Legendele Olimpului

Legendele Olimpului
Volumul 2 - Eroii –
de Alexandru Mitru
ALEXANDRU MITRU
LEGENDELE OLIMPULUI
Volumul 2
EROII
Editura Ion Creang! 1983
PERSEU
IN CINTECELE VECHI se poveste"te c! ar fi vie#uit odinioar!, în
preavestitul ora" Argos 2, un rege care se numea Acrisiu. $i regele avea o
fiic! de-o frumuse#e uimitoare. Copila se chema Da-nae. Poe#ii o sl!veau
în versuri "i regii îi trimiteau daruri. Num!rul pe#itorilor era atît de mare,
încît palatul lui Acrisiu nu dovedea s!-i mai cuprind!. $i regii, care mai de
care erauceilal#i.
desigur, mai falnici,
S-ar mai puternici.
fi iscat poate De ar fi fostDe-aceea
r!zboaie. unul ales,regele
se sup!rau,
Acrisiu
st!tea mereu în cump!n! "i-i amîna pe fiecare cu vorbele-i me"te"ugite,
s! treac! timpul, s! se mai gîndeasc!.
Mai avea regele "i-o sup!rare. Se f!ceau grîne prea pu#ine, de"i p!mîntul
era bun. Ploua prea rar, "i rîul3 ce str!b!tea întreg #inutul seca mereu în
timpul verii. Poporul nu avea bucate.
Era nevoie de-un fl!c!u s! #in! frînele puternic. Supu"ii deseori cîrteau,
pentru c!-n casa lui Acrisiu erau bucate din bel"ug, iar pruncii lor piereau
de foame. $i regele era b!trîn. N-avea pe nimeni ajutor. Copila lui era
prea slab!, "i-apoi urma s! se m!rite, s! plece din #inutul Argos. Ii trebuia
deci regelui bra# de b!rbat pe lîng! cas!. Vroia s! aib! un fecior.
S-a dus
jertfe atunci"iregele-Acrisiu
"i liba#ii, a cerut zeilor la
sfatun: oracol . A d!ruit acolo aur, a f!cut
- Cum a" putea, pream!ri#i zei, s! dobîndesc înc! un prunc, dar nu o fat!
- fat! am ! - ci un b!iat, un fecior vrednic, care s!-mi fie de-ajutor "i la
greut!#i "i la necaz ?
Oracolul i-a dat r!spunsul :
- Tu nu vei c!p!ta, Acrisiu, nici un fl!c!u ; e"ti prea b!trîn ; dar fiica ta,
mîndra Danae, va fi-n pu#in! vreme mam!... Odrasla ei va fi b!iat.
O ! Cum s-a bucurat Acrisiu. A socotit c! fiica sa va face nunt! în curînd,
î"i va g!si un mire bun "i o s! aib! un copil.
•- Va fi b!iat ? îmi pare bine... Atunci... atunci, nu mai am grij!. Nepotul
meu o s! m-ajute "i îmi va #ine loc de fiu...
îns!
- Va oracolul
fi ce #i-aiacela
dorita :mai gr!itAtîta
fecior. : c! acest urma" te va r!pune într-o zi...
Tu vei pieri de mîna lui... Deci, nu te bucura zadarnic.
. i!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
'•- M! va ucide el pe mine, bunicul lui ? a strigat regele Acri-siu. $i cum
?... $i cînd ?... Gr!i#i, voi, zei nepieritori, cum s! împiedic crima asta ?...
- Nu po#i s-o-mpiedici, au spus zeii. Tu vei muri, într-un amurg, de mîna
fiului Danaei !...
Zeus se-ndr!goste"te de Danae
S-a-nsp!imîntat regele-Acrisiu "i s-a întors în #ara sa, cu ciu-d!-n suflet
pe copila ce îi era-nainte. drag!. $i ca s!-mpiedice ursita, a dat porunc!
s! se fac! o închisoare sub p!mînt. Aici a dus-o pe Danae. A-nchis-o bine
sub z!voare "i-a-ncredin#at-o unei sclave. (O sclav! ce-i fusese doic!.)
- Aici va sta ascuns! fata, pîn! la moartea mea tîrzie, a rostit regele
Acrisiu. S! nu o poat! vedea nimeni, cît voi tr!i. C!-i prea frumoas! "i
prea blînd!, "i s-ar putea s-o îndr!geasc! vreun prin#, sau poate chiar
vreun zeu... "i s! mi-o cear! de so#ie. Sau, mai r!u, s!-mi r!peasc! fata,
f!r! m!car s!-ihii cear! voie. F!r! de so#, ea n-o s! poat! s! aib! nici
copii. $i, neavînd fecior Danae, nu sînt primejdii pentru mine...
Atît c!-nsp!imîntatul rege uitase c!-n Olimp sta Zeus cel cu puteri
nem!rginite. Zeus putea s! vad! fata "i-n închisorile de piatr!.
$i aducîndu-i Hermes vestea s! fata regelui din Argos a fost închis! sub
z!voare,
alb!, Zeus acald!,
cu pielea "i c!tat spre ea. cu
de m!tase, I-aochii
cercetat
verzi înf
ca!#i"area. Iar!
valul m!rii "i Danae era
p!rul ro"u
ca v!paia. într-un cuvînt era frumoas!... $i Zeus s-a aprins pe dat!.
- Danae, fata lui Acrisiu, va fi so#ia mea chiar ast!zi !... a gr!it Zeus c!tre
Hermes.
- Dar cum vei izbuti, o, Zeus ? a-ntrebat Hermes cu mirare. Danae este
z!vorit! în temni#a de sub p!mînt, b!tut!-n pl!ci grele, de bronz, "i, nu
"tiu, z!u, cum vei p!trunde...
- N-ai team!, fiule !... a zîmbit Zeus. Nunta ce vreau s-o s!-vîr"ese va fi
altfel decît socoti. Tu du-te-acum... întoarce-#i fa#a "i cat! de p!streaz!
taina !
$i Zeus s-a schimbat, vicleanul, nu-n taur, flac!r! sau cuc 5, ci într-o
ploaie aurie,
str!b!tut, care-a
dup! c!zut
voin#a peste Zeus,
marelui ora"ul printre
lui Acrisiu. Iar"iploaia
pietre asta
printre auriede
pl!cile a
bronz ; "i a ajuns în înc!perea unde sta sub z!vor Danae. A-nv!luit-o pe
copil! ca-ntr-o fierbinte-mbr!#i"are 6.
Acrisiu descoper! crima

Danae a devenit astfel so#ia lui Zeus, olimpianul.
Lunile-au început s! treac!, "i chiar la timpul cuvenit copila regelui Acrisiu
a dobîndit un fiu b!lai, frumos ca soarele din slav! "i f!r! seam!n de
voinic, c!ruia ea i-a zis Perseu.
Nu "tia, biata, cum s-ascund! aceast! crim! a lui Zeus. Pruncul, ca to#i
copiii lumii, rîdea, plîngea "i se juca. Dar, într-o zi, tat!l Danaei trecu pe
lîng! locul unde era închis! fata lui. $i dinl!untru s-auzea glas de copil "i
rîs zburdalnic.
Repede, tat!l smuci u"a, care fusese z!vorit!. Trase pe doic! la o parte...
(de"i s!rmana încercase s-arunce-un v!l peste copil) - "i ce v!zu ? Danae,
fata ce fusese închis! s! n-o vad! nimeni, #inea la sînul ei un prunc.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Doica s! fie spînzurat! ! a zis Acrisiu spre osta"ii care st!teau la u"i de
paz!. Iar tu, netrebnic! Danae, m! vei urma pe loc în templu. $i ai s!-mi
juri cine e tat!l acestui prunc nelegiuit...
Dus! de plete pîn!-n templul lui Zeus, care se ridica în mijlocul cet!#ii,
Danae-a trebuit s! spun! c! regele din cer i-e so#ul "i tat!l pruncului
Perseu.
- Min#i, tic!loas! f !r! seam!n, a gr!it regele Acrisiu. $i tare-a" vrea s! te
ucid cu mîna mea, aici, în templul marelui Zeus, olimpianul, pe care tu-l
n!p!stuie"ti. De #i-ar fi so#, cum spui, nebuno, el #i-ar veni într-ajutor.
Dar uite-l... Uite-l !... St! pe soclu "i te prive"te neclintit...
- R!spunde, Zeus, î#i sînt soa#! ?... Nu ai p!truns la mine tu, sub chipul
unei ploi de aur, în acea zi de neuitat, "i-apoi te-ai preschimbat în zeu,
spunîndu-mi singur cine e"ti ?... R!spunde, Zeus !... zicea fata, "i pletele
"i le smulgea "i se b!tea în piept cu
pumnii.
îns! m!re#ul olimpian privea tot neclintit la fat!. Privea cu ochii lui de
piatr!. Nu îndr!znea s! scoat-o vorb!, pentru c! se temea de Hera. Ea "i
aflase de-ntîmplare, st!tea în cer, pe-un nor albastru, "i asculta ce se
vorbea.
...$i v!zînd regele Acrisiu c! Zeus st! tot nemi"cat, a chemat iute ni"te
me"teri. A poruncit s! i se fac! o lad! mare, aurit!, ua fel de cuf!r
z!vorit.
în acest cuf!r a-nchis fata "i pe micu#ul ei Perseu. Le-a dat merinde :
ni"te fructe "i-o amfor! plin! cu ap!. $i-a zvîrlit cuf!rul în valuri f!r! s-
asculte cum striga biata Danae hohotind :
- O, tat!, rege, fie-#i mil!... Nevinovat! sînt, î#i jur !... De nu vrei s! te-
nduri de mine, fii bun m!car cu acest prunc venit pe lume f!r! voie...
Nepotul t!u e, tat! drag...
Dar valurile au luat lada "i au purtat-o, îndelung, deasupra verzilor genuni
unde s!l!"luia Poseidon 7.
Zeus privea
al!turi din cer cub!nuitoare.
"i-1 priveghea grij!, dar nu putea s! îi ajute, pentru c! Hera-i sta
Pescarul Dictis afla pe mare lada
$i-a tot plutit în voie lada, pe valurile înspumate, trîntit!-n gropni#e de
ape, lovit! uneori de stînci, pîn! cînd dus! de furtuni a nimerit între
Ciclade 8. Iar înl!untrul ei "edeau, fl!mânzi "i înseta#i, Danae "i
pruncu"orul ei, Perseu. Erau "i uzi pîn! la piele, "i tremurau, p!trun"i de
frig. Nu mai aveau nici o n!dejde "i a"teptau s! se cufunde sicriul plutitor,
în care î"i tr!iau ultimele clipe.
S-a întîmplat îns! c!-n ziua cînd a ajuns între Ciclade lada zvîr-lit! de
Acrisiu, s! ias! un pescar pe mare. Acel pescar se numea Dictis. Pescarul
"i-a întins n!vodul. Dar, cînd s! trag! de frînghii, simte c-atîrn! ceva
greu. In n!vod
un topor. se g!seai s-arat!
$i dinl!untru o lad!. oTrage
biat!lamam!
#!rm "i-un
aceast! lad! "i o desface c-
copil.
Cînd o z!re"te pe Danae, pescarul Dictis st!-nlemnit. El nu v!zuse înc!-n
via#! ochi mai senini, mai blînzi, mai verzi. Nici trup mai ml!dios, mai
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
zvelt. Nici p!r s! aib-a"a culoare de flac!r! cu vîlv!t!i. $i nici nu auzise
înc! un glas atît de mîngîios.
F!r! s! stea deloc pe gînduri, f!r! s-o-ntrebe cine e, pescarul îi a"terne
fetei un pat de ierburi verzi "i moi "i îi aduce pe"te proasp!t, fiert în
c!ldare de aram!, "i fructe dulci : curmale, rodii "i-n-tr-un pocal îi toarn!
vin.
Pruncului s!u i-aduce lapte, de la o capr! ce p!"tea pe lîng! casa lui, pe
coast!. Pe coasta insulei Serifos, unde tr!ia pescarul Dictis.
Inzdr!venit!, dup! hran! "i b!utur! mai ales, Danae-i poveste"te totul. $i
el, adînc înduio"at, o roag!, plin de bun!tate, s! fie oaspetele s!u.
- Eu sînt pescar, i-a gr!it Dictis. Sînt om s!rac, îns! cinstit. In casa mea
po#i fi st!pîn!. Te rog s! fii so#ia mea. $i dup-atîtea suferin#e m! voi sili
s!-#i f!uresc o via#! cît mai fericit!...
Ea a primit. Pescarul Dictis era un om pl!cut "i bun.
Iar anii s-au pornit s! curg! prea repede pentru ei doi, ce vie-#uiau în
fericire. Perseu cre"tea "i el, gr!bit, "i se f!cuse-un fl!c!iandru iste#,
voinic "i priceput la pescuit "i vîn!toare.
Numai c!-n insula aceea, unde-"i avea pescarul casa, domnea pe-atuncea
Poiidecte,
ura un rege
"i-l izgonise dinlacom "i hain.
palate. $i se De"i
temeaeranefrate
spuscudeDictis,
el, s!regele-acesta
nu-i rîvneasc!îl
cumva tronul. Cu-atît mai mult cu cît poporul era s!tul de Poiidecte, care
îl asuprea grozav.
Iar r!ul rege Poiidecte, trecînd prin insul! cu carul, v!zu-ntr-o sear! pe
Danae.
Regele insulei Serifos urze"te-un plan
„O astfel de so#ie are Dictis, pescar s!rac "i am!rît, ce-"i #ine zilele cu
trud! ?... Nu merit! a"a ceva" !... "i-a zis în barb! Poiidecte. „Asta-i
femeie pentr-un rege, nu pentr-un nevoia" ca el..."
Aflînd apoi c! bunul Dictis era din zori la pescuit, regele a intrat în cas!.
- Frumoasa mea, i-a rostit el, ungîndu-"i glasul cu dulcea#!, este p!cat s!
te p!le"ti
rege într-o
plin de fal!.c!su#!
$i am am!rît!, îngrijind
palate - cred de !un
c! "tii - "ibiet pescar...
bog!#ii Eu sînt un
nem!surate. Te
fac regin!, dac! vrei, st!pîn! peste-aceste locuri... $i orice voie #i-o-
mplinesc, dac! prime"ti s!-mi fii nevast!...
- Nu vreau !... Nu #in s! fiu regin! !... a spus Danae regelui. So#ul meu e
blajin "i harnic. îl îndr!ge"te pe Perseu. Nu pot s!-i fiu necredincioas!...
Te rog, ne las! "i te du...
S-a mîniat r!u Poiidecte. $i-a vrut s-o prind! pe Danae "i s! o trag! cu
de-a sila pîn! la carul s!u regal. Noroc c-atunci venea c!lare, pe malul
m!rii, "i Perseu 9. Auzind #ipetele mamei, s-a repezit într-ajutor. $i-
mbrîncindu-l pe Poiidecte, a eliberat-o pe Danae din mîinile ce-o
pîng!reau.
Regele
s!-i ia insulei
îndat!Serifos
via#a artîn!rului
fi putut s!
ce-iporunceasc! slugilor
sta-mpotriv!. îns!sale
n-adevrut
credin#!
s-o
îndîrjeasc! mai r!u pe frumoasa Danae.
A mai l!sat s! treac-anume cîteva s!pt!mîni sau luni. $i a trimis dup!
Perseu, zicînd c! are s!-i vorbeasc!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Fl!c!ule, i-a gr!it el. Am auzit c! poveste"ti celor se vor s! te asculte c!
tat!l t!u ar fi chiar Zeus. I-a"a ? Ori nu-i a"a ? R!spunde !
- A"a e, rege ! Tat!l meu este însu"i m!re#ul Zeus !
- De este astfel, precum spui, ar trebui s! fii viteaz... Zeus este st!pînul
lumii. $i-n lume bîntuie trei fiin#e îngrozitoare "i hapsîne. Sînt cele trei
surori gorgone, care-au ucis sute de oameni.
Dou! surori, cele mai mari, sînt, precum "tii, nemuritoare. îns! a treia,
cea mai mic! "i cea mai rea, zis! Meduza, are o fire muritoare... Nu vrei
s! pleci tu, s-o r!pui ?...
- Da, Polidecte, voi pleca... $tiu c! de fapt îmi dore"ti moartea. $i totu"i
voi porni la lupt!, pentru c! vreau s! scap pe oameni de mi"eliile
Meduzei... "i cînd m!-ntorc vom mai vedea...
Regele a rînjit în barb! de bucurie "i speran#! c! fiul frumoasei Danae o
s! se piard!-n lupta asta. $i-a mai rostit, în încheiere :
- Danae va r!mîne-aicea, ostatic!, pîn! vii tu... De nu-#i p!strezi
f!g!duiala, de nu-mi aduci capul Meduzei, Danae va pl!ti cu via#a...
Perseu s-a înclinat spre rege, în semn c! totul se va face a"a precum i-a
poruncit, "i a plecat întîi spre templu. Aici "i-a ars pe altar jertfa "i l-a
-rugat pe tat!l
Tu m-ai aduss!u
pe :lume, tat!... Puterea ta-i nem!rginit!... I#i cer acum s!
m! aju#i în lupta grea ce vreau s-o-ncep...
îndat! a vuit din slav! un zgomot lung peste p!mînturi "i peste ape, pîn!-
n Tartar. $i lîng! tîn!rul Perseu s-a ivit însu"i zeul Her-mes, purtînd o
sabie întoars!, cu lama bine ascu#it!.
Sfatul zeului Hermes
- Frate Perseu. a gr!it zeul, c!ci frate mi-e"ti tu, dup! tat!... Zeus m-a
trimis din Olimp s!-#i dau în mîn! arma asta. S!-#i mai dest!inui "i o
tain!...
Fl!c!ul a luat arma-n mîn! "i-a ascultat ce-i spunea Hermes.
- Gorgonele-nsp!imînt!toare au bra#e lungi, ro"ii, de-aram! ; gheare
t!ioase,mul#i
încîlci#i de o#el ; aripi
"erpi. de aur,
Din#ii "i pe
lor. ca de cap
porcle-atîrn!
mistre#,plete
de ode aram!.uimitoare,
albea#! în care-s
sfî"ie pe-orice muritor ce se abate pe la ele. Sub frunte au ochi mari,
rotunzi. Dac! privesc pe cineva cu ochii lor sclipind de furie, omul acela
împietre"te. Dar tu s! nu te temi, Perseu'. $i ca s! po#i s! te apropii, f!r!
primejdie, de ele, Atena iat! ce-#i trimite...
$i Hermes i-a întins un scut str!lucitor, f!cut din aur.
'- Cînd ai s-ajungi lîng! gorgone "i vei dori s! porne"ti lupta, a mai spus
Hermes lui Perseu, s! nu te ui#i în ochii lor... S! câ#i în scut, ca-ntr-o
oglind!. $i doar prin scut s! le prive"ti. Astfel vei fi ferit de moarte !... Pe
trupuri sînt acoperite cu solzi alba"tri, de o#el. A"a-s de tari solzii aceia, c!
nici o sabie sau lance nu le-ar putea p!trunde carnea. Doar sabia ce #i-o-
mprumut,
10 lucrat! de
zeul Hefaistos, "i care l-a r!pus pe Argus, are puterea de-a t!ia "i splzi, "i
oase, cu-nlesnire... Avînd aceast! arm!-n mîn!, pleac! pe cale, f!r! grij!,
mereu spre asfin#it, spre #ara unde s!l!"luiesc zeul Tanatos 10 "i Nix,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
zei#a-ntunecat!, ce #ine-n bra#ele ei noaptea. Caut! în drum pe trei
b!trîne, trei vr!jitoare ale m!rii, ce poart! numele de graie u. Ele "tiu
drumul cel mai scurt pîn! la locul unde stau necru#!toarele gorgone... Fii
priceput "i fii viteaz. Atena, sora ta cereasc!, "i eu te vom c!l!uzi12...
Perseu i-a mul#umit lui Hermes. A luat "i scutul lat, de aur, trimis de sora
sa, Atena, "i, f!r! team!] a plecat pe calea lung!, c!tre #!rmul unde
aflase c! tr!iau cele trei graie ale m!rii.
$i-a mers... A mers prin #!ri destule, "i peste ape-nvolburate, "i peste
mun#i cu creste sure, "i prin z!pezi, "i prin ar"i#e... Dar, într-o sear!, a
ajuns în locul unde se aflau cele trei graie ale m!rii - 'surori cu cele trei
gorgone.
Toate b!trinele acestea aveau îns! un singur ochi, pe care-l fo-r loseau cu
schimbul, cîte trei zile fiecare, în vremea cît st!teau de --straj! pe acel
drum c!tre go"gone.
!,' Perseu s-a pitulat într-un tufi". Al!turi "i-a s!pat o groap!. $tia -:c!
babele aveau "i-un dinte fermecat, de forma unei suli#i lungi, I'cu care-i
omorau pe oameni, cînd îi z!reau pe malul m!rii - "i '«; trebuia s! stea
ferit.
Perseu r!pune Meduza
{
' A stat de veghe cam trei zile. îns! în cea de-a treia noapte, Perseu s-a
furi"at prin bezn!, pîn! aproape lîng! ele. $i a pîndit cînd o b!trîn! î"i
scotea ochiul din orbit!, ca s!-l întind! celeilalte. Atunci s-a repezit ca
uliul "i le-a smuls ochiul, într-o clip!, din
ghearele-nfrico"!toare.
Ochiul ardea ca un t!ciune. Perseu l-a azvîrlit în groap!, punînd deasupra
lui p!mînt, "i s-a ascuns iar în tufi".
- Cine-i tîlharul ?... Unde-i ochiul ?... strigau, cu gemete de spaim!, cele
trei graie, umblînd oarbe pe #!rmurile-ntinsei m!ri. Perseu le-a spus
atunci c! este fiul lui Zeus "i-al Danaei, "i le-a cerut s! jure toate, pe Stix,
pe rîul a"a
Numai din leInfern,
d! iar c! îl vorAltminteri
ochiul. ajuta s-ajung! la cele
vor r!mîne trei»surori gorgone...
oarbe.
V!zînd c! nu mai au ce face, cele trei graie au jurat s! îl ajute pe fl!c!u.
Ba chiar l-au înv!#at s! mearg!, în primul rînd, la ni"te nimfe, care
p!strau într-un palat casca zeului Hades - Pluto.
11
Casca aceasta, f!urit! de trei ciclopi, avea un har. Acel ce fai-o punea pe
cap se f!cea-ndat! nev!zut. Tot nimfele p!strau lalele dou! sandale-
naripate "i-un sac de piele fermecat. în acel sacputea s!-ncap!, dup!
nevoie, doar o nuc! (atuncea sacul se strîngea) "i tot la fel, putea
cuprinde, l!rgindu-se, o cas!-ntreag!.
Perseu aude toate astea. D! graielor înapoi ochiul "i se porne"te c!tre
nimfe. Ajunge
de frumos, c!lanimfele
palatul îilor. $i - poate sandalele
împrumut! înv!#at deînaripate,
Her-mes -sacul
gr!ie"te-atîta
de piele
fermecat, casca lui Hades, nev!zutul, "i îl îndrum! mai departe cum s!
g!seasc! pe gorgone.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Acuma da, putea s! lupte, cu cele trei surori hapsîne ! Perseu î"i pune la
picioare sandalele înaripate "i se înal#! în v!zduh. Por-ne"te-n zbor, ca o
furtun!, c!tre #inutul unde stau preafioroasele gorgone...
Chiar soarele se minuneaz!, v!zînd sub bolta cea senin! pe fiul ager al lui
Zeus.
„Unde se duce ?" se întreba marele Helios, în sine, "i-l cerceteaz! cu
privirea, c!ci tare-i mai pl!cea s! "tie "i s! vegheze-n lume totul.
li vede pe fl!c!u cum zboar! spre-o insul! din piatr! alb!, ce se afla-n
mijlocul m!rii. Gorgonele tocmai dormeau. $erpii din pletele de-aram! se
mi"cau amor#i#i de somn. Pe-o stînc! dreapt! ca un pat, pe a"ternuturi de
m!tase, gorgonele st!teau întinse. Iar solzii-alba"tri de o#el, ghearele
ro"ii, de aram!, "i-aripile lor lungi, de aur, luceau cu scînteieri pe stînc!,
gata aproape s!-l orbeasc!. Perseu s-avînt! ca n!luca lîng! gorgonele ce
dorm. Cu-n#elep-ciune se apropie, privindu-le nu drept în fa#!, ci
oglindindu-le în scut. Cu sabia lui ascu#it!, reteaz!, dintr-o izbitur!, capul
Meduzei cel hidos. Prinde de pletele de-aram! capul "i îl arunc!-n sac. Iar
cu piciorul îi împinge trupul în ap!, rostogol.
Meduza, ce fusese una din soa#ele zeului m!rii, se zice c-a n!scut
atuncea, din gîtul
de-olimpieni. Calulretezat, un cal.
s-a în!l#at caUn cal cu"iaripi
gîndul la picioare,
a pierit numit Pegas
în în!l#imi14. Ins!
zburînd, a nechezat. $i-a nechezat atît de tare, c-a r!sunat pîn! la cer.
Gorgonele nemuritoare, de zgomot, s-au trezit din somn, "i glasurile lor
de-aram! au #ipat înfrico"!tor, v!zînd-o pe Meduz!-n valuri.
Cu ele nu putea s! lupte fiul Danaei "i-al lui Zeus. $i, ascul-tînd-o pe
Atena, voinicul "i-a-ndesat pe frunte casca albastr! a lui Hades, devenind
astfel nev!zut. A luat în mîn! sacul unde vî-rîse capul plin de "erpi, "i cu
sandalele-i vr!jite s-a ridicat iute spre cer.
Gorgonele, pline de furie, auzeau vuietul prin aer, dar nu puteau z!ri
nimic. $i, în!l#îndu-se "i ele, b!tînd cu-aripile de aur v!zduhul str!veziu "i
rece, au cercetat mai peste tot.
12
Ins! Perseu, în vremea asta, zbura nestingherit spre z!ri mai azunii "i mai
senine...
La titanul Atlas
Trecuse peste m!ri "i #!ri, "i mun#i, "i rîuri cristaline... Plutea deasupra
Africii...
Se poveste"te c!, în cale, din sacul s!u ar fi curs sînge, cîteva pic!turi, în
mare. Din ele s-a f!cut m!rgeanul - despre care cei vechi ziceau c-aduce-
ntotdeauna lacrimi.
Al#i picuri ro"ii, cur"i din sacul unde era capul Meduzei, au nimerit peste
p!mlntul cel ars de soare-al Libiei. Picurii s-au schimbat în "erpi. Iar
"erpii-aceia venino"i s-au înmul#it peste m!sur!, au ucis mii de animale,
"i Libiatots-azburînd,
...$i, pustiit15.
fiul lui Zeus a ajuns, spre l!satul-serii, deasupra unei
#!ri de vis. în rev!rsarea purpurie a razelor din asfin#it se vedea-n vale o
gr!din! plin! de roade "i de flori, "i-n ea sclipea un m!r uria", cu fructele
numai de aur.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Aici, în Mauritania, st!pînea regele Atlas, fiul titanului Iapet "i frate bun cu
Prometeu u.
Acum Perseu plutea deasupra acestei #!ri mari "i bogate. $i-n-fl!mînzit de
drum "i lupte, s-a hot!rît s! se coboare "i s! m!nînce ni"te fructe, s!
soarb! "i pu#in! ap! "i s!-"i urmeze apoi zborul...
Numai c! regelui Atlas îi prezisese un oracol c!, într-o sear!, va s! vie fiul
vr!jma"ului s!u, Zeus, ca s!-i ia merele de aur. $i cu-noscînd acest
oracol, Atlas s-a mîniat nespus.
$i, coborîndu-se fl!c!ul în acea #ar! desf!tat!, cu gînd s! cear! de
mîncare. s-a pomenit în piept cu pietre "i p!lmuit f!r! cru#are cu vorbe
grele, de ocar!.
- Ce vrei ?... Ce cau#i ?... striga titanul. Vrei poate merele de aur ? Pleac!
de-aici, c! te ucid... Netrebnic fiu al celui care mi-a pus povara asta-n
spate...
$i l-a lovit cu-atîta ur!, încît Perseu, pîn! la urm!, n-a putut s! se
st!pîneasc!.
- E"ti un titan b!trîn "i prost, a gl!suit fiul lui Zeus. Tat!l meu te-a
n!p!stuit ; dar eu nu-i seam!n în nimica. M-am luptat numai pentru
oameni,
m-ai lovit"i îns!
am r!pus-o
cu ur!, pe
de"iMeduz!. Vream s! Nu-#i
eram nevinovat. m! lupt "i cu al#i
doream mon"tri.
merele Tu
de aur.
î#i ceream doar o-mbuc!tur!, "i cel mult un c!u" de ap!. $i fiindc! nu
vreau s! lovesc pe fiul marelui Iapet, am s!-#i pl!tesc insulta altfel...
13
$i-a scos, din sacul fermecat, capul oribil al Meduzei. L-a pus în fa#a lui
Atlas. Iar el - cum a c!tat spre cap - a împietrit Inu-maidecît. Oasele lui s-
au f!cut stînci. Umerii s-au schimbai In creste. Barba "i perii de pe cap s-
au preschimbat, ca prin minfune, în arbori de"i, p!duri întregi,
întunecoase "i-ncîlcite. S-a t!cut muntele Atlas, purtînd înc! pe umeri
cerul, cu stelele-i nenum!rate.
Spatele lui s-a-ncovoiat sub ap!sarea dureroas! a bol#ii grele, înstelate.
Cu dezn!dejde
sprijinit pe talpa s-a-ncordat, s!-"i mai drept.
sting! "i pe genunchiul p!streze-nf !#i"area
Zadarnic de titan.
!... Soarta S-a
i-a fost
pecetluit!. Trupul i-a fost pietrificat17.
Deasupra Etiopiei
...$i, întristat de întîmplare, Perseu s-a hot!rît s! plece din #ara regelui
Atlas. A luat din pomi cîteva fructe, s-a ad!pat la un izvor "i s-a-n!l#at din
nou în slav!, cu-naripatele-i sandale.
A tot zburat întreaga noapte peste p!mîntul Africii. în zori, cum povesteau
aezii în cîntecele de demult, s-a pomenit c! se g!se"te sub cerul
Etiopiei18.
„S-a f!cut ziu!, "i-a spus el. De zbor mai cu temei acum, "i nu m!
r!t!cesc pe cale, pîn! la noapte sînt acas!..."
Dar nu "i-aO ispr!vit
neobi"nuit. tot gîndul
fat! tîn!r!, "i era
ginga"!, a z!rit pe pe
urcat! malul m!rii ceva
o stînc!. Trupulcam
ei,
jum!tate gol, se zbuciuma, legat în lan#uri, "i lacrimi i se prelingeau, în
lungi "iroaie arz!toare, pe chipul alb, fermec!tor. O groaz! f!r! de
pereche se oglindea în ochii s!i, ce-aveau culoarea viorelei.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Iar! pe mal gemeau p!rin#ii, regele #!rii "i regina. $i sus, pe zidurile sure
ale ora"ului regal, st!tea mul#imea-ncremenit!, "i mul#i plLigeau
înduio"a#i.
Ce se-ntîmplase ?
So#ia regelui Cefeu, Casiopeea, se luase într-o zi la ceart! cu ni"te nimfe
nereide.
Dintr-una într-alta, cum e cearta, Casiopeea se l!udase c! fa#a ei e mai
frumoas! "i ochii-i mai str!pung!tori decît ai nimfelor din mare.
Nimfele m!rii, sup!rate, s-au plîns zei#ei Amfitrita, so#ia zeului Poseidon,
care era tot o copil! a zeului marin Nereu.
Zei#a "i-a vestit b!rbatul. $i el a poruncit s! plece c!tre regatul lui Cefeu,
cel mai teribil dintre mon"tri, pe care îi #inea în graj-
14
duri de marmur!, în fundul m!rii. S! pustiasc!-ntreaga #ar!, "i-n acest fel

s! le r!zbune pe-acele nimfe nereide.
Monstrul s-a ridicat din valuri "i-a pustiit tot #!rmul m!rii. A rnîncat
oameni, vite, p!s!ri. Nici un pescar nu mai putea s! ias!-n largul apelor,
"i nici un
V!zînd vas nu maiasta,
nenorocirea sosearegele
în porturile
a plecatlui îndat!
Cefeu. la un oracol al lui Zeus "i
l-a-ntrebat ce-i de f!cut.
- Zeul Poseidon î#i trimite osînda asta meritat!, a r!spuns Zeus, prin
oracol. Ci, dac! vrei s!-l îmblînze"ti, nu poate fi decît o cale. S! dai pe
dulcea-#i Andromeda, copila ta cea mult! iubit!, acestui monstru, s-o
m!nînce, în ziua cînd ajungi acas!...
- S-o dau pe fat! ?... Pe-Andromeda ?... Asta îmi e peste putin#! ! a spus
Cefeu, cu glasul stins.
- Ba ai s-o dai, a cerut Zeus. Altminteri monstrul o s!-nghit! to#i oamenii
de prin ora"e, "i blestemele au s! cad! asupra ta, rege Cefeu...
Perseu cunoa"te pe fiica lui Cefeu
încovoiat
de tain! "ide-asemenea durere,
le-a m!rturisit regele
deschis s-a întors
poruncile date acas!. A chemat
de Zeus. sfetnicii
Iar ei, speria#i,
l-au sf!tuit s! o jertfeasc! pe copil!.
- Nu, rege... Nu mai sta pe gînduri, au gr!it sfetnicii cu grab!. Oare tu
vrei s!-#i pierzi puterea ? O alt! fat! po#i s-o cape#i. E"ti înc! tîn!r... "i
regina #i-e înc!-ndeajuns de drag!... Dar al#i supu"i de unde-#i iei, de #i-i
m!nînc! pe to#i monstrul ?... $i, f!r! de supu"i, puterea-#i se stinge ca o
flac!r!. Deci nu mai sta "i socoti. Sacrific-o pe Andromeda...
$i regele, ascultînd sfatul, a dat porunc! unor sclavi s! o aduc! pe copil!.
Sclavii s-au repezit îndat! în înc!perea luminoas!, unde fecioar!,
Andromeda, "edea cu prietenele sale, brodind o hain! pentru rege. Au
smuls-o ca pe-o mielu"ic!, care e dus! la altar, s! înro"easc! piedestalul
cu sîngele-i nevinovat. Au smuls-o "i-au purtat-o-n bra#e pîn! la malurile
m!rii.
In acest timp, aflînd poporul de soarta ce se preg!tea copilei regelui
Cefeu, se gr!m!dise sus, pe ziduri.
- S! n-o l!s!m !... gl!suiau mul#i. De ce au osîndit-o zeii pe
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
15
ea, nu pe Casiopeea ?... Casiopeea-i vinovat!. S! moar! ea, nu
Andromeda...
Sfetnicii îns! "i o"tirea îi îmbrînceau pe acei oameni. îi goneau înapoi, pe
ziduri.
- Poruncile, pe care Zeus se-ndur! s! ni le trimit!, nu le putem noi
cump!ni, r!spundeau ei. Noi avem numai datoria s! le-mplinim cît mai
curînd. Casiopeea ar fi vrut s! se jertfeasc! bucuroas! în locul fetei sale
dragi, dar Zeus nu s-ar fi-nvoit...
Sclavii-au legat-o pe fecioar! pe-o stînc! ce ie"ea din ap!. I-au pus, pe
bra#ele mai albe ca marmura alb! de P!ros, lan#uri mîn-cate de rugin!,
lan#uri ce zorn!iau cumplit.
$i-au a"teptat s! vin! monstrul. S! se iveasc! dintre valuri "i s-o înha#e
pe copil!.
Cum au legat-o pe-Andromeda, s-au v!zut nimfe nereide sco-#îndu-"i
pletele de aur din valurile înspumate "i chicotind de mul#umire.
- în sfîr"it, iat!, ziceau ele, Zeus, din ceruri, ne r!zbun! cu mult mai bine
ca Poseidon...
îns! tocmai
fecioar!. atunci, prin
L!sîndu-se domolaer,
pe s-a ar!tat,
stînc! zburînd,cuPerseu.
a întrebat-o glas linEl19a: z!rit-o pe
- O, tu, care deloc nu meri#i s! por#i aceste lan#uri grele, fii bun!, spune-
mi cine e"ti, pentru ce te-au înl!n#uit ?
întîi, frumoasa Andromeda nu îndr!znea nici s! priveasc! de-a dreptu-n
fa#! un b!rbat, "i se sfia s!-i "i vorbeasc!. A, dac-ar fi avut atuncea
mîinile libere, desigur "i-ar fi ascuns fruntea sfioas! în palmele-i micu#e,
reci. Ochii i s-au umplut de lacrimi : un "uvoi proasp!t "i amar. Atît i-era
îng!duit. Dar, nevroind s! par! astfel c!-i vinovat! cu ceva, a deschis
gura "i-a gr!it. I-a povestit fl!c!ului tot ce dorise el s! afle.
N-a apucat s-asculte totul, c! valurile înspumate au început s! fiarb!-n
clocot "i s! vuiasc! din adînc, "i dintre ele a #î"nit un monstru f!r! de
pereche,spre
s!ltînd, acoperind
stînc!...cu trupul s!u o mare-n-tindere de ape. El a pornit,
Monstrul lui Poseidon este r!pus
Frumoasa Andromeda plînge. Tat!l nenorocit "i mama, sub biciuirea
disper!rii, jelesc "i gem îndurera#i. Mai ales mama e zdrobit! !... Dar ei nu
pot s! o ajute. Plîngînd, alearg! lîng! fat! "i-i dau ultima-mbr!#i"are.
16
Perseu atuncea le roste"te :
- Eu sînt Perseu, fiul lui Zeus... Tot eu mai sînt "i-nving!to-rul Meduzei
cea cu "erpi în plete... $i, dup! cum a#i v!zut singuri, c!l!toresc doar prin
v!zduh, avînd sandale-naripate. Sînt gata s! m! lupt cu monstrul, c!lcînd
voin#a zeilor, pentru c! hot!rîrea lor este nedreapt! "i hapsîn!. V! rog
numai
so#ie. un singur lucru : dac-o salvez pe Andromeda, s! mi-o da#i mie de
P!rin#ii îi f!g!duiesc mîna copilei lor iubite. $i îl implor! s! se lupte. Ba îi
promit c!-i vor mai da "i tot avutul lor ca zestre...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atuncea, tîn!rul erou se-nal#! repede-n v!zduh. Umbra lui lunec! pe ap!.
Monstrul se-agit!-nnebunit. î"i uit! drumul c!tre stînc!. Vrea s!-l ucid! pe
fl!c!u...
Perseu, ca vulturul lui Zeus, se n!puste"te din v!zduh "i vîr!, pîn! în
pr!sele, sabia sa cea arcuit!, în trupul monstrului uria".
R!nit, monstrul se salt!-n aer, ca s! ajung! la Perseu, "i iar s-afund!-n
apa m!rii "i se rote"te ca un lup cînd este încol#it de cîini.
Dar cu aripile-i u"oare, Perseu plute"te-n jurul lui "i-i ocole"te mu"c!tura.
în schimb îi tot d! lovituri, de cîte ori îi vine bine, în cap, în spate "i în
coaste.
Monstrul împroa"c-acuma apa, "i-un sînge negru "i vîscos curge din botul
s!u oribil. Sîngele-acesta se îmbib! în înc!l#!rile de piele pe care le poart!
Perseu. Aripile de la sandale se moaie, nu mai au putere s ! îl înal#e pe
erou. Dar el, luptînd, sare pe-o stînc! al c!rei vîrf iese din ap!... Cu mîna
sting! se apuc! de vîrful stîncii col#uroase, iar! cu dreapta î"i înfige sabia
lui cea ascu#it!, de trei sau patru ori, în monstru.
...$i via#a monstrului se curm!. El piere-n apele adînci, urmat de nimfele
speriate, care priviser!-n t!cere uluitoarea b!t!lie.
Iar strig!tele
bucur!. de s-aude-n
Ecoul lor izbînd! umplu
ceruri, de ast!palatele
pîn!-n dat! #!rmul. Oamenii
lui Zeus. St!pînulto#i se
zeilor
prive"te cu încruntare pe p!mînt. Ba pune mîna chiar pe-un fulger ca s!-l
azvîrle în eroul care-i nesocotea porunca. Dar o z!re"te pe-Andromeda,
cu lan#urile sf!rîmate, strîns! în bra#e de Perseu. $i-"i aminte"te o
prevestire f!cut! de zeul Uranus. Perseu urma s! se însoare, dup!
aceast! prevestire, cu-o fat! ce-o sc!pa de moarte. Era, desigur,
Andromeda. Iar! din spi#a lui Perseu "i-a Andromedei, soa#a lui, urma s!
se iveasc!-n lume cel mai mare dintre eroi, purtînd numele de Heracle.
$i-acest Heracle trebuia s!-l apere pe însu"i Zeus, într-o vestit! b!t!lie,
dat! cu groaznicii gigan#i.
De-aceea Zeus "i-a l!sat din mîini ucig!torul fulger, iertând de moarte pe
erou,lor
fiicei în cu
timp ce regelesalvator
îndr!zne#u-i Cefeu "i20.soa#a lui, Casiopeea, preg!teau nunta
2 17
Lupta cu Fineu
Eros, zeul iubirii, "i Himeneu, zeul c!s!toriei, î"i aprinseser! "i-"i înte#eau
tor#ele lor str!lucitoare, ca dragostea ce îi lega pe tineri s! fie trainic!,
fierbinte. Fl!c!ri - arzînd esen#e aromate - luceau pe margini, în trepiede.
Casa era împodobit! cu flori, în culori vii, îmb!ls!mate, "i sunete de lire "i
de flaute se auzeau pîn! departe. U"ile la palat erau deschise, "i oaspe#ii
se gr!m!deau la mese, care gemeau de bun!t!#i. Osp!#ul nun#ii
începuse...
Peste vreun ceas sau dou! cînd mesenii, înveseli#i de vin, rîdeau mai tare
"i vocile se-amestecau
întîmpl!ri voioase,
ce le tr!ise, "i-n to#irînd
primul l-aus!
rugat pe tîn!r s!peleîndelete,
povesteasc!, spun! marile
cum
nimicise pe Meduz!.
