctonului marin. Din acestea fac parte clasele :
- Hidrozoare - predomină forma fixă
ex.: hidra de apă dulce
- Scifozoare - predomină forma mobilă
ex.: meduza de curent rece
 Încrengătura viermi laţi (Platelminţi)
Majoritatea sunt viermi paraziți, unii având în ciclul lor de dezvoltare una
sau mai multe gazde intermediare, corpul este aplatizat, nesegmentat,
prezintă organe de fixare în corpul gazdei (ventuze, coroană dublă de
cârlige). Cuprind mai multe clase din care fac parte:
- Clasa Trematode – viermi paraziţi în corpul
omului, ovinelor sau bovinelor;
sistemul reproducător este bine dezvoltat.
Ex.: viermele de gălbează

- Clasa Cestode - respiraţia este anaerobă, nu au sistem

digestiv, au două gazde: gazda intermediară (porcul), gazda definitivă
(omul).
Ex.: tenia
 Încrengătura viermilor cilindrici (Nematelminţi)
Sunt viermi ce au corpul cilindric, nesegmentat, prezintă două
orificii: bucal şi anal.
Una din clasele de viermi cilindrici este Clasa nematode care
cuprinde specii parazite, dăunătoare, produc boli.
Ex.: limbricul, trichina şi oxiurul.
 Încrengătura viermilor inelaţi (Anelide)
Trăiesc în mediul acvatic, în sol, au corpul format din inele, au sistemul
nervos ganglionar scalariform, iar pe părţile laterale ale corpului au nişte
expansiuni tegumentare, parapode sau cheţi. Din anelide fac parte:
- Clasa Oligochete - cheţii sunt înfipţi direct în tegument.
Ex: râma
- Clasa Hirudinee – viermii sunt temporar paraziţi, iar saliva conţine o
substanţă anticoagulantă numită hirudină.
Ex.: lipitoarea
 Încrengătura moluşte
Au corpul moale, alcătuit din cap, masă viscerală şi picior. Piciorul este musculos
şi poate avea formă de talpă, la melci, formă de lamă de topor, la scoici şi formă de
braţe, la caracatiţă. Masa viscerală este acoperită cu o manta care secretă cochilia.
Între manta şi corp se află cavitatea paleală unde se găsesc branhiile. La melci
mantaua este bine vascularizată şi are rol în respirație. Au importanță alimentară
sau în confecţionarea unor obiecte de podoabă. Cuprind mai multe clase:
• Clasa gasteropode - capul și piciorul se pot retrage în cochilie
Ex.: melcul de livadă, limax, Murex;
• Clasa lamelibranhiate - au simetrie bilaterală, masa viscerală este protejată de
două valve
Ex.: scoica de lac, scoica de râu, midia;
• Clasa cefalopode – sunt carnivore, au respiraţie branhială
Ex. : caracatiţa, sepia.
 Încrengătura artropode
Sunt răspândite în toate mediile de viaţă, au corpul segmentat, protejat de un
exoschelet format din chitină, au picioare articulate, respiră prin branhii sau trahei .
Unele distrug insectele dăunătoare, altele au importanță alimentară.
Clase de artropode sunt:
- Clasa Arahnide - au corpul format din cefalotorace și abdomen, o pereche de
clești (chelicere)
Ex.: păianjenul, scorpionul
- Clasa Crustacei(crustacee) - au corpul format din cefalotorace și abdomen, au 5
perechi de apendici locomotori
Ex.: racul, homarul, langusta
- Clasa Insecte – corp format din cap, torace şi abdomen, la cap au antene și ochi
compuși, respiră prin trahei
Ex.: albina, cărăbuşul de mai, ţânţarul
 CORDATE
Din cordate fac parte vertebratele, care prezintă coloană vertebrală.
VERTEBRATELE sunt cele mai numeroase şi mai evoluate cordate.
În funcție de temperatura corpului sunt:
- Poikiloterme, cu temperatura corpului variabilă (peşti, amfibieni, reptile);
- Homeoterme, cu temperatura corpului constantă (păsări, mamifere).
CLASA PEŞTI - cuprinde vertebrate acvatice, corpul are formă hidrodinamică,
tegumentul produce solzi, prezintă înotătoare, au respirație branhială. Au importanţă
ecologică deoarece sunt verigi importante în lanţurile trofice din ecosistemele acvatice,
sunt alimente de bază în hrana omului. Pot fi cartilaginoşi și osoşi.
Peştii osoşi au schelet osificat parţial sau total, branhiile sunt adăpostite în camerele
branhiale, acoperite cu opercule; au vezică înotătoare. Pot fi:
Acipenseride – au schelet osificat parţial, înotătoarea codală are lobi inegali, sunt
