Odată, demult, un spiriduș rău a creat o oglindă din gheață care arăta tot ce era bun în

lume ca pe ceva oribil și urât. Într-o zi câțiva spiriduși răutăcioși au spart oglinda și
mii de cioburi s-au împrăștiat în toată lumea.
Undeva, în lume, trăiau Kay și Gerda. Erau foarte buni prieteni și adorau să se joace
împreună în grădina de trandafiri a părinților lui Kay. În fiecare zi cântau și aveau
grijă unul de celălalt precum frații.
Dar într-o zi, în timp ce se jucau, câteva cioburi din oglinda spiridușului pătrunseră în
ochiul și în inima lui Kay. El a devenit dintr-odată foarte răutăcios cu Gerda fapt care
o supără foarte tare pe aceasta. Dacă odată credea că e foarte frumoasă acum îi spuse
că e urâtă.
În acea iarnă, pe când Kay era la săniuș, o sanie uriașă a oprit lângă el și un bărbat cu
gluga pe cap l-a rugat să urce în sanie. Kay a crezut că o plimbare cu sania va fi
distractivă și s-a urcat imediat lângă acesta.
Imediat după ce sania porni, bărbatul se transformă într-o frumoasă și teribilă Crăiasă
a Zăpezii. Ea l-a sărutat pe Kay de două ori. Primul sărut l-a făcut să nu mai simtă
frigul, iar cel de-al doilea l-a făcut să o uite pe Gerda. Un al treilea sărut l-ar fi ucis.
Au pornit mai apoi călătoria către palatul Crăiesei Zăpezii.
Dispariția lui Kay i-a frânt inima Gerdei și începu să-i întrebe pe toți dacă nu l-au
văzut. Întâi întrebă o zână. Zâna, care locuia într-o grădină în care era mereu vară,
și-a trimis toate florile să-l caute sub pământ, dar acestea nu l-au găsit acolo.
A doua zi, un corb o găsi pe Gerda plângând după Kay. Corbul îi spuse că l-a văzut pe
Kay căsătorindu-se cu o prințesă. Gerda era îngrijorată că prietenul ei, Kay, s-a
căsătorit cu altcineva, dar când a ajuns la palat a aflat că nu era până la urmă Kay, ci
doar un băiat care-i semăna.
Călătorind în căutarea lui Kay, Gerda întâlni o fetiță care a încercat să o jefuiască, dar
când Gerda îi spuse povestea ei aceasta se întristă. Renul tâlhăriței le spuse că l-a
văzut pe Kay în Laponia. Și astfel au pornit împreună să-l caute.
 Între timp în palatul său de gheață din Laponia, Crăiasa Zăpezii juca un joc cu Kay.
Ea îi spuse că dacă va reuși să scrie cuvântul „eternitate” cu bucăți de gheață, el va
deveni propriul lui stăpân și va putea merge oriunde va dori. Dar lui Kay îi era atât de
frig încât nu putu să rezolve puzzle-ul.
Când Gerda a ajuns la palat, Kay era aproape înghețat. Dar Gerda i-a cântat o melodie
iar lacrimile sale de fericire i-au topit curând cioburile de oglindă din inimă și ochi.
Începu și el să plângă cu lacrimi calde de bucurie. Era atâta frumusețe încât și bucățile
de gheață au început să danseze.
Și când au căzut din nou pe pământ, cum credeți că au aterizat? Scriind cuvântul
„eternitate”, desigur. Vraja crăiesei zăpezii fu ruptă iar Kay și Gerda au mers în
siguranță acasă ca cei mai buni prieteni.