Crăiesa Zăpezii.

-după H. Ch. Andrersen

Odată, demult, un spiriduş rău a creat o oglindă din gheață care arăta tot ce era bun în lume ca
pe ceva oribil, urât. Într-o zi câțiva spiriduși răutăcioși au spart oglinda și mii de cioburi s-au
împrăștiat în toată lumea.
Undeva, în lume, trăiau Kay şi Gerda. Erau foarte buni prieteni şi adorau să se joace
împreună în grădina de trandafiri a părinților lui Kay. În fiecare zi cântau și aveau grijă unul
de celălalt precum frații.
Dar într-o zi, în timp ce se jucau, câteva cioburi din oglinda spiriduşului pătrunseră în ochiul
şi în inima lui Kay. El a devenit dintr-odată foarte răutăcios cu Gerda fapt care o supăra foarte
tare pe fată. Dacă odinioară băiatul îi spunea că e foarte frumoasă, acum o făcea urâtă.
În acea iarnă, pe când Kay era la săniuș, o sanie uriașă a oprit lângă el și un bărbat cu gluga
pe cap l-a rugat să urce în sanie. Kay a crezut că o plimbare cu sania va fi distractivă și s-a
urcat imediat lângă acesta. Imediat după ce sania porni, bărbatul se transformă într-o
frumoasă dar teribilă Crăiasă a Zăpezii. Ea l-a sărutat pe Kay de două ori. Primul sărut l-a
făcut să nu mai simtă frigul, iar cel de-al doilea l-a făcut să o uite pe Gerda. Un al treilea sărut
l-ar fi ucis. Au pornit mai apoi călătoria către palatal Crăiesei Zăpezii.
Dispariţia lui Kay i-a frânt inima Gerdei şi fata începu să-i întrebe pe toți dacă nu l-au văzut.
Întâi întrebă o zână. Zâna, care locuia într-o grădină în care era mereu vară, şi-a trimis toate
florile să-l caute sub pământ, dar acestea nu l-au găsit acolo.
A doua zi, un corb o găsi pe Gerda plângând după Kay. Corbul îi spuse că l-a văzut pe Kay
căsătorindu-se cu o prințesă. Gerda era îngrijorată că prietenul ei, Kay, s-a căsătorit cu
altcineva, dar când a ajuns la palat a aflat că nu era până la urmă Kay, ci doar un băiat care-i
semăna.
Călătorind în căutarea lui Kay, Gerda întâlni o fetiță care a încercat să o jefuiască, dar când
Gerda îi spuse povestea ei aceasta se întristă. Renul tâlhăriței le spuse că l-a văzut pe Kay în
Laponia. Și astfel au pornit împreună să-l caute.
Între timp în palatul său de gheață din Laponia, Crăiasa Zăpezii juca un joc cu Kay. Ea îi
spuse că dacă va reuși să scrie cuvântul ,eternitate" cu bucăți de gheață, el va deveni propriul
lui stăpân şi va putea merge oriunde va dori. Dar lui Kay îi era atât de frig încât nu putu să
rezolve puzzle-ul.Când Gerda a ajuns la palat, Kay era aproape înghetat. Dar Gerda i-a cântat
o melodie iar lacrimile sale de fericire i-au topit curând cioburile de oglindă din inimă şi ochi.
Începu şi el să plângă cu lacrimi calde de bucurie. Era atâta frumusețe, încât și bucățile de
gheață au început să danseze.
Și când au căzut din nou pe pământ, cum credeți că au aterizat? Scriind cuvântul ,,eternitate",
desigur. Vraja crăiesei zăpezii fu ruptă iar Kay şi Gerda au mers în siguranță acasă ca cei mai
buni prieteni.
Iar prietenia, dragi copii, poate dura o ETERNITATE.