Capitolul 1.

Prezentarea strategiilor şi
politicilor majore de mediu

1.1. Caracterizarea politicilor și strategiilor

de mediu

1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea

Europeană
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană

 Literatura de specialitate indică faptul că

două treimi din cetăţenii Uniunii Europene
consideră că protecţia mediului este, în primul
rând, o datorie a Uniunii Europene, în timp ce
sănătatea şi educaţia (de exemplu) sunt
considerate responsabilităţi ale fiecărui stat
membru.
 UE a reuşit în ultimul timp să joace un rol
important la nivel internaţional în ceea ce
priveşte acţiunile de decizie şi cooperare.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană
 Preocuparea pentru mediu dobândește un caracter
distinct odată cu consemnarea, de către Clubul de la
Roma, a diminuării resurselor naturale și a
deteriorării rapide a calității apei, aerului și solului.
 Politica comună de mediu a fost creată în 1972 și a
devenit cu timpul una dintre cele mai importante politici
comune ale Uniunii Europene:
– Importanța sa nu este datorată mărimii fondurilor alocate
(care nu depășesc fondurile de care dispun politica agricolă
sau politica regională), ci faptul că politica de mediu a
devenit politica orizontală a Uniunii Europene, aspectele
de protecție a mediului fiind considerate obligatorii.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană
 Astfel, prima încercare a Comunităţii Europene de a
rezolva probleme de mediu a avut loc la cea dintâi
conferinţă globală pe probleme de mediu ("Despre
mediul înconjurător omului"), ţinută la Stockholm, în
1972. Conferinţa a stimulat activităţile naţionale în
domeniul protecţiei mediului în multe ţări europene.
 În acelaşi an, statele membre ale EEC (European
Economic Community) au subliniat importanţa politicii
mediului la summit-ul şefilor de state şi guverne ţinut la
Paris. Statele membre au cerut Comisiei Europene să
elaboreze un Program de Acţiune pentru Mediu,
incluzând un calendar precis.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană

 Primul Program de Acţiune pentru Mediu (EAP)