Nu apucase el s! termine ce-avea de spus, "i u"ile palatului s-au
zguduit... In pragul lor s-a ar!tat crudul Fineu, frate cu regele cet!#ii "i
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
unchi miresei, Andromedei. Fineu ceruse mai-nainte pe fat! de so#ie, "i-
acum venise s! "i-o ia. In urma lui foiau o"tenii mul#i, mul#i ca frunza "i
ca iarba.
- Iat!-m!-s ! strig! el cu ur!. Eu sînt aici s! pedepsesc tr!darea. Tr!darea
care mi-a r!pit mireasa de mult! vreme h!r!zit! mie... $i nici sandalele
lui Hermes, nici Zeus, tat!l t!u, mi"ele, nu vor putea s!-#i scape via#a !...
$i î"i ridic! suli#a spre mire. Face "i-un semn c!tre o"teni, s! sar! cu
armele lor la eroul ce-i este mire Andromedei.
- Stai, nu lovi, spune Cefeu, oprindu-l. Mireasa nu #i-a lua#-o el. Pierdut-a
fost ea pentru tine, de cînd era înl!n#uit!, ca jertf! monstrului din ape. Tu
n-ai s!rit, n-ai vrut s-o aperi, nici ca logodnic, nici ca rud!. $i-acum, cînd
altul a sc!pat-o "i-a dobîndit-o, prin izbînd!, cu ce drept vii tu s-o mai ceri
?
Fineu nu scoate nici o vorb!. Ochii-i sînt cufunda#i în sînge. Arunc! lancea
spre Perseu. îns! fl!c!ul se fere"te, "i lancea se opre"te-n jil#. Perseu
apuc! iute lancea din lemnul g!urit de ea "i o întoarce spre Fineu. Fineu,
la rîndu-i, se apleac!, "i fierul aprig se înfige într-un o"tean, al c!rui trup
cade însîngerat pe-o mas!. Lupta se-ncinge îndârjit!. Perseu în"fac! cupe
grele deînconjoar!.
care-l bronz "i aur, de pe"imese,
Apuc! pline fumegînde,
trepiede cu vin, "i le "i
azvîrle c!tretrosnesc
#estele o"tenii
zdrobite.
Dar tot mai mul#i vr!jma"i de-afar! vin împotriva lui Perseu. Chiar
cînt!re#ul, ce sunase din lira lui atît de dulce, la nunta fetei lui Cefeu, este
lovit de-un fier în tîmpl!, "i cade jos r!nit
18
gemînd, "i degetele i se-aga#! de coardele melodioase, ce dau un vaier
trist, pierdut.
- Mergi în Infern ! zice-un o"tean. Tu, care ai cîntat la nunta vicleanului
Perseu, sfîr"e"te-#i acolo, sub p!mînt, cîntarea !...
$i rîd o"tenii lui Fineu.
Fiul lui
este ZeusO"tenii
singur. vede totul. St! mul#i.
sînt prea sprijinit
Aude o coloan!.
arme. Lupt!
$i în "irag din greu, c!ci
se-ndreapt-acum,
cu ochii încrunta#i, spre el. Fineu e-n frunte, blestemînd, cu gura strîmb!
de turbare.
Perseu se simte istovit. $i-atunci, c-o singur! mi"care, î"i prinde sacul ce-l
avea pe-o lavi#!, mai la o parte.
Scoate din sac capul Meduzei "i îl îndreapt! spre o"teni.
- N-am vrut s! m! slujesc de el, dar m! sili#i... strig! Perseu. în schimb,
voi, care-mi sînte#i prieteni, da#i-v!-ndat! la o parte... Ascunde#i ochii...
V! feri#i !...
- Ha, ha, rînje"te un o"tean. Caut!-#i pe al#ii s! se team! de-un cap ce nu
are suflare.
Numai c! rîsul
împietri#i. Fineuîi îiînghea#!.
cheam! To#i
iar lacî#ilupt!.
privesc capul Meduzei
Le-atinge trupuriler!mîn
reci, pe
ce lespezi,
nu mai
fac nici o mi"care ; c!ci fiecare a r!mas statu! dreapt!, neclintit! : unul
cu sabia în sus, altul cu lancea prins!-n mîn!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
De fric!-acum la"ul Fineu cade-n genunchi "i îl implor! pe vajnicul erou
Perseu :
- Tu ai învins, Perseu, ascunde capul acesta fioros. Nu mat am ur!, nici
dorin#a de a domni-n acest #inut. (De-aceea doar am pornit lupta !) Am
s!-#i dau totul, ce dore"ti, pe Andromeda "i averea... Las!-mi atîta, te
rog, via#a...
Zadarnic î"i fere"te ochii ; fiindc!, f!r! voia lui, tot î"i azvîrle-o uit!tur!
spre capul ce-l #inea Perseu. $i se preface într-o stan! strîmb!, chircit!,
odioas!, avînd înc! în ochii tulburi invidia ce îl rodea.
întoarcerea în Argos
Dup! aceast! biruin#!, Perseu a plecat spre Serifos, avînd al!turi pe iubita
lui Andromeda, ca so#ie. »
Ins! cum au ajuns acolo, locuitorii insulei l-au "i vestit c! mama sa se
ascunsese de mult timp în templul închinat lui Zeus. De-acolo nu-
ndr!znea s! ias!. St!pînul insulei Serifos, hainul rege
2 19
Polidecte, voise iar!"i s-o r!peasc!, "i ea fusese nevoit! s!-"i caute
ad!post în templu, s! stea acolo ocrotit!.
-Auzind ve"tile
Ei, #i-am adusacestea, Perseu s-a
capul Meduzei, dus drept
a spus Perseulalui
palat.
Polidecte. $i-i vremea s!
ne socotim...
-• Min#i... Min#i... Nu cred o iot! din tot ce spui... a #ipat regele cu ur!. $i
am s! te ucid pe tine, ca "i pe mama ta, Danae...
- Dac! eu mint, acesta ce e ?... a gl!suit fiul lui Zeus "i-a ridicat capul
Meduzei.
Pe loc, preacrudul Polidecte a împietrit, s-a f !cut stan!, pe tronul lui înalt
de aur, b!tut în pietre nestemate. $i, dup! cum cîntau aezii, veacuri
întregi stana de piatr! a stat acolo nemi"cat!, pîn! s-a n!ruit palatul, iar!
p!mîntul l-a-nghi#it. In locul lui, a ajuns rege, în insula Serifos, Dictis.
Dup! aceea, cum se spune, Perseu i-a-napoiat lui Hermes sabia lui cea
r!sucit!
s!u ; nimfelor,
vr!jit, "i-Atenei,sacul fermecat
scutul "i-naripatele
ei de aur. sandale
$i tot Atenei, ; lui Hades,
ca dobînd!, coiful
i-a d!ruit
capul Meduzei, pe care "i l-a pus zei#a pe plato"a ce-i ferea pieptul.
...$i s-au urcat, dup! aceea, pe o corabie, cu to#ii : Perseu, Danae "i-
Andromeda, "i au pornit voio"i spre Argos. Credeau c!-i duc o bucurie
regelui cel b!trîn : Acrisiu. Dar el, temîndu-se, pesemne, de-oracolul
care-l vestise c! moartea lui o s! se trag! din mîna fiului Danaei, "i-a
l!sat tronul "i-a fugit într-un ora" numit La-risa. Acolo sta-n haine
schimbate, ascuns "i ne"tiut de nimeni. Tocmai erau puse la cale aci,-n
Larisa, ni"te jocuri, unde erau pofti#i to#i regii "i to#i vitejii din Elada.
Perseu, noul rege din Argos, a fost, de-asemeni, invitat.
$i a-nceput întîi concursul. Perseu era înscris "i el. Au început s-arunce
suli#i.
mereu.AuVenea
urmatapoi
alerg!ri "i cursecea
întrecerea cu mai
caii înh!ma#i
de seam!laîncare. Perseu
Larisa, a cî"tigat
întrecerea la
zvîrlit discul. Au aruncat unii "i al#ii. A venit rîndul lui Perseu. El a luat
discul, l-a-nvîrtit "i, cînd l-a aruncat în slav!, s-a dus ca vîntul pîn!-n nori.
$i, din v!zduhuri, ca un tr!snet, a c!zut jos, izbind în cre"tet pe un b!trîn
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
ce sta-n mul#ime "i c!ta mut la concuren#i. Cînd s-a uitat la el mai bine,
b!trînul mort era Acrisiu. L-a cunoscut însu"i Perseu.
Degeaba-"i aruncase-Acrisiu fiica "i pe nepot în valuri !... Degeaba, pe
ascuns, fugise din #ara lui, #inutul Argos 21 !...
...$i, am!rît c!-"i ucisese f!r! de voia lui bunicul, Perseu n-a vrut s! se
întoarc! pe tronul regelui Acrisiu.
S-a în#eles cu un alt rege - regele din Tirint - s!-"i schimbe tronul între ei.
20
Astfel a luat în st!pînire Perseu regatul din Tirint. Aici s-a a"ezat cu soa#a,
"i-au vie#uit în armonie. Cel dintîi fiu al Andro-medei, dup! legend!, a fost
Perses, str!mo"ul neamului de per"i.
Iar! cînd a murit Perseu 22, Zeus a hot!rît s!-l urce pe bolta cerului
albastru "i l-a f!cut o constela#ie. $i, tot spre cinstea lui Perseu, s-au
preschimbat în constela#ii "i Andromeda lui cea drag!, ca "i p!rin#ii ei :
Cefeu "i soa#a lui, Casiopeea.
Note
1. Povestea trist! a fiicei regelui Acrisiu, ca "i copil!ria eroului Perseu ne
sînt cîntate în elegia poetului liric elin din Ceos, Simonide, în oda a XVI-a
din cartea a III-a a poetului latin Hora#iu, "i în versurile altor poe#i de mai
tîrziu.
2. Ora"ul Argos se afl! în Poloponez. Numele s!u se tîlcuia prin cîmpie, în
limba vechilor localnici. Ora"ul se afla în #inutul Argolidei, în fa#a golfului
cu acela"i nume. Prin Argos, îns!, grecii, "i chiar romanii (a"a cum se
vede din versurile lui Vergiliu), în#elegeau uneori tot #inutul argolic, alteori
chiar întreg Peloponezul. Ora"ul Argos s-a f!cut vestit prin eroii care au
vie#uit pe t!rîmul s!u.
3. Este vorba de rîul zeu Inahos, care uda Argolida "i era socotit, dup!
legende, întemeietorul #!rii. La drept vorbind, pe malurile sale par a fi fost
cele dintîi a"ez!ri, încît grecilor, cu fantezia lor bogat!, nu le-a fost deloc
greu s!-i atribuie lui Inahos calitatea de p!rinte al argienilor.
4. Dup!
acela unele
al lui legende, Acrisiu s-a dus la oracolul lui Zeus, dup! altele la
Apolo.
5. Se cunosc am!nuntele, din cuprinsul primului volum, unde se vede c!
Zeus luase diferite înf!#i"!ri de animale, p!s!ri sau elemente ale naturii,
ca s! poat! cuceri zei#e, nimfe sau muritoare.
6 Într-un desen pe un vas antic, ce se afl! la marele muzeu de art! din
Leningrad, Danae st! pe un pat de aur, "i ploaia cade asupra ei. Iar ea
prive"te c!tre slav!. Pe aceea"i tem! a pictat "i Rembrandt un tablou.
Copila regelui Acrisiu simbolizeaz!, dup! unii înv!#a#i, tot ca "i Cora-Per-
sefona, s!mîn#a îngropat! în timpul iernii, în p!mînt. Cum trec zilele
friguroase "i se apropie prim!vara, totul se umple de lumin! "i ploi de aur
cad din cer, fâcînd s! încol#easc! s!mîn#a aflat! în p!mînt. Holdele rodesc
atunci
devenitbogate. Tot astfel,
apoi legendarul fataPerseu.
erou lui Acrisiu a c!p!tat "i ea un prunc, care a
7. Tema aceasta, a copilului aruncat pe ape, uneori singur, alteori înso#it
de mama lui, este frecvent! "i în mitologia altor popoare din Asia "i
Europa. O g!sim "i în legenda biblic! despre Moise, "i în cea roman!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
despre Romulus "i Remus. Basmele române"ti au preluat, de asemeni,
aceast! tem!, în cîteva variante, cîteodat! copilul fiind aruncat de tat!l
s!u, sau de bunicul s!u, sau de mama vitreg!.
21
8. Cicladele sînt un roi de insule în Marea Egee. Intre ele se afl! "i Seri-
fos, insula unde se poveste"te c-ar fi ajuns pîn! la urm! Danae.
9. Perseu în plin!tatea voiniciei tinere"ti ne este înf!#i"at atît într-un bust
celebru aflat în muzeul comunal din Roma, cit "i într-un altul, sculptat în
marmur! de P!ros de un artist din "coala elin! antic! a lui Scopos, "i care
se afl! acum în galeriile de art! din Cracovia.
10. Tanatos, zeul înaripat al mor#ii, era fiul întunecatei Nix, zei#a nop#ii,
11. Graie înseamn! în limba greac! tot b!trîne.
12. Variante ale legendei despre Perseu se afl! în folclorul "i mitologia
multor popoare. în folclorul nostru, de pild!, episodul cu graiele "i gorgo-
nele se g!se"te, bineîn#eles sub alt! form!, în numeroase basme, ca de
pild! în „Harap-Alb". Aici îns!, în locul Meduzei se afl! cerbul, c!ruia
viteazul Harap-Alb îi reteaz! capul b!tut cu pietre scumpe "i ai c!rui »chi
aveau puterea s! ucid! pe oameni.
13. In fermecat!,
tichie tnuDte basme pe române"ti eroii dobîndesc
care, punîndu-"i-o pe cap,cîte devin
o c!ciul!, p!l!riecasau
nev!zu#i "i
Perseu din legenda elin!.
14. într-o vietop! din templul de la Selinonte - sud-vestul Sicttiei - o fost
înf!#i"at! artistic clipa în care Perseu a r!pus pe Meduz!. Atena este
al!turi, ca s!-l ajute. în metop! se vede "i Pegasul, calul n!scut în ceasul
mor#ii din grumazul acestei hidoase fiin#e, despre care vom mai vorbi,
cin! vom ajunge cu povestirea la eroul Belerofon. Aceast! scen!
mitologic! l-a inspirat, dealtfel, "i pe artistul italian din secolul al XVl-lea,
Benvenuto Cellini, pictor, sculptor "i bijutier. Acesta a f!urit, turnînd în
bronz, o capodoper! de art! ce se g!se"te la Floren#a, în marea Loggia
dei Lanzi. Este reprezentat! aici victoria lui Perseu, care a nimicit Meduza
"i #ine
va zvîrliînapoi,
mînaimediat,
sting! capul ei retezat.
în mare. Figura Cu
lui piciorul îi calc!
e luminat! trupul, biruin#ei.
de bucuria pe care-l
Statuia este atît de bine întruchipat! de Cellini, încît Perseu crezi c!
respir!, "i a"tep#i parc! din clipâ-n clip! s! sar! de pe soclu "i s! s-avînte
în v!zduh.
15. A"a î"i explicau poetic vechii elini faptul c! în Libia de odinioar! erau
prea pu#ini oameni "i animale, iar prin pustiuri foiau "erpii.
16. Mauritania, adic! #ara maurilor, p!mîntul ce se întinde în Africa
septentrional!, între Maroc, Algeria, Mali, Senegal "i Oceanul Atlantic.
Atlas este "i el numit de obicei în legende titan. El era pedepsit de Zeus s!
poarte pentru ve"nicie bolta cerului în spinare, pentru c! se aliase cu Cro-
nos în lupta împotriva noilor zei olimpieni.
17. într-oapar#inînd
noastre, statu! cioplit! de un
muzeului din artist necunoscut
Neapole, îl vedemdinpesecolul I al erei
Atlas sus#inind
povara cerului, probabil în clipa cînd, dup! legend!, trupul s!u lua
înf!#i"area unui munte, muntele Atlas, din Africa.
18. Elinii socoteau c! Etiopia era la marginea de miaz!zi o p!mîntului.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
22
19. Intllnirea celor doi tineri este din#at! admirabil în „Metamorfozele"
poetului latin Ovidiu.
20. Legenda aceasta palpitant! a fost înf!#i"at! în numeroase opere
antice. Salvarea Andromedei o vedem într-un vestit relief la Roma, în
muzeul Capitoliului, într-o pictur! din Herculanum "i într-un fragment de
pictur! decorativ!, ce se g!se"te în muzeul de art! din Cracovia. Pe urm!
au zugr!vit-o Rubens, Pietro di Cosimo, Noel Coypel "i al#i arti"ti, iar
Pierre Puget a d!ltuit-o în marmura ce se g!se"te ast!zi la Luvru, în Paris.
De asemeni Corneille a scris o tragedie intitulat! „Andromeda", f!r! s!
mai amintim versurile cîntate în veac de atî#ia "i atî#ia poe#i.
21. Ideea unei soarte hot!rite dinainte de o putere supranatural! a fost
Tl!scocit! de aceia care vroiau s!-i fac! pe cei asupri#i s! cread! c!
trebuie s! se supun! a"a-zisului destin, s! se împace cu suferin#ele. Ca
s!-"i ating! acest scop, se foloseau de legende ca aceea despre Perseu "i
Acrisiu, ar!tînd c! b!trînul rege din Argos nu putuse sc!pa de soarta
orînduit! de zei. Prin astfel de am!nunte, c!utau s! întunece adev!rul c!
eroii luptau pentru binele oamenilor, din dragoste pentru cei oropsi#i,
înt!rindmuritorii
c!rora în schimbde ideea unui imaginar
rînd trebuiau s! li se destin
supun!,"i în
a orice
unor împrejurare,
zei atotputernici,
f!r!
"ov!ire.
22. Pe seama lui Perseu, elinii puneau "i alte ispr!vi. Astfel, povesteau c!
el ar fi zidit faimosul ora" Micena, din Argolida, cu ajutorul ciclopilor.
Ruinele ora"ului Micena, din blocuri mari, grele, de piatr!, se v!d in
Grecia "i ast!zi. De aici a pornit c!petenia aheilor, regele Agamemnon, în
marele r!zboi troian, dup! cum se va vedea mai tîrziu, în povestirile
noastre.
HERACLE
1
SE MAI SPUNEA-N LEGENDE c! Zeus cel puternic, purt!torul de fulger,
hot!rîse
care s!-i odat! s! aib!
fie sprijin un fecior
la vreme cu totul
de nevoie deosebit, un erou
'. $i-a-ndreptat f!r! seam!n,
deci privirea c!tre
p!mîntul larg, unde erau atîtea femei încînt!toare. $i a z!rit-o pe
Alcmena.
Prin frumuse#ea fe#ei, prin ml!dierea taliei, prin ging!"ia ei, precum cîntau
poe#ii, Alcmena întrecea toate femeile. Din plete-le-i bogate "i pleoapele-
adumbrite se desprindeau o vraj!, o gra#ie sublim!, mult asem!n!toare
celei a Afroditei cu podoabe de aur. Zeii "i muritorii îi l!udau frumuse#ea.
Atîta c! Alcmena, în tainicele-adîncuri ale inimii sale, îi p!stra so#ului o
dragoste fierbinte. Pentru c! ea, Alcmena, era c!s!torit!. So#ul s!u era
rege, pe nume-Amfitrion, "i locuia la Teba 2.
Zeus îns! n-a vrut s! #in! seama de dragostea femeii, "i-a a"teptat o
vreme
pleac!, cînd b!rbatul
a coborît Alcmenei
în Teba. tocmai
A f!cut semnpornea la lupt!.
cu mina, "i-n Cum l-a s-a
urm!-i v!zut
ivitc!
o
oaste numeroas!. S-a preschimbat la chip, luîndu-"i înf!#i"area b!rbatului
Alcmenei. A p!truns în palat, în sunete de tobe, f !cîndu-se c! este chiar el
Amfitrion "i c! se-napoiase mai repede din lupt!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- M-am reîntors, iubito, a gl!suit el vesel. Du"manul l-am învins la por#ile
cet!#ii...
- Bine-ai venit, st!pîne, s-a bucurat Alcmena, plecîndu-se-na-inte-i "i
desprinzîndu-i coiful, "i pav!za, "i scutul.
Iar el a-mbr!#i"at-o pe soa#a credincioas! a lui Amfitrion.
Zeus veste"te sosirea pe lume a fiului s!u
Cînd s-a-mplinit sorocul "i-Alcmena a fost gata ca s! devin! mam!, Zeus,
plin de mîndrie, i-a adunat pe zei în palatul de aur, rostind în acest fel :
24
- O, zei, "i voi, zei#e, asculta#i-m! bine ce am s! v! dest!inui, a"a cum
m! îndeamn! cugetul meu divin. Chiar ast!zi se va na"te, din spi#a lui
Perseu 3, cel mai mare erou. Un erou f !r! seam!n. Acesta va domni ca
rege-n Argolida, în cetatea Micena. Iar celelalte rude, to#i, îi vor fi supu"i.
Vor trebui s-asculte de el, ca de-un st!pîn. A"a hot!r!sc eu, ce st!pînesc
Olimpul, "i astfel va r!mîne...
Auzind vorba asta, Hera - care aflase de noua-n"el!ciune a so#ului s!u,
Zeus - ars! de gelozie, a spus cu îndîrjire :
- De vrei s! ai crezare, jur!-ne chiar acuma pe rîul din Infern, întunecatul
Stix, c!-ntr-adev!r
rege-n copilulsclavii
Micena, iar ceilal#i ce ses!i...
va na"te azi, din spi#a lui Perseu, va fi
- Atîta vrei ? Ei bine, a dat r!spunsul Zeus, dac!-mi ceri numai asta, î#i jur
cu bucurie... M! jur pe rîul Stix c! hot!rîrea luat! va fi de neclintit !...
O ! Cum a mai rîs Hera, v!zînd c! so#ul s!u alunecase-n curs!... $i, f!r!
de z!bav!, s-a avîntat pe-un nor, plutind spre #ara Argos, spre cetatea
Micena.
Aici luase domnia alt fiu al lui Perseu, ce se numea Stenelos '. Iar soa#a
lui Stenelos urma s! fie mam! peste vreo dou! luni.
Hera, f!r! z!bav!, a s!vîr"it o vraj! "i a f !cut ca soa#a st!-pînului Micenei
s! nasc! mai curînd. In schimb, tot printr-o vraj!, a silit-o pe-Alcmena s!
nasc! mai tîrziu, poate cu-o zi sau dou!.
-S-a-ntors dup!
Tu ai jurat aceea,
c! fiul carecus-o
grab!,
na"teînast!zi
Olimp,din"i neamul
a rostit lui
lui Perseu
Zeus : va fi rege-n
Micena. Afl! dar, o st!pîne, c! el s-a "i n!scut. E fiul lui Stenelos. Se
cheam! Euristeu.
Tr!snetul greu, ce-l poart! în pumn m!re#ul Zeus, s!-l fi lovit în frunte,
nu l-ar fi zguduit mai mult ca "tirea asta. - Ce-ai spus ? a r!cnit el.
- Am spus ce-ai jurat tu, i-a dat r!spunsul Hera. Fl!c!ul prevestit a "i
venit pe lume... Ins! nu e odrasla pe care-o a"teptai în palatul din Teba,
nu e feciorul t!u "i-al reginei Alcmena, pe care-ai am!git-o. Nu. Nu e cum
credeai.
- Cum ? Hera !... îndr!zne"ti ? a tunat iar!"i Zeus. Dar Hera a urmat :
- Cel care s-a n!scut "i o s! fie rege se cheam!... Euristeu. Iac!t!-l în
Micena... E fiul
p!c!litul e"ti lui Stenelos din #ara Argolidei. Ha, ha, ha, ha... Zeus,
tu !...
S-a mîniat st!pînul, s-a cl!tinat Olimpul sub furia lui cumplit!, a azvîrlit
m!nunchiul de fulgere în lume, f!cînd pr!p!d "i moarte, dar n-a schimbat
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
nimica. F!cuse jur!mîntul ce nu-l putea c!lca. Feciorul lui Stenelos urma
s! fie rege, "i fiul s!u un sclav.
25
Alcmena devine mam!
Iar la pu#in! vreme, în palatul din Teba al lui Amfitrion, sc!pat! de sub
vraj!, n!"tea în chinuri grele "i-Alcmena doi feciori. Erau doi feciori
gemeni... Unul avea ca tat! pe Zeus, olimpianul, "i se chema Alcide 5, "i
cel!lalt, Ificle - fiul lui Amfitrion.
Cum s-a n!scut Alcide, s-a auzit un glas :
- De n-ai s-ascul#i, Alcmena, poruncile divine, vei suferi amarnic. Copiii-#i
vor pieri. So#ul t!u o s! cad! r!pus în b!t!lie, "i tu o s! te-afunzi în
Tartarul lui Hades, fiindc! ai mîniat-o pe Hera din Olimp. De vrei s! scapi
de toate, azvîrle-l pe Alcide !... Du-l pe un cîmp pustiu "i-acolo p!r!se"te-
l !...
Alcmena,-nsp!imîntat!, a luat copilu-n bra#e "i a-ncercat s! fug!.
Vocea o urm!rea.
- Azvîrle-l pe Alcide... Tot n-ai s!-l po#i sc!pa...
$i ea, strîngîndu-"i fiul la piept, s-a dus pe o cîmpie "i, dezn!d!jduit!,
v!rsînd
$tia lacrimi
cît era Heraamare, l-a p!r!sit acolo.
de neîndur!toare, cînd î"i dorea ceva "i cînd era p!truns!
cumplit de gelozie.
Numai c! din v!zduhuri mai priveghea "i Zeus. El auzise glasul. O v!zuse
pe-Alcmena ducîndu-"i copila"ul pe acel cîmp pustiu. Iar! fiul Alcmenei
trebuia s! tr!iasc! "i s!-l ajute-n lupte. $i, repede, din slav!, a poruncit
s! vin! pristavul de credin#!, fiu-i înaripat, prea iste#ul zeu Hermes.
- Te du, a rostit Zeus, "i ia din cîmp copilul. Adu-mi-l In Olimp "i f! tu
cum vei face, ca s!-l a"ezi la pieptul so#iei mele, Hera, fie doar pentru-o
clip!. A"a, ca el s! sug! laptele nemuririi chiar de la sînul ei.
Hermes n-a a"teptat s!-i spun!-a doua oar!. Punîndu-"i la picioare cele
mai repezi aripi, a coborît în locul unde se-afla copilul. L-a luat cu el în
grab!.
l-a pus S-a întors în Olimp. S-a apropiat de Hera, care tocmai dormea, "i i
la sîn.
Alcide, mititelul, fl!mînd precum era, a început s! sug!, cu poft!, licoarea
parfumat!.
Cînd s-a trezit zei#a l-a smuls. L-a aruncat. A vrut s!-l "i ucid!. Atîta c!
prin voia p!rintelui s!u, Zeus, ca "i prin iste#imea fratelui vitreg, Hermes,
noul n!scut supsese laptele nemuririi.
Faptul era-mplinit.
In cîntece, poe#ii ne povestesc c! Hera, cînd l-a smuls pe Alcide,
vr!jma"!, de la sîn, mai multe rîule#e de lapte-ar fi #î"nit. Aceste rîule#e s-
au risipit în cer "i s-au schimbat în stele scînteietoare, albe, numite de
elini, cum "tim : Calea lactee sau Calea laptelui 6.
26
Lupta cu "erpii zei#ei Hera
A"a fiul lui Zeus sc!p! nev!t!mat din cel dintîi pericol, "i Hermes îl
întoarse la mama sa, Alcmena.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Nici nu-i venea s! cread! c!-l are lîng! ea, c! nu-i mîncat de fiare, "i
povestea adesea :
- Feciorul meu, acela ce l-am jelit atîta, acum i-acas! iar. Ss joac!. E
voinic. în fiecare sear! îl îmb!iez cu grij!, la fel ca pe Ificle, pe cel!lalt
copil, "i le întind bl!ni#e de iepure, molcu#e, pe-un scut larg, de aram!,
de-al lui Amfitrion, "i-i leag!n, "i-i adorm în cîntece duioase... Vai, nu e
mul#umire mai mare pentru-o mam! decît s!-"i vad! pruncii c!-s
cufunda#i în somnul cel lin, odihnitor, "i nu-i pîndesc nici rele, nici inimi
du"m!noase...
Astfel gr!ia Alcmena. $i-a"a trecur!-n tihn! vreo "apte sau opt luni.
P!rea c! trec în tihn! !... C!ci în Olimp sta Hera. Ea cerceta-n-cruntat!
palatele din Teba "i socotea în sine : „Cum pot s!-l fac s! piar! pe-acest
fiu al Alcmenei ? El ar putea s! fie mai îndr!zne# ca Ares, mai îndr!git de
Zeus decît feciorii mei. I-adev!rat c-a supt laptele nemuririi ; dar sînt înc!
mijloace..."
Tot cugetînd, zei#a z!re"te-ntr-o p!dure doi "erpi. Nu "erpi, balauri.
încol!ci#i pe-o ciut!, o strîngeau de grumaz "i-i strecurau otrava prin col#ii
venino"i.
$i-ndat!
un porunce"te
scut de-aram! "erpilorcei
dormeau s! doi
porneasc! spre palatul
copii : Alcide "i Ificle.din Teba,
Cam pe unde pe-
la miezul
nop#ii "erpii-au ajuns la Teba. Amîndoi mon"trii, lacomi de sîngele cel
tîn!r, se tîrau pe p!mînt, "i-n încol!ci-turi se-ndreptau c!tre scutul unde
dormeau copiii. Din ochii lor aprin"i #î"neau scîntei verzui "i-n gu"!
prefirau un venin negricios.
Se apropiau întruna, "i limbile-otr!vite le jucau printre col#i.
Pe negîndite îns!, fiul drag al Alcmenei s-a de"teptat din somn. (Poate-l
trezise Zeus care vedea din slav! tot ce se petrecea !) $i o lucire vie a
luminat palatul. Orbit de-a"a lumin!, Ificle a s!rit "i el din a"ternut. $i-a
z!rit, plin de groaz!, cei doi "erpi mon-struo"i, ajun"i chiar lîng! scut.
V!zînd col#ii oribili "i limbile-ascu#ite, a #ipat cu putere "i a luat-o la fug!.
în timp
s-a ce el înfugea
s!ltat cu lacrimi
genunchi "i pe
a obraz,
prins #ipînd prin totgrumazurile
în mînu#e palatul, fiul lui Zeus
reci "i
înfrico"!toare ale celor doi "erpi. Le-a strîns ca într-un cle"te. $erpii au
încercat cu mii de-ncol!ciri s! scape de strînsoare "i s! cuprind! trupul
micu#ului b!iat care îi sugruma. Dar mîinile acelea, care-i strîn-
27
geau puternic, erau parc! din fier. $i el i-a strîns atîta, pîn! ce mon"trii
Herei au pornit s!-"i desfac! inelele-alb!strii...
Cînd au venit p!rin#ii, trezi#i de g!l!gia f!cut! de Ificle, au început s!
strige de team! "i uimire. $i pruncul ce-nfrînsese dih!-niile, c-un strig!t
de izbînd!, a ar!tat Alcmenei "i lui Amfitrion mon"trii f!r! de via#!,
zvîrlindu-i la picioare ".
Amfitrion
Se zice c!îl trimite
Alcmena,pe dup!
Alcide aceast!
s! înve#eprim!
me"te"ugul armelor
victorie-a lui Alcide, a chemat
pe-un proroc - Tiresias pe nume - "i i-a cerut s!-i spun! viitorul ce-o s!-l
aib! preadragul ei copil.
Tiresias, prorocul, i-a dat r!spunsul astfel :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
„Fiul t!u o s! fie un erou neînvins la vîrsta b!rb!#iei. El o s! împlineasc!
dou!sprezece munci, o s! distrug! mon"trii "i o s! biruiasc! r!zboinici
renumi#i. Apoi o s! se-nal#e spre bolta înstelat!, urcîndu-se cu cinste în
palatul lui Zeus..."
Aflînd aceast! veste, bunul Amfitrion a cugetat c!-i bine ca tîn!rul Alcide
s!-nve#e me"te"ugul cel aspru-al armelor.
- De trebuie s! lupte, s! dea piept cu primejdii, vreau ca acest fecior s!-"i
înving! du"manii ! a spus Amfitrion, "i mama s-a-nvoit.
Alcide a-nv!#at, în anii ce-au trecut, s!-nfrunte pe oricine, în lupta corp la
corp, cu pumnii sau cu arcul, cu sabia "i lancea. Amfitrion, de-asemeni, l-
a deprins s! conduc! în goana cea mai mare carul de b!t!lie "i s! vîneze
fiare. $i s-a silit Alcide cu-atîta vrednicie s!-"i însu"easc! arta cea grea a
luptelor, s!-"i sporeasc! puterea, încît, în scurt! vreme, "i-a întrecut
tat!l, "i pe prietenii s!i, r!zboinicii din Teba 8.
ca al#i feciori de regi. Se hr!nea-n timpul zilei cu fructe "i legume ; seara,
cu carne fript! ; "i-arareori bea vin. Era de-o vitejie nemaiv!zut! înc!.
Odat! înfruntase el singur o o"tire - ce n!p!dise-n Teba, "i-o jefuia de
aur, "i luase mii de sclavi - doar cu-o m!ciuc!-n mîn!. $i izgonise oastea
"i pe regele
Creon, ei. Tebei, acela ce-i #inea la el în ospe#ie pe-Amfi-trion,
regele
Alcmena, Alcide "i Ificle, era nespus de vesel. „Iat! c! "i feciorul seam!n!
tat!lui, î"i spunea el în gînd, "i-mi va fi de folos". $i, fiind regele Creon
atît de mul#umit de biruin#a asta, a f!urit un plan. Avea "i el o fat!, ce se
chema Megara. N-ar fi putut g!si un ginere mai bun decît mîndrul Alcide.
$tia c! de-i va fi urma" la tron Alcide, sc!pa de orice grij!. L-a chemat
deci la sine pe voinicul Alcide "i l-a rugat s!-i fie ginere "i urma".
Tîn!rul s-a-nvoit.
- M!re#e rege Creon, a gl!suit Alcide, ne-ai g!zduit "i prieten ne-ai fost
întotdeauna. Voin#a ta-i porunc!. M!-nso#esc cu Megara. S! ne g!tim de
nunt!...
în cînta
le anii ce-au urmat,
cîntece sau îiMegara a avut
purta pe cal, întrei prunci
goana ceademai
la Alcide. Eroul îiseiubea,
mare. Alteori juca
al!turea de ei, prin ierburile verii, rîzînd "i chiuind, priveghea#i de Megara.
Dar iat! c!-ntr-o zi, cînd se jucau cu to#ii, "i hohotele lor r!sunau în
v!zduh, Hera î"i las! ochii c!tre cetatea Teba. îl vede pe Alcide, fiul rivalei
sale, Alcmena cea frumoas!. $i-n inima zei#ei se-aprinde o mînie atît de-
ncrîncenat!, încît nu #ine seama de bie#ii copila"i f!r! de nici o vin!.
Cere unei zei#e, Mania, fioroasa, ce p!stra o otrav! într-o cup! de aur, s-
alerge pe p!mînt. S!-i r!t!ceasc! mintea eroului Alcide.
Zei#a nebuniei, Mania, a zburat "i-a-mpr!"tiat veninul asupra lui Alcide. I-
a insuflat dorin#a s! î"i r!pun! fiii "i tîn!ra-i nevast!.
Atunci, bietul Alcide, cu mintea r!v!"it!, a socotit c! pruncii "i soa#a sa,
Megara, ar ficuni"te
s-a pr!bu"it ciclopi.
fruntea Numaicuc-o
în #!rîn!, lovitur!
sufletul i-a r!pus pe tuspatru. Apoi
zdrobit.9
Geloasa Hera îl love"te din nou crunt pe fiul Alcmenei
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Era acum Alcide un fl!c!u minunat, de optsprezece ani : frumos, voinic "i
ager, "i drept, "i înzestrat cu alte multe haruri. Ducea o via#! simpl!. Nu-i
pl!cea s! îmbrace ve"minte-mpodobite,
28
La oracolul din Delfi

Cînd s-a trezit s!rmanul, a vrut s! se azvîrle de pe o stînc! nalt!. Gemea,
îmbr!#i"îndu-"i copiii, pe Megara ; se blestema
29
amarnic pentru grozava-i fapt!. Dar s-a ivit Atena, sora sa din Olimp,
zei#a-n#elepciunii, "i l-a oprit, zicîndu-i :
- Nu te pripi, Alcide. Tu nu ai nici o vin!. I-o r!zbunare-a Herei. Erai prea
fericit. Ea a orînduit ca s!-#i love"ti copiii "i s! fii nevoit s! isp!"e"ti o
crim! care nu e a ta. De"i nu este drept, de"i e"ti fiu lui Zeus, ceilal#i zei
din Olimp vor fi de partea Herei, c!ci e r!zbun!toare "i to#i se tem de ea.
Nimeni nu-i st!-mpotriv!. Chiar Zeus însu"i tace de-atîtea ori molcom,
c!ci Hera e "ireat! "i poate s!-"i loveasc! "i so#ul uneori. Doar eu am s!
te-ajut, c!ci n-o iubesc pe Hera. E prea înfumurat!... $i poate zeul
Hermes,
pîn! pristavul
la Delfi tat!lui.trupul,
"i purific!-#i Acumacum
p!r!se"te Tebalegea
porunce"te cu "apte por#i.
hot!rît! de Te du
Zeus.
Puternicul Apolo o s!-#i aduc! "tire ce trebuie s! faci...
Cu fruntea în p!mînt, cu umerii pleca#i, a p!r!sit Alcide Teba regelui
Creon, "i s-a-ndreptat spre Delfi.
în templul de la Delfi, Apolo l-a vestit pe feciorul Alcmenei c! este osîndit
de zeii-olimpieni - a"a cum cerea Hera - s!-"i isp!"easc! fapta, slujind în
chip de sclav regelui din Micena.
- Va trebui, ca sclav, a gl!suit Apolo prin gura Pitiei, marea sa preoteas!,
s!-i împline"ti cu sîrg regelui Euristeu toate poruncile - dou!sprezece-s
toate - primejduindu-#i via#a.
Tot el i-a dat acuma numele de Heracle, "tiind c! o s!-nving!, cu glorie
deplin!, toate
Heracle primejdiile
a primit aceast!peisp!"ire
care Hera
"i i ale plecat
va pune-n cale. mergînd c!tre
în lume,
Micena.
Tînârul alege drumul virtu#ii
Mergînd el zbuciumat, îngîndurat "i trist, pe drumurile vie#ii, a întîlnit
deodat!, la o r!spântie, dou! femei ciudate 10. Una era boit!, cu ochii
vine#ii, g!tit! în ve"minte de stof! #ip!toare ; avea br!#!ri, inele,
podoabe, "i pe plete v!luri trandafirii, "i, chicotind, zvîrlea zîmbete
de"uchiate oricui îl întîlnea. Cealalt! era demn!, într-o hain! ca neaua.
Avea o frunte dreapt! ; sem!na cu Atena. Privirea sa senin! te cerceta în
fa#!. In mîn! ea purta o cunun! de laur.
- I#i cau#i drumul, voinice ? l-a-ntrebat cea dintâi, v!zîndu-l pe Heracle.
-30Nu "tiu care-i mai drept, i-a dat r!spuns fl!c!ul.
Atuncea ea, gr!bit! s!-l "i cuprind!-n mreje, a mai rostit mieroas! :
- Pot s!-#i ar!t o cale lipsit! de greut!#i. Urmeaz!-m! pe mine...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Eu nu fug de greut!#i, a gl!suit Alcide. Doresc s! merg în via#! f!r! de
ocoli" "i s! slujesc dreptatea, binele "i pe oameni... Dar cine e"ti, femeie ?
- Cine sînt ? a spus ea c-un glas am!gitor. Eu aduc fericirea, cu toate c!
adesea mul#i îmi spun... Desfrînarea. Urmîndu-m! pe mine, po#i trînd!vi
în voie, po#i dobîndi bel"ugul din munca altora, "i nu ai alt! grij! decît s!
te desfe#i... Haide, urmeaz!-m! ! L-a apucat de mîn! "i a vroit s!-l trag!
pe drumurile ei. Dar cealalt! femeie le-a r!s!rit în cale "i-a gl!suit a"a :
- Stai, nu pleca, voinice. Pe drumul Desfrîn!rii, pl!ceri - e drept - sînt
multe. Ins! acela care se d!ruie"te lor devine un nevolnic, dispre#uit de
to#i, "i b!trîne#ea lui e trist!, ru"inoas!. Drumul meu e mai greu, e
pres!rat cu lupte, cu trud! "i primejdii. Dar la cap!tul lui se afl! biruin#a.
- Tu cine e"ti ?
- Virtutea. Eu înso#esc vitejii ce lupt! pentru oameni, "i cinste, "i
dreptate. îi ajut s! zdrobeasc! relele-n a lor cale "i s! triumfe astfel binele
pe p!mînt.
Heracle, auzind-o, s-a smuls din mîna celei ce îl tîra pe calea pl!cerilor
u"oare.
- $i eu, de"i puternic, a gl!suit Heracle, sînt urgisit de Hera s! fiu sclav
unuim!
nu regetem
nevolnic, din Micena.
de soart! Zeii m-au
"i nu m-a" osîndit,
fi supus dup!vreau
; dar dorin#a
s! Herei. Eu
isp!"esc
îngrozitoarea-mi crim!, f!cut! f!r! voie, luptînd neînfricat "i preschimbînd
tot r!ul, urzit acolo-n sl!vi, în bine pentru oameni... Tu-mi po#i fi de folos
?
- %i-am spus-o, #i-o repet, a gl!suit Virtutea. Urmîndu-m! pe mine, vei fi
victorios, iar dup! moartea ta, numele lui Heracle va fi sl!vit pe veci.
- Mai bine d!ruie"te-#i via#a numai pl!cerii, l-a-mbiat Desfrînarea. Vei fi
mai mul#umit...
- Eu te a"tept, Heracle, pe drumul gloriei, a spus din nou Virtutea.
La vorbele acestea, Heracle a pus mîna pe greaua lui m!ciuc!. S-a-ntors
spre Desfrînare "i i-a rostit cu sil! :
o- Josnic! Desfrînare,
voi înfrînge, nu fericit.
am s! fiu m! po#iAleg
am!gi !... Am
drumul s! m! lupt cu Hera "i, cînd
Virtu#ii...
