Președintele Consiliului

Președintele Consiliului European nu poate exercita simultan un mandat

național și are următoarele atribuții, potrivit art.15 alin 6, TUE:
a) prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European;
b) asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în
cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri
Generale;
c) acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului
European;
d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune
a Consiliului European.
e) asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii
în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a
aduceatingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate. Potrivit art. 15 al TUE, funcția Consiliului
European este de a da uniunii impulsurile necesare dezvoltării și să definească
orientările și prioritățile politice generale.
 Atribuțiile C.E.
a. nu are atribuții legislative.
b. se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel
(articolul 15, alin 4, TUE).
c. conduce procedurile de revizuire ordinară și simplificată în conformitate cu
articolul 48 din TUE privind tratatele de înființare și funcționare ale Uniunii
Europene.
d. numește, cu majoritatea calificată, Înaltul Reprezentant al Uniunii
Europene pentru afaceri externe și politica de securitate.
e. propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al
Comisiei iar pe baza aprobării date de Parlament, Comisia este numită de
Consiliul European, cu majoritate calificată.(art.17 alin 7 TUE).
f. adoptă cu majoritatea calificată1: ”(a) o decizie de stabilire a listei
formațiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale și cea Afaceri
Externe, în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Tratatul privind
Uniunea Europeană; (b) o decizie referitoare la președinția formațiunilor
Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 16
alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană.” (articolul 236TFUE).
g. definește și stabilește orientările strategice ale planificării legislative și
operaționale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție.
 Atribuțiile C.E.
h. poate să constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor
prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat
membru să-și prezinte observațiile (hotărând în unanimitate la propunerea
unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea
Parlamentului European, articolul 7 din TUE).
i. adoptă în unanimitate, la inițiativa Parlamentului European și cu
aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenței Parlamentului
European (art. 14, alin 2, TUE).
Consiliul European poate adopta următoarele tipuri de documente:
- decizii, doar în cazuri foarte importante și prin care se constituie rezolvarea
unor problematici intens dezbatute, nu sunt numeroase;
- decizii de procedură prin care se realizează declinarea de competență altor
instituții comunitare;
- oriențări și directive prin care șefii de state sau guverne fizează și orientează
acțiunea Uniunii Europene prin stabilirea priorităților urmărite;
- declarații, făcute cu privire la un eveniment major la nivel unional sau
internațional.
În privința activității decizionale Consiliul European se supune
prevederilor articolului 235 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene
(TFUE)
 Consiliul
Consiliul își are originile în Tratatul de la Paris (1952) care a instituit
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)..
Consiliul este o instituție interguvernamentală care asigură reprezentarea
tuturor statelor membre, prin câte un „reprezentant la nivel ministerial al fiecărui
stat membru, împuternicit să angajaze guvernul statului membru pe care îl
reprezintă și să exercite dreptul de vot”. Prin această reprezentare se asigură
legitimitatea statală a Uniunii Europene.
Conform art. 13, par.1 din TUE, art.237 – 243 TFUE, Consiliul este un pol de
decizie esențial al Uniunii Europene prin care s-a îmbunătățit eficacitatea în
condițiile creșterii permanente a numărului membrilor.
Ca principal legislator al Uniunii Europene, Consiliul negociază și adoptă
acte legislative în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul European
prin procedura legislativă ordinară, cunoscută și sub numele de codecizie.
Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență
exclusivă sau competență partajată cu statele membre.
Împreună cu Parlamentul European exercită funcția legislativă și funcția
bugetară (art 16 TUE) și funcții de definire a politicilor și de coordonare, în
condițiile prevăzute de tratate.
 Consiiliul