elaborat de către şefii de state şi guverne din cadrul
Comunităţii pe baza acestei cereri se constituie în chiar
începutul politicii de mediu a Comunităţii.
 Deşi primele măsuri s-au concentrat mai degrabă pe
repararea daunelor deja apărute, chiar primul EAP a
enunţat principiile de prevenire. Aceste principii au
fost parţial reluate, lărgite şi completate de următoarele
trei EAP-uri (în 1977, 1983 şi 1987)..
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană
 În primul Program de acţiune pentru mediu au fost înscrise
următoarele 11 principii:
 Daunele/pagubele aduse mediului trebuie evitate, decât să fie
combătute ulterior (principiul prevenirii)
 Impactul măsurilor asupra mediului trebuie luat în considerare
cât mai devreme posibil
 Utilizarea excesivă a resurselor naturale trebuie evitată, pentru
a nu perturba echilibrul ecologic
 Acordarea de sprijin financiar pentru cercetări asupra mediului
 Persoana sau compania care este în principal responsabilă
pentru daune aduse mediului trebuie să plătească despăgubiri
(principiul poluatorului care plăteşte)
 Activităţile dintr-un stat membru trebuie să nu fie dăunătoare
mediului unui alt stat membru
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană
 În primul Program de acţiune pentru mediu au fost înscrise
următoarele 11 principii:
 Trebuie să se ţină seama de interesele ţărilor în curs de dezvoltare
 Trebuie elaborate strategii pe termen scurt şi lung pentru a mări
influenţa politicii europene de mediu pe alte continente
 Se impune educaţia privind mediu, atât timp cât conservarea naturii
este o datorie ce priveşte pe fiecare cetăţean al Comunităţii Europene
 Când se combat efectele nocive asupra mediului, trebuie stabilit, de la
caz la caz, nivelul optim de acţiune (nivel comunitar, naţional sau
regional)
 Se impune armonizarea politicilor de mediu naţionale, în vederea
evitării acţiunilor unilaterale şi a ajungerii la o politică de mediu
coordonată, fără ca acest lucru să împiedice progresul pe plan
naţional.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.1. Strategii şi politici de mediu în Uniunea Europeană
 Politica de mediu nu acționează independent, ci reflectă
interesul societății civile în această direcție (interes
manifestat prin crearea a numeroase mișcări și organizații de
mediu). În unele țări s-a ajuns la crearea și dezvoltarea unor
partide politice "verzi", cu un real succes în arena politică.
 Însă, nu trebuie uitată nici rezistența, reținerea și inerția care
se manifestă, atunci când obiectivele de mediu par a limita
competitivitatea industrială și creșterea economică. Acest
aspect nu face decât să sublinieze odată în plus nevoia unei
abordări concentrate la nivel european și necesitatea
existenței unei politici de mediu active și integrate capabilă
să răspundă provocărilor care apar în plan economic.
 .
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective
 Politica de mediu a Uniunii Europene este susținută de un
număr de factori instituționali implicați în pregătirea, definirea și
implementarea sa și care se află în permanentă consultare cu
guvernele statelor membre, cu diverse organizații industriale și
organizații nonguvernamentale. Prin diversele atribuții pe care le
au, aceștia contribuie la caracterul sinergetic al politicii de mediu
și asigură realizarea obiectivelor sale atât la nivel legislativ, cât
și la nivel de implementare.
 Direcția Generală de Mediu a fost creată în 1981 și este direct
responsabilă pentru elaborarea și asigurarea implementării
politicii de mediu. Rolul său este de a iniția și definitiva noi
acte legislative în domeniu și de a asigura că măsurile astfel
adoptate vor fi implementate de statele membre.
 Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective
 Consiliul Miniștrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii
Europene și se reunește de câteva ori pe an, în scopul coordonării
politicilor de mediu ale statelor membre.
 Implicarea Parlamentului European în politica de mediu a Uniunii
se manifestă prin cooperarea acestuia cu celelalte instituții și
implicarea în procesul de co-decizie. In anul 1973 Parlamentul a
înființat un Comitet de Mediu, format din specialiști și responsabili
pentru inițiativele legislative privind protecția mediului și protecția
consumatorului.
 Comitetul Regiunilor are rol consultativ și asigură implicarea
autorităților regionale și locale în procesul de decizie la nivel
comunitar. Aspectele de mediu sunt responsabilitatea Comisiei, alături
de planificarea spațiala și de chestiunile ce țin de politica urbană și de
mediu.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective
 Agenția Europeană de Mediu are sediul la Copenhaga și are
ca scop principal colectarea, prelucrarea și furnizarea de
informații privind mediul ambiant către decidenți și către
public.

Clădirea Agenţiei Europene

de Mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective
 Acest lucru se realizează prin activități permanente de monitorizare
a mediului și semnalarea în timp util a problemelor pe cale de
apariție. Astfel, activitatea sa constă în:
– Furnizarea de informații pe baza cărora sunt întemeiate deciziile
politice;
– Promovarea celor mai bune practici în domeniul tehnologiilor și
protecția mediului;
– Sprijinirea Comisiei Europene în diseminarea cercetărilor în
domeniul mediului.
 Deși nu este direct implicată în procesul de decizie, comunicările și
rapoartele sale asupra situației mediului joacă un rol esențial în
adoptarea noilor strategii și măsuri de protecție a mediului la nivel
comunitar și fundamentează majoritatea deciziilor Comisiei în această
direcție.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective

 Exemple:

Harta poluării atmosferice

Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective
 Deciziile factorilor instituționali implicați în politica de protecție a
mediului se iau în conformitate cu următoarele principii (stabilite
prin Art. 175 al Tratatului CE):
– ca regulă generală, deciziile se iau prin votul majorității
calificate în Consiliu și prin cooperarea cu Parlamentul
European;
– pentru programele de acțiune, se respectă decizia majorității
calificate în Consiliu și în co-decizie cu Parlamentul European;
– decizii în unanimitate în Consiliu și la consultarea cu
Parlamentul European - pentru aspectele fiscale și măsurile
privitoare la planificarea teritorială, utilizarea terenurilor și
managementul resurselor de apă, precum și a măsurilor ce
afectează politica energetică.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor
majore de mediu
1.1.2. Factorii instituționali ai politicii de mediu. Obiective