sturionii: morun, păstrugă, cegă, nisetru;
Teleosteeni - cu schelet osos, înotătoarea codală are lobi egali.
Ex.: crap, păstrăv, știucă, somn. Morun Crap
 CLASA AMFIBIENI
Sunt vertebrate adaptate la viața de uscat, dar legate de mediul
acvatic prin reproducere, respirația este cutanee la adult (pielea fiind
umedă, subţire şi bogat vascularizată), dublată de respirația
pulmonară; la stadiile larvare respirația este branhială; fecundația este
externă; distrug insecte dăunatoare cu care se hrănesc. Clasificare:
- urodele (amfibieni cu coadă): salamandra, tritonul;
- anure (amfibieni fără coadă): broasca de lac, brotăcelul.
Salamandra Broasca de lac
 CLASA REPTILE
Sunt adaptate secundar mediului acvatic, au tegumentul îngroșat, uscat,
acoperit cu solzi cornoși sau plăci cornoase, se deplasează prin târâre
(reptens = târâre), unele reptile au membre scurte și dispuse lateral sau nu
au membre; respiraţia este pulmonară; se înmulțesc prin ouă; distrug
insectele şi moluştele dăunătoare, au importanţă în industria marochinăriei,
în medicină.
Clasificare:
- Ofidieni (şerpi) : şarpe de casă, viperă;
- Lacertilieni (şopârle): şopârla cenuşie, guşterul;
- Chelonieni (broaşte ţestoase): broasca ţestoasă de uscat, caretul;
- Crocodilieni (crocodili): crocodilul de Nil, aligatorul, gavialul.
 CLASA PĂSĂRI
Prezintă adaptări la zbor: forma corpului este aerodinamică; membrele
anterioare sunt transformate în aripi; oasele sunt pneumatice; corpul este
acoperit cu pene, puf şi fulgi. Sternul poate prezenta carena de care se prind
muşchii pectorali dezvoltaţi. Păsările sunt sursă de hrană pentru unele
carnivore şi pentru om, distrug unele insecte dăunătoare.
Păsările acarenate(fără carenă, nu sunt bune zburătoare): struţul african,
pasărea kiwi.
Păsările carenate(au carenă) se împart în:
Galiforme: găina, prepeliţa;
Paseriforme (păsărele): vrabia, rândunica;
Columbiforme: porumbel de stâncă, turturea;
Răpitoare de zi: acvila, uliul;
Răpitoare de noapte: bufnița, cucuveaua;
Ciconiforme: barza albă, barza neagră;
Anseriforme: gâsca, raţa;
Pisciforme: ciocănitoarea pestriţă.
Păsări acarenate Păsări carenate
 CLASA MAMIFERE
Cele mai evoluate vertebrate care nasc pui vii, care sunt hrăniţi cu laptele
produs de mamele, au corpul acoperit cu păr. Unele dintre mamifere au
importanţă economică.
Placentare - sunt mamifere superioare, vivipare (dau naştere la pui),
embrionul se dezvoltă în uterul mamei, de care se leagă prin placentă.
Acestea sunt:
- insectivore: ariciul, cârtiţa;
- carnivore: lupul, leul;
- pinipede: foca, morsa;
- edentate: furnicarul;
- paricopitate: vaca, oaia;
- imparicopitate: calul, zebra;
- chiroptere: liliacul;
- rozătoare: iepurele, veveriţa;
- cetacee: balena, delfinul;
- proboscidieni: elefantul indian;
- primate: maimuţa, omul.
Mamifere Placentare
 1.2. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII ÎN ROMÂNIA
Biodiversitatea (diversitatea speciilor) reprezintă varietatea organismelor ce
populează un anumit spaţiu (habitat), iar conservarea biodiversităţii reprezintă un proces
complex, ce se desfăşoară într-un cadru legislativ internaţional şi naţional. Plante
ocrotite în România: floarea de colţ, garofiţa Pietrei Craiului, laleaua pestriţă, bujorul
românesc, papucul doamnei, lotusul etc.
Animale ocrotite în România: capra neagră, râsul, ursul, broasca ţestoasă
dobrogeană, pelicanul comun, cocoşul de munte etc.
În scopul conservării biodiversităţii au fost înfiinţate parcuri naţionale şi rezervaţii
naturale, iar unele specii pe cale de dispariţie au fost declarate monumente ale naturii.
Parcurile naţionale cuprind un complex de arii protejate, ce conservă habitatele
naturale şi biodiversitatea florei şi faunei spontane.
Ex.: Parcul Naţional Bucegi, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Retezat etc.
Rezervațiile naturale din România cuprind ariile protejate de interes național.
Ex.: Delta Dunării, Cheile Bicazului, lacul Sfânta Ana etc.
 APLICAŢII

