METODELE

DIDACTICE
METODOLOGIA
ȘI TEHNLOGIA
INSTRUIRII
 ★ Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor şi
procedeelor didactice utilizate în procesul de învăţământ.
★ În calitate de teorie stricto sensu, metodologia instruirii
precizează natura, funcţiile şi clasificările posibile ale diferitelor
metode de învăţământ.
★ Sunt descrise caracteristicile operaţionale ale metodei, în
perspectiva adecvării lor la circumstanţe diferite ale instruirii, şi
sunt scoase în evidenţă posibilităţile de ipostaziere diferenţiată
ale acestora, în funcţie de creativitatea şi inspiraţia profesorului.
★ În didactică, metoda se referă la calea care e urmată,
drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educaţionale.
★ Metoda didactică este o cale efcientă de organizare şi
desfăşurare a predării-învăţării şi se corelează cu celelalte
componente ale instruirii.
 Sintetizând mai multe definiţii
avansate de diferiţi pedagogi, profesorul
George Văideanu arată că metoda de
învăţământ reprezintă calea sau
modalitatea de lucru:
★ Selecţionată de cadrul didactic
şi pusă în aplicare în lecţii sau activităţi
extraşcolare cu ajutorul elevilor şi în
beneficiul acestora;
★ Care presupune, în toate
cazurile, cooperarea între profesor şi elevi
şi participarea acestora la căutarea
soluţiilor, la distingerea adevărului de
eroare etc. ;
 ★ Care se foloseşte sub forma
unor variante şi/sau procedee
selecţionate,combinate şi utilizate în
funcţie de nivelul şi trebuinţele sau
interesele elevilor, învederea asimilării
temeinice a cunoştinţelor, a trăirii
valorilor, a stimulării spiritului creativ etc. ;
★ Utilizarea metodelor nu vizează
numai asimilarea cunoştinţelor, permite
profesorului să se manifeste ca purtător
competent al conţinuturilor
învăţământului şi ca organizator al
proceselor de predare-învăţare încursul
desfăşurării acestora, el poate juca rolul de
animator, ghid, evaluator,predarea fiind
un aspect al învăţării.
 Metoda are un caracter polifuncţional,
în sensul că poate participa simultan sau
succesiv la realizarea mai multor obiective
instructiv-educative. Specialiştii în
metodologia didactică acreditează teza că
metodele deţin mai multe funcţii specifice.
★funcţia cognitivă = metoda
constituie pentru elev o cale de acces spre
cunoaşterea adevărurilor şi a procedurilor de
acţiune, spre însuşirea ştiinţei şi tehnicii, a
culturii şi a comportamentelor umane; metoda
devine pentru elev un mod de a afla, de a
cerceta, de a descoperi;
 ★funcţia formativ-educativă =
metodele supun exersării şi elaborării
diversele funcţii psihice şi fzice ale elevilor,
prin formarea unor noi deprinderi
intelectuale şi structuri cognitive, a unor noi
atitudini, sentimente, capacităţi,
comportamente; metoda de predare nu este
numai calea de transmitere a unor
cunoştinţe, ci şi un proces educativ;
★funcţia instrumentală sau
operaţională, în sensul că metoda serveşte
drept tehnică de execuţie, mijlocind
atingerea obiectivelor instructiv-educative;
★funcţia normativă sau de
optimizare a acţiunii, prin aceea că metoda
arată cum trebuie să se procedeze, cum să
se predea şi cum să se înveţe astfel încât să
se obţină cele mai bune rezultate.
METODELE DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
 Metodele didactice - reprezintă
acele căi prin care elevii ajung, în procesul
de învățământ, sub coordonarea
educatorilor, la dobândirea de cunoștințe,
deprinderi, la dezvoltarea capacităților
intelectuale și la valorificarea aptitudinilor
specifice.
Orice metoda de învățare se
transpune în practică printr-o serie de
procedee didactice. O metodă poate
deveni procedeu - ex: metoda explicației.