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a

Uniunii Europene sunt clar stipulate de Art. 174 al
Tratatului C.E. și sunt reprezentate de:
 conservarea, protecția și îmbunătățirea calității
mediului;
 protecția sănătății umane;
 utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;
 promovarea de măsuri la nivel internațional în
vederea tratării problemelor regionale de mediu și nu
numai.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Un domeniu atât de marcat de incertitudine, cum este mediul, nu

putea să scape preocupărilor de elaborare a politicilor globale şi
sectoriale.
Apariţia şi dezvoltarea politicilor de mediu se justifică cu atât
mai mult cu cât realizarea unor obiective de ordin economic şi social
reflectă natura stohastică a evoluţiei mediului ca sistem aflat în
interdependenţă cu sistemele antropice.
La aceasta se adaugă şi faptul că mecanismul pieţei, gândit şi
promovat în termenii economiei neoclasice, este implicat de o manieră
secvenţială şi nesemnificativă în reglarea relaţiei “mediu – sistem
socio-economic”, ceea ce reclamă intervenţia directă a puterii publice
printr-un ansamblu de măsuri constituite ca parte componentă a
politicii de mediu.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Încondiţiile adâncirii şi globalizării ecocrizei, la care

se adaugă multiplicarea interdependenţelor dintre
economiile diferitelor ţări, politica de mediu tinde să
devină o dimensiune permanentă a politicii generale a
unui stat în raporturile sale cu celelalte state,
bunăstarea unei naţiuni fiind tot mai greu de asigurat
pe principiul preponderenţei efortului propriu.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

a). Conţinutul şi dinamica politicilor de mediu

Politica de mediu poate fi definită ca un ansamblu coerent de
măsuri şi mijloace prin care se urmăreşte conservarea capacităţii
de suport a sistemelor naturale.
Componentele politicii de mediu vizează sfera reglementărilor
(generale şi specifice), dar şi modificarea comportamentului
producătorilor şi consumatorilor, a societăţii civile în ansamblul
său, inclusiv prin mijloace financiare şi economice, la toate
acestea adaugându-se problema transferului de informaţie, a
comunicării în domeniul mediului.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Prima generaţie a politicilor de mediu avea ca obiective soluţionarea unor
probleme legate de contaminarea aerului, apei, tratarea reziduurilor solide
urbane şi conservarea spaţiilor naturale.
Această primă trăsătură era rezultatul direct al mesajului de conservare a
resurselor naturale, (regenerabile şi neregenerabile), recepţionat de sistemul
socio-economic.
O a doua trăsătură constă în abordarea fragmentară, sectorială a
problemelor mediului şi fără a se urmări armonizarea cu politicile economico-
sociale sectoriale şi globale.
În timp, căutarea soluţiilor de relansare economică a condus la
amplificarea conţinutului politicilor de mediu, acesta incluzând gestiunea
raţională a resurselor naturale, conservarea patrimoniului natural – cultural şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii (mediul apare, astfel, ca una din variabilele tot mai
importante ale funcţiei bunăstării economico-sociale). Valabilitatea noii optici
privind relaţia dintre creşterea şi dezvoltarea economică şi conservarea
capacităţii de suport a mediului a fost exprimată, de altfel, cu ocazia unor studii
concrete, ca cel efectuat de Institutul de Tehnologie al Statului Massachusetss,
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Sfârşitul anilor ’70 marchează pasul spre o nouă filozofie a

politicilor de mediu, concepută în jurul noţiunii de dezvoltare
durabilă. Politicile de mediu devin preponderent anticipative,
implicând într-o măsură sporită societatea civilă; de asemenea,
devin evidente tendinţele de globalizare a politicilor de mediu şi
integrare a acestora în sistemul celor social-economice.
Cel de-al cincilea Program Comunitar de Politică şi acţiune în
favoarea Mediului şi dezvoltării durabile, lansat de Comisia
Comunităţii Europene, reprezintă o nouă strategie în domeniu,
apărută ca reacţie la realitatea actuală, aceea a puţinilor paşi
concreţi făcuţi în direcţia asigurării funcţionalităţii sistemelor
naturale.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