Consiliul este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre în domenii

specifice, cum ar fi:
- politicile economice și bugetare (Consiliul coordonează politicile
economice și bugetare ale statelor membre în vederea consolidării
guvernanței economice în UE. Consiliul monitorizează politicile bugetare ale
acestora și consolidează cadrul bugetar al UE. De asemenea, se ocupă de
aspectele juridice și practice ale monedei euro, de piețele financiare și de
fluxurile de capital). Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul
European. Perioada bugetară acoperă un an calendaristic. De obicei, este
adoptată în decembrie și începe la 1 ianuarie anul următor.
- politica de ocupare a forței de muncă (Consiliul elaborează anual, pe baza
concluziilor Consiliului European, orientări și recomandări pentru statele membre
privind situația ocupării forței de muncă în UE).
Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE pe
baza orientărilor stabilite de Consiliul European.
Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în numele UE, a
acordurilor dintre UE și țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile
internaționale. La sfârșitul negocierilor, Consiliul decide cu privire la semnarea și
încheierea acordului, pe baza unei propuneri din partea Comisiei.
 Consiiliul

Consiliul este asistat în activitățile sale de către Secretariatul General cu

atribuții complexe în gestionarea activităților instituției. Secretariatul General
are ca atribuții:
- transmite membrilor Consiliului și Comisiei cererile de includere a punctelor
pe ordinea de zi și documentele pentru care termenele menționate anterior nu
au fost respectate;
- eliberează permise pentru accesul la reuniunile Consiliului;
- asigură informarea prealabilă a publicului cu privire la datele și orele
aproximative la care au loc transmisiile audiovizuale;
- elaborează lunar o sinteză a actelor adoptate prin procedură scrisă; constată
finalizarea procedurilor scrise;
- elaborează proiectele de procese-verbale în termen de cincisprezece zile și le
înaintează Consiliului sau Coreper în vederea aprobării;
- actualizează și publică lista grupurilor de pregătire.
 Președinția Consiliului

Președinția Consiliului se exercită pe rând de către fiecare stat membru, pentru

o perioadă de șase luni în virtutea egalității între acestea.
Președinția este responsabilă pentru aplicarea Regulamentului de
procedură și asistată de reprezentantul statului membru care va
deține președinția următoare, asigură buna derulare a dezbaterilor.
Modalitatea de luare a deciziilor în Consiliu este prin vot iar majoritatea
calificată este cea mai frecvent utilizată metodă care a pus în umbră metoda
unanimității, utilizată acum doar în cazuri expres prevăzute de tratate.
 Consiliul, Consiliul European și Consiliul Europei – diferențieri după
criteriile de apariție, componență și atribuții
Referitor la criteriul apariției Consiliul European a apărut pe cale neconvențională,
prin întâlnirile repetate ale șefilor de stat și de guvern care aveau loc la nivel înalt.
Pe de altă parte Consiliul a luat naștere pe cale convențională, fiind creat în urma
Tratatelor de instituire a Comunităților Europene.
Comisia Europeană: Compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru,
inclusiv președintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate (vicepreședintele Comisiei), Comisia Europeană este
organismul executiv al UE care reprezintă şi susţine interesele Europei în
ansamblul său (şi nu pe cele ale vreunui stat membru) și a cărei funcționare ”este
dominată de principiul colegialității”1. Membrii Comisiei Europene, denumiți și
comisari, sunt numiți în funcție pentru un mandat de 5 ani iar președintele pentru
același număr de ani. Președintele Comisiei are următoarele atribuții:
- definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea;
- decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerența, eficacitatea
și colegialitatea acțiunilor acesteia;
- numește vicepreședinții, alții decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate, dintre membrii comisiei;
- poate solicita demiterea membrilor Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.
 Consiliul, Consiliul European și Consiliul Europei – diferențieri după
criteriile de apariție, componență și atribuții

Prin intermediul funcției de inițiativă legislativă, Comisia transpune

principiile tratatelor UE în politici și legislație și de asemenea formulează
recomandări și opinii inspirate de textele tratatelor fondatoare.
Comisia Europeană are astfel, o funcție politică și una administrativă. Ca organ
executiv, Comisiei îi revine ”responsabilitatea de a gestiona politicile și
programele comunitare și de a aloca fondurile necesare în acest sens”
De asemenea, Comisia, deși nu este titulară a puterii normative, ”are un rol
esențial în procesul adoptării actelor legislative ale Uniunii Europene, fiind
titulară a inițiativei legislative”.
Consiliul European nominalizează un candidat pentru postul de
preşedinte al Comisiei. Acesta trebuie să obţină votul majorităţii membrilor
Parlamentului European. Dacă deputaţii europeni resping propunerea, Consiliul
trebuie să nominalizeze un alt candidat în termen de o lună. Preşedintele ales
îşi formează echipa de comisari, analizând propunerile ţărilor UE şi stabilind
portofoliul fiecărui membru. Cu un mandat de cinci ani, Preşedintele joacă un
rol major: defineşte orientările politice, atribuie un portofoliu fiecărui comisar
(piaţă internă, politică regională, transport, mediu, agricultură, comerţ etc.) şi
poate în orice moment să modifice atribuţiile acestora. Colegiul fixează
obiectivele strategice şi programul anual de lucru.
 Consiliul, Consiliul European și Consiliul Europei – diferențieri după
criteriile de apariție, componență și atribuții