 FACTORI PE
CARE ÎI LUĂM • Scopul educațional, obiectivele vs
conținutul
ÎN CALCUL
• Mărimea clasei
ATUNCI CÂND
• Preferința/stilul de învățare al
ALEGEM O elevilor cu nevoi speciale
METODĂ
• Pentru elevii cu deficiențe mintale este
recomandată utilizarea povestirii ca
metodă didactică, însoțită de suporturi
ilustrativ-sugestive sau imagini filmate
(astfel se captează ușor atenția și este
facilitată implicarea afectiv-emoțională).

• În cazul deficienței de auz se recomandă

și folosirea analizei și sintezei cuvântului
dupa imaginea labiovizuală și kinesteziile
articulatorii corespunzătoare (palparea
zonei gâtului în zona laringelui pentru a
sesiza vibrațiile).
 CLASIFICAREA
METODELOR
1. Criteriul istoric
•Metode tradiţionale, clasice - expunerea, conversația, exercițiul,
demonstrația
•Metode noi sau moderne - problematizarea, modelarea, algoritmizarea
2. Aria de aplicabilitate, gradul de generalitate
•Metode generale, care se aplică în întreg procesul de învăţământ, în
predarea tuturor disciplinelor.
•Metode particulare sau speciale, folosite în predarea anumitor discipline
de învăţământ sau pe anumite trepte de şcolarizare.
3. Gradul de angajare a elevilor în procesul de învăţare
•Metode pasive - pun accent pe memoria reproductivă și ascultarea
pasivă
•Metode active – favorizează activitatea de explorare personală și
interacțiunea cu colegii
 4. Modul de prezentare a cunoştinţelor
•Metode verbale, livreşti, bazate pe cuvânt
•Metode intuitive, bazate pe imagine, pe concret -senzorial
•Metode de comunicare orală:
-metode expozitive (povestirea, expunerea, conversația, exercițiul, demonstrația)
-metode interogative (conversația euristică)
-metode care presupun discuții și dezbateri
•Metode bazate pe contactul cu realitatea- demonstrația, modelarea, experimentul.
5. Sarcina didactică fundamentală
•Metode de comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe
•Metode de repetare şi consolidare a cunoştinţelor
•Metode de formare de priceperi şi deprinderi
•Metode de evaluare a rezultatelor învăţării
 6. Gradul de dirijare a învăţării
•Metode algoritmice
•Metode semialgoritmice
•Metode euristice
7. Tipul de învăţare promovat
•Metode de învăţare prin receptare
•Metode de învăţare prin descoperire
•Metode de învăţare prin acţiune practică
•Metode de învăţare prin creaţie
8. Modul de organizare a activităţii
•Metode frontale, de activitate cu întreaga clasă
•Metode de învăţare în grup
•Metode de activitate în perechi
•Metode individuale
 Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice se
integrează într-un cadru specific de predare - învăţare,
structurat pe trei etape:
•Evocarea
•Realizarea sensului
•Reflecţia
GÂNDIREA •Gândirea critică se caracterizează prin:
•Formularea de către elevi a unor păreri personale, eventual
CRITICĂ originale;
•Dezbaterea responsabilă a tuturor ideilor şi soluţiilor
avansate;
•Alegerea raţională a soluţiilor optime din multitudinea
celor posibile;
•Rezolvarea eficientă a problemelor în timp optim.
 • Nu este o metodă didactică propriu-zisă.
• Are drept caracteristică separarea procesului de
producere a ideilor de procesul de valorizare,
evaluare a acestora.
1. Nu judecaţi ideile celorlalţi – cea mai importantă
BRAINSTORMING regulă.
2. Încurajaţi ideile nebuneşti sau exagerate.
3. Căutaţi cantitate, nu calitate în acest punct.
4. Notaţi tot.
5. Fiecare elev este la fel de important.
6. Generați idei din idei.
7. Nu vă fie frică de exprimare.
PRINCIPIILE
PEDAGOGIEI
PRACTICE
PRINCIPIUL AUTOMOTIVĂRII
CADRULUI DIDACTIC
Din discuția cu cadrele didactice a
reieșit adesea sintagma demotivării pentru a
urma o carieră de dascăl, acest lucru devenind
evident din două direcții:
•Pe de o parte, putem observa destul de clar că
o carieră în învățământ începe să fie din ce în
ce mai puțin atractivă în rândul absolvenților
de calitate din învățământul superior.