Din clipele acelea - cum au cîntat poe#ii - f!r! de "ov!ire, Heracle n-a
urmat decît drumul cel aspru, ar!tat de Virtute, ori-
31
cîte piedici, lupte "i primejdii cumplite i-au a"ternut în cale ne-cru#!toarea
Hera, regele Euristeu, al#i regi, mon"tri "i fiare, du"manii mii "i mii...
Sosirea la Micena
...$i a plecat Heracle spre regele Micenei, cel sprijinit de soa#a
puternicului Zeus. A ajuns la cetate, la Poarta leilor, într-un amurg de
var!. Tocmai în acea vreme feciorul lui Stenelos aducea sacrificii pe un
altar al Herei.
Euristeu gl!suiaCu
: mîinile întinse spre cerul ro"ietic, în fumul jertfelor,
-f I#i mul#umesc, zei#! cu bra#ele ca neaua ! Prin voia ta sînt rege în
splendida Micen!. $i osîndit de tine, Heracle-i sclavul meu. El trebuie s!-
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mplineasc! dou!sprezece munci, "i într-una dintre ele s! piar! negre"it.
%i-o jur! Euristeu !...
Nu î"i sfîr"ise vorba, "i-un sfetnic, alergînd, a ajuns la altar :
- Sl!vite !... Mare rege !... Heracle a sosit...
- Heracle ?... Unde este ?... a rostit Euristeu, l!sîndu-"i bra#ele s!-i cad!
f!r! vlag!.
- E dincolo de ziduri, la Poarta leilor. Vrea s! intre-n ora"...
- S! intre ?... Nu se poate... a mai spus Euristeu cu glasul r!gu"it. Da#i-i
porunci la poart!. S! plece, s! ucid! pe leul din Ne-meea, fiul monstrului
Tifon "i-al viperei Ehidna.
$i tremura fricosul. Ar fi fugit, desigur, de nu ar fi "tiut c!-i e de sprijin
Hera.
- Nu ! Nu m! tem de dînsul ! striga el ascu#it. Eu sînt st!pîn, el sclav...
- Adev!rat, st!pîne, gl!suiau sfetnicii. Puterea #i-e divin!. Supu"ii t!i
nevrednici datori sînt s! te-asculte, f!r! de nici un murmur.
- S! plece de îndat! !... striga iar Euristeu. în #inutul Ne-meei zac mun#i
de oseminte. Cî#i s-au încumetat s! dea lupta cu leul, acolo-au putrezit.
Heracle, n-o s! scape nici el din lupta asta !...
- Nu.
$i to#iN-o s! scape
rîdeau ! Nu !fiind
cu poft!, îi ziceau
sigurisfetnicii.
c-o s! Fii lini"tit,
piar! st!pîne...
Heracle, sfî-"iat de col#ii
leului.
Iar el mergea întins spre #inutul Nemeei11, unde-ntr-o pe"ter! si-avea
culcu"ul leul.
32
Poe#ii povestesc c! feciorul Alcmenei a aflat v!g!una, dar n-a g!sit pe leu.
$i-a a"teptat un timp, pîn! ce cruda fiar! s-a reîntors s!tul!. Mîncase-n
acea ziu! o turm! "i-un p!stor.
Heracle a v!zut-o s!ltînd printre coline. Fiara era uria"!. Avea ni"te ochi
mari, ro"ii "i plini de sînge. Col#ii s!i ascu#i#i erau ca ni"te s!bii "i
str!luceauS!geata
s!geat!. în soare. R!gea-nfior!tor.
a zburat întinzînd
"i l-a lovit pe leu ; darbine
s-a arcul,
izbit dea el
tras
ca prima
de un
zid de piatr!. Nu i-a putut clinti m!car un fir de p!r.
R!punerea leului din Nemeea
Heracle s-a mirat cum n-a p!truns s!geata în trupul leului. $i a #intit mai
bine. A tras înc! o dat!. $i iar s-a dus s!geata vî-jîind prin v!zduh, s-a
lovit ca de-o stînc! "i a lunecat jos.
Leul r!gea cumplit, "i cu coama zbîrlit!, cu ochii-nsîngera#i, se preg!tea
s! sar! c!tre voinicul nostru.
Heracle nu s-a-nsp!imîntat. A mai tras o s!geat! ; dar s-a-n-tîmplat la
fel. Nici ultima s!geat! nu l-a r!nit pe leu.
Putea s! trag! el "i-o mie de s!ge#i. Pielea acestui leu, fiu al monstrului
Tifon 12 "i-al
fi putut viperei
str!bate în Ehidna, era de nep!truns.
trupul leului. Pielea i-eraNici
vr!sabia
jit!. sau
Chiarlancea
Tifonn-ar
i-o
vr!jise, cu învoirea Gheei.
Dar dup! ultima s!geat!, leul s-a repezit, într-un salt, la Heracle, r!gind
atît de tare, c! s-auzea în cer.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Din jil#ul s!u de aur, st!pînul zeilor privea aceast! lupt!, neîndr!znind s!-i
vin!-n vreun fel în ajutor viteazului Heracle, pentru c! lîng! el sta a"ezat!
Hera. Preaputernicul Zeus î"i l!sa astfel fiul s!-nfrunte moartea singur.
Atîta c! voinicul nu lupta pentru zei. Dornic s!-"i isp!"easc! fapta cea-
ngrozitoare, f!cut! f !r! voie, se lupta pentru oameni, s! nimiceasc! fiara
care f!cea pr!p!d, v!rsînd atîta sînge în #inutul Nemeei.
V!zînd eroul nostru c! leul se repede, a ridicat m!ciuca "i l-a lovit în
cre"tet. Puterea lui Heracle era-nsp!imînt!toare. De-ar fi izbit o cas!,
cumva, atît de tare, casa s-ar fi sf!rîmat în mii de buc!#ele. Leul s-a
cl!tinat, dar pielea lui vr!jit! l-a ap!rat "i-acuma. M!ciuca lui Heracle s-a
rupt de la mijloc. F!r! s! stea pe gînduri, voinicul s-a s!ltat spre gîtul
leului, s!-l prind!, s!
3 - Legendele Olimpului, voi. n
33
dea lupta. Numai c! de-ast! dat! leul s-a-nfrico"at. Urlînd, s-a întors pe
labe, mai c! s-a r!sturnat, fugind spre pe"ter!, "i s-a ascuns acolo.
Fiara, ce r!pusese atîtea mii de oameni, vedea c! i-a sosit acum "i ei
sfîr"itul.
Pe"tera "i-a
stânc! leului avea cu
z!vorit dou!
ea intr!ri.
una dinFiul marelui
intr!ri. Zeus
Apoi, f!r!a de
smuls dinamunte
arme, p!trunso
în!untru. C!lcînd peste mormane de oase omene"ti, Heracle a intrat tot
mai adînc în bezna acestei pe"teri mari. Deodat! a z!rit dou! f!clii
aprinse. A"a i s-au p!rut eroului, în bezn!, ochii sticlind de ur! ai leului
uria". Iar urletele sale cl!tinau stîncile. Labele lui zgîriau pere#ii pe"terii.
Col#ii albi str!luceau.
- Aicea e"ti ? Hai, vino ! a gl!suit Heracle.
Leul la rîndul s!u, cu botul larg c!scat, a s!rit la Heracle.
Ce-a fost nu "tie nimeni. A fost o-nv!lm!"eal! cum nu s-a mai v!zut. Cît
a durat ? O zi, poate chiar dou!, trei. Dar pîn! la sfîr-"it, Heracle a cuprins
leul strîns de grumaz.
L-a strîns
Leul, atît r!pus,
atunci, de tare,a pîn!
c!zutl-a-n!bu"it.
la p!mînt13. Sub bufnitura lui p!-mîntul s-a
cr!pat. Apucîndu-l de ceaf!, înving!torul s!u l-a tras îndat-afar!, cu
gîndul s!-l despoaie de blana lui ro"cat!.
„Din blana !stui leu, ce n-o poate str!punge, în veacuri, vreo s!geat!, sau
sabie, sau lance, am s!-mi fac eu ve"mîntul, a cugetat Heracle. $i #easta
lui de fier, am s! mi-o pun pe cap. Nu-s plato"e sau coifuri mai bune decît
ea".
A tras îns! zadarnic de piele s-o desprind!. Cît era de puternic, n-ar fi
putut Heracle, muncind luni, poate ani, s!-l jupoaie pe leul ce fusese
vr!jit de fiorosul Tifon.
Atîta c! Heracle nu era doar puternic, îndr!zne# "i viteaz. Era "i în#elept.
$i
de cugetînd
folos. $i mai bine, "i-a
a-ncercat dat s!
fl!c!ul repede seama
jupoaie c! sabia
de piele sau cu#itulfiar!
îngrozitoarea nu-i chiar
erau
cu ghearele ei.
$i-a"a a izbutit.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Cu ghearele t!ioase, întoarse în fel "i chip, Heracle a reu"it s!-l desfac!
de piele. S!-i desprind! "i #easta. $i, precum hot!-rîse, s-a-nve"mîntat cu
pielea, iar pe cap "i-a pus #easta.
Prin vitejia lui î"i dobîndise în lupt! o plato"! "i-un coif, prin care nu
puteau s! p!trund! s!geata, nici sabia sau lancea.
A"a înve"mîntat, a plecat la Micena.
34
Spre mla"tinile Lernei
Lupta cu hidra
Auzind Euristeu de-aceast! biruin#! n-a mai îng!duit eroului Heracle s!
vin! nici la poarta Micenei cea bogat!. Atît i-era de team!. Mai ales c!
aflase cum oamenii de Argos, poporenii de rînd, îl urmau în "iraguri "i îi
strigau voio"i :
- I#i mul#umim, Heracle ! Tu ne aju#i pe noi, acei ce ne lupt!m adeseori cu
fiare "i mon"trii-ncrîncena#i. Regele te-a trimis la moarte, în Nemeea. Dar
tu ai biruit. Noi sîntem lîng! tine. Cheam!-ne, "i venim s! te-nso#im la
lupt!.
$i, ca s!poruncile
a"tepte nu-l mairegale,
vad! pe eroulprintr-un
trimise Heracle,crainic,
regele în
Euristeu i-a poruncit s-
ora"ul Tirint.
- S! plece, s! ucid!, de ast! dat!, hidra care s!l!"luie"te în mla"tinile
Lernei14, spusese Euristeu. Este tot ca "i leul, odrasl! a lui Tifon "i-a
viperei Ehidna. De-a nimicit pe frate, s! r!pun! "i sora. Ea pustie"te
turme, cirezi, holde de grîu, "i-i omoar! pe oameni. Nici unul n-a sc!pat
din cî#i au vrut s-ajung! la mla"tinile Lernei. Nu cred c-o s! mai scape
acum fiul lui Zeus "i-al frumoasei Alcmena...
- Nici noi nu credem !... Nu !... rîdeau to#i sfetnicii înconju-rînd slugarnic
jil#ul lui Euristeu.
- S! plece deci la Lerna ! gl!suise st!pînul. $i s! nu se întoarc! decît
biruitor sau mort, adus pe scut...
...$i s-a g!tit
Vrusese Heracle s!peplece
s! porneasc! jos, c!tre Lerna. Dar tîn!rul Iolau, feciorul lui
ca de-obicei.
Ificle, a cerut învoire tat!lui s!-l conduc! pe eroul Heracle cu carul, pîn!-n
Lerna.
îl iubea pe Heracle mai mult decît pe-oricine, "i-l admira nespus.
- Atî#ia oameni vor s! fie lîng! el în ceasurile grele, spusese lui Ificle. In
numele mul#imii, vreau s!-l înso#esc eu. $i vreau s!-l cru# m!car de truda
drumului. S!-l duc pîn! la Lerna, în goana cailor...
Tat!l a-ncuviin#at ; dar eroul Heracle n-a vrut s! se-nvoiasc!.
- Nu pot s!-l iau cu mine, spusese lui Ificle. Iolau e mult prea tîn!r, "i-n
Lerna sînt primejdii ce pot s!-l coste via#a !...
Numai c! îndr!zne#ul fl!c!u al lui Ificle atîta se rugase de unul "i de altul,
atîta st!ruise,
Heracle a primitpreg!tise
s! mearg!"i cu
caii, "i carul pentru drum, încît pîn! la urm!
Iolau.
$i-au plecat împreun!. S-au dus pîn! la Lerna, în goana cailor. Din zare
se vedeau aburi verzi, otr!vi#i, care se ridicau din mla"tina întins!, unde
st!pînea moartea.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
3
36
Hidra dormea la ceasul cînd au sosit cei doi. In jurul ei erau mormane f!r!
num!r de fiin#e omene"ti, r!puse "i tîrîte pîn!-n s!la"ul s!u. Nu le putea
mînca, atît erau de multe, "i putrezeau prin mla"tini, umplînd întreg
v!zduhul c-un miros otr!vit.
Heracle "i Iolau s-au apropiat încet, purtînd în spate lemne "i-O' gr!mad!
de fîn. Iolau a aprins focul. Apoi fiul lui Zeus a început s !-ncing! s!ge#ile
în foc "i s! trag! cu ele în hidra adormit!. - Te scoal !, blestemat! odrasl!
a lui Tifon, a gl!suit eroul, #intind-o iar pe hidr! cu cîteva s!ge#i, în vîrful
c!rora legase "o-moioage de fîn aprins în foc.
împuns! de s!ge#i, dihania uria"! s-a ridicat din mla"tini. Avea nou!
gîtlejuri "i nou! capete - "i-unul mai gros ca toate : capul nemuritor. Din
boturile-i hîde, ca ni"te fl!c!ri verzi, #î"neau limbi otr!vite "i "uiera
cumplit. F!r! s! piard! vreme, Heracle a s!rit la ea cu ghioaga-n mîn!.
întîia lovitur! a "i f!cut s!-i zboare unul din capete. Numai c!-n locul unde
fusese un singur cap cre"teau acuma dou!.
Mult s-a mirat voinicul "i a lovit din nou. Dar ori"icît lovea, în locul fiec!rui
cap smuls
acum verzi,demucede,
pe gîtlej, se-n!l#au
hidoase, altele. plesc!ind
cu boturi încît, în loc de nou!,
"i col#ii se ridicau
ca pumnale de
fier, cincizeci de capete.
Cu-aceea"i iste#ime, pe care-o dovedise "i-n lupta din Nemeea, Heracle i-
a strigat fl!c!ului Iolau :
- Adu-mi lemne aprinse "f arde fiecare gîtlej, de unde smulg c!p!#înile
hidrei.
Iolau s-a repezit, "i cu buc!#i de lemn, care ardeau în fl!c!ri, a împlinit
porunca. în acest fel, curînd n-au mai putut s! creasc! alte noi capete.
în vremea asta îns!, hidra î"i r!sucise coada ei de balaur peste picioarele
eroului Heracle. Iar un crab monstruos, mare cît un vi#el, r!s!rit de sub
mla"tini la "uierele hidrei, încerca s!-i reteze, cu cle"tii lui t!io"i, unul
îidintre picioare.
sfî"iase carnea "i-i t!ia poate osul, de nu s!rea Iolau c-un bolovan în
bra#e "i nu-i sf!rîma trupul, cufundîndu-l în mla"tini.
Lupta durase din zori pîn!-n amiaz. $i înc!-a mai durat pîn! c!tre amurg.
în acel ceas tîrziu, Heracle-a izbutit s!-i zdrobeasc! odraslei lui Tifon "i-a
Ehidnei capul nemuritor, care era mai sus ca toate cele-
37
lalte "i pe-un grumaz mai gros, în care gîlgîia venin negru-ver-zui. L-a
zdrobit cu m!ciuca ; dar chiar a"a, zdrobit, capul împr!"tia miasme
otr!vite, col#ii puteau s! mu"te, "i ochii lui aprin"i azvîrleau înc! fl!c!ri.
$i-atunci a-mpins Heracle "i-a r!sturnat deasupra-i o stînc! grea "i-nalt!,
care se ridica în mijlocul mocirlei, lîng! s!la"ul hidrei.
-sta
Aici,
pesub stînca asta,
ve"nicie, a gl!suit
f!r! nici Heracle
o putere. Infl!c!ului
schimb Iolau,
eu amcapul nemuritor
s!-mi va
moi toate
s!ge#ile în sîngele acesta înveninat al hidrei...
- Va fi vai de du"manii pe care-i vei #inti, i-a dat r!spuns Iolau.
Heracle "i-a muiat toate s!ge#ile în sîngele-otr!vit al hidrei de Ja Lerna.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Le-a pus apoi în tolb! "i s-a urcat în car, al!turi de Iolau, pornind c!tre
Tirint.
P!s!rile stimfaliene
Dar nici nu apucase s!-"i odihneasc! trupul Heracle, la Tirint, c! i-a venit
porunc! s! plece iar la drum. Trebuia s! se lupte c-un soi de p!s!ri mari,
cu mult mai mari ca omul, care s!l!"luiau în ni"te smîrcuri negre, pe
#!rmurile m!rii, lîng! un ora", Stimfalos 15. Iar p!s!rile-acestea aveau
ciocuri de-aram! "i aripe de bronz. Din aripe zvîrleau pene ca ni"te l!nci.
Doborau animale "i oameni deopotriv!. Luau oamenii în gheare. Se urcau
în v!zduh, "i-acolo îi mîncau în timpul zborului. Cursese-atîta sînge în
toat!-mprejurimea ora"ului Stimfalos, încît locuitorii îl p!r!siser!,
înfrico"a#i de moarte. Se pustiise locul.
Nimeni nu îndr!znea s! se lupte cu ele, pentru c! p!s!rile-acelea slujeau
cruntului Ares, zeul r!zboiului. $i el se desf!ta, auzind gemete, sau cînd
vedea-n Stimfalos sîngele "iroind.
- De va sc!pa de p!s!ri, nu o s!-l ierte Ares, socotea Euris-teu, trimi#înd
pe Heracle în smîrcuri, la Stimfalos. Teaf !r tot n-o s! ias! din încercarea
asta...
$i acale,
pe plecat Heracle c!tre
îl îndemnau golful
s! stea sauargolic, unde se afla smîrcul. Cî#i îl vedeau
s! se-ntoarc!-acas!.
- Euristeu vrea s! pieri ! îl sf!tuiau ei to#i. Cum po#i tu s! te lup#i cu
mon"trii zbur!tori, ce trimit din înalt l!nci tari din aripe ? Ares le
ocrote"te. N-am încercat "i noi ? Iar locul e deschis,
38
n-ai unde te feri... Mult au mai p!timit oamenii din Stimfalos "i din
împrejurimi. Cu miile s-au stins. Nu vrem s! mori "i tu... Tuturor ne e"ti
drag. Tu ne-ai sc!pat de cele dou!-nfrico"!toare odrasle-ale lui Tifon.
- Am s! gonesc acum "i-aceste p!s!ri negre, le r!spunse Heracle. Poate
s! fie Ares oricît de mînios.
- S! te-nso#im "i noi, îl rugau oamenii.
- Nu,a#inu...
îns! voi merge singur. Eu m! pot ap!ra cu blana mea de leu. Voi
pieri...
$i mergea mai departe.
Ducea cu el voinicul dou! timpane mari, f!cute din aram!. Ajuns la #!rmul
m!rii s-a urcat pe un deal, ce era lîng! smîrcuri. A început s! bat!
puternic în timpane. La zgomotul acesta s-au ridicat în stoluri p!s!rile lui
Ares, mii, mii "i zeci de mii.
Cerul se-ntunecase de-atîta p!s!rime, "i #ipetele lor umpleau întreg
v!zduhul. Le-auzeau Euristeu "i sfetnicii-n Micena.
- Aha ! î"i spuneau ei. Auzi#i ce se-ntîmpl! ! Acesta e sfîr"itul feciorului
Alcmenei...
$i nu "tiau c! el, înv!luit în blana de leu, nep!truns, avînd coiful pe cap,
nu se temea
o sut! de p!s!ri.
de p!s!ri, Tr!gea
ba poate dinbine.
"i mai arc s!ge#i, ce "i
Azvîr-lea str!b!teau
cu lancea.deodat! cîte-
Lovea "i cu
m!ciuca, de-i era la-ndemîn!. $i, nu în lung! vreme, în smîrcuri se
sc!ldau cu aripile negre, întinse, f!r! via#!, mormane mari de p!s!ri.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Tot locul se-nvelea, ca într-un giulgiu negru, cu p!s!rile-acestea. Pu#ine
r!mîneau. Ins!, de frica mor#ii, zburau #ipînd cu grab! spre portul Euxin
16, într-o insul! mic!, ridicat! din ape de Tetis, la dorin#a preacrudului
zeu Ares.
Ba, dup! cît se spune, dornic de r!zbunare, Ares s-ar fi ivit c-o sabie-n
mîn! în fa#a lui Heracle. Ins! eroul nostru "i-a ridicat m!ciuca, gata s! îl
loveasc!. $i Ares, sîngerosul, a fost cuprins de fric! numai v!zîndu-i ochii
cu care îl #intea "i a luat-o la goan!. A pierit în v!zduh. Dar s-a jurat s-
ajute pe Hera totdeauna în contra lui Heracle.
Astfel s-a ispr!vit "i-aceast! încercare - a treia, dup! num!r.
Heracle-a luat cu sine un trup de pas!re, str!puns de-o s!geat!, s!-i fie
m!rturie, "i-a plecat spre Tirint.
Pe drum se întîlnea cu oamenii în cete, oameni ce se-ntorceau spre ora"ul
Stimfalos. $i ei îi mul#umeau cu lacrimi pe obraz, ferici#i c! puteau s!-"i
reg!seasc! iar c!minul p!r!sit, f!r! primejdie pentru copiii lor.
39
C!prioara zei#ei Artemis
Numai c! inima hain! a regelui Micenei nu se îndestula nici-cînd cu
suferin#a
trimis s!-ieroului
aduc!,Heracle. $i, f!r!
din mun#ii s!-i mai
Arcadiei, dea c!prioar!
o iute r!gaz s! se-odihneasc!, l-a
a sorei lui Apolo,
zei#a Artemis. C!prioara aceasta avea coarne de aur "i picioare de-aram!.
Fusese h!r!zit! de zei#a fecioar! s! fac! pagube în livezi "i pe-ogoare, "i-
a"a s!-i pedepseasc! pe bie#ii muritori. Se mîniase tare pe ei zei#a
vîn!toarei, fiindc! nu-i aduceau destule jertfe-n templu. $i oriunde
d!deau rod livada sau ogorul, gr!dina sau p!"unea, c!prioara sosea, la
porunca zei#ei. C!lca-n picioare totul, lovea cu coarnele "i p!r!-duia rodul.
Degeaba o rugau oamenii pe zei#! s! nu-i mai pedepseasc!, ea nu se
îndura.
Acum pleca Heracle s! prind! c!prioara, s-o aduc! legat! în ora"ul Tirint.
- Pe-aceast! c!prioar! n-o poate nimeni prinde. Fuge ca o s!geat!...
rîdeau to#i
adun! sfetniciizeilor
du"m!nia strîn"i lîng! Euristeu...
olimpieni. Pe lîng! $i-apoi chiarîl de-o
zeul Ares, va urîva"i-Artemis.
prinde, s-
Toate sînt ticluite s!-i gr!beasc! sfîr-"itul feciorului Alcmenei...
- A"a e ! Va pieri ! scrî"nea "i Euristeu, cu ochii mici de ur!. $i-abia
atuncea, prieteni, am s! fiu mul#umit "i am s! fiu pe plac ocrotitoarei
mele, marea zei#! Hera.
într-adev!r, Heracle, dup! ce colindase prin desele p!duri ale Arcadiei,
aflase anevoie s!la"ul c!prioarei cu coarnele de aur. Ins! cum a z!rit-o, i-
a "i pierit din ochi. Nu p!rea c! alearg! sau c-atinge p!mîntul. Sem!na c-
un vîrtej care alunec!, cu vuiet, pe-o cîmpie, se-ntoarce, st! o clip! "i
iar!"i se porne"te, ca s!-l "i pierzi din ochi.
Era o c!prioar! cum nu se pomenise. Numai c! nici Heracle nu se l!sa
învins.
ap!, sau$i chiar
se spune-n
somn, alegend! c!, f!r! de Ea
urm!rit-o-ntruna. odihn!, adesea f!r!
s-a-n-dreptat, hran!, întîi
în goan!, sau
spre miaz!noapte, ajungînd în #inutul zis hiperborean, la marginile lumii,
unde izvora Istrul, dup! str!vechi legende 17. Aici era s-o prind! ;
poposise o clip!, doar cît a r!suflat. Dar ea, f!cînd un salt, a "i #î"nit din
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
nou, pornind spre miaz!ziu!. Au fugit amîndoi, a"a, un an de zile.
Oamenii îi vedeau trecînd cum trece vîntul. Ar fi vrut s!-l ajute pe dragul
lor Heracle. Atît c! nici o fiin#!, de pe întreg p!mîntul, nu mai putea s-
alerge atît de repede cum fugea c!prioara, urmat! de Heracle.
Alergînd amîndoi, pe cînd se-mplinea anul, au ajuns la un rîu, albastrul rîu
Ladon. $i dincolo de rîu era templul zei#ei. $i
dac! apuca s! p!trund! în templu, c!prioara zei#ei era la ad!post. Heracle
nu putea s-o mai scoat! de-acolo.
Pîn-atunci se ferise s! foloseasc! arcul. V!zînd c! peste-o clip! c!prioara
zei#ei o s! ajung!-n templu, Heracle a #intit-o, din fug!, cu-o s!geat!, în
piciorul ei stîng. Animalul r!nit s-a oprit locului. Heracle, din doi pa"i, a "i
fost lîng! ea "i a prins-o de coarne. I-a scos grabnic s!geata din piciorul
s!u ager. Legînd-o c-un curmei de celelalte trei picioare de aram!, a luat-
o pe spinare.
- Unde te duci, Heracle ? i-a strigat Artemis, de pe o culme înalt !. D!-i
drumul c!prioarei. I-ai sup!rat pe Hera, pe Ares, "i acuma m! mînii "i pe
mine ?
- Nici nu m! gîndesc, zei#! ! i-a-ntors r!spuns voinicul. Este porunca
Herei,mul#umit
doar dat! princ!Euristeu, basileul
i-am sc!pat pe din Argos.
oameni Cere-i ei stric!ciuni
de-atî-tea socoteal!. pe
Eu care
sînt
c!prioara le-aducea cîmpurilor 18.
$i-a plecat mai departe, l!sînd-o pe zei#! s! strige cît poftea.
Mistre#ul din Erimant
St!pînul cel nevolnic tr!gea acum n!dejde c! viteazul Heracle, dup! atîtea
lupte : cu leul din Nemeea, cu hidra de la Lerna, p!s!rile lui Ares, "i
goana necurmat!, mai bine de un an, pe urma c!prioarei zei#ei Artemis, a
obosit de-ajuns.
- îl voi trimite dar!, spunea celor din jur, în mun#ii Erimant19, s!-mi
aduc! de-acolo, viu "i nev!t!mat, mistre#ul fioros, care p!-r!duie"te
codrii de"i ai Psofidei 20, distrugînd a"ez!ri "i nimicind pe oameni. S!
-plece deîndat!
S! plece !
deîndat!! strigau to#i sfetnicii.
$i iar pleca Heracle - de"i abia sosise - s!vîr"ind calea-n-toars! c!tre
Arcadia.
Pe cînd mergea, eroul a întîlnit în cale pe centaurul Folos 21. Centaurul
acesta avea o fire blînd!. Fiind prieten cu Heracle, l-a poftit la un osp!# "i-
o or! de r!gaz, dup! atîta trud!. Ba, vrînd a-i fi pe plac, a mai desfundat
Folos "i un butoi cu vin, pe care îl primise de la Dionisos, zeul vi#ei de vie.
Era un vin din care nu sorbeau decît zeii. Aroma lui era atît de-
mb!t!toare, încît s-a r!spîndit peste tot muntele, ame#indu-i Pe oameni,
pe mon"tri "i pe fiare. Cei dintîi au sim#it aroma-mb!-t!toare fra#ii
centaurului. In tropote grozave, au alergat cu to#ii spre pe"tera în care
Folos
40 îl g!zduia pe voinicul Heracle.
41
- De ce ai desfundat butoiul f!r! noi ? au r!cnit ei spre Folos. Nemernicul
acesta, sclavul lui Euristeu, a b!ut vinul nostru ?
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i, f!r! s! a"tepte r!spunsul fratelui, s-au repezit cu stmci "i trunchiuri de
copaci s!-l omoare pe fiul reginei de la Teba. Unul i-a aruncat o stînc!
mare-n frunte, altul l-a izbit stra"nic cu un trunchi de stejar. De nu era
Heracle atîta de puternic, ar fi pierit îndat!.
Atunci, s-a ridicat preavoinicul Heracle, cum sare o scînteie din focul cel
uria", care cuprinde-un rug. U"or ca rîndunica, dar în-dîrjit ca leul cînd e
r!nit de moarte, s-a avîntat Heracle la cel dintîi centaur "i, lovindu-l cu
pumnul, l-a "i r!pus pe loc. A pus mîna pe ghioag!, pe ghioaga lui
cumplit!, sf!rîmînd #este, piepturi "i "ale de centauri, culcîndu-i la p!mînt.
Centaurii, cu spaim!, cî#i mai erau în via#!, s-au n!pustit afar! din
pe"tera lui Folos.
Heracle, fug!rindu-i, i-a #intit cu s!ge#i. Nici unul n-a sc!pat.
înc! nepotolit de-aceast! sup!rare, s-a dus în Erimant, c!u-tîndu-l pe
mistre#. L-a aflat cu greutate, ascuns într-un desi". Avea ni"te col#i albi,
lungi de un stat de om, t!io"i ca ni"te l!nci.
V!zîndu-l pe Heracle, mistre#ul - ce fusese vestit de Artemis c! vor veni
primejdii - s-a zvîrlit într-un trunchi înalt, gros, de stejar. Cu rîtul lui
enorm l-a smuls din r!d!cin!, trîntindu-l spre erou.
Heracle s-a
mistre#. îns!ferit. A vrut s!
"i-a amintit c! ia el trunchiul
trebuie s-aduc!care c!zuseviu
mistre#ul jos,"i s!-l zvîrle
teaf!r spre
crudului
Euristeu.
Mistre#ul ar fi vrut s! fug! c!tre vale ; dar Heracle, strigînd "i aruncînd cu
pietre, l-a silit s! se urce spre vîrful Erimant. C!zuse peste munte z!pad!
proasp!t!. Mistre#ul luneca sau se împotmolea, gîfîia tot mai mult. Nu mai
putea s! fug!. Iste#, sprinten, voinicul s-a repezit pe-o culme. De-acolo a
s!rit de-a dreptul peste fiar!. A lovit-o în ceaf! de i-a t!iat suflarea, "i
fiara s-a-mblînzit.
A luat-o pe spinare "i-a pornit spre Micena.
Auzind Euristeu c! a ajuns Heracle cu fiara la Micena, c! a intrat pe
poart! "i vine la palat, a început s! strige spre sfetnici s!-l opreasc!. Dar
nimeni
De nu-ndr!znea
fric!, la"ul reges! ai s-arate-n
fugit, s-acale.
ascuns într-un butoi de-aram! "i,
tremurînd, #ipa :
- Omoar!-l sau d!-i drumul s! plece unde-o "ti ! Nu-mi trebuie mistre#ul.
Pleac! de-aici cu el... Nu uita c!-mi e"ti sclav, "i-a"a î#i poruncesc...
- Am primit s!-#i slujesc, nu fiindc! pre#uie"ti în ochii mei ceva, i-a dat
r!spuns Heracle. Datina noastr! cere ca pentru orice fapt! de sînge s!
pl!te"ti, stînd un timp în sclavie. $i eu m-am supus ei. Dar afl!, Euristeu,
c! eu ori"ice munc! nu o fac pentru
42
tine, ci o fac pentru oameni, pe care îi iubesc. Pentru ei am plecat, s!-i
scap de-aceast! fiar!, pe care-o port în spate...
-fricosul.
F! cu ea tot ce vrei, dar las!-m! s! ies din butoiul de-aram!, se tînguia
$i nu s-a lini"tit decît cînd a v!zut mistre#ul jupuit "i carnea lui încins! în
frigare de-aram!.
Grajdurile lui Augias
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atunci a prins curaj, a ie"it din butoi "i-a început s! spun! cu-amenin#!ri
în glas :
- Du-te acum în Elida, la regele Augias, fiul lui Helios, puternicul zeu
soare. Iar regele Elidei are trei mii de boi, din care-o parte au picioarele
ca neaua, al#ii-s în întregime albi, parc!-s lebede, "i al#ii-s purpurii, ca
stofa sidonian!. $i între to#i ace"tia un taur, Faeton, se-aseam!n! c-o
stea de aur sclipitor. în grajdurile sale, gunoiul vitelor, neridicat de
veacuri, s-a în!l#at ca mun#ii. $i vitele acelea, ce-s date în p!strare
regelui chiar de soare, nu mai au loc în grajd. Du-te deci la Augias "i
cur!#! gunoiul...
- M! duc, a spus Heracle, fiindc! "tiu prea bine cî#i sclavi au fost uci"i de
regele Augias, pentru c! n-au putut s! cure#e gunoiul. $tiu cî#i ar mai
pieri...
$i a plecat Heracle la regele Augias, s!-mplineasc! porunca.
- Regele Euristeu te-a trimis pentr-un an, i-a gl!suit Augias, v!zîndu-l pe
Heracle. Eu cred c! nici în zece, poate nici într-o via#!, nu ai s! izbute"ti
s!-mi cure#i grajdurile. $i de nu izbute"ti, s! "tii c-ai s!-#i pierzi via#a
aicea, în Elida...
- O, tu,
zice rege, deapild!,
zis Heracle,
dac! euomul are "i s!-#i
a" putea minte,cur!#
nu numai
într-o bra# de fier.totCe-ai
zi gunoiul din
grajduri, "i nu-ntr-o via#!-ntreag! ?...
- Atunci #i-a" da r!splat!, din cirezile mele, trei sute de boi buni. Dar nu e
cu putin#! a"a ceva, Heracle. Nici zeii n-ar putea, dar tu, un muritor...
Gînde"te-te ce spui.
- S! încerc!m ?
- Fire"te, dac! te încume#i !...
- $i-#i #ii f!g!duiala ? ! 1- Fac chiar "i-un jur!mînt.
- Bine. Atunci, prive"te !...
$i iste#ul Heracle a scos vitele-afar!, aucîndu-le-ntr-un cîmp.
43
1 Ipus
A f »"4 11 ('I
mîna pet ghioag!. A lovit cu putere în zidul cel înalt, din fundul
grajdurilor, f!cînd dou! sp!rturi. Din dreptul fiec!rei sp!rturi f!cut!-n zid,
a s!pat dup!-aceea cîte o albie, spre cele dou! rîuri aflate-n apropiere :
Alfeul "i Peneul. Apa a intrat pe albiile acestea, pe urm!, prin sp!rturi, în
grajdul lui Augias. Heracle avusese grij!, mai înainte, s! sparg! "i în fa#!
zidul cel gros la fel. Apa intra prin fundul acelui grajd uria" "i se v!rsa prin
fa#!, du cînd cu ea gunoiul.
Nici nu venise seara, "i grajdul lui Augias fusese cur!#at, g!urile din ziduri
astupate la loc. Alfeul "i Peneul curgeau iar!"i în m!tci, iar albiile noi,
umplute cu p!mînt, nu se mai cuno"teau.
- Ce zici acum, Augias ? l-a întrebat Heracie. M-am #inut de cuvînt ? Hai,
#ine-te "i tu Augias,
Dar "iretul !... v!zîndu-"i împlinit! dorin#a ce-o avea, s-a r!zgîndit
îndat!.
- E"ti sclav "i împline"ti poruncile primite, a gl!suit el aspru. Pleac! spre
Euristeu. Fa#! de sclavi, un rege nu este nevoit s!-"i, p!streze cuvîntul.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Dup! datina veche, acel ce nu-"i p!streaz! cuvîntul va s! piar! ! i-a dat
r!spuns Heracle. Cînd am s! ajung liber, m! voi lupta cu tine, rege f !r!
cuvînt, "i am s! te r!pun.
- Pleac!, î#i poruncesc ! a rostit regele.
Heracle a plecat, dar, dup! cum se spune, s-a-ntors cînd a fost liber. S-a
luptat cu Augias "i i-a învins o"tirea care îl ap!ra. Regele a c!zut. Eroul,
dup! lupt!, a r!s!dit acolo trei sute de m!slini "i a statornicit serb!rile
vestite, numite olimpiade, în cinstea biruin#ei dobîndite de el, spre slava
f!r! moarte a celor îndr!zne#i, puternici "i cinsti#i 22.
"i holde. Chiar regele din Creta, Minos, fiul lui Zeus "i-al frumoasei
Europa, st!tea-nchis în palat, înfrico"at de taur. Nici el, nici sfetnicii "i nici
o"tenii lui nu cutezau s! lupte cu taurul turbat al zeului Poseidon.
Ci, iat! c! sose"te Heracle cu o barc!.
Porunca îi suna s!-l aduc! pe taur în Argos, viu "i zdrav!n.
Ca s!-l poat! supune, f!r! s!-i ia "i via#a, Heracle "i-a f!cut din fire de
o#el o plas!, cum sînt cele cu care se prind pe"ti. A pornit dup! taur, l-a
a#î#at la lupt! cu strig!te "i pietre. Iar cînd s-a repezit, cu coarnele
plecate, taurul lui Poseidon a nimerit în plas!. Heracle i-a strîns botul în
pumnii
$i lui devreme,
în pu#in! fier. I-a-ncovoiat grumazul.
taurul lui Poseidon fusese îmblînzit. îi asculta porunca
viteazului Heracle. St!tea cu fruntea-n jos "i-n-genunchea-nainte-i,
mugind înceti"or, parc!-"i cerea iertare.
Luîndu-"i deci r!mas bun de la regele Minos "i de la poporenii din insula
lui Zeus - ce-l binecuvîntau c!-i sc!pa de urgie - Heracle s-a urcat pe
taur, ca pe-un cal. %inîndu-l strîns de coarne, a-ndreptat taurul spre
valurile m!rii. Taurul a intrat în marea lui Poseidon, "i-a înotat cu sîrg
pîn!-n Peloponez. De-aici, prins într-un "treang, l-a dus fiul Alcmenei
pîn!-n #inutul Argos "i l-a închis în grajdul regelui Euristeu.
$i iar!"i Euristeu s-a ascuns în butoi, strigînd înfrico"at slujitorilor s!i ca
s! desfac! poarta la grajduri "i s! lase taurul lui Poseidon s! fug! unde-o
"ti.
Taurul lui Poseidon, cînd s-a v!zut sc!pat, a fugit ca n!luca. S-a dus în
Atica, pe cîmpul Maraton, unde-l va doborî un alt erou, Tezeu.
Taurul lui Poseidon
Plecarea spre Tracia
Dup! ce a cur!#at "i grajdul lui Augias, Heracle a primit o nou!
Îns!rcinare, mult mai primejdioas!. Euristeu l-a trimis afar! din Elada, în
regatul lui Minos, ce se afla în Creta, insula minunat!, unde copil!rise
odinioar! Zeus, ascuns de mama sa "i de bunica-i, Gheea.
Acolo se afla un taur alb ca spuma, trimis de zeul m!rii, Poseidon
furtunosul. $i taurul acesta era, spune legenda, turbat ca vijelia. Ochii-i
ardeau v!paie, din bot îi curgeau bale, mugea-n-fior!tor. Str!b!tea toat!
Creta,
locuin#ec!lcînd-o sublivezi,
"i grajduri, copite. Mu"ca oa-aneni "i vite. Cu coarnele strica
gr!dini
Dup! ce s-a întors Heracle "i din Creta, Euristeu a-ntrebat-o pe st!pîna
sa, Hera, unde s!-l mai trimit!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Hera i-a amintit c! este-n Tracia un fecior al lui Ares, st!pîn peste bistoni,
pe nume Diomede. Regele Diomede are grajduri de-aram!, "i-n ele se
g!sesc ni"te cai f!r! seam!n. Sînt negri ca t!ciunii, gonesc ca ni"te vulturi
cînd zboar! prin v!zduh. Dar sînt lega#i în lan#uri, pentru c! se hr!nesc
numai cu carne vie. Orice str!in ajunge în Tracia e prins de crudul
Diomede "i dus, tîrî", la grajduri ; e zvîrlit cailor, care-l sfî"ie-ndat!,
fl!mînzi ca ni"te lupi.
44
45
:wttmii-uisili .unt.
- A sc!pat el de multe, gl!suia Euristeu, auzind sfatul Herei, dar de caii
ace"tia nu cred c-o s! mai scape. îi vor veni de hac. Aceasta-i munca a
opta. Socot c!-i ultima. Regele Diomede este fiul lui Ares. Ares o s!-l
înve#e pe fiu-i, Diomede, ce trebuie s! fac!, s! nu poat! sc!pa din nou
teaf!r Heracle.
$i-a plecat iar voinicul. Euristeu îi d!duse o corabie mare, în frumosul port
Argos, cum ceruse Heracle, s-aduc! pe ea caii - dac!-i va putea lua.
In drum, prins de furtun!, a poposit o vreme pe #!rmul tesa-lian. Aici
domnea,
s! treac! în
peFera, prietenul
lîng-ora"ul s!u,
Fera, f!r!Admet. Heracle s-a
s! se opreasc! gîn-ditAdmet.
la regele c! n-ar putea
Atîta c! la vremea cînd a sosit Heracle, în casa lui Admet intrase
nenorocul. Hades cel mohorît trimisese s!-l ia pe regele Admet în negrul
lui s!la".
- G!te"te-te, Admet, spusese solul mor#ii. Am venit s! te iau. Totu"i ai
mai putea s! vie#uie"ti un timp, de s-ar g!si o fiin#! care î#i este drag! s!
vie-n locul t!u, jos, sub p!mînt, la Hades.
S-a îngrozit Admet. Cine se învoie"te bucuros s! porneasc! înspre t!rîmul
mor#ii, cînd este înc! tîn!r "i-i însetat de via#! ?