I. A. Scrieţi, pe foaia de examen, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere

din afirmaţia următoare, astfel încât aceasta să fie corectă.
Virusurile au în structura lor ............, formată din proteine şi ............ ,
reprezentat de ADN sau ARN.
Răspuns: capsidă, genom viral

B. Numiți două clase de vertebrate; scrieți, în dreptul fiecărei clase, câte un

exemplu reprezentativ.
Răspuns.: Peşti - crap; Amfibieni - broasca de lac

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este

corectă o singură variantă de răspuns.
1. Cefalopodele sunt:
a. celenterate; b. moluşte; c. artropode; d. anelide Răspuns: b.
2. Face parte din încrengătura gimnosperme:
a. muşchiul de pământ; b. feriga comună; c. bradul; d. fasolea Răspuns: c.
3. Ofidienii aparţin:
a. amfibienilor; b. păsărilor; c. mamiferelor; d. reptilelor Răspuns: d.
 APLICAŢII
D. Ciţiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare. Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată,
scrieţi, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmaţiei, litera A.
Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi, pe foaia de examen, în dreptul cifrei
corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să
devină adevărată. Folosiţi, în acest scop, informaţia ştiinţifică adecvată. Nu se acceptă
folosirea negaţiei.
1. Râma face parte din Anelide.
2. Ascomicetele aparţin regnului Protista.
3. Gramineele sunt briofite.
Răspuns: 1. A
2. F - Fungi
3. F - Angiosperme
 APLICAŢII
III. 1. În lumea vie, organismele pot avea nutriţie autotrofă şi nutriţie heterotrofă.
a) Enumeraţi câte un exemplu de grupe de organisme pentru cele două tipuri de
nutriţie.
b) Scrieți un argument în favoarea afirmației următoare: „Majoritatea plantelor au
nutriție autotrofă”.
c) Construiţi patru enunţuri afirmative, utilizând limbajul ştiinţific adecvat. Folosiţi, în
acest scop, informaţii referitoare la următoarele conţinuturi:
- Ciuperci - nutriție simbiontă;
- Bacterii saprofite şi bacterii parazite.
Veţi construi câte două enunţuri din fiecare conţinut.
a) Nutriţie autotrofă – algele
Nutriţie heterotrofă – ciupercile.
b) Majoritatea plantelor au nutriție autotrofă deoarece îşi pot prepara singure
hrana fiindcă au clorofilă, pot realiza fotosinteza.
c) - Ciupercile pot trăi în simbioză cu rădăcinile plantelor superioare şi formează
micorizele.
- Lichenii reprezintă simbioza dintre ciuperci şi algele verzi.
- Bacteriile de fermentaţie şi cele de putrefacţie sunt bacterii saprofite.
- Bacilul Koch este parazit, provoacă tuberculoza.
 APLICAŢII
III. 2. c. Alcătuiţi un minieseu intitulat „Plantele vasculare”, folosind
informaţia ştiinţifică adecvată. În acest scop, respectaţi următoarele etape:
- enumerarea a şase noţiuni specifice acestei teme;
- construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maxim trei-
patru fraze, folosind corect şi în corelaţie noţiunile enumerate.

Noţiuni: ferigi, gimnosperme, angiosperme, sămânţa,

dicotiledonate, monocotiledonate.

Plantele vasculare sunt cormofite şi cuprind trei încrengături, ferigi,

gimnosperme şi angiosperme. Ferigile se înmulţesc prin spori, iar
gimnospermele nu au sămânţa închisă în fruct. Angiospermele
prezintă fructe şi seminţe şi se împart în două clase, dicotiledonate
şi monocotiledonate.
SPOR LA ÎNVĂŢAT!

SUCCES!