FIŞA DE LUCRU NR.

“Despre teritoriul României

Art.1 – Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de
România.
Art.2 – Teritoriul României este nealienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate sau
rectificate decât în virtutea unei legi.
Art.4 - Teritoriul este împărţit în judeţe, judeţele în plăşi, plăşile în comune. Aceste divisiuni
şi subdivisiuni, nu pot fi schimbate, sau rectificate decât prin o lege.
(Constituţia de la 1866)

Sarcină de lucru: Argumentaţi de ce Constituţia de la 1866 a fost percepută pe plan extern ca

o manifestare a independenţei.

Fisa de lucru nr. 3

Regele Carol era de statură mijlocie, se ţinea însă drept şi purta capul sus, cu o atitudine de
mândrie care îţi dădea iluzia că este mult mai înalt decât era în realitate. Maximilian Harden
în necrologul său ce i-a consacrat în “Die Zukunft” are dreptate când zice: “Deşi mic, voia să
pară mare şi adesea reuşea.” Trăsăturile lui erau de o mare fineţe. Mai ales din profil, avea un
cap clasic de medalie, parcă fusese predestinat pentru domnie Vorbea scandat, cu o greutate
vădită de elocuţiune, cu accent străin în frantuzeşte, un amestec de accent german şi englez în
româneşte, cu un accent atât de pronunţat, încât adesea nici nu-l puteai pricepe şi totuşi ştia
foarte bine şi limba franceză şi cea română. Era de o mare afabilitate, rareori cineva se
despărţea de dânsul fără să fi fost sedus de farmecul primirii, de conversaţia lui şi de aerul de
nobleţă ce se desprindea din toată fiinţa lui. Şi totuşi, niciodată nu ar fi putut surprinde la el
vreun gest sau vreo pornire de familiaritate. Ţinea pe toată lumea la distanţă şi niciodată,
pentru nimic, nu s-ar fi coborât de pe înălţimile pe care soarta îl aşezase.
Nu saluta decât cu un deget. Când îţi dădea două degete sau mâna întreagă, era o excepţie
întotdeauna voită şi cu un anume înţeles.
Tunicile lui erau toate – afară de cele de mare ţinută – învechite şi roase [...], dar trebuie să
recunosc că era în toată persoana lui atâta măreţie înnăscută, atâta rasă, încât aceste amănunte
de toaletă nu ştirbeau nimic din incontestabila majestate a înfăţişării sale fizice.
Cu o răbdare neobişnuită ştia să urmărească ani de-a rândul gândurile sale, la toate
voinţele într-adevăr stăruitoare nu-şi manifesta niciodată pe faţă intenţiile. Când furtuna sufla
peste capul său, ştia să-l aplece, ca să-l ridice însă mai semeţ de îndată ce cerul se însenina
iarăşi. Un om care are aceste daruri, nu este orişicine, sau nu e o personalitate obişnuită. Dacă
adaugăm la aceasta o mare mândrie, un simţ al datoriei cum rar se întâlneşte şi o nobilă
concepţie, nobilă în cel mai înalt înţeles al cuvântului, a ceea ce datorează acestui stat şi
acestui popor, vom avea sinteza însuşirilor caracteristice ale regelui Carol. Da, Carol de
Hohenzollern Sigmaringen era mândru, purta capul sus, atât fizic ca şi moral. Multe răbda,
multe îndura, dar, cu o condiţie, să nu te atingi de mândria lui. Dacă îl răneai în mândria lui,
nu mai puteai face nimic cu el.
Fisa de lucru nr. 2

Despre puterile statului

Art.32 – Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn şi reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor. (...)
Art.35 - Puterea executivă este încredinţată Domnului, care o exercită în modul regulat prin
Constituţie.
Art.36 – Puterea judecătorească se exercită de Curţi şi Tribunale (...)”

“Despre domn
Art.82 – Puterile constituţionale ale domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi
legitimă a Măriei Sale Prinicipelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat
prin ordinul de primogenitură şi cu exclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor.
Art.93 – Domnul numeşte şi revocă pe miniştrii săi
El sancţionează şi promulgă legile (...)
El are drept de amnistie în materie politică
El este capul puterii armate (...)
El are dreptul de a bate monedă, conform unor legi speciale.”
(Constituţia de la 1866)

Sarcină de lucru: Analizaţi principiul separaţiei puterilor în stat.

Fisa de lucru nr. 3

Despre drepturile românilor

Art.5 – Românii se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea
presei, de libertatea întrunirilor.
Art.7 – Însuşirea de român se dobândeşte , se conservă şi se pierde potrivit regulilor
statornicite prin legile civile. Numai străinii de rituri creştine pot dobândi împământenirea.
Art.10 – Toţi românii sunt egali în faţa legii şi datori să contribuie fără deosebire la dările şi
sarcinile publice (...)
Art.13 – Libertatea individuală este garantată. (...)
Art.15 – Domiciliul este neviolabil (...)
Art.16 – Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată, nici aplicată, decât în puterea unei legi.
Art.19 – Proprietatea de orice natură (...) este sacră şi neviolabilă (...)
Art.21 – Libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor cultelor este garantată (...)
Art.24 – Constituţiunea garantează tuturor libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniile
lor prin grai, prin scris şi prin presă.”
(Constituţia de la 1866)

Sarcină de lucru: Analizaţi textul de mai sus şi identificaţi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti
precizate în Constituţia de la 1866.