b). Etapele politicilor de mediu

Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

c). Cerinţele politicilor

de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

d). Operaţionalizarea politicilor de mediu

Indiscutabil, fezabilitatea oricărei politici de mediu depinde
de posibilităţile de aplicare şi de control asupra acesteia.
Coerenţa, severitatea politicii de mediu sunt atribute de reţinut,
dar se pot transforma în simple speculaţii dacă din motive obiective
şi/sau subiective ansamblul măsurilor şi mijloacelor pentru
protecţia mediului, pentru refacerea calităţii acestuia, nu pot fi
aplicate într-o proporţie suficient de mare.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Măsurile directe se vor concretiza în:

• instrumente legislative - trebuie să asigure un nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii publice şi a mediului, precum şi respectarea obligaţiilor cuprinse în
acordurile şi convenţiile internaţionale şi pe probleme de mediu.
• Instrumente economice - acţionând în direcţia internalizării
costurilor corectează nivelul preţurilor şi contribuie la o utilizare responsabilă a
resurselor naturale, la diminuarea nivelului poluării şi la o gestiune activă şi
eficientă a deşeurilor.
• instrumente pentru sprijin orizontale – vizează: ameliorarea bazei de date
despre mediu; promovarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în
direcţia creării unor tehnologii mai puţin poluante sau corective, ş.a.
• promovarea proiectelor de mediu exprimă necesitatea armonizării politicilor
economice cu cele de mediu, în contextul programelor de ajustare, structurală
şi sectorială prin politici monetare, bugetare, în domeniul pieţelor de capital, a
energiei, etc.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
Pe plan internaţional, în sistemul pârghiilor de operaţionalizare a politicilor de
mediu, se conturează o tendinţă tot mai evidentă de extindere a instrumentelor
indirecte (economice) de protecţie a mediului.
În ceea ce priveşte normele şi standardele, prin care se stabilesc în mod direct
restricţiile ecologice de desfăşurare a unei activităţi, principalele limite se manifestă
prin:
 caracterul dual, normele şi standardele exprimând în acelaşi timp atât
interdicţia de a depăşi un anumit nivel al emisiilor cât şi “autorizarea”de a
polua până la acest nivel fără a suporta cel puţin o parte din pagubele asfel
provocate;
 caracterul uniform, ceea ce face ca, în condiţiile unor ecobilanţuri diferite de
la zonă la zonă, să apară posibilitatea înregistrării de “fraude ecologice” atât în
relaţiile dintre regiunile aceloraşi ţări cât şi în relaţiile dintre ţări;
 caracterul static, normele şi standardele riscând să se transforme într-un factor
de blocaj în raport cu funcţionalitatea relaţiei “mediu-activitate economico-
socială”
 favorizarea intervenţionalismului în economie, ceea ce poate diminua şansele
evoluţiei economiei spre starea de optimalitate.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Clasificarea instrumentelor economice pentru protecţia mediului:

Din punct de vedere al obiectivelor urmărite:

• instrumente de finanţare;
• instrumente de incitare (incitative);
Instrumentele de finanţare au ca obiectiv principal alimentarea unor
fonduri necesare finanţării proiectelor de mediu în timp ce
instrumentele incitative au ca obiect principal descurajarea creşterii
fondului şi stocului de capital tehnic activ în domeniile poluante sau a
promovării de tehnologii “agresive” faţă de mediu.
Din punct de vedere al efectelor scontate:
– instrumente pentru protecţia ecosistemelor;
– instrumente pentru protecţia funcţiilor mediului
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Din punct de vedere al sferei de aplicare:

• instrumente pentru protecţia resurselor naturale;
• instrumente pentru reducerea volumului emisiilor;
• instrumente pentru reducerea volumului produselor poluante.