•Cadrele didactice titulare, cele care au ales
deja o astfel de carieră, încearcă la rândul lor
un puternic proces de demotivare, unele
renunțând la catedră în favoarea altor profesii.
 Katzenbach identifică cinci categorii de bază care trebuie îndeplinite
pentru ca o carieră anume să fie satifăcătoare pentru o persoană:
•Subzistența de bază (obținerea unui salariu adecvat, activarea într-un
mediu de muncă sigur și securizat pentru individ);
•Structură și control (persoana să știe ceea ce se asteaptă de la ea, să
înțeleagă lucrurile care se întâmplă, să posede un conntrol asupra propriului
viitor);
•Identitate și scop (persoana trebuie să vadă că realizările sale au valoare, să
fie mândră de propriile abilități și cunoștințe);
•Apartenență (individul este parte a unui grup care îl prețuiește, este parte a
ceva special, are sentimente de apartenență la un grup profesional);
•Oportunitate (existența unor oportunități privind provocările profesionale,
realizarea unor progrese, a învățării și dezvoltării)
 • Așa cum am observat mai devreme, încă
întâlnim în practică o prejudecată bine
înregistrată în mentalul colectiv: dacă este bine
pregătit profesional în domeniul de specializare
și dacă ai vocație, este suficient sa fii un bun
profesor. O asemenea perspectivă minimalizează
rolul cunoașterii pedagogice în tot acest proces,
PRINCIPIUL punând accent pe „ce predai” și nu pe „cum
CUNOAȘTERII predai”.
• Ei bine, această prejudecată - ca de altfel orice
PEDAGOGICE altă prejudecată - este falsă și în măsura sa
perturbă o bună evoluție în carieră a celor care
au ales să profeseze în domeniul didactic. În
orice activitate, cunoașterea în profunzime a
instrumentelor necesare pentru buna desfășurare
a activității este esențială.
 PRINCIPIUL
INTEGRĂRII TEORIEI
CU PRACTICA
• „Executarea se învață exersând. Talentul
se dezvoltă prin exercițiu. Cititul se
învață citind, scrisul scriind, cântul
cântând. Fiecare limbă se deprinde mai
bine prin practică, pe cale orală, prin
auz, lectură, decât prin reguli!”
(J.A. Comenius)
REGULI DE APLICARE
• lecţiile să urmărească şi obiective de tip
acţional;
• punerea în evidenţă a implicaţiilor
practice ale unei teorii;
• oferirea a cât mai multe situaţii concrete
pentru modele aplicative, experimentări,
transpuneri
• în practică, confirmări şi experimentări;
• teoria este impusă de practică;
• practica verifică teoria, iar teoria ridică
practica la un nivel superior;
• luarea în considerare a experienţei
anterioare a elevilor.
• Orice temă poate fi predată efectiv într-o formă intelectuală
corectă, oricărui copil, la orice vârstă, cu precizarea că orice
temă din programă poate fi prezentată în forme care să pună
accent fie pe acţiuni obiectuale, fie pe imagini, fie pe
mijloace verbale (Jerome Bruner).
PRINCIPIUL
• Dificultăţile create în învăţare se vor situa în zona proximei ACCESIBILITĂȚII
dezvoltări (Vâgotsky): materialul nu va fi prea dificil, ci
doar suficient de dificil pentru ca să asigure interesul şi să CUNOȘTINȚELOR,
poată fi asimilat cu ajutorul adultului.
PRICEPERILOR ȘI
REGULI DE APLICARE DEPRINDERILOR
• Învăţarea să se realizeze de la concret la abstract; de la
apropiat la îndepărtat; de la cunoscut la necunoscut; de la
particular la general; de la simplu la complex; de la uşor la
greu.
 BIBLIOGRAFIE
• Constantin Cucoș- coord, 2009,
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice,
Polirom, Iași- Cap. 2: Metodologia și
tehnologia instruirii
• Constantin Cucoș- coord, 2009,
Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice,
Polirom, Iași- Cap. Metodele de
învățământ,
• Ion-Ovidiu Pânișoară, 2015,
Profesorul de succes. 59 de principii
de pedagogie practică, Polirom, Iași