A întrebat Admet cine ar vrea s! plece în locul lui, la Hades. Nimeni nu a
primit. Nici p!rin#ii, "i nici bunicii, cît erau de b!-trîni, nici slugile, supu"ii,
nici prietenii
cea mai drag! ceilui
buni. Nimeni n-a so#ie.
- preatîn!ra-i vrut s! plece. Ba
Aceasta, da, acevrut
auzind o fiin#!,
gl!suise "i
solul
mohorîtului Hades, f!r! a fi-ntrebat!, f!r! s! stea pe gînduri, s-a hot!rît
s! plece ea îns!"i în Infern, în locul lui Admet.
Biruin#a asupra mor#ii
- So#ul mi-e mult prea drag, a spus ea solului. %in la zilele lui mai mult
decît la mine. Singura mea durere e c! n-o s!-l mai v!d. Altminteri, eu
sînt gata s! plec, f!r! z!bav!, jos, sub p!mînt, la Hades, doar s! tr!iasc!
el.
Iar solul, zeul mor#ii, Tanatos, cel ce are o sabie t!ioas!, s-a învoit s-o ia
pe tîn!ra Alcesta, în locul lui Admet. S-a apropiat de ea, cu sabia în mîn!,
t!indu-i o "uvi#! din p!rul m!t!sos. Cum i-a t!iat "uvi#a, Alcesta a-nchis
ochii, sco#înd
- Admet, doar
r!mîi cu un suspin
bine. Eu :te-am iubit nespus... A lunecat pe lespezi.
Trupul i s-a r!cit.
46
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
V!-nchipui#i ce jale a potopit palatul ! Inima lui Admet s-a sfî"iat de
chinuri, v!zînd pe cea mai bun! "i cea mai credincioas! dintre so#iile ce-
au tr!it pe p!mînt pierind sub ochii lui.
__ Mai bine muream eu, zicea, plîngînd, Admet. Cum s! se duc!
ea, atîta de frumoas!, atît de tîn!r! ? Cum s!-"i jertfeasc! ea zilele
netr!ite, doar ca s! tr!iesc eu ? Nu-mi trebuie nici mie via#a f!r!
de ea.
Tocmai cînd aveau loc întîmpl!rile-acestea în palatul din Fera, a sosit "i
Heracle. Admet, care-l iubea "i-l pre#uia nespus pe eroul Heracle, n-a vrut
s!-l întristeze cu suferin#a sa.
$i nu i-a spus nimic din chinul ce-l rodea. A poruncit s! fie Heracle
osp!tat cu tot ce-avea mai bun : bucate, b!uturi "i fructe din gr!dini. I-a-
ntins o mas! mare.
Atîta c! Heracle, în timp ce sta la mas!, a "i b!gat de seam! c! to#i aveau
"iroaie de lacrimi pe obraz.
A întrebat pe-o slug!, a întrebat-o pe-alta, "i pîn! la sfîr"it a aflat
adev!rul.
„O, preabunul meu prieten, a cugetat Heracle, n-ai vrut s! m! mîhne"ti !
Numai lui
smulg c! Hades."
am aflat. M! voi lupta cu moartea ce #i-a r!pit so#ia, "i am s-o
Noaptea, cînd to#i dormeau, Heracle s-a sculat u"or din a"ternut. $tia c!-
n prima noapte, dup! ce-nchidea ochii oricare muritor, venea zeul
Tanatos ca s! ridice umbra trupului adormit.
S-a furi"at Heracle, în tain!, spre l!ca"ul unde z!cea Alcesta. Potrivit
datinei, nu avea voie nimeni s! stea prin apropiere cînd trebuia s! vin!
zeul mor#ii, Tanatos. îns! eroul nostru s-a a"ezat ia pînd!. A a"teptat un
timp, "i-a auzit deodat! fîlfîitul de aripi al zeului Tanatos. Atunci s-a
repezit "i l-a cuprins pe zeu în bra-#ele-i vînjoase. S-au luptat toat!
noaptea. Spre ziu! l-a trîntit Heracle pe Tanatos cu pieptul la p!mînt "i l-a
legat în "treanguri. Moartea fusese-nvins! 23.
-- Nu-#i
dac! nu mai
redaidau de-aici
via#a so#ieidrumul, iar"isabia
lui Admet dac!#i-o
n-aisfarm,
s! jurii-a
c! gl!-suit Heracle,
"i prietenul meu
va r!mîne în via#!.
Nemaiavînd ce face, Tanatos a jurat. A-ntors-o iar la via#! pe tîn!ra
regin! ; l-a l!sat "i pe Admet s! vie#uiasc!-n tihn!.
Aducerea cailor lui Diomede
Erai spre diminea#! cînd au intrat Heracle "i-Alcesta în palat. Admet se
hot!rîse s!-"i ridice via#a cu un pumnal de fier "i s!-"i
47
urmeze soa#a în #inutul lui Hades. V!zînd-o pe Alcesta vie, surî-z!toare,
tîn!r! "i frumoas!, nu "tia ce s! cread!.
- E vis sau e aievea ? gl!suia el, strîngînd-o la piept pe soa#a drag!.
-zeul
Aievea e, Admet,
ce taie îi r!spundea
firul vie#ii. Alcesta.
î#i mul#umim, Heracle,
Heracle ! pentru noi, l-a biruit pe
- I#i mul#umim, Heracle ! gl!suia "i Admet, dezlipindu-"i obrazul de cel al
dragei sale.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dar feciorul Alcmenei nu mai era. Plecase. L!sase fericire în palatul din
Fera "i pornise din nou, s!-"i împlineasc! slujba.
Plutise iar pe mare, "i-n sfîr"it ajunsese la cruntul Diomede, regele
bistonian, pe care zeul Ares îl vestise din vreme. $i debarcînd acolo, se
v!zuse pe dat! încercuit de sute "i sute de r!zboinici. Totu"i, pîn! la urm!
i-a biruit pe to#i. A luat din grajduri caii, legîndu-i peste boturi cu lan#uri
de aram!, "i i-a pornit spre #!rm, s!-i suie pe corabie. Tot atunci, regele,
cu o alt! o"tire de c!l!re#i arma#i cu s!bii, l!nci "i arcuri, l-a atacat din
nou.
S-a luptat iar, trei zile. In cea de-a treia zi, o"tenii bistonieni, cî#i mai erau
în via#!, au trebuit s! fug!. Regele Diomede a c!zut îns! prins în mîna lui
Heracle. El l-a suit pe punte ; dar caii fl!-mînzi#i, pe drum, l-au sfî"iat.
Mînia zeului ce-a#î#! la r!zboaie a sporit "i mai mult ; dar Ares n-a-
ndr!znit s! se arate iar "i s!-l cheme la lupt! pe feciorul Alcmenei.
Intorcîndu-se-n Argos, Heracle-a adus caii în ora"ul Micena.
Regele Euristeu, aflînd c! Diomede a fost mîncat, pe drum, de propriii lui
cai, iar!"i s-a-nsp!imîntat "i-a s!rit în butoi. Heracle a-nchis caii în ni"te
grajduri largi, dar regele Micenei a poruncit din nou slujitorilor s!i s! le
deschid!
au ajuns poarta, s! fie
în p!durea l!sa#i liberi. Ace"tia
ce-m-prejmuia aumuntele
Olimpul, fugit. Incel
goana
înalt.lorZeus
nebun!
s-a
mîniat "i-a trimis ni"te lupi, care i-au încol#it "i i-au mîncat pe to#i.
Cing!toarea Hipolitei
,,De opt ori a sc!pat pîn! acum Heracle, "i-a rostit Euristeu, dar trebuie
s! vie "i ziua a"teptat!. Odat! "i odat! soarta îl va lovi, cum îi urze"te
Hera. O ! Cît am s! m! bucur, cînd am s!-l v!d pe rug !..."
$i l-a trimis s-aduc! o cing!toare scump!, d!ruit! cu vr!ji de zeii
olimpieni, pe care o avea regina Hipolita.
48
Viteaza Hipolita "i mîndra Antiopa - copilele lui Ares, zeul r!zboiului -
domneau peste poporul de femei lupt!toare, numite amazoane, care
s!l!"luiau
Cî#iva eroi la PontulcaEuxin
vesti#i, Tezeu2i.din Atena, Peleu "i Telamon, "tiind ce îndurase
Heracle pîn-atunci, n-au vrut s!-l lase singur în #ara amazoan!. S-au
adunat în Argos. Au st!ruit s!-i fie "i ei înso#itori. Heracle s-a-nvoit. $i s-
au urcat cu to#ii pe o corabie, plutind neîntrerupt, pîn! ce au ajuns în
Pontul Euxin.
Au debarcat pe #!rmul cel larg "i nisipos, str!juit de amazoane, femei
r!zboinice, c!l!rind pe cai iu#i, purtînd pe spate arcuri "i-n rnîini l!nci
ascu#ite.
I-a-ntîmpinat la #!rmuri preamîndra Hipolita. Ea a r!mas uimit! de
chipe"ii fl!c!i ce coborau pe #!rm. I-a întrebat ce vor. Heracle i-a r!spuns
cu glas blînd, ar!tîndu-i c! vine din Micena, trimis de Euristeu, s!-i cear!
cing!toarea, semnul ei de regin!.
- Eu î#i cer cing!toarea, dup! porunca Herei. Fata lui Euristeu, care e
preoteas! chiar în templul zei#ei, dore"te s! o aib!, i-a mai rostit Heracle.
O dai de bun! voie ? Sau trebuie s! #i-o smulg, lup-tîndu-m! cu tine "i cu
o"tirea ta ?
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- O dau de bun!voie, i-a gl!suit regina. Nu vreau s! lupt cu voi.
Lupta cu amazoanele
Din cer, în vremea asta, priveghea îns! Hera. Ea a v!zut c!-i pace "i c!
fiul Alcmenei dobîndea prea u"or, prin vorba-i iscusit!, splendida
cing!toare. Regina era gata s-o scoat! de pe mijloc s-o dea, f!r! z!bav!,
eroului Heracle.
Atunci s-a pref!cut "i ea în amazoan!, c!lare, înarmat!. A s!rit în mijlocul
femeilor strigînd :
- Minciun! ne roste"te acest fiu al Alcmenei ! El nu vrea altceva decît s!
ne omoare "i s! ne ia regina, nu numai brîul ei.
$i a vorbit zei#a atît de-nver"unat!, încît r!zboinicele femei s-au "i aprins.
S-au preg!tit de lupt!. L!ncile au lucit. Din arcuri a #î"nit o ploaie de
s!ge#i.
Degeaba Hipolita încerca s! le #in!. Nimeni n-o asculta. Toate intrau în
lupt!, repezindu-se, dîrze, s-arunce l!nci, s!ge#i sau
pietre, în eroi.
Dar "i fiul Alcmenei, "i to#i ceilal#i eroi nu s-au însp!imîntat. Au tras roi de
s!ge#i "i l!nci spre amazoane.
Cînd Ca
lan. a intrat Heracle
spicele în vestitele-amazoane,
c!deau lupt!, mai ales, p!rea c! se la.
trîntite abate furtuna
p!mînt, cu într-un
caii lor
cu tot.
49
iilliliimin
Au c!zut prizoniere frumoasa Antiopa "i-o c!petenie, pe nume Menalipa.
Regina Hipolita #inea nespus de mult la fecioara aceasta. $i - fiindc!
Menalipa plîngea "i se zb!tea sub bra#ul lui Hera-cle - regina Hipolita i-a
d!ruit, în schimbul libert!#ii fecioarei, scumpa ei cing!tdare, plin! toat! de
vr!ji, s! o duc! Admetei, fiica lui Euristeu, preoteas! a Herei. Frumoasa
Antiopa a r!mas îns! prad! eroului Tezeu.
Vacile lui Gerione
Cea de-aînzecea
departe, isprav!
asfin#itul sâvîr"it! cu cinste de eroul Heracle s-a petrecut
lumii.
- Te vei duce, Heracle, i-a poruncit din nou regele Euristeu, la marginile
lumii, unde sear! de sear! coboar! Helios - str!lucitorul soare, ca s! se
odihneasc!. Acolo vei afla pe-un uria", Gerione, într-o insul! mic!, numit!
Eritia. Uria"ul Gerione, un nepot al Meduzei, are cirezi bogate de vaci ro"ii
ca focul d!ruite de zei. Tu s! mi le aduci pe toate la Micena, "i, de nu e"ti
în stare, te voi scurta de cap, cu legea-mi de st!pîn.
$i-a trecut Heracle marea în Africa, cu-o plut! s!vîr"it! de mîna lui, pe
#!rm, dintr-un copac uria". De-aici, prin Libia, a sosit dup! mult!, prea
mult! oboseal!, str!b!tând tot pustiul, chiar la cap!tul lumii25. Acolo-i o
strmitoare, unde se întîlnesc Oceanul nesfîr"it, Africa "i Europa. Pentru c!
acest drum
suferin#ei îl istovise
sale. mult,
$i-atunci Heracle-a
a smuls vrut s!
din coaste lase,
dou! pe mari,
stînci veci, albastre.
o amintireLe-
a
a a"ezat cu grij!, de-o parte "i de alta, în strîmtoarea aceea care unea
Oceanul cu Africa "i-Europa. Stîncile din strîmtoare s-au numit de-atunei
„Coloanele lui Heracle" 26.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Insula Eritia, #inta eroului, se g!sea îns!-n larg. Nu era nici un mijloc s-
ajung! pîn-acolo. Pe #!rm nu se vedeau copaci s!-"i fac!-o plut!.
Venise îns! seara, "i zeul Helios se cobora cu carul înfl!c!rat din slav!.
Din razele ce-ardeau pe fruntea zeului se r!spîndea dogoare atît de
nemiloas!, încît bietul Heracle n-a mai putut s-o-ndure. $i, sup!rat
amarnic, a pus mîna pe arc. Era gata s! trag! în zeul Helios, crezînd c!
vrea anume s!-i pîrjoleasc! trupul. Dar zeul Helios, mi"cat de voinicia
eroului teban, l-a îndemnat s!-"i lase armele la o parte :
50
- Las! arcul încolo, c!ci eu sînt Helios, zeul ce înc!lzesc p!-mîntul "i pe
oameni. $i, fiindc! "tiu c! vrei s-ajungi în Eritia, uite, î#i împrumut barca
mea cea rotund!, f!cut! de Hefaistos din aur "i argint, a rostit Helios.
îns!-o s!-#i fie greu s! lup#i cu Gerione. El nu are un trup, ci trei, prinse
din mijloc. Are trei capete "i "ase mîini enorme. La fel, "ase picioare.
Luptînd, el te izbe"te cu cîte trei s!ge#i "i trei l!nci dintr-o dat!. Mai bine
nu pleca.
Totu"i, fiul Alcmenei nu s-a înfrico"at. A "i s!rit în barca rotund!,
fermecat!, vîslind spre Eritia. La #!rm s-a ar!tat alt uria", Eurition -
ciobanul
Ortos ce p!zea
avea cirezile
"i el dou! de vaci
capete ale"iluiera
hîde Gerione
frate -bun
"i cîinele s!u, lui
cu cîinele Ortos.
Hades,
paznicul din Infern.
Dup! ce-a biruit pe cioban "i pe Ortos, Heracle-a fost silit s! dea piept cu
st!pînul cirezilor de vaci, uria"ul Gerione.
Lupta n-a fost u"oar!, Heracle-a fost lovit ; dar vitejia lui "i ghioaga cea
grozav! l-au ajutat s!-nving!. El a suit în barca de aur cea rotund! a
soarelui cireada de vaci nemaiv!zute, "i a plecat spre cas!.
Trecuse în Europa "i î"i mîna cireada prin mun#ii Pirinei, prin Galia, pe
urm! prin Italia. Aici zei#a Hera i-a r!zle#it o vac!, ce s-a pornit înot pîn!-
n Sicilia. A trebuit s-o caute, s! lupte pentru ea c-un fiu al lui Poseidon,
care o ascunsese într-o ciread!-a lui. A ajuns dup-aceea la Marea Ionic!.
Aici, zei#a
r!t!cit prinHera
lume,a sem!nat turbarea
în cele patru în toate
col#uri. vacile.
Iar le-a Lovite
c!utat de turbare,
voinicul. Cu greus-au
le-
a adunat "i le-a adus pe toate regelui Euristeu.
Numai c! Euristeu a poruncit s! fie vacile înjunghiate "i carnea lor jertfit!
ocrotitoarei sale, soa#ei lui Zeus, Hera.
în #inutul lui Hades
Se spune c!, de ciud!, regele Euristeu s-a dus pe urm!-n templul zei#ei
"i, plîngînd, îi gl!suia astfel :
- Cum ? Nu e nici un mijloc s!-l r!pun pe Heracle ? Nu este nici un
monstru s!-l fac! buc!#ele ? O, Hera, tu m!-nva#! unde s!-l mai trimit ?
în tine mi-e speran#a. Tu ai f!cut, prin vraja ca s! alung pe lume eu
înaintea lui, "i astfel s! fiu rege iar el numai un sclav. Ajut!-m! "i-acuma!
Nu
pream! las!$izei#o Mi-e team! de Heracle, c!ci el e prea puternic, "i eu sint
slab.
.4 [ 51
cum s! lupt cu el ? A" vrea... a" vrea, zei#!, s!-l v!d odat!-nfrînt. [ $i s!
respir în voie, sc!pat de marea team! c! se va r!zbuna...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Nu plînge, zicea Hera. De-asta te-am în!l#at pe tronul din Micena, ca tu
s! te jele"ti ? Iar el s! biruiasc! un monstru dup! altul, f!r-a p!#i nimic ?
Ascult!, Euristeu. Nu pierde nici o clip!. Trimite-l dar la Hades, s!-#i
aduc! pe Cerber, cîinele lui de paz!, cel cu trei capete. A"a se va sfîr"i !...
- Pe Cerber ?... Cum ?... La Hades ?... Cum de nu m-am gîn-dit ?... I#i
mul#umesc, zei#! !
$i-ndat!-a dat porunc! regele din Micena sclavului s!u, Heracle, s! plece
în #inutul cel negru al lui Hades. S!-i aduc! pe Cerber, teribilul dul!u, cu
capete de-aram!, cu inim! de piatr! "i "erpi încol!ci#i, în gheme, pe
grumaz.
- S! mi-l aduci, dar iute... s-a r!stit Euristeu. De nu p!trunzi la Hades "i
nu-l r!pe"ti pe Cerber, s-a terminat cu tine, "tii moartea ce te-a"teapt!
!... $tii c! e"ti blestemat chiar prin voin#a Herei !...
$i eroul Heracle a pornit iar pe cale. A unsprezecea munc! "tia c! e mai
grea ca toate celelalte.
R!pirea cîinelui Cerber
$i-a mers, a c!utat locul, o pe"ter! adînc!, prin care se putea p!trunde în
Infern. Infruntînd genii, mon"tri, care-i st!teau în cale, ajunge pîn-la
Hades. Umbrele
cotloane. Pentru c!din Infern, era-nfio-r!tor,
"i Heracle cum îl z!resc,maialearg!
ales la "i s-ascund
mînie. prin
$i ghioaga
lui uria"!, "i chiar pielea de leu purtat! pe spinare îl f!ceau mai cumplit.
Pe-o stînc! st! în lan#uri, greu osîndit, Tezeu, acel care-l urmase la Pontul
Euxin, în #ara amazoan!, pe viteazul Heracle. Era înl!n#uit pentru c!
încercase s-o fure pe so#ia regelui din Infern, pe Cora-Persefona, pentru
prietenul s!u, regele Piritoii
Heracle-i rupe lan#ul doar cu o smucitur!, îl trage de pe stînc! "i îi arat!
calea de-ntoarcere acas! prietenului Tezeu.
Pe urm! se îndreapt! c!tre tronul lui Hades "i-i gl!suie"te tare :
- Venit-am pîn-aci ca s! #i-l iau pe Cerber, paznicul t!u "i-al mor#ii. $i nu
te-mpotrivi. C!ci îl voi lua oricum...
Hades aN-a
u"oar!. în#eles, la fel
îndr!znit s!-icastea
zeulprea
Ares,
tarec!împotriv!,
lupta cu dar
Heracle nu ar viclean
i-a r!spuns fi fost
:
- Po#i s! mi-l iei, Heracle, dac! te sim#i în stare s! mi-l dobori pe Cerber,
f!r! s! lup#i cu arme.
52
- Las ghioaga la o parte, nu folosesc nici arc, nici palo" "i nici lance. Cu
mîna #i-l dobor ! a mai rostit Heracle.
$i s-a "i repezit. L-a în"f!cat pe Cerber, temeinic, de grumazuri, "i l-a
strîns ca-ntr-un cle"te. $erpii lui "uierau "i încercau s!-l mu"te. Coada i se
zb!tea. Ins! era-n zadar. L-a strîns' atît pe Cerber, atît l-a gîtuit, pîn! ce
"i-acest monstru s-a pr!v!lit ca mort.
-numai
Las!-lnu-mi
! a strigat Hades.
omorî pe Las!-l
bietu-mi ! L-ai
cîine, biruit. Po#i s!' mi-l iei, Heracle,
Cerber.
$i-atunci, eroul nostru l-a aruncat pe-un um!r pe cîinele lui Hades, "i-a
pornit spre Micena, spunîndu-i la plecare zeului din Infern :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Nu fi mîniat, Hades, c! #i-am înfrînt pe Cerber. $i moartea uneori o
putem birui, dac! o înfrunt!m, dar pe un biet c!#el, care-i paznicul ei !...
Pe drum, pe cît se spune, din gurile lui Cerber a picurat venin, "i de pe
trup o spum!. Era sudoarea lui. Unde au c!zut spuma sau verdele venin,
au crescut buruiene : cucut!, m!tr!gun!... Tot ce-i otr!vitor. $i-a"a, dup!
legend!, s-au ivit plantele veninoase
Auzind Euristeu c! a sosit Heracle cu Cerberul pe, spate, în-sp!imîntat de
moarte "i tremurînd ca varga, a s!rit în butoi. în butoiul de-aram!, unde
se ascundea de cîte ori Heracle aducea cîte-un monstru - tot din porunca
lui. $i de-acolo #ipa :
- Du-l înapoi, Heracle... Du-l înapoi, te rog... A fost numai o glum !. Ce s!
fac eu cu Cerber ? Nu am cîini destui ? Du-l înapoi lui Hades. Te rog acum
ca prieten. Nici nu-#l mai sînt du"man.
S-a-ntors din nou Heracle în Infernul lui Hades "i i-a zvîrlit dul!ul în
pe"tera de piatr! unde s!l!"luia.
înfrîngerea lui Nereu
Dar, cum s-a v!zut liber de spaim! "i primejdii, regele Euristeu "i-a
schimbat iar!"i glasul :
- Bine. Pîn! Mai
unsprezece. acum,
este Heracle,
înc! una.aiDou!sprezece-s
împlinit mereutoate.
poruncile
$i deprimite. Adic!
vei izbuti, s-a
o#!rît tiranul, vei fi eliberat. De nu... $tii tu prea bine... Te-a"teapt!... ai
s! vezi... Decî ia-#i din nou m!ciuca "i pleac! s!-mi aduci merele
fermecate. Da, merele de aur, despre care aud c! s-ar g!si-n gr!dina
nimfelor hesperide 27... Pe unde-o fi gr!dina nu "tiu, nu m! prive"te...
Dar s!-mi aduci' tref mere... Porne"te ! Poruncesc...
S-a dus din nou Heracle pe c!ile robiei, "i iar a colindat lumea toat! de-a
rîndul, cum cerea Euristeu, cel sf!tuit de Hera.
53
$i unii spun c-Atena i-ar fi dest!inuit eroului Heracle c! drumul spre
gr!dina cu merele de aur îl "tie doar Nereu - un b!trîn zeu al m!rii. Atîta
c!trebuit
A Nereu nu-l va m!rturisi
s-a"tepte, decît silit
pe #!rmurile prinHeracle,
m!rii, lupt!. mult! vreme, pîn! ce l-a
z!rit pe zeul cel b!trîn, cînd a ie"it odat!, s! stea pufin la soare. $i, f!r!
mult! vorb!, eroul i-a s!rit îndat! în spinare "i s-a luptat cu el. Era dibaci
b!trînul "i-avea mu"chi de o#el.
S-au luptat mult acolo, pe prundurile m!rii, s-au pr!v!lit în ape, s-au
ridicat pe #!rm "i, în sfîr"it, Heracle l-a strîns peste mijloc cu mîinile-
ncle"tate "i l-a legat burduf. Zadarnic zeul m!rii a luat înf!#i"!ri de taur "i
de cal, berbece "i chiar cîine - n-a mai putut s! scape.
Silit, zeul Nereu a spus unde-i gr!dina : la marginile lumii, în locul unde
Atlas #ine pe umeri cerul. Iar gr!dina se afl! sub paza unor nimfe - numite
hesperide - ni"te nimfe-ale serii - "i-a unui monstru, Ladon, c-un ochi
neadormit.
De va putea Heracle s-ajung! pîn-acolo, s!-l înving! pe monstru, s!
treac! "i prin vraja nimfelor hesperide, va putea s! culeag! din fructele de
aur. Dar calea spre gr!din! nu o "tie nici el, cu toate c! e zeu.
- $i cine-o "tie oare ? l-a strîns tare Heracle.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- O "tie unul singur, îns! el e-n!l#at din porunca lui Zeus pe-o piatr!
col#uroas!, pe Elbrus, în Caucaz, "i-un vultur îi sfî"ie ficatul ne-ncetat...
- Acesta-i Prometeu, p!rinte-al omenirii, a gl!suit Heracle. Nu-i nimeni ca
s! fie mai pre#uit de mine în toat! lumea asta. S-a jertfit pentru oameni.
Zace de-atîta vreme în lan#uri pe nedrept, greu osîndit de Zeus. De cînd
rîvnesc la cinstea de a-l elibera...
- S! nu cutezi, Heracle, a spus zeul Nereu. Pe nimeni nu ur!"te mai mult
marele Zeus decît pe-acest titan, ce-a îndr!git pe oameni, sup!rîndu-i pe
zei...
- încotro este drumul spre Elbrus ? a-ntrebat, cuprins de ner!bdare, fiul
mîndrei Alcmena.
- încolo ! i-a r!spuns Nereu cu încruntare, ar!tîndu-i cu mîna spre
r!s!ritul lumii. Dar stai, nu te pripi...
Ins! fiul Alcmenei nici nu-l mai asculta. Cu pas gr!bit pornise voios spre
r!s!rit.
Eliberarea lui Prometeu
$i-a mers, a mers Heracle, str!b!tînd m!ri "i #!ri, "i s-a luptat pe drumuri
cu un uria", Anteu, un alt fecior al Gheei. Acest uria" vestit chema pe
trec!torii prin #ara lui la lupt!, "i to#i erau învin"i.
54
De fapt, Anteu, uria"ul, avea o tain!-n lupt!. El fiind feciorul Gheei, cît
timp atingea #!rna, p!mîntul ce-l n!scuse, era nebiruit. P!mîntul larg -
chiar Gheea - îi da din nou puteri.
$i cum trecea Heracle prin Libia 2S, uria"ul l-a strigat :
- Voinice, vino-ncoace s! ne-ncerc!m puterea, "i care-o fi învins s! i se
sting! via#a. Te învoie"ti ?
- Fire"te !... a-ncuviin#at Heracle.
In acest fel s-au prins la lupt! îndîrjit!. Dar feciorul lui Zeus - "i voinic, "i
iste# - a cam b!gat de seam! c! ori de cîte ori îl ridica pe-Anteu, iute-i
sl!bea puterea. $i, cum îl trîntea jos, cum atingea uria"ul doar talpa de
p!mînt,s!iar!"i
Dornic nu-i se-nviora.
mai scape, l-a prins de sub#iori, l-a ridicat în sus "i l-a #inut
a"a o vreme-ndelungat!, strîngîndu-l tot mai tare, zdro-bindu-i os de os.
Nemaiputînd s-adune putere din p!mînt, Anteu, sleit cu totul, s-a pr!v!lit,
învins.
S-a mai luptat pe urm! eroul "i cu-al#i regi, c!ci era calea lung!. Dar pîn!
la sfîr"it, tot a ajuns pe munte, pe Elbrus, în Caucaz.
Aici z!cea feciorul titanului Iapet, cel osîndit de Zeus la chin pe ve"nicie,
pentru c! d!ruise celor de pe p!mînt focul r!pit de zei. El sta în lan#uri cu
mîinile la spate "i un piron în piept. $i vulturul lui Zeus, fl!mînd
necontenit, cu ghearele înfipte în trupul s!u sl!bit, îi scormonea ficatul cu
ciocu-nsîngerat, fiindc! nici o clipit! titanul osîndit nu s-a plecat lui Zeus
"i
Darn-aPrometeu,
cerut iertare.
titanul, de mii "i mii de ani înl!n#uit pe stînc!, privea tot
ne-nfricat spre cer "i spre p!mînt.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
-- A"adar tot aicea te afli, Prometeu ? a gl!suit Heracle, cînd a ajuns acolo
"i s-a urcat pe munte, luptîndu-se cu vîntul ce aducea cu sine grindini
biciuitoare.
- Tu cine e"ti, voinice ? a murmurat titanul, v!zîndu-l pe viteaz în vîrful
muntelui.
- Heracle m! numesc. Sînt îiu de p!mîntean!. Tu suferi pentru oameni.
$i-un om te va salva.
- Dar nu te temi de Zeus "i de mînia lui ?
- Nu. Nu m! tem de nimeni. Tu singur ne-ai dat pild!. Ai ridicat din tin!
pe muritori, titane. Le-ai d!ruit puterea de-a înfrunta pe zei.
Din cer, în acea clip!, s-a auzit un #ip!t "i-un vîjîit de spaim!. Venea,
dinspre Olimp, chiar vulturul lui Zeus, cu aripile-ntinse, cu ochi ro"ii, de
foc, cu ciocul de o#el. Se rotea împrejurul acelei stînci înalte, #ipînd cu-
amenin#are, gata s! se repead! c!tre cei doi eroi, gata s!-i pedepseasc!
în numele lui Zeus.
- Fere"te-te, Heracle ! a rostit Prometeu, în timp ce vîntul aspru urla
peste Caucaz. E vulturul lui Zeus, cu ciocul de o#el, cel care îmi sfî"ie
ficatul zi de zi...
55
- E vulturul lui Zeus ? a hohotit Heracle. De azi nu va mai fi." $i "i-a pus o
s!geat!, muiat! în veninul hidrei ucis!-n Lerna, îi arcul s!u temut. $i-n
timp ce-naripatul trimis al cerulu se avînta spre ei, a #intit plin de grij!.
Coarda a zbîrnîit. S!geata "i-a luat, zborul, "i vulturul lui Zeus, cu aripile-
ntinse, dînd #ip!tul de. moarte, s-a pr!v!lit str!puns, în marea
furtunoas!.
Se spune c! atuncea vîntul s-a înte#it. Prometeu se zb!tea în lan#urile
sale, dar ele, cetluite de zeii olimpieni, erau cu mult. prea tari pentru
puterea lui, atît de mult sleita în veacurile lungi de cînd sta osîndit.
îns! fiul Alcmenei "i-a proptit un picior în col#uroasa stînc! "i, cînd a tras
de lan#uri, le-a rupt numaidecît. A smuls apoi pironul gros "i lung, de-
aram!, din
Furtuna "i pieptul celuis-a
mai tare careînte#it
suferea pentruCerul
atunci. oameni.
s-a despicat. Bubuituri
grozave au sunat din Olimp. Valuri de grindin! i-au izbit pe eroi cu pietre
mari cît oul. Muntele cel înalt se cl!tina "i el, încît p!rea c! este o plut!
fr!mîntat! de valuri, pe ocean.
- Olimpul clocote"te de ur! "i mînie c! m-ai eliberat, a mai spus

Prometeu...
- Zadarnic! mînie, a rostit lini"tit sclavul lui Euristeu. Coboa-, r!-te,
titane... Sprijin!-te pe mine...
$i fiul lui Iapet, de"i sleit de chinuri, s-a coborît încet, dar maiestuos, din
munte, sfruntînd cu ochii cerul, în mijlocul acelei cumplite vitejii. Marele
Prometeu
Spun uneleuitase cumc!seZeus
legende umbl!,
ar fi"i vrut
greus!-"i
puteaucid!
p!"i.feciorul in clipele acelea
de groaznic! mînie, v!zîndu-l pe Heracle c! a eliberat, din lan#uri, de pe
munte, pe du"manu-i de moarte, pe dîr-zul Prometeu. L-a domolit Atena,
ce i-a reamintit c!, dup! prevestirea b!trînului Uranus, puteau s! se ridice
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
din nou feciorii Gheei, gigan#ii fioro"i, la lupt! contra lui "i-a olimpienilor.
$i-a-tunci "i-ar pierde tronul însu"i marele Zeus, de n-ar putea s! aib! pe
fiul s!u, Heracle, al!turi, în r!zboi. Mai bine s!-i dea pace.
- Prometeu a sc!pat din lan#urile sale. Dar e prea ostenit. Nu mai poate
lupta. $i fiindc! el a fost osîndit s! r!mîn! înl!n#uit de-o piatr!, s! fac!
f!urarul, Hefaistos cel "chiop, un inel, o, verig!. La ea s! pun!-o piatr!.
Iar! acel inel s!-l poarte Prometeu. Eu îns!mi i-l voi da. Pe mine m! va
crede c! nu-i un vicle"ug. A"a r!mîne totul în lume neschimbat. Nici
Heracle nu piere, "i-#i poate ajuta la vreme de nevoie, iar Prometeu
p!streaz! lan#ul •- acea verig! legat! de o piatr! - precum ai jurat tu.
$i atunci se zice c! s-a f!cut inelul cu piatr! nestemat!, ce se. poart! "i
ast!zi în amintirea celui ce-a fost înl!n#uit.
56
Dup! aceast! fapt!, Prometeu a plecat într-o insul! mic! de la cap!tul
lumii - unde s!l!"luia b!trînul zeu Uranus, cel doborît de Cronos - s!-"i
odihneasc! trupul atît de chinuit.
Heracle aduce merele de aur
Ei s-au îmbr!#i"at, "i Prometeu, titanul, l-a-nv!#at pe Heracle, în ceasul
:desp!r#irii, ce drum urma s-apuce, ca s! ajung! grabnic în #ara hesperid!

- Acolo, în gr!dina nimfelor hesperide, a rostit Prometeu, cresc merele de
aur. E toat! avu#ia p!mîntului furat! "i-nchis! într-o gr!din! de zeii
olimpieni. Tu du-te "i le-o smulge. Ad-o întregii lumi.
- Voi fi tare ca tine... a gl!suit Heracle "i a pornit la drum. N-a trecut
mult, "i sclavul regelui din Micena a ajuns la Atlas,
în #ara hesperian!. Aici "edea Atlas cu picioarele-n mare, "i pe umeri
purta larga bolt! cereasc!. Mai departe de el, se întindea gr!dina în care
str!luceau, prin frunzele de aur, merele fermecate, bogate în parfum.
Cînd a sosit Heracle, a rostit lui Atlas :
- B!trîn sl!vit, sînt fiul Alcmenei "i-al lui Zeus, trimis de Euristeu s!-mi dai
-cîteva
Eu am mere...
s!-#i dau ce-mi ceri, a gl!suit titanul, da-n schimb s! #ii tu cerul
cît timp le voi culege.
- %i-l #in, a spus Heracle.
- Bolta-i nespus de grea !
- Nu-mi pas!, tot o #in, a gl!suit Heracle.
$i fiul lui Iapet i-a trecut lui Heracle bolta, u"or, pe um!r. Era atîta de
grea, c! mu"chii lui Heracle s-au îngro"at ca mun#ii. Su-doarea-i curgea-n
rîuri. De "ale se plecase aproape de p!mînt.
Atlas, în vremea asta, s-a dus "i a cules numai cîteva mere. S-a-ntors
apoi "i-a spus :
•- Te-ai în"elat, Heracle... Te voi l!sa aici, în locul meu, pe veci. M-am
s!turat
spinare...s!Teport povara
las aici blestemat!,
cu bine. pe lacare
Iar eu plec însu"i
Micena Zeus mi-a
cu merele pus-o pe
de aur.
$i, hohotind de rîs, Atlas a vrut s! plece.
Heracle, pentru o clip!, n-a "tiut ce s! fac!, pe urm! i-a r!spuns :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Desigur, ai dreptate, ai îndurat destul... Dar eu nu sînt ca tine s!mîn#!
de titan... "i um!rul m! doare. A" vrea s!-mi pun
57
pe um!r blana asta de leu, s!-mi fie mai u"or... Deci ia-#i înapoi, Atlas,
bolta, numai atît cit îmi a"tern pe um!r blana moale, de leu. Atlas era
"iret ; dar nu "i în#elept. A pus merele-al!turi "i-a luat pe um!r bolta.
- Hai, potrive"te-#i blana, a spus el lui Heracle. Ins! Heracle a rîs :
- A"a te socoteai, b!trînule Atlas, c! po#i s! m! în"eli ? Dar una-i
socoteala "i alta e isprava... R!mîi deci tu, cu bine... îmi pare r!u de tine,
dar nu-#i pot ajuta...
$i luînd acele mere, de-unde erau l!sate de titanul Atlas, Heracle a pornit
cu ele spre Micena.
Euristeu le-a primit negru de sup!rare.
Nici cea din urm! munc! nu i-a fost de folos "i n-a putut s-aduc! pieirea
lui Heracle.
Nemaiavînd ce face, regele Euristeu a trebuit s! spun!, înaintea tuturor,
c! eroul Heracle a împlinit cu cinste dou!sprezece munci. Poate s! plece
liber din ora"ul Micena.
Sc!pase deci
nemiloas!, Heracle
Hera, tot îl de
maicruntul
urm!reaEuristeu 29, dar
"i nu vroia s!-l în Olimp
ierte zei#a
câ s-a ivitcea
pe
lume, din dragostea lui Zeus cu regina Alcmena.
în"el!ciunea lui Nesus
$i-a trebuit Heracle s! intre-n alte lupte... S!-nfrunte "i al#i mon"tri, "i
fiare, "i al#i regi... Nici nu pot fi descrise, atîtea sînt de multe aceste
întîmpl!ri. L-a ajutat pe Zeus s!-nving! pe gigan#i. A pedepsit pe-un
rege, Laomedon din Troia, care îl în"elase. S-a r!zboit cu Ares "i cu
feciorii lui ; "i i-a înfrînt în lupt!. S-a b!tut cu Apolo "i-a-nfrînt pe Ahelou,
un fluviu zeu puternic, fecior al lui Ocean. Acesta î"i pusese privirea
însetat! pe o copil! dalb!, mîndra Deianeira, pe care "i-o dorea Heracle
de so#ie. Biruind pe-Ahelou, Heracle s-a-nsurat cu frumoasa fecioar!.
Plecînd apoi
umflate. spreuncas!,
Aici sta Heracle
centaur "i cu soa#a
cu numele au întîlnit alt fluviu cu apele
de Nesus.
Centaurul acesta ajuta c!l!torii, în schimbul unei pl!#i, s! treac! peste
fluviu.
Ajungînd "i Heracle cu tîn!ra-i so#ie prin locurile-acestea, Nesus s-a
îmbiat s! treac! pe mireas! pe malul cel!lalt. Heracle s-a-n-voit, ba i-a
mai dat "i plat!. Atunci Deianeira s-a urcat pe spinarea centaurului Nesus.
Urma ca mai apoi s!-l treac! pe Heracle.
58
Atîta doar c! Nesus "i el se-ndr!gostise de frumoasa mireas!.
De cum a trecut rîul, a vrut s-o ia la fug!, s! r!peasc! mireasa, s! piar!
prin p!duri. îns! Deianeira a început s! #ipe.
Heracle-auzind glasul
s-a n!pustit înot. iubiteiapoi
Sosind lui so#ii, de"i n!v!lea
pe #!rmul care-i rîul
stacuîmpotriv!,
unde învîrtejite,
a pus
s!geata-n arc - s!geat! ce avea vîrful muiat în fierea dih!niei din Lerna.
Iar centaurul Nesus s-a pr!v!lit în tin!, cu sîngele curgîndu-i "uvoi
otr!vitor.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dar nici centaurul n-a vrut s!-"i dea sfîr"itul f!r-a se r!zbuna. Fiind sf!tuit
de Hera, Nesus, în ceasul mor#ii, a strîns tot acel sînge într-un vas de
p!mînt, l-a dat Deianeirei, înv!#înd-o a"a :
- Tu, preafrumoas! fat!, e"ti cea din urm! fiin#! pe care o trec rîul "i,
fiindc! te-am iubit, doresc s!-#i fac "i-un dar. Uit ura pe Heracle. Tr!ie"te
fericit!. Dar ia sîngele-acesta, care-mi curge din ran!. Adun!-l într-un vas
"i t!inuie"te-l bine. Dac! nu p!strezi taina, sîngele-"i pierde vraja. $i dac!
vreodat! Heracle "i-o r!ci dragostea pentru tine, îmbib!-i pu#in haina în
sîngele-mi jertfit, "i el se va întoarce. Nici o alt! femeie nu va mai izbuti
atunci s!-i fie drag!... P!streaz! îns! taina, a mai murmurat Nesus, cu
ultimul suspin, "i-ncrede-te în mine.
Mîndra Deianeira s-a l!sat am!git!, cu gîndul s!-"i p!streze dragostea lui
Heracle. Copil! f!r! minte, s-a încrezut în Nesus. Aproape f!r! voie, a luat
vasul cu sînge "i l-a vîrît sub hain!.
Tocmai venea Heracle. El l-a împins pe Nesus în ap! cu piciorul. Luînd-o
pe soa#a sa de mîn!, cu iubire, au pornit împreun! spre cas!, mai
departe.
Hera urze"te eroului noi suferin#e
P!rea acum
iubitoare, i-a c! totul,
d!ruit în sfîr"it,
"i-un prunc. vaUn fib!iat
bine. Deianeira,
dolofan, care soa#a frumoas!,
se numea Hilos.
Tare-i mai îndr!gea Heracle "i pe soa#! "i pe fl!c!ul lui !
Numai zei#a Hera, cu ura ei nestins!, nu se mai potolea. $i-ntr-o zi, cînd
Heracle "edea cu un bun prieten, Ifite, sus, pe zidul cet!#ii din Tirint,
vorbind de cîte toate, l-a z!rit iar zei#a ce îl ura de moarte. $i ce i-a dat
prin gînd ? A fost Heracle sclav la regele Micenei, dar a sc!pat cu bine.