Evoluţia calităţii mediului, cu accente dramatice pentru anumite zone,

precum şi tendinţa evidentă de globalizare a fenomenelor şi proceselor
de degradare a naturii demonstrează urgenţa unor politici active,
asumate la nivel naţional şi global.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

e). Instrumente de aplicare

Evoluţia politicii de mediu şi schimbările înregistrate de aceasta
sunt reflectate de:
– obiectivele şi priorităţile acesteia,
– numărul tot mai mare al instrumentelor de implementare.
Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de
instrumente:
 legislative,
 tehnice
 economico-financiare,
la care se adaugă un set de „instrumente ajutătoare” ce răspund mai
degrabă noilor tendinţe şi strategii de protecţie a mediului.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

e1). Instrumentele legislative - creează cadrul legal al politicii

comunitare de protecţie a mediului şi sunt reprezentate de legislaţia
existentă în acest domeniu, adică de cele peste 200 de acte
normative (directive, regulamente şi decizii) adoptate începând cu
anul 1970 (acestea constituie aşa numitul acquis comunitar).
e2). Instrumentele tehnice - asigură respectarea standardelor de
calitate privind mediul ambiant şi utilizarea celor mai bune
tehnologii disponibile.
În categoria instrumentelor tehnice pot fi incluse:
 Standarde şi limite de emisii etc.;
 Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT);
 Denominarea „eco” (eco-etichetarea);
 Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în Stetele Membre.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Standardele şi limitele de emisii sunt incluse în legislaţia

specifică şi au menirea de a limita nivelul poluării mediului şi de a
identifica marii poluatori.
Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT) ţin de faptul că
legislaţia de prevenire şi control a poluării industriale impune
utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat.
Instituţii specializate elaborează Ghiduri BAT pentru diverse
domenii industriale (energie, metalurgie, chimie etc.) şi a căror
utilizare devine obligatorie.
Denominarea „eco” este un instrument ce are drept scop
promovarea produselor cu un impact de mediu redus, comparativ
cu alte produse din acelasi grup.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

În plus, titularizarea „eco” oferă consumatorilor informaţii clare

şi întemeiate ştiinţific asupra naturii produselor, orientându-le
astfel opţiunile. Această titularizare are rolul evidenţierii
produselor comunitare care îndeplinesc anumite cerinţe de mediu şi
criterii „eco” specifice, criterii stabilite şi revizuite de Comitetul
Uniunii Europene pentru Denominare Eco - responsabil de altfel şi
pentru evaluarea şi verificarea cerinţelor referitoare la acestea.
Produsele care au îndeplinit criteriile de acordare a acestei
denominări pot fi recunoscute prin simbolul „margaretei”(logo-ul
specific).
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

La sfârșitul anilor 80, odată cu cererea tot mai mare a produselor
care să provoace cât mai puțin rău mediului, au apărut eco-
etichetele, indicând cât de bine se adaptează un produs mediului.
Iar pentru că dezvoltarea produselor prietenoase mediului
reprezintă un instrument cheie pentru trecerea către modele de
producție și consum durabile, numărul de eco-etichete existente la
nivel global a înregistrat o creștere considerabilă, ajungându-se ca
și guvernele și companiile private să se implice în acest sector.
Definiția etichetei ecologice este aceea de simbol grafic și / sau
text descriptiv aplicat pe produs sau ambalaj, într-o broșura sau alt
document informativ care însoțește produsul și care oferă
informațiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale
produselor oferite pe piață
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Eco etichetarea este fundamental diferită de orice alt fel de

certificare, în primul rând pentru că aceasta intenționează să
recompenseze performanța de mediu. Eco etichetele se bazează pe
stabilirea ciclului de viață al unui produs, informând consumatorul
despre impactul pe care un produs îl are asupra mediului în
diferitele sale etape de producție, distribuție, utilizare și debarasare.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Exista două tipuri de eco etichetări: cele sponsorizate și cele

apărute exclusiv din inițiative aparținând întreprinzătorilor
privați, adică voluntare.
Eco etichetarea voluntară se împarte la rândul sau în eco
etichetarea în cadrul căreia criteriile sunt impuse de o a treia parte
și alta care se bazează pe propria declarație a producătorilor.
In timp ce unele eco etichete se aplică la nivel regional, altele
sunt folosite la nivelul unui singur stat, iar unele sunt mai stricte
decât altele.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în Statele Membre