În cadrul Comisiei, fiecare membru este responsabil de un anumit portofoliu

sau domeniu politic. Comisia funcţionează potrivit principiului colegialităţii
iar deciziile sunt luate în comun de colegiul comisarilor, care răspunde în
mod colectiv în faţa Parlamentului European. Principiul colegialităţii
garantează: calitatea deciziilor, întrucât pentru fiecare propunere trebuie să fie
consultaţi toţi comisarii; independenţa instituţiei, pentru că deciziile sunt
adoptate fără presiuni partizane; asumarea responsabilităţii politice de către
toţi comisarii, chiar şi atunci când deciziile sunt adoptate cu majoritate de voturi.
Pe lângă activitatea Secretariatului General, un serviciu special cu rang de
direcție generală, administrația comunitară a Comisiei a fost organizată în
direcții generale, acestea fiind alcătuite la rândul lor din alte unități
administrative.
Hotărârile Comisiei Europene sunt adoptate cu majoritatea numărului
membrilor săi indiferent de sensul și natura deciziei, în ședință convocată de
președinte și conform procedurilor stipulate. Reuniunile au loc cel puțin o dată
pe săptămână și de câte ori este nevoie, nu sunt publice iar dezbaterile sunt
confidențiale. Deciziile sunt luate de către grupurile de comisari numite colegii,
din care fac parte, după caz, comisari în funcție de materia în care urmează a
se adopta decizia respectivă.
 Sistemul instituțional al Uniunii Europene și repartizarea puterilor

• se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului și

garantează buna desfășurare a tuturor activităților acestei instituții și ale
organelor sale constitutive;
• prezintă, în deschiderea fiecarei reuniuni a Consiliului European, punctul de
vedere și preocupările acestei instituții referitoare la subiecte specifice și la
punctele înscrise pe ordinea de zi;
• semnează, în urma adoptării de către Parlament, bugetul Uniunii Europene
în a doua lectură, acesta devenind astfel operațional;
• semnează, alături de Presedintele Consiliului, toate actele legislative
adoptate prin procedura de codecizie.
2. Prezidiul sau Biroul: dispune în problemele financiare, organizatorice și
administrative ale Parlamentului European.
3. Conferința Președinților este alcătuită din președintele PE și liderii
fracțiunilor parlamentare, respectiv doi reprezentanți ai deputaților neafiliați,
care însă nu au drept de vot.
4. Secretariatul General: asistă Parlamentul European, cu sediul la
Luxembourg și la Bruxelles. Secretariatul General își desfășoară activitatea sub
autoritatea unui Secretar General.
5. Comisiile parlamentare sunt responsabile de pregătirea lucrărilor din
ședințele plenare ale Parlamentului.
 Sistemul instituțional al Uniunii Europene și repartizarea puterilor
Printre cele mai importante roluri ale acestuia sunt funcția legislativă și cea
bugetară pe care le exercită împreună cu Consiliul, după cum se prevede în
art. 14 din TUE.
Parlamentul are în mod tradițional, un rol consultativ în elaborarea actelor
juridice neavând putere legislativă deplină. Prin generalizarea procedurii de
codecizie, Parlamentul European a obținut aceeași putere de decizie ca și
Consiliul.
De asemenea, prin Tratatul de la Lisabona, se recunoaște puterea de
decizie ”prin implicarea sa în domenii altă dată în competența exclusivă a
Consiliului sau în care era prevăzută doar consultarea parlamentară.