Hai s!-l robeasc! iar!"i "i s!-i pricinuiasc! alte noi suferin#e. $i a trimis o
furie, un geniu al lui
59
Hades, s!-i r!t!ceasc! mintea. Heracle a sim#it o fierbin#eal!-n piept,
ochii i s-au f!cut ca la un lup turbat, bra#ul: împins de Hera l-a lovit pe
Ifiteloc.
pe f!r! de pricin!, "i el a c!zut jos, izbindu-se la frunte, r!mînînd mort
Dup! legea cea veche, urma a isp!"i pentru-o astfel de fapt!, "i pedeapsa
era vinderea lui ca sclav oricui, în lumea larg!.
A"a, fiul Alcmenei s-a pomenit iar sclav. L-a cump!rat Omfala, o regin!
trufa"!, bogat!, capricioas!, st!pîna Lidiei. L-a luat pentru trei ani.
în timpul cît Heracle a fost sclavul Omfalei a-ndurat umilin#e. O, ce mai
umilin#e...
Regina îl silea pe voinicul b!rbat s! se-nve"mînteze-n v!luri, ca fetele de
cas!. S! toarc! pe fus lin!. S! #ese la r!zboi pînzeturi pentru ea, cu mîna
lui deprins! numai în lupt! grea. Iar ea-"i punea în schimb blana cea
fioroas!, ce se tîra pe jos, "i lua în mîn! scutul, "i î"i punea armura, "i se
juca
Astfelcuseghioaga
str!duiaces!-l
nimicise-n
fac! de lupt!
ocar! "ipemon"tri
voinicul"iHeracle.
balauri.
$i el, cu moliciune, uitîndu-"i b!rb!#ia, privea la ea oftînd, c!ci "i-acolo-n
robie, Hera tot nu-i da pace. Trimisese pe Eros s!-i s!geteze pieptul, s!-i
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
tulbure sim#irea, f!cînd s!-i izvorasc! o dragoste nedemn! de un erou ca
el, pentru acea regin! din #ara Lidiei, care îl umilea.
Dar au trecut "i anii cei negri de sclavie. Deianeira, soa#a, îl a"tepta
plîngînd. $tia c-o s! soseasc! acas!, lîng! ea. Nu mai avea r!bdare. Ie"ea
mereu la por#i "i cerceta în zare.
Cînd, iat!-i vine veste c!-n drumul c!tre cas!, înso#it de tovar!"i viteji,
tot ca "i el, s-ar fi luptat c-un rege, care-l batjocorise. C! regele acela ar fi
c!zut în lupt!, "i fiica lui, Iola, o preaginga"! fat!, se afla între robi. Mai
mult, chiar se zvone"te c! eroul Heracle a-ndr!git-o pe fata regelui
doborît "i-o va lua de so#ie.
- Cum ? Eu l-am a"teptat atît de credincioas!, jelea Deianeira. "i el m-a "i
uitat ? A îndr!git pe alta ?...
Dar vestea o d!duse din nou zei#a Hera, în ura ei nebun!, c!ci, f!r!
îndoial!, nici nu era a"a. Heracle se gîndise c! va-nsura pe Hilos, fiul s!u
mult iubit, cu ginga"a Iola.
Atunci Deianeira, prins! de dezn!dejde, "i-a amintit de sfatul ce i-l
d!duse Nesus, în ceasul cînd pierise. A luat pe loc o hain!. A îmbibat-o-n
sînge. In sîngele lui Nesus, otr!vit de s!geata ce fusese-nmuiat! în
verdele venin
socotind al farmec
c! prin hidrei de
î"i la
vaLerna. $i adragostea
recî"-tiga trimis ve"mîntul iubitului Heracle,
lui pierdut!.
60
Apoteoza lui Heracle
Acest trimis al soa#ei a sosit la Heracle tocmai cînd se serbau biruin#ele
sale "i cînd se preg!tea s! se întoarc!-acas!. $i în semn de cinstire
pentru Deianeira, Heracle-a vrut s!-mbrace haina abia primit!. îns!,
punînd eroul ve"mîntul pe spinare, a sim#it o arsur!, "i stofa s-a lipit "i i-a
p!truns în carne. Parc!-l b!tea în cuie. Parc!-l frigea cu jar.
A vru1?s!-"i smulg! haina, dar cum tr!gea de stof!, i se rupea "i'J pielea.
Carnea se sfî"ia "i îl durea mai tare.
- O !... a-nceput s! spun! Heracle. E prea mult. Cad, în sfîr-i "it, din voia
preadu"m!noasei
am Hera. Tu, Zeus,
fost fecior, prime"te-acum care "tiiIat!,
ofranda..,! c! nu amjertfa
sînt nici oei...
vin!, fiindc! #i-
$i el a dat porunc! s! fie dus pe-o targa de ramuri, sus, pe muntele Eta,
lîng! ora"ul Trahis. Aici s! se ridice un rug, ca pentru mor#i.
Cu ultimele for#e, în chinuri mai cumplite ca ale lui Tantal - c!ci tot mai
mult otrava îi p!trundea în sînge - Heracle s-af urcat pe rugul preg!tit.
- Unde-i Deianeira ? a întrebat eroul. Unde e soa#a mea M
- Soa#a ta "i-a vîrît în inim! un palo", aflînd c! vei muri, aul r!spuns cei
din preajm!.
- Dar Hilos unde e ?
- El este lîng! tine "i se va însura cu prin#esa Iola, precum ai' hot!rît.
- Atunci totul e bine. S! se aprind! rugul... Aprinde#i ! Po- runcesc !...
Cum
- Nu, ?nu
Nu-ndr!zne"te nimeni
putem, Heracle, ?...
au r!spuns to#i b!rba#ii ce erai lîng! el. Cine s!
îndr!zneasc! s! dea foc unui rug, care va arde "trupul celui mai viteaz
om, celui mai bun din lume ?... Tu, ce-ai distrus pe mon"tri "i-ai luptat
pentru oameni, s! pieri de mîna noastr! ? Heracle, nu putem...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Aprinde#i iute rugul... M! chinuiesc prea mult... a mai rostit I Heracle.
înduio"at pesemne, Filoctet, un bun prieten, care îl înso#ise în lupte
deseori, a sc!p!rat amnarul "i a vîrît scînteia sub rugul cel înalt.
Focul a prins s! ard!, "i trupul lui Heracle s-a-nv!luit încet înl fl!c!ri
orbitoare.
Plîngeau to#i cei de fa#!, gemînd cu întristare. Numai el nu gemea. Sta
neclintit în giulgiul de fl!c!ri ce îl înv!luia.
în clipita aceea, legendele ne spun c! s-a despicat bolta, "i tr!s-nete-au
c!zut, "i fulgere mai albe ca neaua de pe mun#i.
Un car f!cut din aur s-a coborît din cer, "i-n el se aflau Hermes» Atena "i
Nike, zei#a biruin#ei. Nike conducea carul. Iar Hermes "i Atena l-au ridicat
îndat! pe erou între ei. L-au purtat spre Olimp. Acolo, însu"i Zeus la-
ntîmpinat la por#i "i, dup!-atîta trud! "i-a-tîtea suferin#i, pe care le-
ndurase în via#a sa Heracle, s-a-ndu-
plecat "i Hera.
în cîntece voioase Zeus a poruncit ca eroul Heracle s! r!mîn!-n Olimp ;
"i-n semn de-mp!c!ciune, Hera i-a d!ruit pe fiica ei de soa#!, pe
gra#ioasa Hebe, zei#a tinere#ii30.
Note
1. Zeus "tia, a"a cum s-a mai ar!tat, de Za bunicul s!u, Uranus, cel din#ii
zeu al cerului, c! în anumite lupte, cum au fost bun!oar! cele date cu
gigan#ii, n-ar fi putut s! înving! f!r! ajutorul unui p!mîntean. De aceea
hot!rîse ca p!mînteanul care trebuia s!-l ajute în aceste lupte s! fie un
fecior al s!u.
2. Regele Micenei, Electrion, o f!g!duise pe fiica sa, frumoasa Alcmena,
de so#ie, aceluia care-l va sc!pa de urgia unor triburi vecine, ce-l jefuiau
de aur "i cirezi "i-i uciseser! feciorii. Amfitrion îl sc!pase de primejdie pe
regele Micenei "i, drept r!splat!, o primise pe Alcmena de so#ie. Dar,
dintr-o întîmplare nenorocit!, f!r! s! vrea, Amfitrion î"i lovise socrul, pe
regele Electrion. Dup! datini, trebuise s!-"i r!scumpere vina, p!r!sind
Micena.deSec!tre
cinste stabilise,
regeleîmpreun! cu Alcmena,
Creon c!ruia la Teba, ap!rîndu-l
îi pl!tea ospe#ia, fiind primitcucuarmele
mare
de du"mani. Zeus se înfl!c!rase de dragoste pentru Alcmena într-un
astfel de r!stimp, cînd so#ul ei era plecat la r!zboi.
3. Regele Electrion - tat!l Alcmenei cea frumoas! - era fiul eroului. Perseu
"i al Andromedei. Dup! ce întemeiase Micena, eroul Perseu îl f!cuse
regele ora"ului pe fiul s!u, Electrion. Deci fiul Alcmenei, Alcide sau
Heracle, se tr!gea din spi#a lui Perseu, fiind un str!nepot al acestui erou.
4. Stenelos era cel de-al doilea fiu al lui Perseu "i al Andromedei. Dup!
Electrion, el urmase pe tronul de mare basileu al Micenei.
5. Numele de Alcide, dat odraslei lui Zeus "i a Alcmenei, pare c! înseamn!
„Vigurosul".
6. Aceasta
Victori întîmplare
renumi#i. a fostromantic,
Iar poetul pus! pe Alfred
pînz! de Musset,
Tintoret a"i zugr!vit-o
Rubens, doi
în
versuri nespus de delicate.
7. într-o statu!, care se afl! la Roma, în Capitoliu, este înf!#i"at Alcide-
Heracle - copil - cînd nimice"te "erpii. Pe unul îl ridic! la în!l#imea ochilor,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
privindu-l f!r! team!. Iar cel!lalt se afl! aproape mort, pe scut. între
ruinele ora"ului Pompei, în Italia, s-a aflat, de asemenea, pe ziduri, o
pictur! cam asem!n!toare. Aici este îns! de fa#! "i Alcmena, trezit! de
Ificle, cu plînsetele lui. Este "i Amfitrion cu sabia în min!. Privesc amîn-
63
62
doi, înm!rmuri#i, cum un copil r!pune doi mon"tri ca aceia ce fuseser!
trimi"i de Hera.
8. Apolodor, poet m!iestru din Atena, "i al#i cînt!re#i din vremea lui
povesteau c! Heracle ajunsese de o for#! "i o grandoare neobi"nuit!. Era
înalt "i falnic. Ochii îi scînteiau. Cînd tr!gea cu arcul sau cînd azvîrlea
lancea, p!mîntul se zguduia. Nu se întîmpla niciodat! s!-"i gre"easc!
#inta.
9. Scena este zugr!vit! impresionant pe un vas antic. Heracle î"i ucide
copiii. Megara încearc! s! fug!. Totul se petrece sub ochii îngrozi#i ai
Alcmenei "i ai prietenului s!u, Iolau, sub blestemele zei#ei nebuniei,
Mania. Pe aceast! tem! au mai scris dou! piese "i marele poet elin
Euripide #i scriitorul latin Seneca.
10. Despre
Socrate, aceast!
reluînd întîmplare
unele legendenemaipoveste"te Xenofon,
vechi. Artele discipolul
plastice filozofului
au ilustrat din
plin aceast! povestire.
11. V!g!una leului legendar se vede "i ast!zi în Grecia, Ung! urmele
fostului ora" Nemeea, din Argolida.
12. Tifon, cel mai puternic gigant, feciorul Gheei, avea "i el, într-un
anumit fel, puteri divine. Se luptase cu Zeus, "i la început îl învinsese.
Abia tîrziu, "i greu de tot, a fost "i el învins.
13. Scena luptei cu leul a fost cîntat! de nenum!ra#i poe#i, între care #i de
Apolodor din Atena. Pictorii au zugr!vit aceast! lupt! cel mai des pe
vasele eline, dintre care unele au ajuns pîn! la noi. La muzeul de art! al
Republicii Socialiste România se afl! una dintre cele mai renumite pînze
ale lui Rubens,
sculptural! a lui pe aceast!
Antoine tem!, :ca
Bourdelle "i o copie
Heracle arca",dup! cunoscuta
Heracle oper!
tr!gînd prima
s!geat! în leul din Nemeea. Leul din Nemee! o fost urcat, dup! legend!,
de Zeus însu"i pe bolt!. O constela#ie a c!p!tat numele lui. In cinstea
acestei biruin#e s-au organizat în Argolida celebrele jocuri nemeice,
s!rb!toare care avea loc din doi în doi ani, unde participau tineri din toate
col#urile Eladei. Biruin#a eroului asupra leului reprezint! în mitologia elin!
lupta grea, dar victorioas!, a omului cu fiarele monstruoase "i de m!rimi
colosale, ce populau pâmîntul în timpurile geologice, primejduind
existen#a omenirii. Iat! de ce arti"tii au cîntat cu atîta patos aceast!
legendar! is-prav! a lui Heracle.
14. Lerna se afl! în preajma golfului Argos. Era un loc ml!"tinos, în care
bîntuiau
Lerna seîntotdeauna molimile.tocmai
pare c! semnifica Dealtminteri,
molimilepentru vechii
ce iau greci,înhidra
na"tere din
locurile
umede "i mocirloase. Ea era tot fiica monstrului Tifon "i a viperei Ehidna,
din care cei vechi pretindeau c! s-ar fi n!scut o mul#ime de alte fiin#e
monstruoase la înf!#i"are "i r!uf!c!toare pentru oameni. Heracle a fost la
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
început un mit solar. El reprezenta îns! nu str!lucirea soarelui, ca zeul
Apolo, ci puterea lui. Soarele usuc! mla"tinile cu razele fierbin#i "i face s!
piar! molima, tot a"a cum Heracle, cu s!ge#ile lui încinse în foc, nimice"te
teribila "i ucig!toarea hidr! din Lerna. In locurile uscate - sc!-
64
pate de sub domnia hidrei, ucis! de Heracle - au putut tr!i apoi oamenii "i
s-au putut întinde holdele cu grîne. Poetizarea acestei for#e solare de
c!tre oameni este una dintre cele mai interesante din întreaga mitologie a
elinilor. Pentru a sl!vi aceast! biruin#!, cei vchi au dat numele hidrei de la
Lerna unei constela#ii ce se afl!, dealtfel, chiar ling! constela#ia Heracle.
Tema aceasta este frecvent! "i în majoritatea basmelor noastre, unde
voinicii înfrunt! "i r!pun fel de fel de balauri, mon"tri zbur!tori sau
subp!mînteni.
15. P!s!rile stimfaliene simbolizeaz!, dup! unii mitologi, ploile cu
grindin!, care c!deau cu prisosin#!, în timpuri foarte, foarte vechi, "i
nimiceau vegeta#ia, omorînd animalele "i chiar oamenii. Soarele, înc!lzind
atmosfera, (acea s! nu mai cad! astfel de ploi. Aici este o nou! aluzie la
Heracle ca
putere
16. solar!.spunea c! pu#inele p!s!ri stimfaliene, sc!pate cu via#! pe
Legenda
#!rmul golfului argolic, s-ar fi refugiat într-o insul! necunoscut! din
cuprinsul M!rii Negre.
17. Elinii socoteau c! Dun!rea - Istrul, cum o numeau ei - izvor!"te din
marginea de miaz!noapte a p!mîntului.
18. C!prioara zei#ei Artemis, c!prioara cerinitica, a"a cum se mai numea -
dup! locul unde î"i avea s!la"ul: Cerineia, în Arcadia - se pare c!
simbolizeaz! s!lb!ticiunile atît de numeroase în vechime, care distrugeau
sem!n!turile "i gr!dinile oamenilor. La Pompei, între ruinele îngropate
sub lav!, a fost g!sit! o statu! de bronz, înf!#i"îndu-l pe Heracle prinzînd
c!prioara zei#ei Artemis. Eroul este prezentat cu un genunchi pe trupul
animalului,
setea #inîndu-lîi cu
de libertate. vezimîinile
parc!de coarne. tremurînd
picioarele $i cite"ti îndeatitudinea
încordare,eilinobil!
sim#i
r!suflarea întret!iat!, dup! goana istovitoare. Aceast! oper! de o rar!
m!iestrie se g!se"te acuma în muzeul de art! din Palermo. Alt! lucrare
vestit! este un mozaic de marmur!, ce se g!se"te în galeriile de art! ale
Cracoviei.
19. Muntele Erimant se afl! între vechile #inuturi ale Arcadiei "i Elidei. Era
un munte bîntuit de fiare. Mistre#ii, mai ales, se pare c! ar fi fost
nenum!ra#i "i distrug!tori în codrii de"i ai Erimantului. Lupta lui Heracle
cu mistre#ul mitic din Erimant simbolizeaz!, neîndoios, si de aceast! dat!,
efortul omului de ap!rare împotriva fiarelor din perioadele foarte
îndep!rtate ale istoriei.
20. Psofis era tot un ora" arcadian. %inutul din jur purta numele de
Psofida.
21. Centaurii erau ni"te fiin#e ciudate, jum!tate oameni - pîn! la brîu - "i
jum!tate cai. Ei se pare c! reprezentau, în imagina#ia celor vechi, furtuna
care se dezl!n#uie pe munte. Atunci cînd izbucne"te vijelia în p!durile
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mun#ilor, cînd bolovanii se pr!bu"esc în pr!p!stii, iar copacii se agit!, iz-
bindu-"i coroanele, pare uneori c! alearg! în tropot herghelii întregi de
5 - Legendele Olimpului, voi. U
65
cai, nechezînd "i sfor!ind. Se prea poate ca de la aceste zgomote s! se fi
n!scut personificarea fabulo"ilor centauri ai mitologiei eline.
22. Se "tie c! jocurile olimpice, dup! unele legende, reeditau luptele lui
Heracle, f!cîndu-se întreceri de alergare, de curse cu carul, arunc!ri cu
discul "i lancea "i trageri cu arcul. înving!torilor li se puneau pe frunte
cununi din r!murele verzi de m!slin "i primeau cele mai mari onoruri. In
timpul serb!rilor olimpice, orice certuri sau r!zboaie încetau între ora"ele
grece"ti, pentru ca atle#ii cei mai de seam! s! poat! veni în Elida.
23. în folclorul nostru se g!se"te, de asemenea, motivul prinderii "i leg!rii
mor#ii de c!tre un fl!c!u îndr!zne#. Mitul acesta reprezint! dorin#a de
totdeauna a oamenilor de a se lupta cu moartea "i a o birui.
24. Amazoanele aveau, dup! legend!, o #ar! pe #!rmurile M!rii Negre,
unde cîrmuiau numai femeile. O dat! pe an, ele se înso#eau cu vecinii lor,
gargareenii. Dintre pruncii care se n!"teau, p!strau numai fetele. Le t!iau
îns!
"i s! sînul
lupte,drept,
spre acadeveni
s! poat! #inti bine
r!zboinice cu arcul. Le înv!#au #s! c!l!reasc!
temute.
25. Grecii vechi credeau c! marginile lumii sînt coasta de asfin#it a Africii
"i, în r!s!rit, Caucazul. La miaz!zi era Libia, iar la miaz!noapte a"a-zisele
#inuturi hiperboreene.
26. Este vorba de strîmtoarea Gibraltar. Se spunea c! Heracle a fixat
stîncile uria"e, ce domin! de-o parte "i de alta aceast! strîmtoare. Mult!
vreme aceste stînci au purtat numele de „coloanele lui Heracle" (sau
Hercule, a"a cum îl numeau romanii).
27. %ara hesperid!, sau #ara înser!rii, se pare c! era pentru cei vechi
occidentul Africii. Elinii, plutind pe Marea Mediteran!, vedeau acolo, în
zare, muntele Atlas. A"a le-a venit, probabil, gîndul c! muntele de piatr!
sprijin! cerul.
asfin#e"te, Dincolo
l!sînd de munte
în urma vedeau,
lui valuri de focîn"ifiecare sear!,cacum
nori polei#i, soarele
o gr!din!,
minunat! cu fructe de aur. î"i închipuiau c! acolo este #ara nimfelor hes-
peride. De"i Atlas fusese pref!cut în munte, în legenda lui Perseu, îl
reg!sim ca titan în legenda lui Heracle. Cei vechi î"i permiteau de multe
ori astfel de ciud!#enii "i contradic#ii în legendele povestite de ei.
28. într-o povestire, Anteu apare chiar ca rege al Libiei.
29. Legenda arat! c! regele Euristeu "i-a primit mai tîrziu pedeapsa
pentru suferin#ele pricinuite lui Heracle. într-o lupt!, pe care Euristeu ar fi
dat-o în ora"ul Atena, a fost învins de heraclizi, urma"ii lui Heracle.
Regele a fost luat prizonier de nepotul "i tovar!"ul de lupt! al lui Heracle,
lolau. A fost adus ca sclav la Atena. Acolo, Alcmena, mama lui Heracle, l-a
r!zbunat
ucis. pe fiul ei, sco#îndu-i ochii lui Euristeu "i poruncind apoi s! fie
30. C!s!toria lui Heracle cu Hebe, în Olimp, simbolizeaz! c! biruin#ele sînt
aproape întotdeauna legate strîns de tinere#e. Soarele însu"i, pentru grecii
vechi, era întotdeauna tîn!r. Heracle care - a"a cum am ar!tat
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mai sus - reprezenta "i soarele în putere, a luptat contra Herei, a cerului
umed, înnorat. Norii dimine#ii, lungi, sem!nînd cu "erpii, par a fi, dealtfel,
alegoria "erpilor, mon"trilor, pe care el i-a sugrumat cînd era copil.
Heracle, ca for#! tîn!r! solar!, a comb!tut tot ce era nes!n!tos. A ars
capetele hidrei, simbolul molimii în teren ml!"tinos. A biruit pe Cerber,
paznicul mor#ii, "i moartea îns!"i. Apoi, dup! ce a f!cut s! piar! ati#ia
mon"tri, a sfî"iat haina îmbibat! cu sînge, ca norii purpurii în asfin#itul
zilei, "i a disp!rut din vîrful acelui munte, Eta, într-un vîrtej de fl!c!ri. în
cinstea lui Heracle, a puterii solare, grecii au orînduit serb!ri heracleene în
Teba, Sicione, Maraton, Atena, unde aveau loc jocuri "i lupte fastuoase.
Marii poe#i Sofocle, în piesa „Trahinienele", Euripide, în piesa „Heracli-zii"
(unde se vede moartea dat! lui Euristeu de mama lui Heracle), Apo-lodor
din Atena, romanul Ovidiu "i al#i arti"ti de seam! l-au cîntat pe
Heracle în versurile lor.
în plastic!, de asemenea, figura lui Heracle a generat veacuri de-a rîn-dul
atîtea monumente "i opere de art!, cum n-au avut nici zeii olimpieni "i
nici un alt erou. Ispr!vile lui au fost pictate pe zeci, sute de vase, în
nenum!rate tablouri, au fost s!pate în metope, pe frize, pe frontoane, pe
marmure
lucr!ri votive, mai
amintite pe stele funerare,
înainte monede
- tabloul lui "iRubens:
efigii. în„Lupta
afar! decucele dou!
leul" "i
„Hercule arca"" de Bourdelle - într-un tablou, aflat tot în galeriile muzeului
de art! al Republicii Socialiste România din Bucure"ti, pictorul spaniol
Ribera ne înf!#i"eaz! lupta lui Heracle cu centaurul. O alt! oper!, pe
aceea"i tem!, era odinioar! la galeriile din Dresda, realizat! de pictorul
Silvestre. A fost distrus! de urgia r!zboiului. La Ermitajul din Leningrad se
mai g!se"te o statu! o lui Heracle matur. Iar! la Belvedere, în Roma, se
afl! un tors de o mare perfec#iune. Heracle st! în repaos "i, din toat!
#inuta pe care o are, se degaj! un sim#!mînt de lini"te "i pace. Este chiar
sim#!mîntul pe care-l d! con"tiin#a puterii f!r! seam!n. Totu"i, se crede
c! statua „Hercule Farnesse" este des!vîr"tt!. Statua e cioplit! de marele
artist Glicon,
întoarce din Atena.
cu merele Se lapare
de aur c! Heracle
regele Micenei.este
St!înf !#i"at în
sprijinit peclipa cînd se
ghioag!. în
mina dreapt! #ine fructele dobîndite dup! atîta trud!. Statua înf!#i"eaz!
idealul de for#!, cum îl visau cei vechi; for#a care înfrînge obstacolele "i
relele iscate de natur! ; puterea omeneasc! mare, triumf!toare, care
civilizeaz! "i aduce progresul prin efort necurmat. Parc! ar fi un imn de
slav! închinat de artist puterilor umane, eroice, uria"e "i binef!c!toare, ce
domin! "i - apoteozate - p!trund "i în Olimp.
66
TEZEU
SE POVESTE$TE C& UN REGE-AL ATENEI, numit Egeu, era foarte, foarte
mîhnit. Fusese însurat de dou! ori "i de la nici una dintre cele dou! so#ii
nu
Ce c!p!tase
n-a f!cut vreun urma".
? Pe unde nu s-a dus ? Pe la oracole, la oameni în#elep#i, la
prieteni. S-a sf!tuit. I-a întrebat. A adus jertfe zeilor "i i-a rugat în fel "i
chip. Dar n-a fost cu putin#! s! aib! vreun copil.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
...$i, am!rît, regele-Atenei s-a dus în ospe#ie la un prieten al s!u, ce
domnea-n Argos, "i-anume la regele Piteus, în ora"ul Trezena.
- Eu nu mai sînt prea tîn!r, "i fratele meu, Palas, un om hain "i crud, are
cincizeci de fii, la fel de r!i ca el, a gl!suit Egeu regelui din Trezena. Ar
vrea s!-i vad! regi în ora"ul Atena. Are de gînd s!-mpart! între ace"ti
feciori "i tronul, "i ora"ul. Cu to#ii-au pus la cale - dup! cum am aflat - s!-
nceap! un r!zboi "i, luîn-du-mi via#a, s! se-nsc!uneze ei. Acum mai am
putere. Pot s!-i înfrunt în lupt!. Dar ce fac mai tîrziu ? îmi trebuie un
fecior, sprijin la b!trîne#e. Cum s! mi-l dobîndesc ?...
Regele din Trezena a stat un timp pe gînduri. Pe urm! i-a r!spuns :
- Uite, iubite prieten, eu am o fiic! : Etra... %in foarte mult la ea. $i tu mi-
e"ti drag. De-aceea, gîndindu-m!-ndelung, am socotit c!-i bine s! #i-o
dau de so#ie... Spune-mi, te învoie"ti ?...
- O, preadevotat prieten, s-a bucurat Egeu, cinstea e mult prea mare...
Tu vrei s!-mi salvezi via#a, "i tronul, "i ora"ul... $i vrei s!-mi dai de
soa#!, ast!zi, pe fiica ta, pe Etra... Ei bine, m!-nvoiesc cu mult! bucurie...
- %i-o dau, a spus Piteus, îns! te rog ceva... E singura-mi copil!, "i eu sînt
cam b!trîn. S! nu mi-o iei cu tine. S! stea aci,-n Trezena, pîn! ce voi
-muri... Pe urm!
Ruga ta-i în AtenaS!
o porunc!... vafie
locui mereu...
precum vrei !... a gl!suit Egeu. A"a s-a pus
la cale nunta între fecioara din ora"ul Trezena "i
regele Atenei.
Atît c!-n apa m!rii sta de veghe Poseidon. El o-ndr!gea pe Etra, copila lui
Piteus. $i-o dorea de so#ie. Ceva mai mult, f!cuse "i anume semne, prin
care îl vestea pe regele Trezenei c! va fi. socrul s!u.
68
Dar b!trînul Piteus, din marea prietenie ce-o purta lui Egeu, n-a vrut s!
#in! seama de zeul m!rilor, "i a hot!rît nunta copilei
sale, Etra, cu regele Atenei.
- Vai vou!, a zis Poseidon, aflînd aceast! "tire. Vai Etrei, lui Egeu "i
regelui unui
dorin#a Piteuszeu...
! Nemernici muritori, care nesocoti#i, cu-atîta îndr!zneal!,
Dornic s! se r!zbune, Poseidon a ie"it din valurile m!rii ; pîn-dind-o pe
mireas!, cînd f!cea sacrificii, pe un altar la #!rm.
Puternic ca to#ii zeii, Poseidon a cuprins-o la pieptul s!u pe Etra, f!r! s!
#in! seama de gemetele ei, de rug!min#i "i lacrimi... $i-n timpul cuvenit,
prin#esa din Trezena a n!scut lui Poseidon un prunc de-o frumuse#e de
neînchipuit.
Micul Tezeu îl cunoa"te pe eroul Heracle
Egeu, care n-aflase crima ce-o s!vîr"ise zeul atunci, pe #!rmul m!rii, c!ci
Etra, din ru"ine "i team!, nu-i spusese, s-a bucurat nespus "i-a trimis la
Atena solie, precum c! are-un prunc.
-cine-mi
Fiul meu
urmase la
nume"te Tezeu
tron, cînd m! 1,
voivestise el, Nu
stinge... prinm!
crainici,
mai tem tot de
poporul.
Palas, Are
nici
de feciorii lui...
Curînd, chemat de treburi, a fost silit s! plece "i el c!tre Atena. Mai
înainte îns!, luînd-o cu el pe Etra la marginea Trezenei, i-a ar!tat o stînc!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mai grea decît o cas!. Egeu era voinic. A s!ltat pu#in stînca "i "i-a vîrît
sub ea sandalele "i-o spad!.
- Cînd o s! creasc! mare feciorul t!u, Tezeu, i-a spus mîhnitei soa#e, s!
vin! la Atena. Dar ca s!-l recunosc, s! poarte în picioare sandalele
acestea, "i peste mijloc spada, ce le-am ascuns aici, a"a cum ai v!zut...
îmbr!#i"îndu-"i apoi so#ia "i feciorul, regele a pornit cu carul
spre Atena.
$i-a început s! treac! vremea, cum trece de-obicei, cînd te gr!be"ti,
alene, "i, dimpotriv!, iute, cînd vrei s! z!boveasc!... Tezeu se-n!l#a îns!
mai repede ca al#ii, c!ci era fiu de zeu. Crescuse cam de-o "chioap!, cînd
s-auzi-n Trezena c! va veni Heracle, eroul renumit, ce r!pusese fiare "i
mon"tri f!r! num!r, într-adev!r, Heracle se ar!t! pe drum. Iar regele
Piteus îi ie"i înainte cu dreg!torii s!i "i-l rugar! s! intre în marele palat cu
Por#ile de-argint, care se ridica în ora", pe-o colin!, "i-l poftir! ta mas!.
69
I se fripsese-anume un bou, doar pentru el, "i i se adusese "i unj butoi cu
vin.
Mai înainte îns!, sclavii s-au gr!m!dit s!-l spele pe erou "i s!-i]
împrosp!teze
Heracle trupulblana
"i-a scos truditdedeleu
lupte
cea"i fioroas!,
de atîta cale.
ce o purta pe spate, "i-a
azvîrlit-o-n l!turi, ca sclavii s!-"i goleasc! vasele lor de ap! pej trupul
dezvelit.
Copiii ce prin preajm! îl priveau pe erou, v!zînd aceast! blan!, au crezut
c!-i un leu ce are înc! via#!, "i-nsp!imînta#i la culme,j cu #ipete "i lacrimi,
au zbughit-o la fug! care-ncotro putea.
Numai Tezeu, micu#ul fecior al lui Poseidon, s-a repezit afar!, a-n"f!cat o
secure "i s-a întors îndat! s! dea lupta cu leul.
Cu to#ii-au rîs cu poft!, dar cel mai mult Heracle, care-a gl!suit) mamei :
- Pu#ini or s!-i stea-n fa#! fiului t!u, Tezeu, "i multe biruin#e va dobîndi în
via#!. Sînt sigur c! odat! elinii-l vor cinsti "i-i vorj în!l#a temple...
Astfel a dat copilul întîia lui dovad! - în fa#a lui Heracle - c! va fi un
viteaz.
Dobîndirea s!biei "i sandalelor lui Egeu
Aezii povesteau apoi cum a crescut Tezeu în casa lui Piteus, pîn! ce-a
împlinit cam "aisprezece ani, vîrsta de b!rb!#ie, cum s-a deprins s! lupte
cu sabia "i lancea, s!-"i încordeze arcul, cu pra"tia s! trag!, s! mînuiasc!
ghioaga "i s!-"i conduc!-n goan! caii-nh!-ma#i la car 2.
Era, spuneau aezii, un fl!c!u zvelt "i-nalt. Avea ochii alba"tri, "i p!rul în
inele îi luneca pe umeri, negru, str!lucitor.
Cînd Etra a v!zut c! Tezeu a ajuns la vîrsta b!rb!#iei, c! e voinic, viteaz "i
priceput în lupte, i-a ar!tat "i stînca sub care se-ascundeau sandalele "i
spada so#ului s!u, Egeu.
Se spunePoate-o
plecare. c!-n Trezena
spuseseunii cuno"teau
vîntul, taina ce-o
sau soarele rostise sau
din ceruri, Egeupoate
so#ieic-o
la
"optise vreo nimf!, vreun satir... Destul e c! mul#i tineri "i-au încercat
puterea, silindu-se s-apuce sandalele "i spada, "i-avîndu-le. s! plece spre
ora"ul Atena, dîndu-se drept Tezeu, ca s! ia mo"tenirea b!trînului p!rinte.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ei s-au silit s!-mping! stînca aceea mare oleac! mai deoparte. S-au unit
cîteodat! "i doi, trei sau mai mul#i, f!r! s! izbuteasc!... Stînca sta
neclintit!, parc! era un trunchi r!s!rit din p!mînt.
70
Dar într-o ziu! Etra l-a chemat pe Tezeu la marginea Trezenei
"i i-a povestit totul.
Fl!c!ul s-a apropiat de colosul de piatr!. S-a încordat o dat!, l-a ridicat în
mîini "i l-a zvîrlit în vale, "i-n locul unde stînca st!tuse pîn-atunci era -
scînteietoare ca soarele amiezii - sabia lui Egeu, cu pr!sele de filde",
b!tut!-n nestemate. $i-al!turea de ea, sandalele regale. •
To#i cî#i erau de fa#! s-au minunat de for#a ce o avea Tezeu. Etra l-a strîns
în bra#e, l-a s!rutat pe frunte "i i-a rostit duioas! :
- Feciorule, e vremea s! pleci c!tre Atena, spre regele Egeu, ce sigur c!
te-a"teapt!... Urc!-te pe-o trirem!, c!ci calea peste m!ri este mult mai
u"oar!. Pe drumuri sînt tîlhari ce jefuiesc pe oameni,
"i-i lovesc, "i-i ucid...
- Am s! plec spre Atena, a hot!rît Tezeu, dar nu plutind pe m!ri... Nu
caut calea u"oar!, ci drumul cel mai greu "i cel mai plin de lupte...
Primeleaulupte
Oricît vrutale feciorului
Piteus Etrei
"i Etra s!-l sileasc! s! plece cu-o trirem!, pe care
vîsleau sclavi, Tezeu n-a vrut s-aud!, "i a plecat pe jos, spre Atica, spre-
Atena - prin istmul de Corint.
Numai c!-n vremea asta preavoinicul Heracle c!zuse în sclavie - cum îi
urzise Hera - la regina Omfala, departe,-n Lidia. $i mul#i tîlhari "i mon"tri,
aflînd despre sclavia eroului Heracle, bîn-tuiau prin Elada, s!vîr"ind multe
crime.
$i tocmai de aceea pleca pe jos Tezeu, prin istmul de Corint. Vroia s !-i
nimiceasc! pe to#i acei tîlhari "i mon"tri nemilo"i, ce-i asupreau pe
oameni.
A"a s-a "i-ntîmplat, c-abia plecat, Tezeu a fost silit s! lupte c-un fiu al lui
Hefaistos,
ghioag! pe nume
teribil!, Perifete.
de-aram!, El oprea
f !cut!-n to#iOlimpului
fier!ria drume#ii,dezdrobindu-i cu o
zeul cel me"ter,
tat!l s!u.
- Ia stai, drume#ule, l-a strigat Perifete. Ce te gr!be"ti atîta ? Via#a tot #i-
e sfîr"it! - e"ti doar în mîna mea...
$i "i-a ridicat ghioaga s! arunce cu ea. Dar Tezeu s-a ferit. Arma a
fulgerat pe lîng! el cu zgomot, a frînt cî#iva copaci "i s-a-nfipt în p!mînt
adînc, la cî#iva stînjeni.
Pîn! ce Perifete s-o poat! ridica, Tezeu n-a pierdut vremea. I-a s!rit de
grumaz...
71
Perifete, uimit c! un fl!c!u ca el cuteaz! s!-l înfrunte, a dat un r!get
groaznic. S-a Tezeu,
azvîrlise. îns! trîntit cu
la sete,
p!mînt, c!utînd
l-a tot împunss!-"i afle ghioaga
cu lancea, de r!pus.
pîn! ce l-a unde-o
Dup! victoria asta, feciorul lui Poseidon "i al frumoasei Etra a plecat mai
departe, prin istmul de Corint, purtînd în mîna dreapt! ghioaga lui Perifete
3.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Trecea cîntînd un imn, cînd, dintr-o p!durice, i-a ie"it înainte preafiorosul
Sinis.
Sinis era o fiin#! cu trei ochi, cu cocoa"!, picioare r!sucite "i-o for#! f!r!
seam!n. Oprind "i el drume#ii, întîi îi jefuia, pe urm! apropia doi pini unul
de cellalt, lega pe c!l!tor de cele dou! vîrfuri ale copacilor, în stra"nice
curmeie, "i, hohotind s!lbatic, le d!dea iar!"i drumul. Pinii, sc!pa#i din
mîna monstrului Sinis, se "i-ndrep-tau la loc, smucindu-se puternic "i
sfî"iind în dou! pe bietul c!l!tor, j
Sinis îi taie drumul "i strig! îndîrjit :
- In diminea#a asta n-am v!rsat înc! sînge. Bine c-ai venit tu... ]
Ba, d! s!-l "i în"face pe voinicul Tezeu, dar el, cu arma nou! pe care-o
dobîndise, ghioaga lui Perifete, îl miruie"te zdrav!n.
$i-i d!...
$i-i salt!-n mîn! ghioaga cea n!zdr!van!, parc!-i o nuielu"!.
Sinis îns!-i r!spunde cu bolovani "i trunchiuri, zvîrlindu-le spre el cu
mult!-nver"unare.
Lupta s-a purtat aprig, din zori pîn! spre sear! ; dar, în cele din urm!,
fl!c!ul l-a culcat pe Sinis la p!mînt. A aplecat, la rîn-du-i, dou! trunchiuri
de pin "i de
picioare, l-a altul
cetluit bine
- de de vîrfurile
grumaz. lor.
$i le-a datDeapoi
unuldrumul
dintre trunchiurilor
vîrfuri l-a legat de
de pin
din zdrav!n! strîn-soare, l!sîndu-le s!-l rup! în dou!, din mijloc. Astfel a
r!zbunat mii, mii de c!l!tori uci"i nevinova#i de acest tîlhar crud, care
înfrico"a tot istmul de Corint 4.
Sciron "i Procust
Cînd s-a aflat de moartea monstruosului Sinis, a r!suflat tot istmul.
Dup! ce i-a sc!pat pe oameni de fiorosul Sinis, Tezeu a plecat iar. Drumul
c!tre Atena ducea pe malul m!rii, deasupra unor stînci drepte,
pr!p!stioase, "i la poalele lor marea se zvîrcolea gemînd, vuind cumplit.
72
Aici h!l!duia un rege numit Sciron. El pretindea, drept plat!, celor care
treceau s!-l
apleca prinspele,
locurile lui, s!-l
Sciron îi daspele pe picioare.
un brînci îns! cînd
"i-l pr!v!lea c!l!torul
în mare. în ap!se
vie#uiau ni"te broa"te #estoase enorme "i fl!mînde. Iar preacruntului
Sciron îi pl!cea s! m!nînce numai broa"te #estoase. Pentru ca broa"tele
s! aib! carnea mai fraged!, mai bun!, el le hr!nea cu oameni, cu bie#ii
trec!tori ce-i arunca în valuri.
A"a a-ncercat Sciron s!-l azvîrle "i pe fiul prin#esei din Trezena "i-al zeului
Poseidon. Dar el, b!gînd de seam! c! nu-i lucru curat, s-a prins bine de
glezna pe care i-o sp!la r!ului rege Sciron "i, cînd l-a-mbrîncit, Tezeu s-a
#inut strîns. Apoi s-a ridicat "i, luînd vasul de aur, unde-i sp!la piciorul, i l-
a trîntit în cap.
In lupta-nver"unat!, care s-a dat pe #!rm vreme de dou! zile, Sciron a
fost înfrînt s-a
Dreptatea "i aruncat în mare broa"telor s!-l m!nînce.
f!cut !...
$i s-a luptat, pe urm!, Tezeu "i cu al#i regi la fel de nemilo"i...
Cea de pe urm! lupt! a dat-o cu Procust, pe malul unui rîu ce
se numea Cefis.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Procust, tot un tîlhar, pîndea ades pe calea ce ducea spre Atena.
Cînd vedea un drume#, îl oprea du"m!nos :
- Cum îndr!zne"ti s! treci pe plaiurile astea, f !r! de voia mea ?
Drume#ul se oprea "i î"i cerea iertare. îi d!ruia averea, "i hainele, "i carul,
ba-i mai f!g!duia "i plat!, mai tîrziu, doar s!-l lase
cu via#!.
Procust era înalt "i-avea o fa#! neagr!, p!roas!, încruntat!. Cum s! nu
pieri de spaim! "i cum s! nu-i cer"e"ti lui Procust
îndurarea ?
Dar el nu se-ndura...
- Uite, mai rostea Procust, cu voce tun!toare, ca s! te iert, te culc! pe
acest pat de-aram!. Dac! e"ti lung cît patul, te las "i
po#i pleca...