(SM) au fost create pentru a asigura conformitatea cu legislaţia de
mediu a UE şi aplicarea uniformă a acesteia. Acest lucru este
posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la
organizarea, desfăşurarea, urmărirea şi popularizarea rezultatelor
inspecţiilor de mediu în toate SM.
Alte două instrumente sunt reprezentate de reţelele de măsură şi
control a poluării aerului, solului, apei etc. şi de bazele de date
privind nivelul poluării, pragurile de alertă, inventarul de emisii
poluante etc. Acestea monitorizează permanent situaţia mediului şi
oferă informaţiile necesare iniţerii de acţiuni cu scop reparatoriu şi
preventiv..
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

Un rol important în implementarea politicii de mediu

a UE îl are Sistemul financiar de management şi audit
al mediului - EMAS (Eco-Management and Audit
Scheme), creat în vederea îmbunătăţirii performanţei de
mediu a organizaţiilor europene şi a furnizării de
informaţii publicului şi părţilor interesate.
Aderarea organizaţiilor la acest sistem este una
voluntară şi bazată pe îndeplinirea unor criterii
specifice; odată acceptate, aceste organizaţii pot folosi
logo-ul EMAS în declaraţiile publice, în antet şi în
reclamele publicitare ale produselor, serviciilor sau
activităţilor lor (dar nu îl pot aplica pe produsele sau pe
ambalajele produselor lor şi nu îl pot folosi pentru
compararea cu alte produse).
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

e3). Instrumentele financiare ale politicii de mediu -

Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE şi de
Fondul de Coeziune.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

 Programul LIFE a fost lansat în 1992 cu scopul de a co-finanţa

proiectele de protecţie a mediului in ţările UE, precum şi în
ţările în curs de aderare.
 Programul LIFE este structurat în trei componente tematice:
  LIFE – Natura;
  LIFE – Mediu;
  LIFE - Ţări terţe.
 Toate trei urmăresc îmbunătăţirea situaţiei mediului
înconjurător dar fiecare dintre ele avînd buget şi priorităţi
specifice.
 Componenta Măsuri însoţitoare funcţionează ca o subcategorie
a acestora şi are rolul de a asista cu materiale, studii şi informaţii
la implementarea celor trei componente tematice, precum şi de a
finanţa acţiuni de diseminare şi schimb de bune practici.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

 Proiectele finanţate prin programul LIFE trebuie să

îndeplinească un set de criterii ce reflectă relevanţa şi
seriozitatea acestora şi care cer ca proiectele:
– să fie de interes comunitar şi să contribuie la realizarea
obiectivelor LIFE;
– să fie implementate de parteneri serioşi din punct de
vedere financiar şi tehnic;
– să fie fezabile în termeni de propuneri tehnice, planificarea
acţiunilor, buget şi cost-eficacitate.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

 Uniunea Europeană lansează o noua sesiune de apeluri de

proiecte dedicate de această dată Proiectelor pregătitoare, menite
să contribuie la întărirea capacitații Uniunii Europene de a
asigura desfășurarea de servicii de voluntariat, de către tânără
generație și care au ca principal scop protejarea siturilor
NATURA 2000, protecția mediului, restaurarea ariilor naturale,
ecosistemelor și a capacitații de derulare a proiectelor aflate în
implementare.
 Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului
LIFE pentru perioada 2014-2020 - 3 456 655 000 EUR în prețuri
curente, care reprezintă 0,318 % din suma totală a creditelor
pentru angajamente astfel cum se specifică în Regulamentul
(UE) nr. 1311/2013.
 .
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

