Cantecul lui Roland

O-nfrangere a fost, in vagauni adanci,

Cand ceata lui Roland, impresurata
De umbre si sageti, tarandu-se pe branci,
Se retragea sub luna-mbourata?
Din cornul lui suna-n zadar, neauzit
De rege si de toata avangarda,
Pe la apus de soare-n palos sprijinit,
Ardea ca paltinul traznit de moarte.
Viclene Ganelon, vulpoi vestit viiar,
Ce-s pufnetele-ti in inalte sfere?
S-au vestejit ca frunzele intr-un ierbar,
Ce nu le rumega nici dromaderii.
Bat grindeni de sageti, se-ntuneca pe deal.
Si, razemat cu spatele de stanca,
El pana azi sta darz la Roncesvalles...
Si cornul lui Roland mai suna inca.

Cantecul lui Roland

O-nfrangere a fost, in vagauni adanci,

Cand ceata lui Roland, impresurata
De umbre si sageti, tarandu-se pe branci,
Se retragea sub luna-mbourata?
Din cornul lui suna-n zadar, neauzit
De rege si de toata avangarda,
Pe la apus de soare-n palos sprijinit,
Ardea ca paltinul traznit de moarte.
Viclene Ganelon, vulpoi vestit viiar,
Ce-s pufnetele-ti in inalte sfere?
S-au vestejit ca frunzele intr-un ierbar,
Ce nu le rumega nici dromaderii.
Bat grindeni de sageti, se-ntuneca pe deal.
Si, razemat cu spatele de stanca,
El pana azi sta darz la Roncesvalles...
Si cornul lui Roland mai suna inca.