C!l!torul, s!rmanul, tremurînd, se culca pe patul de aram!, îns! rar se-
ntîmpla s! fie de-o m!sur! cu patul lui Procust.
$i cînd era mai lung, îi t!ia cu-o secure picioarele "i capul ; "i cînd era mai
scurt, zicea c!-l alunge"te, zdrobindu-i os de os
cu un ciocan de-aram!.
Dar, iat!îi c!
Procust acuma
sare-n trecea
fa#! c-un pe lîng!"i-l
r!get, rîuopre"te
preaveselul
: Tezeu.
- Stai ! Nu te mai mi"ca !...
$i-i spune ce dore"te. S! se lungeasc!-n pat, ca el s!-i ia
m!sura.
Nestînd îns! de vorb!, Tezeu îi sare-n piept "i-ncepe-o lupt!
grea cu uria"ul Procust.
Se lupt! ei trei zile. Alunec!-n Cefis. Se vîr! prin n!moale. Se bat. Se
r!sucesc. Ajung din nou în iarb! "i, pîn! la sfîr"it,
73
Procust, cu toat! for#a uria"! ce-o avea, a trebuit s! recunoasc!,1 în fa#a
lui Tezeu, c! este biruit. .
Eroul îl sile"te
Procust, s! se urce pe pat, s!-i ia "i el m!sura, a"a precum o lua "i
de-obicei.
Patul, de bun! seam!, era cu mult prea mic pentr-un uria" ca el, "i-atunci
Tezeu ridic! sabia lui t!ioas! "i-1 spintec! pe mijloc,! ca s!-l fac! mai
scurt.
Astfel s-a stins din via#! "i ultimul tîlhar ce chinuia drume#ii' spre por#ile
Atenei.
Auzindu-se vestea c! Procust a pierit, s-a adunat mul#imea :j b!rba#i,
femei, copii. To#i erau ferici#i c! au sc!pat de groaza uria"ului Procust.
Apoi, înconjurat de un alai m!re#, Tezeu s-a îndreptat c!tre templul lui
Zeus, aflat chiar lîng! rîu.
V!rsase pe drum sînge "i nu putea intra cu trupul pîng!rit în] ora"ul
Atena.
Dup! legea str!veche, Tezeu "i-a sp!lat trupul "i-a s!vîr"it trei slujbe
cerute dup! datini "i s-a purificat5. Acum, purificat, putea s! calce pragul
tat!lui adoptiv, al regelui Egeu, în ora"ul Atena6.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Tezeu s-a încruntat pu#in auzind rîsul. Nu le-a r!spuns îns! nimic, ci s-a-
ndreptat mai lîng! templu, unde era un car cu boi. In car se adunase
piatr! "i marmur!. Dejugînd boii cu iu#eal!, el a-n"f!cat în bra#e carul. I-a
f!cut vînt "i l-a zvîrlit, ca pe o minge, peste templu.
Speria#i, sculptorii au fugit ca ni"te iepuri prin Atena, temîn-du-se c!-i
pa"te moartea. îns! fl!c!ul din Trezena a rîs "i "i-a v!zut de drum... "i,
întrebîndu-i pe unul, pe-altul, iat!-l ajuns degrab! "i la palatul lui Egeu.
în vremea asta, regele Egeu primise în palat pe-o vr!jitoare, despre care
vom mai vorbi-n alte pove"ti. Numele ei era Medeea. Ea îi f!g!duise lui
Egeu - cam gîrbovit de ani "i lupte - c-o s!-i întoarc! tinere#ea.
Egeu se tot temea c! Palas, fratele s!u, îi va lua tronul. Ca s! se apere de
Palas "i cei cincizeci de fii ai lui, vroia s! fie iar voinic. De-aceea se "i
învoise s! o primeasc! pe Medeea, care "tia atîtea vr!ji "i îi spusese c!-l
va face, la trup "i fire, ca atunci cînd
. avea dou!zeci de ani.
Cine n-ar vrea s! fie tîn!r, cînd oboseala b!trîne#ii îl încovoaie
spre p!mînt ?
Intrarea în Atena
Soarele,în Helios
cobora cu fa#a
apa m!rii lui credin#ele
- dup! împurpurat!, ca un- disc
str!vechi ro"u,cînd
la ceasul de Tezeu,
aram!, fiul
se
prin#esei Etra, intra cu pasul sigur îr Atena. Ce-i drept îns! - pre cît ne
spun poe#ii - nici chipi: s!u, nici toat! înf!#i"area nu-l ar!tau c! este un
erou. $i ast pentru c! Tezeu era frumos "i delicat ca o fecioar!. P!rul s!i
negru - strîns altminteri în conci, s! nu-l împiedice în lupt! - "i-l slobozise
de-ast! dat!, în valuri lucitoare, peste umeri. Purtî o hain! lung!, ionic!,
în falduri. Iar! cu ochii s!i alba"tri cerceta toate cl!dirile m!re#e din
Atena.
Tocmai trecea prin fa#a unui templu ce se zidea în cinstea lui Apolo. Mai
mul#i arti"ti, care ciopleau în piatr! chipuri de zei, v!zîndu-l pe Tezeu c!
trece cu pasul gra#ios, au început s! rîd! între dîn"ii :
- Privi#i
Ba nu,colea !... !...
i-o fat! &sta-i
Voib!iat ?... c! are p!rul lung "i desf!cut. s!-l vad!
nu vede#i
lumea ?... Iar haina lui în falduri se tîr!"te "i m!tur! tot praful de pe
uli#i...
74
Egeu î"i descoper! fiul
Dar, între timp, sosise la poarta regelui Egeu voinicul tîn!r din
Trezena.
- Cine e"ti tu ? îl întrebase o straj! pe Tezeu. De unde vii ?
- Sînt un drume#. Sosesc din Creta. $tiu s! "i cînt. Vreau s!-l desf!t pe
regele Egeu, rostindu-i versuri "i cîntîndu-i imnuri.
- Atunci, str!ine, calc!-i pragul !... zisese straja spre drume#. Tezeu
intrase
veche, în palaterege
b!trînul "i se îlplecase
poftiseregelui "i, dup!s!u
pe oaspetele datina cea neîntre-bîndu-l
la mas!,
cine este. $edeau la mas! el, Medeea "i tîn!rul abia sosit. Ins! Medeea,
cu puterea de vr!jitoare ce-o avea, aflase c! era Tezeu. $i se temuse c!
b!trînul - de-o "ti c! i-a venit feciorul - s! nu se lepede de ea. De-aceea-i
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
strecurase lui Egeu, în "oapt!, c! tîn!rul ce sta la mas! era un criminal
trimes de fratele s!u, Palas, s!-l omoare. Ba-i mai d!duse, pe furi", "i-un
suc s!-l toarne lui Tezeu în vin. Un suc f !cut din floare de cucut!, ce
ucidea
fulger!tor.
Egeu, însp!imîntat, umpluse cu vin pocalul lui Tezeu, "i-n el
turnase sucul de cucuta.
75
Tocmai atunci feciorul Etrei scosese sabia de la brîu, s!-"i taie o bucat! de
friptur!, din halcile de carne de pe mas!. V!zînd aceast! sabie, Egeu
strigase tare : - Stai !... Nu sorbi din vin, b!iete... $i-"i aruncase ochii
spre sandale.
- Tu e"ti Tezeu, zisese el, feciorul soa#ei mele, Etra. Te re-l cunosc. Por#i
în picioare sandalele ce le-am ascuns sub stînc!, acuma "aisprezece ani.
$i sabia str!lucitoare, pe care-o #ii în mîn!J e a mea. Medeea, vr!jitoarea
cea hapsîn!, m-a pus la cale s! î#» dau otrav!... Fugi, vr!jitoare
blestemat!... Fugi, cît nu pun s! #i se toarne pe gît pocalul cu cucut!...
$i-a izgonit-o pe Medeea. L-a strîns la sînu-i pe Tezeu "i a-n-j ceput s!-i
-povesteasc!
în curte-s despre
tocmai Palas c! uneltise
vestitori s!-l ucid!.despre Palas c! s-a pornit
care mi-anun#!
c!tre Atena cu cei cincizeci de fii ai s!i !... a spus b!-' trînul lui Tezeu. Tu
ce gînde"ti ? Putem noi oare s!-i înfrunt!m, s!-i alung!m ?...
- O, tat!l meu, a zis fl!c!ul. De vreme ce-am ajuns aici, fii bun "i las!-mi
mie cinstea s! m! lupt singur, s!-i înving...
F!r! a a"tepta r!spunsul, Tezeu, strîngîndu-"i armele în prip!,! a p!r!sit
îndat! masa "i a pornit s!-ntîmpine du"manul.
S-a dat o lupt! crîncen! lîng! Atena. Fiii cei r!i ai unchiului] s!u Palas s-
au preg!tit s!-l înconjoare "i s!-l loveasc! din trei] p!r#i.
Ins! Tezeu - aci tr!gînd cu arcul, aci-nfigîndu-"i lancea în vr!jma"i, t!ind
cu sabia, izbind cu ghioaga - s-a luptat viteje"te! "apte zile "i "apte
nop#i...
La cap!tul celor "apte zile, nici un vr!jma" nu mai tr!ia. Erau] cu to#ii-
ntin"i pe ruguri. Iar! femeile-i boceau.
- Tr!iasc! tîn!rul de la Trezena !... S! fie pream!rit în veci !... striga
mul#imea-nsufle#it!, mirat! de-ndr!zneala marej "i de puterea lui Tezeu.
Dar n-ar putea tot dînsul, oare, s! scape lumea "i de taur ? De taurul
adus din Creta, odinioar!, de Hera-j ele, din ordinul lui Euristeu ?...
- Vorbi#i de taurul pe care l-a scos Poseidon dintre valuri ?
- De el vorbim. Acum e liber "i pustie"te Atica, mai ales cîmpul Maraton...
Nu vrei s!-l r!pui tu, voinice ?...
- Bine - am s! încerc ! a spus Tezeu.
$i a plecat spre Maraton, pe unde vie#uia în voie taurul zeului Poseidon.
A dat cu"i eldup-aceea
#!rîn!, o lupt! dîrz!. L-a prins de
l-a-njunghiat, coarne
sc!pînd ; l-a de
lumea plecat cu fruntea
înc-un monstru.alb! în
76
Plecarea în insula Creta
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Venind Tezeu iar în ora" - dup! o biruin#!-atît de mare - s-a cam mirat c!
atenienii nu se înfl!c!rau deloc. Nu-l aplauda aproape nimeni. Ba,
dimpotriv!, era jale. Femeile plîngeau în hohot lîng! palatul lui Egeu. Iar!
b!rba#ii, cu mîhnire, c!tau spre
ele "i t!ceau.
- Ce s-a-ntîmplat ?... De ce-i atîta triste#e în ora" ? l-a-ntre-
bat dînsul pe tat!l adoptiv, Egeu.
$i regele, plin de durere, i-a povestit c! mai de mult venise la Atena fiul
regelui Minos de la Creta - ca s! ia parte la ni"te concursuri. $i la
concursurile acelea, fiul lui Minos, luptînd stra"nic, i-a biruit pe to#i fl!c!ii
care s-au întrecut cu el la jocurile din Atena.
- Atunci, beat de succes, fiul regelui Minos a jurat tare c!tre prieteni c!
este gata s! doboare "i taurul din Maraton. Taurul alb al lui Poseidon,
r!pus acum de tine ! a spus b!trînul rege lui Tezeu. Numai c! planul s!u,
f!cut cu u"urin#!, a dat îndat! gre"...
- Taurul l-a ucis, pesemne ?
- Da. L-a ucis... L-a luat în coarne. $i ca pe-o zdrean#! l-a purtat pîn!
aproape de Atena... Ajuns aici, l-a aruncat doar ca s!-l calce în copite... "i
-bietul tîn!r
Iar voi a murit...
l-a#i îngropat, fire"te...
- L-am ars pe rug "i l-am cinstit... Dar Minos, regele din Creta, auzind
vestea, a venit cu arme. Ne-a asediat "i ne-a lovit, zicînd c! noi sîntem de
vin!... Noi l-am trimis la Maraton... Iar Zeus, ce #inea cu Minos - "tii doar
c! el îi e fecior !... - ne-a trimis foametea "i ciuma. în acest fel am fost
înfrîn#i... "i, drept tribut pl!tim cu jale, în fiecare an, lui Minos, "apte
b!ie#i "i "apte fete...
- Ce face el cu ace"ti tineri ?
- Vai nou! ! a gr!it Egeu. Pe to#i îi vîr!-n labirint 7, un palat mare de la
Cnosos, cu zeci, sute de coridoare, de unde nu mai pot ie"i... Acolo îi
sfî"ie-o fiar!... O fiar! zis! Minotaur, ce-i de la brîu în jos ca omul, iar de
-la Dac!-i
brîu în sus
a"a,e d!-mi
taur... voie, rege, s! plec "i eu cînd dai tributul, "i s!-l
înfrunt pe Minotaur. Socot c! am s!-i vin de hac "i am s! curm aceast!
crim!, pe care-o s!vîr"e"te Minos asupra tinerilor no"tri... !
- Nu. Nu pleca !... a spus b!trînul. Nu pot s! mai conduc Atena, decît
avînd sprijinul t!u. Povara anilor m-apas! "i for#ele
77
mi s-au sleit. Te-am a"teptat atîta vreme, "i vrei iar s! m! p!r!se"ti ?...
- N-ai team!, tat! drag... Ascult!... îmbr!#i"eaz!-m! mai bine, de bun
r!mas...
$i cum la #!rm era trirema gata s! porneasc!-n larg, Tezeu s-a dus întîi în
templu "i-a adus jertfe Afroditei, i-a strîns apoi pe ceilal#i tineri, care
alc!tuiau
- Veni#i cutributul, "i le-a gr!it
mine, n-ave#i fric! voios a"a adus
!... I-am : jertfe Afroditei "i m-am legat
s! o slujesc întotdeauna dup! plac, dac! "i ea o s! ne-ajute. Puterea
dragostei întrece, de-atîtea ori, pe-a altor zei. E cea din urm! oar!,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
prieteni, cînd pleac! tineri din Atena. Iar noi ne vom întoarce-acas!,
înving!tori "i s!n!to"i...
- Dac! te-ntorci cu biruin#!, s! pui triremei pînze albe, a rostit regele
Egeu. Acuma iat!-s ag!#ate pînze de doliu, sus, pe stîlpi. $i eu, de ast!zi
înainte, spre dep!rt!ri am s! privesc... Te-oi a"tepta "i zi, "i noapte, s!-
mi vii, b!iete, înapoi...
- Prea bine, tat!... "i, s! "tii, la-napoiere, pînza neagr! va fi schimbat! de
cîrmaci cu pînza alb!-a veseliei... Adio... Voi veni curînd.
La zeul m!rilor, Poseidon
A"a plecat-au, c!tre Creta, Tezeu "i ceilal#i atenieni : "ase b!ie#i "i "apte
fete. Au plutit mult, pe m!ri senine "i pe furtuni, dar au ajuns...
$i intrînd în ora"ul Cnosos s-au dus de-a dreptul la palatul lui Minos cel
neîndur!tor.
Minos "edea pe-un tron de piatr!, între curteni, "i lîng! el era o fat!
frumoas!, dulce "i duioas!, ce Ariadna se numea.
- Voi sînte#i ? a gl!suit Minos, cercetîndu-i pe atenieni.
- Noi sîntem !... i-a r!spuns Tezeu.
- Pleca#i-v! pe lespezi fruntea !...
- Nu
-• O vrem, c!ci noi
s! vedem, cîndnuve#i
sîntem sclavi
ajunge !... a dat
acolo,jos, în din nou r!spuns
labirint... Iar! peTezeu.
una dintre
fete... pe ea... f"i-a ar!tat cu mîna pe o copil!, Eriboia) pe ea o iau de
soa#! eu, pentru trei zile. Doar atît. Pe urm!... Ha !... Am s-o ucid... V-o
trimit tot în labirint...
- S! n-o jigne"ti pe Eriboia, a zis Tezeu cu îndr!zneal!. Este fecioar! ne-
ntinat! "l-i fiica regelui Megarei.
78
- Tu cum cutezi, m!i, b!ietane, s!-mi stai a"a trufa" în fa#!? Eu nu sînt
rege ca oricare, ci sînt fecior de olimpian...
- $i eu sînt tot la fel ca tine, a spus Tezeu, f!r! de team!, c!ci tat! bun
îmi e Poseidon...
- î#i e Poseidon
piatr! scump!. ?..
Tu Ce
s!riminciun! !...teDac!-i
în mare "i a"a, apelor,
du la zeul azvîrl înPoseidon...
valuri acest"iinel cu
s! #i-l
dea el înapoi. De nu-l aduci, î#i retez
capul...
- M! duc, "i am s!-#i dovedesc c! sînt feciorul lui Poseidon. Tu po#i s! m!
ucizi, de vrei, dar nu ai dreptul s! m! insul#i...
A"a a spus Tezeu, voinicul, "i s-a "i repezit în mare. Apa a f!cut v!lurele
"i l-a-nghi#it într-o clipit!.
- S-a dus, "i nu va mai veni !.. a gl!suit regele Minos.
- S-a dus !... S-a dus frumosul tîn!r. O tat!, e"ti prea nemilos !... a
început s! hohoteasc! ginga"a fat! a lui Minos.
C!ci Afrodita - care-i da sprijin lui Tezeu, fiindc!-i jurase s-o slujeasc! - îi
insuflase
Minos s-aAriadnei
nec!jit,o dragoste
desigur, nem!rginit! pentru
v!zînd c! fata, preachipe"ul
Ariadna, erou.
e-ndr!gos-tit! de
Tezeu, "i-a poruncit :
- Am s! te pedepsesc, s! "tii, f!ptur! f!r! ru"ine, îndr!gostit! de un
sclav, ce zace-acum pe fundul m!rii, sfî"iat poate de
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
rechini...
Atîta c!, în apa m!rii, cînd se zvîrlise cu curaj, Tezeu sim#ise c! e prins de
cineva necunoscut. Era Triton cel monstruos trimis de tat!l s!u, Poseidon,
s!-l ia cu sine pe Tezeu. $i, pîn-a-"i da mai bine seama de ce se petrecea
cu el, Tezeu v!zuse-n fa#a sa un palat mare, de cle"tar. Aici, pe-un jil#
înalt de aur "i pietre scumpe, sta Poseidon. Iar lîng! el se afla dalba "i
minunata lui so#ie.
- O, ce frumos e fiul t!u ! a spus zei#a Amfitrita. Ce voinic e ! Parc!-i un
zeu... S! mi s-aduc! o cunun!...
Trei nimfe s-au "i repezit în t!inuitele c!m!ri "i au adus st!-pînei lor
cununa cea mai m!iestrit!, din aurul cel mai curat, "i ea i-a pus-o peste
plete :
- S-o por#i cu fal!, fiul meu !...
Iar! Poseidon poruncise în ast! vreme unor pe"ti s! afle unde e inelul pe
care-l aruncase Minos, "i i l-a-ntins, dîndu-i înv!# :
- I#i dau acest inel de aur. Cu el tu po#i s! dovede"ti c! mama ta mi-a fost
so#ie... "i tu mi-e"ti fiu, aici, în ape... îns! pe #!rmuri #i-e -Egeu, b!trînul
vrednic din Atena... $i înc! vreau s!-#i spun, Tezeu : pe viitor s! te fere"ti
s! cazi nici
Triton, cumva în apanici
Amfitrita, m!rii.
chiarNumai
eu nu omai
dat! po#i s!-#i
putem sc!pa. A doua
salv!m oar!, nici
via#a...
79
F!cînd un semn c!tre Triton, apele s-au învolburat. Din ochii lui Tezeu s-
au stins palatul mare, de cle"tar, nimfele m!rii nereide, zeii, pe tronul lor
de aur, "i totul ce-i înconjura... "i s-a v!zut din nou pe coast!.
Tinerii sînt salva#i
Minos privea "i nu credea... Tezeu îi întindea inelul, "i Ariadna, pr!bu"it!
jos, la picioarele lui Minos, plîngea. Plîngea, dar nu de spaim!. De bucurie
hohotea !
- Vezi, tat! ?... Vezi c!-i fiu de zeu ?...
Dar regele a luat inelul "i mînios a poruncit ca-n diminea#a urm!toare
Tezeuc!"i în
Atîta ceilal#i
timpul atenieni
nop#ii, s! fie-nchi"i
fiica în labirint.
lui Minos, Ariadna, s-a strecurat în c!m!ru#a
unde s!l!"luia acela care zidise labirintul, un arhitect numit Dedal.
- D!-mi ajutor !... i-a gr!it dînsa. D!-mi ajutor s!-l scap de moarte pe
tîn!rul iubit de mine. Ajut!-m!, fii bun, Dedal !...
Acesta a-nv!#at-o-n tain! s!-i dea voinicului Tezeu un ghem ceva mai
gros de a#!. S!-i dea "i un pumnal t!ios.
Fata s-a furi"at prin bezn! "i, dîndu-i dragului Tezeu ghemul de a#! "i
pumnalul, s-a-ntors tiptil în înc!peri.
Spre diminea#! i-au luat sclavii pe ateniend, mai mult în brînci, "i i-au
împins în labirintul unde st!tea înfometat preaodiosul Minotaur.
Tezeu a prins chiar la intrare, de-un stîlp al por#ii, un cap de a#!, "i ca s!
nu
cel se r!t!ceasc!
gros, pe-unde pe coridoarele-ncîlcite,
mergea. a început
Deodat! le-a ie"it în cales! desf!"oare
îngrozitorul ghemul
Minotaur.
Tezeu "i-a ridicat pumnalul "i, cînd dihania aceea s-a repezit spre-
atenieni, fl!c!ul l-a împuns în coast!. Fiara s-a-ntors mugind spre el.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
To#i erau înlemni#i de spaim!. Numai Tezeu, cutez!tor, l-a apucat pe
Minotaur de-un corn "i l-a #inut a"a, lovindu-l f!r! încetare în ochi, în
coaste, sau în piept, "i fiara care mînca oameni s-a pr!v!lit r!gind
cumplit8.
Tinerii s-au pornit s! sar! în chiotexde bucurie. L-au s!rutat pe-nving!tor
"i, urm!rind firul de a#! desf!"urat prin labirint, au ie"it to#i, teferi, afar!.
S-a-ncins apoi o hor! mare. O hor! nemaipomenit!, cu chiote de bucurie,
de care s-a vorbit mult timp "i-a fost cîntat! de aezi9.
.!
';':W' . i
80
Cît timp s-a tot dan#at acolo, Tezeu s-a în#eles, pesemne, cu fata regelui
din Creta "i, chiar în noaptea urm!toare, fata lui Mi-nos, Ariadna, s-a
strecurat pe nesim#ite pîn! la #!rmurile m!rii. Aici o a"tepta Tezeu. Iar
tinerii ce-l înso#eau sp!rseser! cu grab! mare toate cor!biile lui Minos.
Numai trirema atenian! se leg!na înc! pe valuri.
$i-a"a, precum spune legenda, ei au plecat nestingheri#i... Tezeu "edea
vesel la cîrm!
duioas!-n ochii "i-n
lui. bra#e î"i #inea iubita. Iar ea, nespus de fericit!, c!ta
Dar zeii sînt gelo"i pe oameni. In calea lor s-a ivit zeul be#iilor
destr!b!late, Dionisos, fiul lui Zeus. Nu l-a v!zut decît Tezeu, "i tot doar
el a auzit glasul acestui zeu, rostind :
- Fata lui Minos, Ariadna, e h!r!zit!, din Olimp, s!-mi fie soa#! numai
mie... Chiar Afrodita s-a-nvoit. Deci tu cat! s-o p!r!se"ti, f!cînd popas,
acolo-n Naxos, insula ce se vede-n z!ri. De n-ai s! la"i copila-n Naxos, ca
s-o iau eu, nu-#i mai vezi casa, nici tu, nici so#ii t!i de drum... pentru c!
v! prefac în broa"te...
$i zeul vinului, cu tirsul, a f!cut semn de-amenin#are c!tre to#i tinerii-
atenieni.
Tezeu ajurKje
Tezeu, cuprinsregele Atenei a c!tat c!tre so#ii s!i. F!g!duise s!-i aduc!
de dezn!dejde,
teferi "i s!n!to"i la ei acas!.
.,Eu i-am sc!pat de Minotaur, "i-acum tot eu s!-i nimicesc ? I-a."teapt!
mame-nl!crimate. Am oare dreptul s!-i ucid ? Trebuie s!-mi jertfesc
iubirea".
Cu moartea-n inim!-a l!sat-o pe Ariadna lui în Naxos - pe cînd dormea, la
miezul nop#ii - "i el, suindu-se cu ceilal#i, iar, în trirem!, au fugit10.
Cînd s-a trezit spre diminea#!, fata lui Minos a plîns mult fuga iubitului
Tezeu. DaiL zeul vinului s-a-nf!#i"at plin de splendoare "i a cerut-o de
so#ie. Ea n-a-ndr!znit s!-i stea-mpotriv!, "i nunta s-a f!cut pe loc. Astfel
prin#esa Ariadna a devenit "i ea zei#!. De"i în suflet - cum se pare - l-a
p!strat ve"nic
în vremea pe Tezeu.
asta atenienii, purta#i de vînturile bune, pluteau mereu,
neosteni#i, "i se-apropiaser! de-Atena.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atîta doar c!-n tulburarea ce-i cuprinsese, p!r!sind-o pe Ariadna, ei au
uitat s! dea jos pînza neagr!, de doliu, ce era prins! de cel mai-nalt
catarg.
82
Egeu, ce-i a"tepta pe coast!, v!zînd c! pînza nu e alb!, a socotit c! au
pierit to#i tinerii pleca#i în Creta. C! a pierit deci "i
Tezeu.
îndurerat prea mult, b!trînul s-a aruncat în apa m!rii. Iar valurile l-au
izbit de stîncile din #!rm, zdrobindu-l.
De-atunci "i marea, unde el "i-a sfîr"it via#a, a luat numele de
Egeea.
Cînd a ajuns Tezeu pe #!rm "i a aflat ce s-a-ntîmplat, a vrut "i el s! se
omoare. îns! mul#imea adunat! l-a dus cu sila la palat.
L-a-ncununat "i i-a gr!it :
- Tu ne-ai sc!pat de-atîtea fiare "i de tributul ru"inos... De
aceea te alegem rege.
Tezeu nu s-a împotrivit. A r!mas rege în Atena. Dar a trimis un car s!-i
vin! mama sa, Etra, din Trezena, s! nu mai fie-atît de singur, de trist "i
de mul#i
$i nemîngîiat.
arti"ti de la Atena, din Argos sau din alte p!r#i, au început s!
d!ltuiasc! sau s! picteze toate-ntîmpl!rile acestea.
Pierderea Antiopei
Tezeu n-a fost nicicînd un trîndav, precum se "tie c! sînt regii. Cît a
domnit el în Atena n-a pierdut vremea la ospe#e, ci s-a-n-so#it cu al#i
viteji "i a pornit spre Calidon, unde a fost o vîn!-toare vestit!-n lumea de-
alt! dat!. Pe urm! a plecat cu Iason "i-argonau#ii s! g!seasc! lîna
berbecului de aur 1].
Al!turi de cellalt voinic, fiul Alcmenei de la Teba, s-a dus în #ara
amazoan!, pe #!rmurile M!rii Negre. Iar amazoanele, învinse, au trebuit
s! lase prad! biruitorilor pe mîndra "i preafrumoasa Antiopa.
oHeracle, vrînd pe-aceast!

ia ca sclav! s!-l r!spl!teasc! pe Ares,
fiic! a lui prietenul
sorade la Atena, i-a-ncuviin#at s-
reginei Hipolita.
îns! Tezeu, cum a#i aflat, era "i chipe", "i voinic. Era, cum îl cîntau aezii,
cu fruntea lat! "i senin!. N-avea statur! herculean!, îns! era mai gra#ios.
$i ea, frumoasa Antiopa, de"i fusese luat! prad!, s-a-ndr!gos-tit de-
nving!tor. $i el de ea. în acest fel, s-a f!cut nunta la
Atena.
Au mai trecut, spune povestea, un an întreg, ba "i mai bine... "i, din
iubirea asta mare, care-i lega pe amîndoi, s-a n!scut un fecior b!lai,
numit de mam! Hipolit.
6
83
Numai c! în pu#in! vreme, o"tirile de amazoane - nemul#umite c! Antiopa
fusese luat! de Tezeu - au pornit mar"ul spre Atena. Ele au înconjurat
ora"ul "i i-au silit pe atenieni s! se retrag! pas cu pas, pîn! pe-Acropol!.
Acolo i-au asediat cîteva luni.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Lipsi#i de hran!, atenienii, în frunte avîndu-l pe Tezeu, porneau din cînd în
cînd la lupt! "i atacau colina lui Ares 12, unde st!teau de luni de zile
teribilele amazoane.
Pe lîng! so#ul s!u lupta, ca s! resping! pe-amazoane, îns!"i regina
Antiopa. Da. Ea - aceea ce fusese învins! de elini, dat! ca prad! lui Tezeu
- lupta acuma s! nu fie eliberat! din sclavie. Pentru c! ea uitase totul, pe
credincioasele-amazoane "i via#a ei de-odinioar!. Îndr!gostit! peste fire,
nu mai avea alt! dorin#! decît s! stea mereu al!turi de preaiubitul ei
Tezeu.
Dar într-o zi, se poveste"te c-a fost o mare-nc!ierare acolo, pe areopag...
în fruntea o"tii-ateniene, Tezeu lupta nebiruit, "i lîng! el sta Antiopa.
Deodat! scînteiaz!-o lance. Parc!-i o flac!r!-n v!zduh...
O amazoan! îl #intise cu îndr!zneal! pe Tezeu.
Era - cît s! fi fost ?... o clip!... "i lancea l-ar fi nimerit. $i-atunci...
Atunci... Zei !... asculta#i !... s-a repezit în fa#a lancei, cu pieptul gol, ea,
Antiopa.
Lancea i s-a înfipt în piept.
- Tezeu !... Eu mor... a spus regina.
-Ochii s-audoar
Ai grij! înce#o"at "i, sc!pînd
de Hipolit !... suli#a din mîn!, a c!zut jos, "optind u"or :
Lupta a încetat pe dat!. $i to#i r!zboinicii s-au strîns - "i amazoane "i
elini. Au în!l#at un rug uria". %imbalele-au #ipat a jale "i trîmbi#ele au
sunat tristul sfîr"it al b!t!liei.
Pacea s-a încheiat, fire"te, dar prea tîrziu... mult prea tîrziu... Frumosul
trup al Antiopei se preschimbase într-o mîn! -- fierbinte înc! - de
cenu"!... "i amazoanele-au plecat spre #ara lor cea dep!rtat! de lîng!
Pontul Euxin.
Tezeu a r!mas trist "i singur lîng! mormîntul Antiopei.
O uneltire a zei#ei Afrodita
Ca mîngîiere-i r!m!sese numai micu#ul Hipolit. $i el cre"tea sub
privegherea tat!lui s!u "i a bunicii, regina Etra din Tre-
zena.
Crescînd mai mare, Hipolit prinsese gustul vîn!toarei, "i timpul tot "i-l
petrecea colindînd codrii de"i ca peria, umblînd dup! s!lb!ticiuni. De-
aceea, dînsul se pleca zei#ei Artemis, fecioara ce ocrote"te vîn!toarea. $i,
tot ca ea, nu vrea s!-aud! de leg!tura c!sniciei. Iar la-mbierile-Afroditei
sta rece "i nep!s!tor.
- Zei#a Afrodita este prea dezm!#at!, zicea el, iar fiul ei, smintitul Eros, î"i
bate joc de muritori, tr!gînd s!ge#i la întîmplare... Ah !... sînt besmetici
amîndoi...
...$i, oricît s-au silit zei#a care d! patima iubirii "i fiul ei, arca"ul Eros, nu
l-au clintit din hot!rîrea pe care-o luase Hipolit de-a nu iubi nici o femeie.
$i, sup!rat!
murise. r!u,
In locul lui, zei#a a hot!rît
pe tron, în Cretas!venise
se r!zbune. In acest timp Minos
rege Deucalion.
- Vreau s! am pace cu Vecinii... "i-n primul rînd cu atenienii, spusese noul
rege-al Cretei. Vreau s! se sting! vechea vrajb!...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ca s! se fac!-mp!c!ciunea, el a pornit c!tre Atena. A stat de vorb! cu
Tezeu "i l-a rugat s!-i fac! cinstea "i s! primeasc! de so#ie pe sora lui,
numit! Fedra. Mai trebuie spus c! Ariadna, întîia soa#!-a lui Tezeu, cu
Fedra "i cu Deucalion, erau to#i fra#i.
Tezeu a stat pu#in pe gînduri... Dac! primea s-o ia de soa#!, pacea-ntre
Atica "i Creta s-ar fi statornicit deplin.
în!bu"indu-"i dar! jalea, ce înc! îl mai mistuia, dup! regina Antiopa,
Tezeu a-ncuviin#at ca nunta s! aib! loc cît mai curînd,
A spus îns! c! face nunta, numai dac! frumoasa Fedra jur! c! va fi mam!
bun! fiului s!u, ce-l dobîndise odinioar! cu-Antiopa.
Mireasa a jurat în templul zei#ei Hera c-o s! fie într-adev!r o mam! bun!
"i, ispr!vindu-"i jur!mîntul, nunta îndat! s-a pornit...
- Ei, iat! c-a sosit "i vremea s!-l pedepsesc pe Hipolit, care m! tot
nesocote"te, a spus zei#a Afrodita, aflînd aceast! întîmplare.
Chemînd la sine pe arca"ul cel zbur!tor, tîn!rul Eros, i-a poruncit s!-"i
pun!-n arc s!geata cea mai otr!vit! "i s-o #inteasc! pe mireas!,
umplîndu-i inima de fiere "i dragoste nelegiuit! pentru feciorul lui Tezeu.
Iar Fedra s-a sim#it, pe dat!, îndr!gostit! nebune"te de vîn!torul Hipolit.
- Cum îl iubesc
$i-nveninat! de!... î"i spunea
s!geata ea.
preau"uraticului Eros, Fedra, cu mintea r!t!cit!,
îl implora pe Hipolit :
- Hai s! fugim, l!sînd uitate "i-Atena cea cu cer senin, "i pe Tezeu, S! ne
arunc!m pe o trirem! "i s! plutim spre dep!rt!ri - pîn! la marginile lumii..
S! ne ascundem fericirea... Hai, vino, vino, Hipolit...
Dar Hipolit, cu ochii-n fl!c!ri, o izgonea, zicînd a"a : ,_ - Femeie f!r! de
ru"ine... Tu pîng!re"ti tot ce-i mai sfînt : respectul meu de fiu, "i chiar
iubirea ce-o datorezi so#ului t!u.
85
De mai roste"ti doar un cuvînt, scot palo"ul din cing!toare "i ca pe-o fiar!
te ucid...
-IarOFedra a-nceput
!... M-ai s! #ipe
jignit... Cum"im-ai
s!-l blesteme pe fl!c!u
jignit... Dar pentru: asta, Hi-polit, ai s!
pl!te"ti "i tu cu via#a...
$i-a alergat pîn! la rege, s-a zvîrlit în genunchi, pe lespezi, "i a strigat
spre el, plîngînd :
- So#ul meu drag, st!pîn "i rege, mi-a fost dat ast!zi s! îndur cea mai
amarnic! insult!. Uitînd cît sînt de credincioas!, nesocotitul Hipolit m-a
conjurat s! fug cu el, s! f!ptuiesc, în acest fel, cea mai grozav! dintre
crime. R!zbun!-m!, c!ci altfel mor !...
A"a gr!ia, min#ind anume, regina Fedra, mîniat! c! Hipolit o alungase.
A"a gr!ia "i nu "tia c! vorbele i le "opte"te, de fapt, în tain!, la ureche,
r!zbun!toarea Afrodita.
Tragicul
Lovit ca sfîr"it al lui Hipolitcre"tet,
de-o m!ciuc!-n "i-al Fedrei
Tezeu a r!mas nemi"cat un timp destul
de lung pe tronu-i. El auzea vorbele Fedrei. Vorbele ce-l învinuiau atît de
tare pe feciorul cel mult prea drag, pe Hipolit, "i totu"i nu-i venea s!
cread!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dar Fedra hohotea acolo "i-l implora cu glasul stins :
- R!zbun!-#i soa#a, o Tezeu !...
Atunci Tezeu s-a ridicat, p!"ind încet spre malul m!rii. Mergea ca orb. Se
cl!tina. Ajuns pe prunduri, a rostit :
- Tat! !... Poseidon !... Eu nu pot s!-mi pedepsesc feciorul drag. Te rog
pe tine. F! dreptate "i love"te-l pe Hipolit pentru insulta odioas! adus!
Fedrei, soa#a mea !...
Tocmai gonea pe #!rmul m!rii, c!tre Micena, Hipolit. El se urcase într-un
car. $i la car înh!mase, zdrav!n, doi cai s!lbatici, ce-l duceau ca vîntul,
s! se r!coreasc! de jarul care îi frigea inima lui nevinovat!.
Tat!l nu s-a uitat spre el ; dar în clipitele acelea, din apa m!rii s-a ivit -
prin hot!rîrea lui Poseidon, la rug!mintea lui Tezeu - un monstru mare cît
un munte, cu "apte capete, trei cozi "i cu col#i lungi ca ni"te suli#i. Iar caii
s-au speriat de el. Neascultîn-du-"i vizitiul, caii s-au avîntat pe stînci "i,
sf!rîmînd în buc!#i carul, l-au omorît pe Hipolit.
Regina Fedra ce-l urmase pe so#ul s!u, Tezeu, pe #!rm, v!zînd pe Hipolit
cu fruntea f!cut! #!nd!ri, între stînci, deodat! "i-a venit în fire. Vraja
zei#ei Afrodita s-a risipit.
86
„Vai, ce-am f!cut !" "i-a rostit ea, trecîndu-"i mina peste tîmpl! "i,
cuprins! de remu"c!ri, a început s! strige tare :
- Nu ! Nu-i adev!rat, Tezeu !... Hipolit n-a fost vinovat. Ci eu, doar eu am
fost aceea care l-am ispitit - s! "tii !... E,u, numai eu sînt tic!loasa !...
A alergat c!tre palat : "i-a pus pe gîtul alb un "treang. $i astfel, Fedra "i-
a dat moartea cumplit!, prin spînzur!toare.
Din cer, zei#a Afrodita v!zuse totul "i zîmbea. Dorin#a ei se împlinise.
Pedeapsa ei c!zuse grea.
E lesne de-n#eles durerea ce l-a-ncercat iar pe Tezeu.
O !... Cît l-a plîns pe Hipolit13...
Înl!n#uirea din Infern
Dar timpul"i care
suferin#a face trece poart! tîn!r!
s! renasc!, cu el uitarea, cel în
"i voioas!, mai divin speran#a
inim!, balsam. El "terge
- dorin#a
de-a tr!i.
Deci, socotind curtenii c! prea e lung amarul regelui lor, Tezeu, au
început s!-i spun!, cu vorbe iscusite, c! omul e o fiin#! ce nu poate tr!i
doar în singur!tate. I-au amintit c! n-are nici un urma" pe tron. Hipolit a
murit. Cine o s!-i ia locul ? ApBi i-au povestit c! regele din Sparta are o
fat! mîndr!, ce se cheam!
Elena.
Ba chiar l-au îndemnat s! mearg! s-o r!peasc!, c!ci regele din
Sparta nu vrea s-o dea de soa#! nim!nui.
Ascultînd glasul lor, Tezeu s-a hot!rît s!-"i ia o nou! soa#!, s! aib! un
fecior.
preg!tit$idefiindc!
drum. i-au vorbit de frumuse#ea fetei regelui din Sparta, s-a
„De e atîta de frumoas! Elena, copilul ce s-o na"te va fi la fel
cu ea", a cugetat Tezeu.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Mergînd îns! pe cale s-a întîlnit c-un prieten, rege peste lapi#i, pe nume
Piritou. $i el vroia s! aib! o soa#!-ncînt!toare, precum
era Elena.
S-au în#eles atunci s! se ajute-n lupt!, r!pind-o pe fecioar!. S-o duc! la
Atena "i aici s-arunce zarul. Cui or s!-i cad! sor#ii - s-o aib! pe Elena. Iar
cel ce-o cî"tiga-o în acest fel, la sor#i, s!-l sprijine pe cellalt s!-"i
g!seasc! o soa#! tot la fel de frumoas!.
Zis "i f!cut. Voinicii, cum au c!lcat în Sparta, au aflat pe Elena, ce tocmai
d!n#uia la ni"te mari serb!ri în cinstea lui Arte-mis. Dînd ei o lupt! grea
cu oastea de la Sparta, au r!pit pe Elena. Au suit-o-ntr-un car "i-au dus-o
la Atena.
87
Pe drum au tras la sor#i. $i cel ce-a cî"tigat-o a fost însu"i Tezeu, regele
din Atena. Ginga"! era fata, "i bucuria mare pe rege "i curteni... Dar
r!mînea acuma, potrivit învoielii, ca Tezeu s!-l ajute pe prietenul lapit s!-
"i afle o so#ie la fel de minunat!.
Iar regele lapit i-a cerut lui Tezeu s!-"i p!r!seasc! soa#a, prima zi dup!
nunt!, "i s! mearg! cu el pe t!rîmul lui Hades.
- Ce
S-os!fur!m
facempe acolo ? l-a întrebat
nevasta Tezeu.
lui Hades, Persefona... "i s! mi-o fac regin! în
#inutul lapit...
Nu ar fi vrut Tezeu s!-"i p!r!seasc! soa#a prima zi dup! nunt!, "i-apoi s!
se coboare în regatul lui Hades. Dar n-a gr!it nimica. F!cuse jur!mîntul
s!-l ajute pe prieten, "i nu-l putea c!lca.
L!sîndu-"i dar! soa#a în grija mamei sale, buna regin! Etra, Tezeu s-a
îndreptat cu regele lapit spre t!rîmul lui Hades.
Printr-o pe"ter!-adînc!, ce se g!sea în Argos, au intrat în Infern ; "i-au
mers drept spre palatul m!re#, de-argint, unde locuia zeul cel ve"nic
mohorît.