 Programul LIFE completează în mod activ prevederile „Foii de

parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al
utilizării resurselor”, care își propune acțiunile necesare pentru
a orienta Uniunea spre o creștere sustenabilă și eficientă.
 Prin urmare, domeniul prioritar „mediu și utilizarea eficientă a
resurselor” sprijină punerea în aplicare eficace a politicii de
mediu a Uniunii de către sectoarele public și privat, în special în
sectoarele de mediu reglementate de Foaia de parcurs, prin
facilitarea dezvoltării și a schimbului de noi soluții și bune
practici.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu

 Programul LIFE contribuie la atingerea obiectivelor

respective.
 Prin urmare, domeniul prioritar „natură și biodiversitate” se
axează pe punerea în aplicare și gestionarea rețelei Natura
2000, instituită prin Directiva 92/43/CEE a Consiliului, în
special în ceea ce privește cadrele de acțiune prioritară elaborate
în temeiul articolului 8 din directiva respectivă, pe dezvoltarea și
diseminarea de bune practici cu privire la biodiversitate, pe
Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, precum și pe
provocările mai ample în materie de biodiversitate, identificate
în strategia Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020
 .
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.3. Componentele şi instrumentele de aplicare ale politicii de mediu
 Comisia Europeana a lansat cererea de propuneri de proiecte 2016 pentru programul
european «Life» 2014-2020. Programul «Life» are 2 subprograme, «Mediu» si
«Politici Climatice», iar fiecare dintre acestea, mai multe domenii de actiune:
  Subprogramul MEDIU, căruia i se vor aloca prin aceasta cerere 273 936 184 €,
are 3 domenii prioritare:
– mediu si utilizarea eficienta a resurselor;
– natura si biodiversitate;
– guvernanta si informare in domeniul mediului
 minium 55 % din resursele bugetare alocate proiectelor sprijinite prin intermediul
subvențiilor de acțiune in cadrul subprogramului pentru mediu sunt dedicate
proiectelor care sprijină conservarea naturii si a biodiversității.
  Subprogramul POLITICI CLIMATICE, căruia i se vor aloca 63 600 000 €, are
3 domenii prioritare:
– atenuarea schimbărilor climatice;
– adaptarea la schimbările climatice;
– guvernanta si informare in domeniul climei
 Regulamentul programului prevede obiective specifice pentru fiecare componenta a
celor 2 subprograme
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi politicilor majore de
mediu
1.1.4. Caracteristicile politicii de mediu din România

Ca si in alte state, mediu înconjurător din Romania este afectat de

majoritatea activităților economice, precum si de sursele de poluare
transfrontaliere. De asemenea, ca o consecința a poziției sale geografice,
Romania este o tara cu o diversitate biologica ridicata, exprimata atat la
nivel de ecosisteme, cat si la nivel de specii.
Aceste aspecte sunt tratate de numeroase strategii nationale, cum ar
fi Strategia Naționala de Mediu, Politica in domeniul gospodaririi apelor,
Strategia de conservare a biodiversității, Managementul integrat al
zonelor costiere, in domeniul schimbarilor climatice, al inundatiilor, al
eficientei energetice, securitatii nucleare.
Axul central al acestor politici de mediu il constituie asigurarea unui
mediu mai curat pentru sanatatea locuitorilor tarii, intreruperea cercului
vicios al saraciei si deteriorarii mediului, asigurarea unei cresteri
economice regenerative si inovative, spre binele generatiilor actuale si
viitoare.
Capitolul 1. Prezentarea strategiilor şi
politicilor majore de mediu

1.2. Fundamentarea strategiilor și

politicilor de mediu
Capitolul 1. Bibliografie

1.1.1. / 1.1.2. Sursa: http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-

politice/POLITICA-DE-MEDIU-IN-UNIUNEA-E34725.php
1.1.3. Sursa: www.ecomagazin.ro http://www.ecomagazin.ro/eco-etichetarea-
%E2%80%93-de-la-producatori-preocupati-la-consumatori-informati/
https://www.slideshare.net/PepeSuceava/ecomarcarea
https://www.gazetadeagricultura.info/eco-bio/614-agricultura-
ecologica/19148-etichetarea-produselor-ecologice.html
https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/financial
_instruments_ro.pdf

Sursa: http://www.mmediu.ro/categorie/life/87