- Ce vre#i ?... Cum a#i intrat pe t!rîmul acesta, f!r! de vrerea mea ? i-a-
-ntrebat,
Iat-amrece,
venitHades.
la tine s!-mi dai pe Persefona, s-o iau eu de so#ie !... a
r!spuns Piritou. Am sprijin la nevoie pe eroul Tezeu. Deci nu-ncerca,
b!trîne, s! mi te-mpotrive"ti. Noi "tim s! ne lupt!m... "i nu ne este
team! de tine nici atît...
$i-a început s! rîd!.
Hades s-a mîniat pentru a"a-ndr!zneal!, dar chipul i-a r!mas la fel de
neclintit, rece "i mohorît.
- Bine ! a gl!suit. Dar fiindc! a#i venit pîn!-n Infern, la mine, v! rog s!
sta#i pu#in "i s! v! odihni#i pe acel jil# de piatr!...
Piritou, f!r! fric!, Tezeu, prev!z!tor - s-au a"ezat pe jil#. Dar cum s-au
a"ezat pe jil#ul fermecat, au "i r!mas lipi#i. $i n-a putut Tezeu s!-"i salte
mult!
lan#urivreme,
zeul celcumohorît.
tot zbuciumul s!u, trupul lipit de piatr!. Ba, l-a legat "i-n
A trebuit s! vin! Heracle în Infern, ca s!-l elibereze pe eroul Tezeu,
smulgîndu-l de pe stînc!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i s-a întors acas! Tezeu, dup! atî#ia ani... Ca rege-a g!sit îns! pe-un
du"man, Menesteu. Iar mama "i so#ia r!pite de spartani.
Mîhnit s-a hot!rît s! se retrag!-n Scira, o insul! frumoas!, s! vie#uiasc!-n
pace, dar "i-aci l-a urmat ura lui Menesteu - care tot se temea c! eroul
Tezeu va cere-napoi tronul. $i printr-un vicle"ug, Tezeu a fost urcat pe-o
stînc! de la Scira. Iar de sus, prin tr!dare, el a fost pr!v!lit în genunea de
ape. Eroul s-a izbit cu fruntea sa senin! de col#uroase stînci. Dar valurile
m!rii l-au aruncat la #!rm. Bra#ele lui vînjoase, ce-au ap!rat Atena, au r!-
88
mas f!r! vlag!, "i ochii s!i alba"tri cercetau mustr!tori Olimpul
dep!rtat.
Oameni necunoscu#i l-au adunat din ape ; i-au pus, pentru
odihn!, oasele în mormînt.
Aici a stat, în Sciron, uitat, destule veacuri, pîn! ce a venit un trimis al
Atenei "i i-a aflat mormîntul.
Cînd a venit trimisul, un vultur din v!zduh s-a coborît în Sciron,
scormonind o movil! cu ciocul s!u de fier •.
Tezeu, spuneau aezii, fusese luat în slav! "i f !cut semizeu, pentru faptele
sale, de zeii olimpieni, cum le ceruse însu"i st!pî-nul m!rilor, ce îi era
p!rinte.
S!pîndu-se movila, pe care se l!sase vulturul din v!zduh., s-au g!sit
oseminte, lîng! ele un palo" "i-o lance ascu#it!. Osemin-tele-acestea au
fost duse-n Atena. Iar! peste mormîntul cel gol, l!sat în Sciron, a fost
zidit un templu eroului Tezeu 15.
Note
2. Tezeu ocupa în vechile legende ale elinilor, al!turi de Heracle, un loc de
frunte. Ace"ti viteji, Heracle "i Tezeu erau, dealtminteri, socoti#i un fel de
eroi na#ionali, adic! ai tuturor elinilor, pe cînd to#i ceilal#i au mai mult
caractere regionale, locale. Fiecare basileu dorea s! se trag! din-tr-un
anumit erou, "i fiecare #inut vroia s! se mîndreasc! cu vitejii s!i.
Intîrapl!rile prinHeracle
asem!n!toare. care trec
era, Heracle "i fiul
bun!oar!, Tezeu
lui sînt
Zeus,îns! de multe
"i Tezeu, fiul ori
lui
Poseidon, fratele lui Zeus. Amîndoi zeii se înso#iser! cu mamele celor doi
eroi, f!r!
de voia acestora.
2. Cel care poveste"te via#a lui Tezeu, dup! cîntecele vechi ale aezilor,
este cunoscutul scriitor Plutarh, n!scut în Beo#ia, c!tre anul 46 al erei
noastre, autorul viarei lucr!ri „Vie#i paralele", unde sînt evocate "i alte
figuri istorice, ca hicurg, Solon, Temistocle, Pericle etc.
3. Pe temeiul acestei legende, voinicul Tezeu este "i el înf!#i"at de multe
ori pe vase "i în sculpturi, jiurtînd în mîn! o m!ciuc! sau o ghioag! de
aram! - ghioaga cucerit! de la hainul Perifete, fiul lui Hefaistos.
4. Desau
ceva la numele
cineva monstruosului
care provoac! Sinis credoroare.
spaim!, unii c! Ca
ar veni cuvîntul
"i Heracle, sinistru
Tezeu este-
un nimicitor al mon"trilor "i r!uf!c!torilor, care bîntuiau odinioar! lumea.
In amintirea biruin#ei asupra lui Sinis, chiar pe locul unde se zicea c! ar fi
fost el r!pus, au fost organizate, dup! legende, de însu"i Tezeu, a"a-
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
numitele jocuri istmice, în cinstea zeului Poseidon. Biruitorii în
concursurile la suli#!, disc, alerg!ri cu carul sau în lupte, erau încununa#i
cu ramuri verzi, de pin. Jocurile aveau, pare-se, valoarea unui simbol al
luptei împotriva r!ului.
5. Pare foarte curios c! mul#i dintre mon"trii doborî#i de Tezeu erau
89
socoti#i fiii lui Poseidon. Alegoria pare c! vrea s! aminteasc! de timpurile
acelea cînd pâmîntul Eladei, zguduit de vulcani, se tot cutremura "i se
pr!bu"eau coaste sau insule, în mare. Iar valurile tulburi n!p!deau peste
#!rmuri "i p!r!duiau a"ez!rile, nimicind pe oameni. To#i ace"ti mon"tri
întruchipeaz! relele pe care le poate face marea. Tezeu este "i el un fiu al
lui Poseidon, deci tot un fecior al m!rii. îns! mama lui este Etra. (Etra se
tîlcuie"te prin „cerul cel senin".) Grecilor le pl!cea s! spun! c! p!mîn-tul
Eladei r!s!rise din mare, sub cerul cel albastru. Tezeu este în acest caz
simbolul poporului Eladei, vie#uind între cerul albastru "i senin "i marea
nesfîr"it!, cu valurile sale verzui; poporul care lupt! cu urgia naturii :
cutremure, furtuni, rev!rs!ri de ape, pustiiri "i cu mon"tri z!misli#i în
apele marine. Ini#ial deci, Tezeu a reprezentat, ca "i Heracle, for#ele
omene"ti,
au impus care biruie toate relele
transformarea mituluice s!u
le stau în cale.înMai
popular tîrziu,dearistocra#ii
acela erou al
aristocra#iei gentilice, "i apoi chiar al aristocra#iei funciare sclavagiste, ce
cîrmuia Atena. Astfel i-au atribuit împ!r#irea popula#iei în trei clase (nobili,
agricultori "i meseria"i) "i hot!rîrea ca toate func#iile statului s! fie
ocupate numai de nobili. Despre el se povestea c! instituise serb!rile
Panatenee, poate cele mai mari "i mai fastuoase serb!ri din Elada. In
general, de mitul nobil al lui Tezeu s-a folosit mult aristocra#ia sclavagist!,
cu scopul de a-"i înt!ri st!pînirea asupra poporului. Prin legendele
n!scocite despre el se stabileau avantajele aristocra#ilor.
6. în tragedia „Tezeu", poetul francez Quinault, din secolul al XVll-lea (pe
muzic! de Lulli) ne cînt! sosirea fiului Etrei "i al lui Poseidon, în triumf, la
Atena.
7. Despre labirint, un palat cu multe culoare încîlcite, în care se afla
monstrul Minotaur, "i despre Dedal, constructorul s!u, se poveste"te mai
pe larg în legenda urm!toare.
8. Scena a fost zugr!vit!, între altele, pe un vas antic, aflat la muzeul din
Berlin.
9. Hora de la Cnosos, dup! biruin#a lui Tezeu, a fost cîntat! de însu"i
Homer în „Iliada" :
„Tineri acolo "i fete bogate în boi o mul#ime
Joac!-mpreun! în cerc "i cu mîinile prinse deolalt!.
Fetele toate au ginga"e rochii de in "i fl!c!ii
Bine #esute ve"minte ce scînteie blînd ca oleiul.
Ele auau
Dîn"ii conciuri peaur
s!bii de cap,lafrumoas! podoab!atîrnate.
ching! de-argint de aur,
Joac! ei to#i. $i aci-ndemînateci "i iute s-avînt!
Hora învîrtind ca o roat! ce-o mi"c!, de-o-ncearc! cu mîna-i
Me"ter olarul, aci în "iraguri se salt!-mpotriv!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Lumea-ndesit! înconjoar! hora cea plin! de farmec
• „Iliada" - în române"te de G. Murnu, E.S.P.L.A., 1955.
90
$i se desfat! privind. De zei luminat cînt!re#ul
Zice din lir!-ntre ei. $i-n vreme ce cîntecul sun!,
Se învîrtesc doi ghidu"i, se dau tumba în mijlocul gloatei".
10. Nemuritoare este o marmur! ce o înf!#i"eaz! pe Ariadna adormit!, în
timp ce atenienii fug. Pe fa#a încînt!toare a fetei s-a a"ternut un zîm-bet
blînd. Zîmbetul ei de fericire. Viseaz!, cu siguran#!, la Tezeu. Iar privitorul
î"i închipuie durerea care o s! br!zdeze chipul acesta cînd, în cu-rînd, se
va trezi "i va vedea c! a fost p!r!sit!.
11. Este vorba de faimoasa c!l!torie o argonau#ilor, despre care se
poveste"te mai departe, în paginile acestei c!r#i.
12. Colina lui Ares sau areopagul.
13. Durerea lui Tezeu r!sun! înc! "i ast!zi în tragediile celebre scrise de
Euripide, Seneca "i Racine.
Legenda lui Hipolit "i a Fedrei a fost zugr!vit! pe un vas aflat la muzeul
din Berlin. Tot acolo, artistul antic pune al!turi "i pe zei#a Afrodita. Ins!
rar poatea"a
Fedrei, fi v!zut
cum ceva
o fostmaiînffrumos
!#i"at! decît
de unîntreaga legend!
sculptor a lui Hipolit
din vechime, pe "iun
a
sarcofag care se g!se"te la Ermitajul din Leningrad.
14. Legenda cu vulturul coborît din slav! peste mormîntul lui Tezeu - care
nici nu "tim dac! o fi existat vreodat!, sub acest nume sau sub altul - a
fost n!scocit! de aristocra#i. Ei urm!reau s! dea un nimb de divinitate lui
Tezeu, pentru a-"i înt!ri (a"a cum ar!tam "i mai sus) m!surile "i legiuirile
asupritoare pentru popor, alc!tuite de ei, la ad!postul legendei despre
Tezeu. Acela care se spune c! i-a adus osemintele lui Tezeu la Atena a
fost aristocratul Cimon.
15. Templul închinat lui Tezeu se numea Tezeion. în Tezeion putea,
dealtfel, s! g!seasc! azil oricine, chiar aceia care erau urm!ri#i de
puternicii
erau zilei,
ocroti#i. Nuchiar
puteasclavi sau ating!
s!-i mai condamna#i. Ajun"i în acest
nici un aristocrat, nici untemplu, ei
st!pîn de
sclavi, cit! vreme se g!seau la ad!postul templului. Compatrio#ii lui
Tezeu, atenienii, l-au mai cinstit pe eroul lor, organizînd serb!ri, cînd
mul#imea
striga :
„Nimic f!r! Tezeu '.... El este ap!r!torul ora"ului Atena, al doilea
Heracle !..."
Dup! unele legende, în marea b!t!lie dat! la Maraton, se spune ca' în
ceasul cel mai greu, s-ar fi ivit pe cîmpul de lupt! Tezeu, ca o umbr! ce
purta în mîna dreapt! o lance, "i în cea sting! un scut, "i el ar fi luat
conducerea oastei de viteji atenieni, pîn! ce ace"tia au biruit.
în an!, Tezeu
Hahrilion a fost Azugr!vit
"i Eufroniu. pe vase
fost pictat în culori
de Micon ro"ii, de Iar
"i Polignote. c!treal#iiarti"tii
l-au
sculptat în marmur! "i lemn sau l-au turnat în bronz. înf!#i"area sa, din
a'ceste sculpturi, seam!n! uimitor cu a unui alt erou, renumitul Perseu,
feciorul lui Zeus, n!scut în Argos de frumoasa Danae.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
91
DEDAL $l ICAR
ZEUS SE PREF&CUSE ODAT&-N TAUR "i o r!pise pe Europa, copila unui
rege fenician. Pornind înot prin apa m!rii, st!-pînul a purtat-o pe fecioar!
pîn! într-un t!rîm îndep!rtat. Aceast! parte-a lumii avea s! poarte, mai
tîrziu, numele ei1. Iar coasta unde-a poposit cu fata Zeus era a unei
insule. Insula Creta 2.
Din dragostea lui Zeus cu fata fenician!, cu Europa, s-au n!scut doi
feciori. Minos a fost întîiul. Al doilea : Radamante.
Dar Zeus, p!r!sind-o pe tîn!ra-i so#ie - cum avea obiceiul - ea s-a
c!s!torit, a doua oar!, cu regele din Creta : Asterios, pe nume.
Nu peste mult! vreme, Asterios s-a stins. $i, murind el, poporul s-a
adunat la Cnosos, ora"ul cel mai mare din vremurile-ace-lea, s-aleag! un
nou rege.
Atunci, precum se pare, Minos a luat cuvîntul "i a rostit seme#:
- Tronul, pe care-l las! pustiu azi vechiul rege, mi se cuvine mie. Nu
doar! fiindc! mama a fost aici regin!... E vremea s! dezv!lui acum o
tain! mare. Asterios nu-i tat!l copiilor Europei. El nu e tat!l nostru... Zeus
ne-amare,
mai z!mislit pe mine
primul "i pe
n!scut de fratele
mama. meu, ce e"ti#i
$i Zeus, aiciprea
de fa#!.
bine,Dar
s-a eu sînt cel
n!scut tot
în Creta. Creta e #ara lui. Urma"ii s!i se cade s! ia în st!pînire insula "i
poporui. Poate nu v!-nvoi#i ?...
- Ba ne-nvoim, fire"te, au r!spuns to#i cretanii, dac! ne dovede"ti c! tat!l
t!u e Zeus.
- M!rturie mi-e mama, a gr!it iar! Minos.
- Asta nu-i de ajuns, au spus unii b!trîni. Noi vrem alt! dovad!...
- $i ce dovad! vre#i ?
- Uite, au zis b!trânii, dac!-i e"ti fiu lui Zeus, într-adev!r, cum spui, zeii
or s! te-asculte... Cere-i tu lui Poseidon, s! vedem, împline"te o
rug!minte-a ta ?... Roag!-l s! scoat!-ndat!, din valurile m!rii, un taur
fermecat...
92
- Nu cere, a spus Europa feciorului s!u Minos. S-ar putea ca Poseidon s!
nu vrea s! te-asculte. $i-atunci cobori ocara grea "i
pe capul meu...
- Ba, totu"i am s!-ncerc, a mai dat r!spuns Minos. E fratele lui Zeus, "i el
o s!-mplineasc!, desigur, ce-l rog azi.
Minos - cu un cortegiu de fete "i femei - s-a dus c!tre un templu închinat
lui Poseidon "i s-a rugat de zeu s!-i împlineasc! voia "i s! scoat! un taur
din apa verde-a m!rii.
- Iar taurul acesta, prin care tu vei face dovad! c! sînt fiul lui Zeus, #i-1
voi jertfi tot #ie, preaputernice zeu !... a f!g!duit Minos zeului m!rilor.
Taurul
De cumlui"i-a
Poseidon
sfîr"it iese
rugadin marecu-aceste vorbe, marea s-a-nvol-burat "i
Minos,
s-a pornit s! geam!. Apele au crescut. Valuri albe de spum! s-au repezit
spre #!rm "i au adus cu ele un taur fermecat''.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Nici nu se mai v!zuse un astfel de-animal. Avea un trup uria". Ochii ca de
safir "i p!rul mai b!lan decît petala alb! a unei flori de crin.
Cu pasul maiestuos, taurul s-a-ndreptat c!tre fiii lui Zeus. Ajuns în fa#a
lor, s-a plecat de genunchi. Mai ales c!tre Minos.
-- O, e adev!rat!... au gl!suit b!trînii cei neîncrez!tori în vorbele lui
Minos. Europa, fii sl!vit!, ai fost soa#a lui Zeus "i i-ai n!scut feciori ! Pe
unul dintre ei #i-l facem ast!zi rege. Pe Minos... Tu, ce spui ?
- Asterios s-a dus... Cenu"a lui e rece. Sînt trei zile din ceasul cînd l-am
urcat pe rug. Ne trebuie alt rege, a gl!suit Europa, "i feciorul meu Minos e
cel mai potrivit...
- S! fie dar! rege !... au gl!suit b!trînii. J
- S! fie !... au strigat to#i.
Astfel a ajuns rege peste insula Creta feciorul cel mai mare al frumoasei
Europa. Dar cum s-a v!zut rege, nu a mai vrut s-aduc! jertfa f!g!duit!.
Taurul ce ie"ise din valurile m!rii era mult prea frumos "i s-a gîndit c!
este mai bine s!-l p!streze.
...$i, precum î-a fost gîndul, a s!vîr"it "i fapta. A dus într-o p!dure taurul
lui Poseidon, "i-acolo l-a ascuns, legat între copaci. în schimb a dus, drept
jertf!,a un
Ckid animal
v!zut ca toate,
Poseidon din cirezileasta,
în"el!ciunea lui. s-a mîniat grozav "i a vrut s!-l
ucid! pe mincinosul rege, lovindu-l cu tridentul ; dar $i-a adus aminte c!
Minos e feciorul olimpicului Zeus. $i-a cugetat c!-i bine s!-l pedepseasc!
altfel. Nu chiar a"a f!#i". Ca Zeus
93
s! nu afle c! i-a lovit odrasla "i s! nu se r!zbune.
A mai l!sat o vreme, pîn! cînd noul rege a vrut s! se msoare "i aflat c! el
"i-a ales ca mireas! pe, dulcea Pasifae, o fat!-aj soarelui.
- Aha !... a spus Poseidon. Iac!t! "i sorocul. De cînd îl a"-: teptam...
Într-o lun! sau dou! s-a preg!tit "i nunta. La nunt!-au fo"ti pofti#i eroi "i
regi "i zei. Printre ei "i Poseidon, al!turi de-Afro-f dita "i Helios, p!rinte al
ginga"ei
to#ii ? !...fecioare, Selene "i mul#i al#iij Cine poate s! "tie cî#i or fi fost cu
A început osp!#ul, a avut loc "i dan#ul. S-a rîs. S-a petrecut zilei
nenum!rate.
Poseidon a glumit cu oaspe#ii, cu Minos "i chiar cu Pasifae ; dar n-a uitat o
clip! c! el venise-acolo doar spre a-"i împlini do-: rita r!zbunare.
Iar cînd a fost s! plece - avînd "i ajutorul frumoasei Afro-dita - zeul st!pîn
al m!rii a s!vîr"it o vraj!. $i mîndra Pasifae, sub vraja asta crunt!, "i-a
sim#it ochii tulburi "i inima pierdut! "i gîndul r!v!"it. Nu mai "tia s! vad!
cele din jurul ei, precum, erau aievea. I se p!rea, de pild!, c! taurul cel
alb, scos de zeul Poseidon din valurile m!rii, este-un tîn!r viteaz, frumos,
voinic "i falnic. Iar pe so#ul ei Minos îl vedea ca pe-o fiar! ce-ar vrea s! o
sfî"ie.
suflet, Osînd!
în ziua mai
ei decumplit! dat!c!de
nunt!, nici s-aolimpieni unei tinere fete ne-ntinat! la
mai v!zut!
Regina odr!sle"te pe Minotaur
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i nu i-a fost nici asta de-ajuns zeului m!rii. A f!cut, tot prii vraj!, ca
tîn!ra regin! s! odr!sleasc! - biata ! - un monstru f!r seam!n. Monstru-
nfior!tor.
Trupul ciudatei fiin#e era de om, fire"te, dar cap avea de taur...'; cu bot,
cu p!r, cu coarne. $i ochi avea, sub frunte, r!i, îneca#i în sînge.
Dihania aceasta - numit! Minotaur 4 - nici nu dorea s! sug!, cum se
hr!nesc copiii cînd sînt înc! micu#i. Nici nu poftea s! pasc! la fel ca
vi#elu"ii. Ci vroia s! sfî"ie, ca lupul, numai carne. $i-n primul rînd, de om.
îndurerat!, Pasifae jelea înfrico"at!, în#elegînd c-a fost lovit! de Poseidon,
ca "i de Afrodit!. Iar regele, t!cut, î"i ascunsese fruntea în palmele-
amîndou!, gîndindu-se mereu :
94
„Unde-ar putea s! fie ascuns! fiara asta atît de sîngeroas!, pe care o
n!scuse regina Pasifae ? Unde-ar putea s-o duc!, s! nu-i mai vad! chipul
atît de monstruos ? $i s! nu-i mai aud! r!getul s!u de foame, care umple
palatul, r!sun! peste tot "i-ncarc! de ru"ine pe regele din Creta. O !...
zei, ce-i de f!cut ?"
în marea disperare care îl cuprinsese, Minos "i-a amintit c! locuia în Creta
artistul
El atenian,
f!ptuise ce se
lucruri cu numea Dedal.
totul minunate. Legendele ne spun c-a inventat
securea, burghiul, fer!str!ul, cle"tele "i ciocanul "i chiar firul cu plumb. $i,
tot dup! legende, acest artist a fost primul sculptor de vaz! "i primul
arhitect.
Înainte de dînsul statuile-ar fi fost, precît se poveste"te, numai butuci de
lemn, ciopli#i pu#in, ici-colo... Artistul le-a dat form! de trupuri omene"ti
butucilor de frasin, de fag sau de stejar. El a cioplit cu dalta picioarele,
mijlocul, "i bra#ele, "i gîtul, "i a s!pat în lemn tr!s!turile fe#ei : nasul,
gura "i ochii. Xoanele diforme, statuile de lemn din timpurile vechi - cînd
erau m!iestrite de mîna lui Dedal - p!reau c!-s în mi"care, c! rîd sau
gl!suiesc. Precum se poveste"te, cînd au z!rit cretanii cele dintîi statui
cioplite s!
cumva de fug!.
Dedal,Socoteau
le-au z!vorit în beciuri
c! sînt sau voinicul
vii. Chiar le-au legat cu sfori,,
Heracle, ca nu
trimis de
Euristeu s! prind! taurul, a v!zut o xoan! creat! de Dedal. Socotind c!-i
o fiin#! ca toate celelalte - luînd-o chiar drept du"man - s-a repezit furios
"i s-a luptat cu ea, spre hazul tuturor - pîn! s-a dumirit c!-i neînsufle#it!,
fiindc! s-a sf!rîmat în mii de buc!#ele, sub pumnul lui grozav.
$i iat! c! acuma regele trimisese ni"te slugi de credin#! s!-l
cheme pe Dedal.
- S!-mi faci, a rostit Minos artistului Dedal, un palat m!iestrit. Nu "tiu
cum... dar s!-l faci a"a, c-un me"te"ug... Cine-o intra acolo s! fie bun
intrat. S! nu poat! ie"i, oricît s-ar str!dui...
- î#i trebuie curînd ?
- Curînd ?...pe
S-ascunzi HaMinotaur
!... "i mîine...
?... "i ast!zi de-ai putea.
- Pe Minotaur, da. Nu mai pot s!-l aud. Nici nu mai pot s!-l v!d. A" vrea
s!-l "i ucid, dar s-a n!scut, cum "tii, la mine în palat... îmi este deci
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
fecior, prin voia lui Poseidon... Dac!-l #in în palat, îmi sfî"ie supu"ii ; vrea
doar carne de om. Trebuie s!-l închid...
- $i cu ce-l vei hr!ni ?
- Cu prin"ii din r!zboi "i cu cei condamna#i. Dar asta-i treaba niea.; Tu
e"ti dator s!-mi faci cl!direa poruncit!. De nu vei izbuti, tu însu#i vei fi dat
drept hran!-acestui monstru n!scut de Pasifae.
95
Ai în#eles, Dedal ?
- Prea bine, tot, st!pîne... M! duc s!-mi înjghebez un plan pentru palat la
marginea gr!dinii...
- Te du... "i te a"tept cu planul preg!tit, s! vii cît mai curînd.
Dedal construie"te labirintul
$i a plecat Dedal. S-a apucat de lucru "i în pu#in! vreme a f!cut un palat
cum nu se mai v!zuse în lume nic!ieri. Era cl!dit din piatr!. Era înalt,
înalt ; dar neacoperit. în el se-ntortocheau zeci, sute de culoare, de s!li "i
chiar de sc!ri. Toate se-ncruci"au, urcau sau coborau într-un astfel de
chip, încît te n!uceau. Dac! intrai acolo, te-ncurcai pe culoare, "i, vrînd s!
ie"i, de pild!, te afundai mai r!u. $i oricît te sileai nu mai nimereai
drumul.
In acestNu maipalat,
larg puteaiînie"i.
acest labirint5 - cum l-a numit Dedal - a-nchis
regele Cretei pe fiara Minotaur. $i ca "!-i #ie via#a hidosului s!u fiu, Minos
îi aducea în negrul labirint pe prin"ii din r!zboaie "i pe al#i condamna#i.
Cînd n-avea prizonieri, îi azvîrlea acolo p!s!ri sau alte fiin#e "i faguri de
albine, cu miere-nmi-
resmat!.
îns! st!pînul Cretei era rege r!zboinic, "i supunînd popoare, #inuturi,
peste tot, îi silea pe aceia care erau învin"i s!-i pl!teasc! tribut. Dar ce
tribut ? în sînge. Fecioare "i fl!c!i ca jertf! pentru fiara ascuns!-n labirint.
...$i, tot luptînd prin lume, Minos a biruit cîndva "i pe-atenieni "i, dup!
obiceiul pe care "i-l f!cuse, i-a silit "i pe ei s!-i trimit! tribut, în fiecare
an, pl!tit
Au cîte "apte fecioare
atenienii "i al#iori"apte
de dou! fl!c!i.
tributul, f!r! de nici un murmur, îns! a treia
oar!, între cei h!r!zi#i ca hran! pentru fiara închis!-n labirint, a venit "i
Tezeu. Iar buna Ariadna - cu sfatul lui Dedal - "i-a ajutat iubitul. El a
doborît fiara "i a fugit din Creta.
$i cine s! pl!teasc! ? Cine s! isp!"easc! "i pentru Minotaur, "i pentru c!
Ariadna fugise cu Tezeu ?
Regele a aflat c! artistul Dedal a dat sfat Ariadnei "i ea l-a ajutat pe
iubitu-i Tezeu. L-a chemat pe Dedal "i i-a strigat a"a :
- Tu le-ai dat ajutor ?... Tu... cîine atenian ? $i-ai socotit, pesemne, c!
scapi neosîndit ?
- Eu le-am dat, da, st!pîne, a gl!suit Dedal. Ai omorît atî#ia tineri
nevinova#i din din
nedrept, chiar #inuturi c!lcate
insula Creta,de
autine
fostînmîn-
picioare. Atî#ia osîndi#i de tine pe
96
câ#i de fiar!, crudule basileu. Nu mai puteam s!-ndur. Fâptuie"ti numai
crime. Ucide-m! acuma, de vrei, nu m!-nsp!imînt...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Nu. N-am s! te ucid, c!ci mintea ta istea#!, harul t!u de artist îmi sînt
de trebuin#!. Dar am s! te închid - a spus regele Minos - în schimb, în
labirint, cu fiul t!u Icar. S! nu-#i treac! prin minte, cumva, s!-ncerci s!
fugi...
C!derea lui Icar
$i, la semnul lui Minos, sclavii s-au repezit. L-au în"f!cat de umeri, "i-a"a,
mai mult tîrî", l-au purtat prin gr!din! pîn! ia
labirint.
Al#i sclavi, în vremea asta, i-au adus "i feciorul, ce se numea Icar, pe
care-l dobîndise dintr-o c!s!torie cu-o sclav! a lui Minos. El se uita-
ngrozit la zidurile-nalte.
Tat!l "i-a luat feciorul în bra#e "i-a gr!it :
- Dac! regele Cretei ne-a-nchis drumul pe ape "i drumul pa p!.mînt, a
mai r!mas v!zduhul...
- Cum, tat!, s! zbur!m ?... Dar ce sîntem noi, p!s!ri ? a întrebat Icar.
- Da, dragul meu copil ! Ast!zi a sosit vremea ca s!-i înv!# pe oameni s!
zboare prin v!zduh. Nutream de mult în mine un gînd de acest fel. Ce-i
drept, nu socoteam c! am s! fiu silit atîta de curînd s! fac astfel de aripi
ca s! sc!p!m
Ajut!-m! "i tu...cu ele din ghearele lui Minos... S! ne-apuc!m de lucru.
$i-ndat-a luat b!trînul, ajutat de fecior, pene, oase de p!s!ri, r!mase-n
labirint din timpul cît tr!ise preahîdul Minotaur, "i le-a legat cu fire din
haina lui desprinse "i le-a lipit cu cear!, f!cînd
patru aripi6.
Dou! "i le-a pus sie"i, prinzîndu-le-n curmeie f!cute din ve"minte, "i
celelalte dou! i le-a pus lui Icar. S-au urcat sus, pe
ziduri.
Chemîndu-l pe Icar aproape, lîng! sine, l-a înv!#at s! zboare : - Prive"te
cum se-nal#! vulturul prin v!zduhuri ! Vîsle"te rar din aripi. Nu sta nici
prea aproape de valurile m!rii, ca apa s! nu-#i ude aripile u"oare, i-a dat
sfaturi b!trînul
chibzuial!. ; dar, în de
Nu te-apropia aceea"i
soare.vreme,
Aripile nu te-n!l#a
acestea nu ampreaavut
taremijloace,
"i f!r!
aici în labirint, s! le alc!tuiesc a"a cum a" fi vrut, "i ceara se tope"te.
Aripa se des-princfe "i-ai s! te pr!bu"e"ti. S! te iei dup! mine. Bag! de
seam!...' $i-acuma s! zbur!m spre dulcea libertate
- Legendele Olimpului, voi. II
97
- Hai s! zbur!m, hai, tat!, a gl!suit Icar, cuprins în inim! de-o aprig!
dorin#! de-a spinteca v!zduhul "i-a se-n!l#a spre cer.
$i au vîslit din aripi. S-au ridicat spre bolt! "i au pornit în lume. Creta era
în urm!, abia se mai vedea. De pe #!rmuri p!storii,
pescarii "i al#i oameni se uitau, cu mirare, cum ni"te p!mînteni
puteau zbura
de insula ca cea
P!ros, zeii.plin!
Nu ledevenea s! cread!. Trecuser! de Delos "i
miresme.
In dep!rt!ri s-arat! "i fermecata Samos. Cînd fiul lui Dedal,
îmb!tat de vîrtejul acelui zbor înalt, bate din aripi tare. Se ridic!
mai sus.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Icar, îi strig! tat!l, nu uita ce #i-am spus "i fii prev!z!tor î Numai c! el-
n-ascult!. Simte c! se înal#! ca vulturul în slav!.
Ii vine s! "i cînte, s! chiuie, s! strige. $i zboar!, se ridic!, mai sus, mai
sus, mai sus... Parc-ar vrea s! se smulg! din trup, u"or ca gîndul "i
slobod s! pluteasc! pîn!-n nem!rginiri.
Dar Helios, din ceruri, gelos pe p!mîntenii care zburau ca zeii, a început
s! ard!, s! dogoreasc! tare. Era c!tre amiaz!. Helios trimitea valuri,
valuri de fl!c!ri.
- Icar, opre"te-te ! îi strig! tat!l care, sim#ind c!ldura, se apropia de ape,
ca s! se r!coreasc!.
îns! Icar, în zboru-i, nici nu-l mai auzea. El se-n!l#a întruna, înconjurat de
fl!c!ri de aur, ca un nimb. Avîntul lui spre ceruri nu-l mai putea opri cu
strig!tu-i Dedal. Se-apropia sfîr"itul urzit de Helios.
Ceara care lipea aripile u"oare a prins s! se topeasc!, s! curg! încetinel.
Penele s-au desprins. Degeaba da din bra#e feciorul lui Dedal, nu-l mai
#inea nimica sub cerul arz!tor.
De la acea-n!l#ime, c-un #ip!t disperat, Icar s-a pr!bu"it în valurile m!rii.
Apa l-a înghi#it pe loc. L-a dus la fund 7.
Dedal,
Pe undeauzind glasul,
e"ti ?... Undes-a-ntors îngrijorat
e"ti ?... Unde "i "i-a strigat feciorul : - Icar !...
e"ti ?...
La regele Cocalos
Dar nu i-a r!spuns nimeni. Icar nu mai era. Dedal, îndurerat,. n-a mai
avut ce face. A zburat mai departe, pîn!-n Sicilia, la regele Cocalos, "i
ajungînd la el, i-a cerut ad!post. Tocmai se auzise zvonul c! dinspre Creta
s-ar apropia "i Minos, cu oaste, s!-l g!seasc! pe b!trînul artist "i s!-l
închid! iar!"i la el, în labirint.
98
Cocalos, rege pa"nic, s-a-nvoit s!-l ascund! pe b!trînul Dedal. Cine n-
avea nevoie de un artist ca el ?
...$i l-a ad!postit într-o cl!dire mic!, chiar de pe malul m!rii, unde
s!l!"luiau
Au trecut "i copilele
doar lui. "i iac!t! "i Minos coboar! cu o"tirea în fa#! la
trei zile,
palat. Cocalos îl pofte"te la el în ospe#ie, "i Minos îl întreab! :
- N-ai auzit, tu, rege, cumva de-un sclav al meu, b!trîn, care-a zburat, cu
aripi f!urite de mina lui istea#!, peste m!ri "i p!mînturi ?
- N-am auzit, vezi bine, a dat r!spuns Cocalos. Poate s-a r!t!cit... sau a
c!zut în mare... Mai "tii ce s-a întîmplat !...
- Ei bine, nu-i nimica, a rostit iar!"i Minos, de nu "tii ce-i cu sclavul, eu nu
m-oi sup!ra... Dar între timp, ascult!... Am s! te-ntreb ceva. Nu-i mare
lucru... îns! nu "tiu cum a" putea s! vîr un fir lung, de m!tase, în scoica
r!sucit! a unui melc de mare. Firul s! intre tot, iar scoica s! r!mîn!
întreag!, nesf!rîmat!. Ce zici tu, s-ar putea ?...
-r!spunsul...
S! vîri un fir de a#! într-o cochilie, f!r! ca s-o sf!rîmi ? Stai c!-#i aduc
$i regele Cocalos, bietul, nu prea de"tept, a lunecat în cursa dibace a lui
Minos. A fugit la Dedal "i l-a-ntrebat pe el.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- E lucru foarte simplu, a gl!suit Dedal, ce-avea r!spuns la toate. Legi
firul de m!tase cu grij! de-o furnic!. îi dai dup! aceea drumul furnicii-n
scoic!. Ea intr! s! s-ascund!. Tîr!"te cu ea firul. Scoica r!mîne-ntreag!. E
simplu, precum vezi...
- Am "i dezlegat taina, a gl!suit Cocalos c!tre vicleanul Minos ce sta "i-1
a"tepta în sala tronului. Facem a"a "i-a"a... $i-a spus ce-l înv!#ase
în#eleptul Dedal.
- Ai dezlegat tu asta ?
- Desigur. Se-n#elege...
- Nu. Nu-i adev!rat, a rostit iar! Minos, privind cu-amenin-#are. Numai un
singur om putea s! n!scoceasc! un astfel de r!spuns. Se nume"te Dedal.
Se afl!-aici, la tine. De nu mi-l dai, Cocalos, eu poruncesc o"tirii s!-#i
ard!-ntreg ora"ul...
La astfel de cuvinte "i regele Cocalos s-a-nduplecat, fire"te. Atîta l-a rugat
pe feciorul lui Zeus : s! mai r!mîn!-o sear! acolo, în palat, "i s! se
odihneasc!. S! stea cu el la mas! "i s! se veseleasc! dup! atîta cale.
înainte de mas!, regele l-a poftit s! se "i îmb!ieze. Dar b!trînul Dedal,
care aflase totul, s-a "i gr!bit spre beciuri. A oprit repede apa care curgea
c!tre
de sala
ap!, de baie, cea mare, pentru oaspe#i. $i-a-nc!lzit în cazan, în loc
smoal!.
Cînd a intrat în baie prear!ul rege Minos, a început s! curg!,,
100
în loc de ap! cald!, o smoal! clocotit! care l-a-n!bu"it "i l-a fiert
ca pe-un rac.
A"a a sc!pat lumea de regele din Creta 8. Dar dup! moartea sa, Zeus l-a
coborît în #inutul lui Hades. Acolo l-a f!cut, ca "i pe Rada-mante, cellalt fiu
al Europei "i-un alt fecior al s!u, ce se numea Eac, mare judec!tor. Cu
to#ii hot!rau destinul celor care, dup! ce se stingeau, veneau, adu"i de
Hermes, la Hades, în Infern.
Note
1. $tim
acela c! numeleprin#ese
al frumoasei continentului nostru
feniciene r!pit!s-a
de dat
Zeus- sub
dup!chip
legend!
de taur- de la
si dus! în Creta.
2. în cîntecele „Odiseei" , iste#ul XJlise, în haine preschimbate, întors în
patrie, dup! c!l!torii îndelungate, gr!ie"te astfel Penelopei :
„...I-o #ar!
Ce-i zice Creta, mîndr!, roditoare, Cu ape-n jur, c! e-n mijlocul m!rii, $i
oamenii foiesc în ea puzderii. Pe-ntinsul ei sînt nou!zeci de-ora"e Cu lei
de lei de limbi : ahei, "i mîndri Eteocre#i, cidonieni al!turi De dorieni
r!zboinici "i de oameni Dumnezeie"ti, pelasgi. Intre ora"e E unul mare,
Cnosos, unde Minos Fu împ!rat la nou! ani "i cel mai Apropiat de Joe..."
3. Este vorba de laurul care, turbînd mai tîrziu din porunca lui Fosei-don,
pustia toat!
îmblînzit Creta. Cunoa"tem
de Heracle "i adus la din legendele
Micena, anterioare
dar aici c! de
l!sat liber taurul a fost
Euris-teu,
care se temea s! nu fac! stric!ciuni. Mai tîrziu, cel!lalt erou, Tezeu, l-a
prins pe cîmpul Maraton "i l-a r!pus.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
4. Am amintit despre acest Minotaur, ca "i despre Dedal "i Ariadna, înc!
din legenda anterioar! despre Tezeu.
5. Labirintul construit de Dedal era considerat una dintre cele "apte
minuni ale lumii.
6. Legenda aceasta antic! are, f!r! îndoial!, mult! leg!tur! "i cu legenda
româneasc! despre „Me"terul Manole". Locul unde legenda spune c! ar fi
c!zut în acea zi Icar este Marea Icarian!, Ung! insulele Samos. Se
povestea c! mai tîrziu i s-ar fi g!sit trupul "i ar fi fost înmormîntat
„Odiseea", în române"te de G. Murnu, E.S.P.L.A., 1956.
101
chiar în insula Samos. In art!, legenda lui Icar a fost des ilustrat!. A fost
cîntatâ mai ales de Ovidiu.
7. Icar pare a fi simbolul dorin#ei omului de a se dep!"i pe sine, de a se
ridica, în zborul s!u spre libertate, cît mai sus. Iar pr!bu"irea sa se dator
aste, pe de o parte lipsei sale de experien#! în îndep!rtatul trecut istoric,
pe de alta acelor for#e dominatoare, care doresc s! împiedice progresul,
urcu"ul omului spre cele mai înalte culmi.
într-un splendid basorelief din secolul al doilea înaintea erei noastre, "i pe
unIcar.
"i vas pictat
Dramadec!derii
un artist
lui cretan, îl vedem
Icar o g!sim pe Dedal
înf!#i"at! în fpicturi
!urindmurale
aripi pentru el
nespus
de expresive, aflate sub lava din Pompei. Iar în plastica modern! se afl! o
oper! celebr! a sculptorului francez Rodin.
8. In Creta se mai afl! "i ast!zi multe urme ce amintesc de legendarul
Minos. A"a este palatul descoperit la Cnosos, zugr!vit în zeci de culori. Nu
"tim dac! povestea despre labirint, desigur mult transformat! de-a lungul
veacurilor, nu se refer! chiar la acest palat. Mai sînt "i alte ruine, la
Festos, la Hagia-Triada "i-n alte p!r#i. Se mai g!se"te "i un jil# regal,
despre care s-a spus c! e tronul lui Minos. Mai sînt "i multe vase în culori
minunate. Taurul se pare c! era un simbol al soarelui pe vremuri - cum e
la egipteni taurul care poart! un astru între coarne. Oamenii din Creta î"i
puneau
s! aib! la
înfs!rb!tori "i jocuri,adorat.
!#i"area soarelui pe frunte,
A"acîte o masc!,o întruchipînd
se g!se"te un taur,
statuet! arhaic! de
bronz - un amulet probabil - ce se afl! acum în muzeul din Luvru,
înf!#i"înd o fiin#! cu trup omenesc, dar cu cap de animal. Cînd s-a distrus
regatul str!vechilor cretani, s-au g!sit multe statuete "i vase dintr-
acestea, care prezint! oameni cu capete de taur. Probabil c! astfel s-a
creat legenda despre un mare taur din regatul lui Minos - adic! un
Minotaur - care s-ar fi n!scut sub ni"te blesteme divine, în palatul din
Cnosos - legend! care a fost apoi înflorit! în cîntecele aezilor.
CASTOR $l POLUX
ÎN %ARA MlNDR& A LACONIEI, pe valea rîului Eurot, tr!ia cîndva regele
Tindar. So#ia lui se numea Leda K
Pe #!rmurile
plecate peste rîului Eurotmai
ape. Dar, cre"teau mir#ivie#uiau
cu seam!, înflori#iîn"icîrduri
s!lcii lebede
cu ramuri lungi,
gra#ioase,
albe. Mai albe uneori decît Taigetul, muntele care se-n!l#a în zare "i-avea
pe fruntea lui semea#!, în timpul iernii, cununi de ghea#! orbitoare. La
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
miaz!noapte de Eurot, puternic!, nebiruit!, era cetatea ce se numea
Lacedemonia
sau Sparta.
...$i, dac! Tindar era vrednic, aezii nu "tiau s! spun!... Nu cuno"teau nici
ei prea multe... în schimb, "tiau c! acest rege-o dispre#uia pe Afrodita.
Nu-i aprindea focuri în templu... Nu-i aducea pe altar jertfe... $i,
sup!rat!, Afrodita a hot!rît s!-l pedepseasc! pe Tindar, regele din Sparta.
Cum ? A#î#îndu-l pe însu"i Zeus la dragoste nelegiuit! fa#! de soa#a
regelui, frumoasa Leda.
Zeus se preface în leb!d!
Iar Zeus s-a pref!cut, cîntau aezii, în leb!d! cu pene albe - o leb!d!
str!lucitoare, cu ciocul ro"u ca m!rgeanul "i ochii scînteind ca jarul - "i a
chemat-o pe Afrodita :
- Tu ai s! iei înf!#i"area de vultur care urm!re"te... o biat! leb!d! prin
aer... $i leb!da am s! fiu eu !... a rîs cu hohot olimpianul. S! m! gone"ti
în a"a chip, încît s-ajung pe lîng! Leda, la ceasul cînd se scald!-n rîu.
- Am în#eles, sl!vite Zeus, i-a dat r!spunsul Afrodita.
$i s-a schimbat pe loc în vultur, cu ciocul umezit de sînge, ce-a început
s!-l izgoneasc!
care pe Zeus,vultur,
se preschimbase-n leb!daa-ndreptat
m!iastr!. -Gonindu-l
leb!da, pe prin v!zduh,
Zeus, zei#a,
chiar înspre
rîul unde venea, sear! de sear!, regina Spartei s! se scalde.
103
Era c!tre amurg, cînd rîul pare tot poleit cu aur, cînd prin frunzi"ul din
platani î"i cînt! vîntul melodia, iar pe Taiget r!sare luna cu fermecata ei
f!clie. Regina, ca întotdeauna, venise singur! la rîu. Zvîrlindu-"i v!lul sub
un mirt, se afundase-n apa rece.
Deodat! vede prin v!zduhuri venind o leb!d! spre ea. în urma lebedei, un
vultur zbura cu aripile-ntinse. Leb!da se p!rea c!-i cere so#iei regelui s-o
scape de vulturul urm!ritor.
Leda -- uimit! de albea#a acestei p!s!ri maiestuoase, cu ciocul ro"u ca
m!rgeanul
rîu. Fuge pe"i#!rm
ochi "i-ntinde
de fl!c!ri, ce-i gr!iau
mîinile cus!-i
spre ea, o privire rug!toare
d!ruiasc! - sare din
ocrotire.
Pas!rea alb! se preface c!-i este fric! "i s-azvîrle în bra#ele reginei Leda,
în timp ce vulturul se-ntoarce în sl!vile îndep!rtate "i-"i ia din nou
înf!#i"area obi"nuit! de zei#!.
So#ia regelui spartan mîngîia leb!da cu gîndul c! va s!-i potoleasc!
spaima. Iar Zeus, bucurîndu-se c! se g!sea la sinul ei, o-mbr!#i"eaz! pe
regin!.
$i Leda a adus pe lume în timpul cuvenit - ca p!s!rile - dou! ou!. Dintr-
un ou s-au ivit atuncea Polux "i sora lui Elena - de-o frumuse#e f!r!
seam!n ; iar, din cellalt, s-au ivit Castor "i o copil!, Clitemnestra.
Polux "i sora lui. Elena, erau odraslele lui Zeus. Iar Castor "i cu
Clitemnestra lui Tindar
Eliberarea Elenei îi erau copii 2.
din Atena
în acest fel au v!zut lumea cei doi b!ie#i : Castor "i Polux. $i ei s-au luat
îndat!-n bra#e, "i-au început s! gîngureasc! "i s! se joace împreun!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Zeus ar fi vroit - se pare - s!-"i ia pe fiul s!u, pe Polux, "i s! "i-l creasc!
dup! voie. Gîndea s!-l fac! un erou, poate asemeni lui Heracle. Ins!,
v!zîndu-i pe b!ie#i jucîndu-se doar împreun!, s-a r!zgîndit s!-i mai
despart!. A poruncit zeului Her-mes s!-i ia pe unul "i pe cellalt, s!-i duc!
înspre miaz!noapte, într-un #inut îndep!rtat 3. Aici, sub aspr! priveghere,
Hermes i-a înv!#at s! lupte cu iscusin#!, f!r! team!.
Aezii povesteau c! Polux lupta neîntrecut cu pumnii "i arunca greut!#i,
departe, cit nici nu se vedea cu ochii. Castor, în schimb, fugea mai bine "i
c!l!rea ca o n!luc! ; iar carul lui zbura pe #!rmuri, ca rîndunica în
v!zduhuri.
104
Au mai deprins "i me"te"ugul de-a naviga pe m!ri, cu plute "i in cor!bii
înzestrate cu pînze "i cu vîsle bune.
Ba, dup! cum se poveste"te, cutreierau în vremurile-acelea ni"te pira#i pe
marea larg!, ardeau ora"ele pe #!rmuri, jefuiau pe negu#!tori "i-i ucideau
f!r! cru#are. Nu mai puteau pluti cor!bii. $i-atunci, cei doi fl!c!i "i-au
spus c!-i datoria lor s! plece "i s!-i r!pun! pe tîlhari, s! scape oamenii de
rele, de moarte, jafuri,
de urgii.doar de cî#iva prieteni, s-au îmbarcat pe o trirem! "i s-au luptat cu
înso#i#i
to#i tîlharii - pira#ii, care bîntuiau apele din arhipelag. I-au nimicit pîn! la
unul.
Crescuser! acum feciorii destul de mari, ca s! se-ntoarc! la vatra
p!rinteasc!-n Sparta. Aveau cam treisprezece ani. Mai ales c! se zvonise
despre Elena, una din cele dou! fete, c-a fost furat!
de Tezeu.
Fata era de-o ging!"ie cum înc! nu se mai v!zuse. De pe atunci se auzise
în lumea-ntreag! despre ea. Iar Tezeu, regele Atenei, venise "i r!pise
fata, pe cînd dansa la o serbare ; apoi o luase de
nevast! .
F!r!
"i a sta în c!tre
se pornesc cump!n!, voinicii-ncalec!
Atena, ca s! dea luptapecucai, urma#i
Tezeu de ostile-spartane,
"i s!-"i elibereze sora.
Din fericire pentru ei, Tezeu, de cum f !cuse nunta, plecase în
Infern, la Hades.
Vroia s-ajute pe un prieten, care domnea peste lapi#i, s! "i-o r!peasc! din
Infern pe blinda Cora-Persefona.
în timp ce el era-n Infern, intr! "i fra#ii, dioscurii, cu oastea lor în Atica.
Zdrobesc armata atenian!. Cuceresc sate "i ora"e "i-Atena cea cu temple
multe. Dar cru#!, plini de-n#elepciuhe, gr!dinile lui Academos 5, unde se
adunau adesea, s! stea de vorb!, filozofii C!tînd dup! aceea bine, Castor
"i Polux izbutesc s! afle locul unde sta închis! sora lor, Elena, p!zit! de
prin#esa Etra, mama eroului Tezeu.
Cînd
toateoc!g!sesc
le era-sor!
ce bucurie
; c!ci ei!... Nici nu o departe,
crescuser! cuno"teauîn destul, cu
Macedonia
muntoas!, pe cînd Elena r!m!sese lîng! p!rin#ii s!i, în Sparta.
Se-ntorc deci to#i, cu voie bun!, ducînd cu ei, ca sclav! Spartei,
pe Etra, mama lui Tezeu.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
La-ntoarcere au fost primi#i cu ospe#e "i veselie "i s!rb!tori
str!lucitoare... Au petrecut ce-au petrecut "i s-a curmat de la o vreme "i
bucuria revederii. Cine e vrednic n-o s! "ad! mereu la danturi "i la
mese... E însetat s! s!vîr"easc! fapte de glorie "i cinste !...
105
Spre oi#e ispr!vi
Tocmai se preg!tea-n Elada - la Calidon, într-o regiune r!u pustiit! de-un
mistre#, o vîn!toare renumit!. Vitejii se porneau acolo. Unii-"i aveau
drumul prin Sparta "i povesteau despre mistre# "i lupta ce se preg!tea. $i
auzind, Castor "i Polux n-au stat pe gînduri nici o clip!. S-au g!tit repede
de drum "i, înso#indu-i pe ceilal#i, au luat parte la vîn!toare.
Pe urm! fra#ii dioscuri au plecat cu argonau#ii, s! dobîndeasca, din
Colhida, lîna berbecului de aur, "i-au s!vîr"it ispr!vi de seam! ce i-au
f!cut nepieritori. Corabia, numit! Argo, plutea pe m!ri de mult! vreme,
purtat! de un vînt prielnic. Era pe lîng! Tracia. Deodat! s-a stîrnit
furtuna, cu tr!snete-nfrico"!toare. Marea, cu col#ii ei de spum!, p!rea o
fiar! îndîrjit!, care urla plin! de ur! "i era gata s!-i înghit!. Gropi mari de
ap! se c!scau. Corabia c!dea în ele, cu trosnituri de lemn!rie, "i iar!"i
valul
de o s!lta
stînci pîn! la bolta
cumplite... Nu maiînnegrit!,
era nici ce atîrna deasupra
o n!dejde. Zadarnicm!rii, sau o izbea
se trudeau eroii,
Iason6, Heracle "i mul#i al#ii, s! #in! vîslele în mîini, în timp ce fra#ii
dioscuri vroiau s! sprijine catargul, ce se frînsese între stînci... Zadarnic
încerca s! cînte Orfeu ' din lira lui divin!, gîndind s! îmblînzeasc! zeii...
Furtuna se dezl!n#uia tot mai avan! "i mai crunt!...
$i-atunci, precum cîntau aezii, Castor "i Polux au chemat pe Zeus,
st!pînul din cer :
- Tu, cel ce ne-ai r!pit de-acas! "i l-ai trimis pe zeul Hermes s! ne înve#e
me"te"ugul cel viforos al armelor "i naviga#ia pe m!ri, de ce opre"ti
acuma drumul cor!biei, care ne poart! spre #ara unde se g!se"te lîna de
aur mult dorit! ?... De ce, o tat! - ne
r!spunde
Dac! ar fi ?...
s! d!m crezare poemelor din alte vremi, Zeus, care vroia s! fie
vestit "i prin feciorii s!i, ar fi r!spuns atunci c-un tunet, "i dou! fl!c!ri
aurite au lunecat peste catarg. S-au pref!cut în dou! stele, ce-au luminat
pe dioscuri. Furtuna a-ncetat
pe dat!.
Cu to#ii s-au mirat nespus de o asemenea minune "i, de atun-cea,
cor!bierii, de cîte ori erau furtuni, rugau pe zei "i dioscuri s! le dea
sprijin, s!-i salveze. Pe dat! înceta furtuna "i se z!reau acelea"i fl!c!ri, ce
parc! lunecau din cer 8.
Tot în acea c!l!torie Castor "i Polux s-au luptat cu doi uria"i. Unul,
feciorul lui Poseidon, un rege neospitalier, pe care îl chema Amicos. Altul,
un monstru
Talos. Ace"tide la Creta,
uria"i cu piept de foc "i de aram!, ce purta numele de
nu-i ospe#eau
106
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
pe-aceia ce-"i c!utau, pe #!rmuri, un ad!post "i-un pic de hran!, îi
ucideau pe cor!bieri "i scufundau vasele-n ap!. De-aceea fra#ii dioscuri i-
au nimicit, f!cînd dreptate.
în sfîr"it, dup-atîtea lupte, Castor "i Polux s-au întors la casa p!rinteasc!-
n Sparta. Mama lor, Leda, tat!l Tindar "i Clitem-nestra "i Elena i-au primit
plini de bucurie. Iar! regina le-a gr!it,
îmbr!#i"îndu-i cu mîndrie :
- Bine c! v-a#i întors acas!. Regele-a cam îmb!trînit "i n-avem sprijin la
nevoie... S! v!-nsura#i, feciorii mei, s! împ!r#i#i p!mîntul între voi. S!-l
st!pîni#i cu bra# vînjos...
Fra#ii au rîs :
- Prea bine, mam!... Ne vom c!uta ni"te so#ii... "i vom avea
un trai tihnit...
Cearta cu fiii lui Afareu
P!rea c! totul se a"terne senin, frumos, în via#a lor. Numai c!, în pu#in!
vreme, s-a întîmplat ca dioscurii s! se certe cu ni"te veri. Verii erau
Linceu "i Idas, odraslele lui Afareu - care era
cu Tindar frate.
Unii pretind
dioscuri c! toat!
cu ni"te cearta cireada
boi dintr-o s-ar fi pornit
adus! pentru c! verii$ii-ar
din Ar-cadia. fi-n"elat pe
ei nu-ng!duiau
pe nimeni ca s!-i în"ele cu ceva... Dar al#ii spun c! pricina ar fi iscat-o, de
fapt, Eros. C-ar fi tr!it atunci, pe lume, dou! fecioare-ncînt!toare, fiicele
regelui Leucip. Una Hilera ; alta Feba. Iar micul Eros, într-o zi, vrînd s! se
joace,-a pus în arc patru s!ge#i muiate-n fiere "i le-a dat drumul în
v!zduh. S!ge#ile i-au nimerit pe to#i fl!c!ii, drept în piept. Tuspatru veri
au îndr!git acele fete-ncînt!toare pe care le avea Leucip.
Ca s! n-apuce îns! verii, Linceu "i Idas, s! le cear! pe fetele lui Leucip,
fl!c!ii Ledei s-au gîndit c! trebuie s! le r!peasc!. Pe cai s!lbatici, dioscurii
au n!v!lit ca o furtun!, le-au smuls pe cele dou! fete dintr-o gr!din!
unde ele culegeau flori. în acest timp, "iretul Eros #inea frîiele cailor. Pe
cîmp ardeacesoarele viu "i, totu"i, în înalt, erau "i ni"te nori, care vesteau
primejdia
s-apropia9...
Se poveste"te c! Linceu era-nzestrat cu o privire ce str!b!tea pîn!
departe, prin case, prin p!duri, prin mun#i. Iar Idas, frate cu Linceu, avea
o-asemenea putere c! nici un muritor din lume n-ar fi-ndr!znit s! se
m!soare, cumva, cu el, în lupt! dreapt!.
107
El se luptase "i cu zeul Febus-Apolo, pentru-o fat!, "i-l biruise la sfîr"it.
...$i dioscurii au pornit cu caii în galop, ducînd, la piepturile lor b!rbate,
pe fetele ce le-ndr!geau. Linceu, ce str!juia Taigetul, muntele
lacedemonian, cu ochiul s!u p!trunz!tor, i-a "i v!zut pe cei doi fra#i
gonind
dioscuri.cu fetele în bra#e. El l-a chemat grabnic pe Idas "i-au pornit dup!
Polux î"i împarte nemurirea cu fratele s!u Castor
Lupta a fost îngrozitoare.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
T!ind prin muntele Taigetul, Linceu "i Idas se ivesc, c!l!ri, în f.a#a
gemenilor. Ochii lor sînt înfl!c!ra#i.
- Da#i-ne fetele ! le strig! Linceu, cu glas înt!rîtat.
- Vin de le ia ! r!spunde Castor.
- Atunci s! ne-ncerc!m puterea, "i care-o fi înving!tor s! aib! parte de
so#ii. Ceilal#i s! piar! ! V!-nvoi#i ?
- Ne învoim, de bun! seam!, r!spund în hohot gemenii. Cu-rînd o s!
mu"ca#i p!mîntul. Lupt!m cu rîndul cîte doi...
Cei din#ii se ciocnesc, cu furie, Castor cu v!rul s!u Linceu.
Cu suli#e scînteietoare, ei se reped unul spre cellalt, în timp ce fetele-i
privesc înm!rmurite, f!r! glas. Dar suli#ele se sf!rîm! în scuturile de
aram! "i în armurile de fier.
Du"manii se opresc o clip!, c!tîndu-se adine în ochi.
P!reau c!-s stane, nu fl!c!i. Numai pana"ele, pe coifuri, se cl!tinau, sub
adierea vîntului dinspre miaz!ziu!.
$i, dintr-o dat!, amîndoi, cuprind "i s!biile-n mîini.
$i - iat!-i !... se avînt! iar!"i ca doi vultani înfometa#i..."
Lupta dureaz! ceasuri multe, pîn! ce Castor, mai dibaci, împunge pe
Linceuatuncea
Idas în pîntecse; "i-acesta cade, s!-l
repede, vrea sfîr"it, jos... pe Linceu. În"fac! iute o
r!zbune
coloan! de marmur!, de pe rnormîntul tat!lui lor, abia-n-gropat, "i o
azvîrle cu putere în pieptul agerului Castor.
Castor nu st! nici el degeaba "i îl #inte"te cu-o s!geat! pe Idas cel voinic,
în coaste.
Polux sare atunci degrab! s!-"i sprijine iubitul frate, pe Castor cel lovit de
moarte "i s!-l doboare pe Linceu. Dar Zeus curm! b!t!lia "i, cu un fulger
din v!zduh, arde pe Idas "i Linceu, "i îi preface în cenu"!, pe groapa f!r!
de coloan!, a tat!lui lor, Afareu.
108
Castor se stinge-acum pe-ncetul. Pieptul lui e aproape rece. Ochii sticlo"i
-privesc
Nu-mispre
parecer.
r!u$opte"te-ncet :
c! p!r!sesc acest p!mînt. Dar inima mi-e-ndurerat! c!
m! despart de tine, Polux...
$i Polux cade în genunchi. S!rut! fa#a-ng!lbenit!, "i disperat
strig! spre Zeus :
- Tat!, tu "tii c! f!r! Castor via#a mea n-are nici un rost... $i nu-i nimic
mai sfînt, mai nobil, decît o dragoste de frate, care #i-e în acela"i timp
prietenul cel mai devotat... D!-i, tat!, deci lui Castor via#! sau - de nu
vrei - încuviin#eaz! s! plec al!turea de el spre negrele genuni, la Hades...
Auzind vorbele acestea, din Olimp, Zeus i-a r!spuns :
- Tu e"ti nemuritor, o, Polux, "i ai dreptul s! vie#uie"ti cu fra#ii t!i : Atena,
Hermes, Apolo, Artemis "i ceilal#i, f!r! s!-m-b!trîne"ti vreodat!, sus, în
Olimpul
Vrei s!-#iluminos...
pierzi oareDar Castor eca
nemurirea, fiuls!lui Tindardin
tr!iasc! "i-inou
muritor ca un
Castor, tat!l s!u.
s!rman
fiu de p!mîn-
tean ?
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- De"i n-avem acela"i tat!, fr!#ia care ne-a legat îmi e mai drag! decît
slava ce a" avea-o în Olimp, a r!spuns Polux c!tre Zeus. Vreau s! tr!im,
deci, împreun!, sau s! murim al!turea. Ori amîndoi nemuritori, ori
împreun! în Infern...
Mi"cat de-asemenea credin#!, de prietenia ce-i lega pe dioscuri unul de
altul, Zeus a dat porunc! mor#ii s!-"i strîng! aripile negre, ce le l!sase
peste Castor. $i dioscurii s! r!mîn!, ca "i-nainte, laolalt!. îns!, din an, o
jum!tate s! "i-o petreac! în Olimp. Iar! cealalt! jum!tate s! se coboare
în Infern.
Cum a sunat porunca asta, Castor s-a ridicat din mor#i. $i-nc!-lecînd pe
cai cu aripi, cei doi fra#i gemeni s-au urcat pîn!-n palatele cere"ti. Aici ei
au c!p!tat dreptul s! ocroteasc! totdeauna nepre#uita prietenie între
popoare "i-ntre oameni10. Iar, mai tîrziu, ca s!-i scuteasc! s! se coboare
"i-n Infern, Zeus i-a preschimbat
în a"trill.
Cinstind pe Castor "i pe Polux, adic! îns!"i prietenia, elinii le-au cl!dit
altare "i temple mari, împodobite cu marmure, în care ei sînt d!ltui#i ca
doi fl!c!i cu trupuri goale, avînd în mîini suli#e lungi, iar! pe cap coifuri
rotunde 12.
cre"tetele lor,Adeseori ei sîntcîte-o
întotdeauna-i c!l!ri,
steape13.
cai ca spuma, nep!ta#i. Iar! pe
legend!, Lele. Urma"ul lui, Eurot Ha lui Eurot or fi fost Sparta. Ea
109
a dat numele ora"ului cel mai important din Laconia. Sparta s-a c!s!torit
cu Lacedemon, fiul lui Zeus "i al nimfei Taigeta. Sparta se mai cheam! "i
Lacedemonia. Iar muntelui învecinat i se mai spunea Taigetul. La rîn-dul
ei, Sparta ar fi n!scut pe Amicle - întemeietorul celuilalt ora" important al
Laconiei : Amicleea - "i care era str!mo"ul direct lui Tindar, so#ul reginei
Leda, mama celor doi eroi : Castor "i Polux. Regii Spartei se mîndreau
mult cu aceast! genealogie "i mai ales cu faptul c! aveau str!mo"i pe cei
doi vesti#i eroi gemeni.
2. Legenda
în"ele despre
pe soa#a Ledadin
regelui "i Sparta,
leb!da, aînfost
caresculptat!
Zeus se "itransformase, ca s-o
pictat! de arti"ti în
nenum!rate rinduri. Se g!se"te astfel la Roma o splendid! marmur!,
sculptat! de un artist antic, al c!rui nume nu-l cunoa"tem. O alt! statu!
de seam! mai este la Vene#ia, în muzeul San-Marco. Iar în pictur! e
faimoasa pînzâ lucrat! de Corregio, aflat! la Berlin.
Tot la Roma, se mai g!se"te "i o copie dup! tabloul lui Leonardo da Vinci
: pe malul rîului Eurot, sub mir#ii înflori#i, se afl! Leda cu leb!da al!turi. In
dep!rtare, pe un deal înalt, se înal#! zidurile Spartei. Scena se petrece în
amurg. Pe o paji"te sm!l#at! de flori se v!d cele dou! ou!, din care
tocmai se ivesc perechile de copila"i - asemeni unor pui"ori. To#i cat! spre
mama lor care-i prive"te înduio"at!, zîmbind discret "i parc! trist. Penelul
marelui Leonardo
credin#e ale elinilor.daEi Vinci a ilustrat
se întrebau de cecuvinme"te"ug sensul
oare, uneori, str!vechilor
pe lume, în loc
de un copil, doi sau mai mul#i ? Ce poate s! însemne acest lucru? $i,
pentru c! "tiin#a medicinei era înc! la începuturi, ei î"i explicau aceast!
tain! numai printr-o interven#ie divin!. Considerau c! dintre gemeni unul
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
este poate copil de zeu. (Se "tie foarte bine c! "i Heracle, care era feciorul
lui Zeus, avea un frate geam!n, feciorul regelui Amfitrion.)
3. Se spune c! în copil!rie cei doi eroi ar fi tr!it o vreme pe t!rîmurile-
Macedoniei, în partea de miaz!noapte a Greciei. Ei sînt cunoscu#i în
povestiri "i poeme, nu numai ca fii ai lui Tindar, so#ul legiuit al Ledei - tin-
darizi, - ei "i ca !ioscuri - feciori ai lui Zeus (dios).
4. S-a ar!tat într-o legend! anterioar! cum Tezeu, înso#it de Piritou,.
regele tesalian, o r!pit-o pe frumoasa Elena, în vîrst! numai de 13 ani,
din templul zei#ei Artemis. Poe#ii spuneau c! la aceast! dat! Tezeu era în,
vîrst! de cincizeci de ani. Mai tîrziu, frumoasa Elena se va m !rita cu
regele Menelau "i din pricina ei se va isca r!zboiul troian.
5. In gr!dinile înv!#atului Academos a întemeiat filozoful Platon celebra lui
Academie. De aici vine numele cunoscut pîn! ast!zi, dat celei mai înalte
institu#ii de "tiin#! "i cultur!. j
6. Despre lason se va povesti în legenda c!l!toriilor pe corabia Argo,.
c!tre îndep!rtatul #inut al regelui Eete, fiul soarelui.
7. Despre Orfeu se va povesti în legenda „Orfeu "i Euridice".
8. Cînd se sfir"esc furtunile, pe mare se v!d adesea ni"te fî"ii luminoase
în jurul catargului, partea cea mai înalt! o cor!biei. Acestea sînt - cura
110
u
se în#elege - numai ultimele desc!rc!ri electrice. Navigatorii din vechime
mu puteau în#elege acest fenomen, "tiin#a nu descoperise înc!
electricitatea, "i ei "i-l explicau n!scocind legenda despre Castor "i Polux,
care l-au rugat pe Zeus în timpul unei furtuni s!-i ajute.
9. R!pirea celor dou! fete este zugr!vit! pe unele vase. Scena este
sculptat! de un me"ter necunoscut pe un sarcofag ce se g!se"te la
Floren#a. Frumoas! este îns! "i opera creat! pe aceast! tem! de marele
pictor Rubens, aflat! in galeriile de art! din Miinchen. Se v!d dioscurii
r!pind fetele, în timp ce micul zeu Eros #ine frîul calului, pe care se vor
urca.
de Soarele arde C -pe clmpie "i, totu"i, în înalt, se v!d norii prevestitori
rele.
10. Tot atunci Poseidon le-a d!ruit "i el dioscurilor dreptul de a comanda
vînturilor "i valurilor m!rii, de a ocroti pe navigatori în timpul jurtunilor "i
a-i putea sc!pa de moarte.
ni ' 11. Este vorba de constela#ia cunoscut! sub numele de „Gemenii",
care ' apare pe bolt! în luna mai.
- 12. Coifurile lor rotunde evoc! ou!le din care se n!scuser! cei doi fl!c!i,
x. 13. Cultul dioscurilor s-a r!spîndit în toate coloniile grece"ti, "i in Si-0
cilia "i la Roma. în imperiul roman împricina#ii trebuiau chiar s!-"i fac! IJ
jur!mîntul în tribunale pe Castor "i Polux. B!rba#ii jurau pe Polux, iar
femeile pe Castor.
-""închinat
în Sicilia,dioscurilor.
elinii au cl!dit un faimos
(Templul templu,
a fost mai tîrziuînref
localitatea Agrigente,
!cut de romani.) în
acest templu, In fiecare an, în anotimpul parfumat cînd înfloresc migdalii,
se organizau ni"te s!rb!tori str!lucitoare. Veneau atunci solii de cînt!re#i,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
!an#aiori "i poe#i, ca s!-"i arate m!iestria sub semnul dragii prietenii. Oa-
Imenii au rîwnit mereu în#elegerea "i pacea, "i aici, în templul lui Castor t
"i Polux, au r!sunat cîndva "i ni"te versuri ca acestea, rostite de Bakchi-
lyde, poetul grec din sec. al V-lea î.e.n., intitulate : „Lauda p!cii" :
„M!re#e lucruri na"te pacea : flori, bel"ug de art! gure"! "i dulce, în
flac!r! de aur pe altare de murmur! s- aprinde pentru zei carnea
cornutelor "i-a mieilor lîno"i. June#ea cuget! la lupte - pe moale #!rn! în
aren! "i
viseaz! doar la fluier "i la hore. Pe chinga scutului î"i #ese pînza
p!ianjenul. Iar lancea ascu#it! "i spada cu t!i"uri, dou!, sînt
în trad. lui Lucian Blaga, din volumul „Lirica Universal!", S.P.L.A., 1959.
111
- amarnic m!cinate de rugin!.
A amu#it trompeta de aram!. Nimic din gene nu alung! somnul chemat
s!-mprosp!teze inima. Serb!ri senine înfloresc pe uli#i, "i arde cîntecul
sl!vind frumuse#ea."
Tradi#ia aceasta, iubit! de mul#imi, se mai p!streaz!. Cu ani în urm!, la
Agrigente, ansamblul românesc a dobîndit premiul cel mare al p!cii "i al
prieteniei,
înf prin dan#
!#i"at templul #i cîntec
lui Castor popular,
"i al "i a luat medalia de aur, pe. care e
lui Polux.
BELEROFON
DAC& ÎN CRETA, ARGOS SAU SPARTA SAU ATENA au fost eroi vesti#i, nu
mai pu#in Corintull avea vitejii s!i.
în ora"ul Corint, a"ezat pe un istm "i-ad!postit de-un munt?. înalt,
pr!p!stios 2, v!zu lumina zilei fiul regelui Glauc 3, pe nume Hiponou.
Tat!l lui Hiponou , trufa"ul rege Glauc, era bogat in cai. Hergheliile lui
cutreierau tot istmul. Iar caii "i-i hr!nea cu fiin#e omene"ti, ca s!-i fac!
mai iu#i 5. La fel ca "i Tezeu, voinicul Hiponou era de-o frumuse#e care-i
uimea pe to#i. Poe#ii spun c! el se-asem!na c-un zeu, atît la înf !#i"are, cît
"i la grai "i port. Numai c! nenorocul nu-#i cat! frumuse#ea cînd e s! te
loveasc!.
ceart! cu Deci, împlinind
un tîn!r, ce seb!iatul
chemacam cincisprezece
Beler. $i cum eraani,
din se
firezice
camc-aaprig
avut lao
mînie, s-au încle"tat în lupt! "i s-au izbit cu pumnii. Tîn!rul corintian s-a
pr!bu"it în #!rn! cu tîmpla sf!rîmat!. A r!mas nemi"cat "i f!r! de suflare.
Dornic s!-"i spele crima, f!cut! f !r! voie, tîn!rul fiu de rege a trebuit s!-
"i schimbe numele ce-l purta, cu al victimei sale - cum suna datina. $i,
astfel, Hiponou, tîn!rul din Corint, a fost supranumit, de-atunci,
Belerofon.
Pentru purificare, el a pornit departe, spre #ara Argolidei, în ora"ul Tirint,
cîrmuit pe-acel timp de-un rege numit Pre#, prieten cu tat!l s!u. Aici
Belerofon a-ndeplinit ritualul sfînt, de purificare, în sanctuarul lui Zeus. S-
a sp!lat cu uleiuri. Preo#ii au dan#at în jurul lui cu suli#i "i scuturi de
aram!. Apoi,
l-au stropit cucu
vinpomp!
"i ap!,mare, au pus pe el ve"minte din lîn! de oi albe "i
deopotriv!.
Sfîr"indu-se ritualul, frumosul fiu de rege s-a preg!tit s! plece înapoi spre
Corint. A luat cu el merinde în sacii largi de piele "i ap! în burdufuri. S-a-
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
nve"mîntat cu-o hain! scurt! "i cenu"ie, cum se cerea la drum ; "i-a vrut
s!-"i ia adio de la regele #!rii "i de la soa#a sa, ce se chema Anteea.
Corabia, în care urma s! plece el, se leg!na la #!rm. "Vîntul sufîa prielnic.
Sclavii st!teau pleca#i pe ramele de lemn. $i al#ii a"teptau doar semnul s!
întind! pînzele cele albe, cu frînghii. pe catarg.
113
Anteea nu-l v!zuse pîn! atunci pe tîn!r. Ritualul, dup! datini, cerea unei
femei de rang înalt "i nobil s! stea cît mai eparte de cel ce isp!"ea, pîn!-n
ceasul plec!rii.
Anteea îl învinuie"te pe nedrept
Acum, c!tînd Anteea la fiul lui Glauc, se simte str!b!tut! de un fior
ciudat. El este drept "i-nalt ca bradul din p!dure. $i umerii s!i largi "i
mijlocul sub#ire îi dau o-nf!#i"are de statu! cio- g plit! de-un artist iscusit.
Iar-fruntea sa e lat! "i sub ea str!lucesc doi ochi, ca dou! stele, ce-i
#intesc inima... $i inima reginei se zbate tare, tare, precum e p!s!ric!
închis!-n colivie, ce-"i caut! libertatea "i î"i izbe"te fruntea de gratiile tari.
Ea nu putea s! "tie c! n-avea nici o vin!, fiindc! îl îndr!gise 1 pe fiul lui
Glauc, în clipa desp!r#irii. Eros, prea crudul Eros, îl du"m!nea de moarte
pe prin#ulvroia
gelozie, din Corint,
s! se pentru c!-l$iîntrecea
r!zbune. cu multarcul,
încordîndu-"i în frumuse#e "i, plin
Eros, zeul de
iubirii,
tr!sese o s!geat! cu vîrf 1 înveninat în inima reginei. Ea î"i uitase so#ul -
ca alt! dat! Fe-dra, nevasta lui Tezeu - "i se înfl!c!rase pentru Belerofon.
Prin vorbele viclene pe care le rostise, Anteea izbutise s!-l sileasc! pe
tîn!r ca s! mai întîrzie la dîn"ii, în Tirint, "i s! le fie » oaspe în palatul
regal. Belerofon, cu toate c! era preg!tit s! urce pe trirem!, n-a putut
sta-mpotriva preacaldei rug!min#i, "i i-a f!g!duit s!-ntîrzie trei zile în
ora"ul lui Pre#. Dar, la l!satul serii, regina a venit lîng! Belerofon, în timp
ce tot palatul clocotea la osp!#.
- Tare-s nefericit! lîng! so#ul meu Pre#, i-a gl!suit regina, cu lacrimi în
priviri. Tu-mi e"ti mai drag ca via#a. Ast!zi, cînd te-am v!zut, am în#eles
c! e"ti mea
mintea acel de
pe fat!,
care cînd
biata
nude mine-l
eram a"teptam... pe care l-am visat, în
regin!.
$i-Anteea - înnebunit! de dragostea pe care i-o insuflase Eros - l-a
conjurat pe tîn!r s!-l ucid! pe Pre#, s!-i ia în st!-pînire ora"ul lui "i tronul.
$i amîndoi, pe urm!, s! fac! nunta-n voie...
îns! Belerofon, care era un tîn!r cinstit "i curajos, s-a mîniat nespus
ascultînd îmbierea reginei din Tirint. Smulgîndu-se cu sila din bra#ele ei
albe, el i-a rostit a"a :
114
- De"i nu-i înc! ziu!, m! duc s!-mi adun sclavii, s! m! urc pe trirem! "i
s! p!r!sesc #ara unde regina îns!"i are-un pumnal în mîn!, vrînd s!-"i
r!pun! so#ul... Legea c!s!toriei aici e pîng!-rit! "i nu mai stau un ceas.
Mi-e
Prins!scîrb! "i ur!sc
atunci asemenea
de spaima c! femei, precum
el o s! aratee"ti tu, Anteea...
regalului s!u so# cri-ma-
nfrico"!toare pe care o urzise, Anteea a fugit. S-a dus iute la rege "i a-
nceput s! #ipe "i s! se v!ic!reasc!, tr!gîndu-se de p!r.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Aezii povesteau în versurile lor cum regina Anteea, min#ind f!r! ru"ine, l-
a învinov!#it pe tîn!rul lor oaspe c! el îi propusese înjositoarea fapt!, c!
el #esuse planul de a-i r!pune via#a regalei
sale gazde.
- Atît sînt de jignit!, pare c-a zis Anteea c!tre regele Pre#, încît, de nu-i
dai moartea acestui oaspete atît de tic!los, nu pot s! mai tr!iesc. îmi voi
lua zilele, zvîrlindu-m! în mare...
Dar Pre#, regele #!rii, era un om blajin "i nu vroia s! calce legile ospe#iei.
Ce-i drept, "i-nvinuirea adus! de Anteea era atît de grea, încît trebuia
dat! osînda cea mai aspr!. Dorind s!-mpace legea veche-a ospe#iei, cu
datoria lui de-a-"i r!zbuna so#ia, Pre# a ales o cale ceva mai ocolit!,
pentru a-l pedepsi.
A poruncit s! vin! la el Belerofon "i i-a cerut s! plece în #ara Liciei6, unde
domnea lobate, p!rintele Anteei - s!-i duc! un
r!va".
- I#i cer acest serviciu, i-a spus regele Pre#, "i pentru priete"ugul ce-l am
cu tat!l t!u "i pentru ospe#ia care #i-am oferit-o, cînd te-ai purificat de
crima s!vîr"it! în #ara ta natal!...
La astfel de cuvinte, tîn!rul corintian nu putea s! r!spund! decît c! se-
nvoie"te.
Regele Pre# îl trimite la moarte
Atunci regele Pre# se apuc! s! scrie pe-o t!bli#! cerat! r!vapul spre
lobate în r!va" îi cerea, prin anumite semne regelui Liciei sil scurteze de
zile pe fiul lui Glauc. Apoi lipi t!bli#ei oscdu deasupra "i o pecetlui, s! nu-i
citeasc! slova, cumva, Belerofon
Acesta lu! r!va"ul, în care-i era scris! osînda lui la moarte. II ascunse la
piept! ca s!-l p!streze bine Se urc! pe trirema bucuros de vîntul care
sufla din nord, pluti spre Licia.
8 115
$i, ajungînd fl!c!ul în Licia dep!rtat!, a fost bine primit regele lobate.
Sîngele-a; "i-abia-n
osp!#ul nou! tauria azecea
curs zi
îmbel"ugat, vreme d«j
lobate l-a-ntre-f bat nou!
pe fiulzile,
lui cît a durat
Glauc s!-i
spun! : cine este "i de ce a venit ?
- Eu sînt Belerofon, a r!sunat r!spunsul, "i-#i aduc un r!va" de la regele
Pre#, st!pînul din Tirint. Ce scrie înl!untru nu "tiuj c!ci n-am citit. î#i dau
îns! t!bli#a, "i singur vei afla...
$i feciorul lui Glauc i-a-ncredin#at t!bli#a pe care-o adusese] "i unde era
scris s! i se curme via#a.
S-a gîndit mult lobate - ce este de f !cut ? N-ar fi vroit s! calce nici el
str!buna lege, care-l oprea s! ia zilele unui oaspe. s!-l r!pun! totu"i cum
îi cereau "i Pre#, "i fiica lui, Anteea, Iobate-a f!urit la rîndul s!u un plan7.
$i chemîndu-l pe tîn!r, i-a povestit c!-n #ar! h!l!duie"te-n voie
monstruoasa
Tifon. Himera, care-i alt! fiic! a viperei Ehidna "i a gigantului
Iar Himera aceasta avea corpul de capr!, cu-o coad! de balaur,! un
grumaz de leoaic! "i dou! capete. Din boturile ei #î"neau, cîndl r!sufla,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
torente-nv!p!iate de foc mistuitor. Pe unde trecea ea ni» ramînea nimica,
decît p!mîntul ars, izvoarele secate "i oamenii r!pu"i.
- î#i cer, i-a spus' lobate, în schimbul ospe#iei, dac! e"ti unî viteaz, cum te
ar!#i a fi, s! te lup#i cu Himera "i s! o nimice"ti..!
Belerofon, voinicul, putea s! spun! nu - cînd monstruoasa,! fiar! secera
mii de vie#i "i pustia p!mîntul ?
$i-a primit bucuros s! se lupte cu fiara "i s! o nimiceasc!,? sc!pînd pe
bie#ii oameni ai Liciei de groaz!.
A"a, Belerofon s-a preg!tit de lupt!. $tia c! se g!se"te în lume calul
Pegas, calul înaripat, cu p!rul alb ca neaua, feciorul lui Poseidon - cel care
izvorîse din gîtul retezat al hidoasei Meduze, r!pus! de Perseu.
Prinderea calului înaripat Pegas
Calul acesta, Pegas, odrasl! olimpian!, zbura fie-n Focida, pe muntele
Parnas, în preajma lui Apolo, fie-n Beo#ia, pe culmea Helicon, unde era-
ngrijit de cele nou! muze, ca un fecior de zeu. $i, lovind cu copita în
stînci, pe Helicon, vijeliosul Pegas f!cuse s! #î"neasc! un izvor : Hipocrene
8. La izvorul acesta veneau s!-"i spele trupul "i s!-se-mprosp!teze
copilele lui Zeus cu voci melo-
116
dioase, preaginga"ele muze, dup! ce d!n#uiau pe verzile coline de-aici,

din Helicon. $i poate tot de-aceea plecau la Hipocrene poe#ii din Elada "i,
sorbind apa rece de la acest izvor, se socoteau p!trun"i de harul poeziei,
al artei inspirate de cele nou! muze.
Atîta doar c! Pegas, uneori, mai zbura "i pe Acrocorint, mun-.' tele cel
înalt de la marginea m!rii, lîng! ora"ul unde Belerofon v!zuse întîi lumina
zilei. Acolo sorbea ap!, dintr-un izvor, Pirene.
Aezii povesteau "i cum s-a-ntors eroul în istmul de Corint, ca s!-l-afle pe
Pegas, "i-nc!lecînd
Belerofon, pe el
n-a izbutit s!s!prind!
porneasc!
calul laînaripat.
lupt!0. Dar oricît! silin#!
De sim#ea "i-a dat
o mi"care ca
fulgul de u"oar!, Pegas se ridica, în vuiet de aripe, sus, dincolo de nori,
pîn! ce r!mînea numai uri punct pe bolt!.
Trecuse mult! vreme de cînd se tot trudea s!-l prind! cu arcanul de gîtul
încordat sau s!-i apuce-n la#ul de sfoar! o copit!. Ins! Belerofon tot nu se
da b!tut... "i, într-o zi, s-a dus la altarul zei#ei Atena, în#eleapt!, care era
cl!dit chiar pe Acrocorint. S-a rugat de zei#! s!-i vin!-ntr-ajutor cu sfaturi
cît mai bune. Ba, maij mult, venind noaptea, "i-a a"ternut culcu"ul al!turi
de altar.
Cam pe la miezul nop#ii, prin vis i s-a ivit zei#a-n#elepciunii, "i ea i-a
gl!suit :
-peî#icare
dau #i-l
un dore"ti,
frîu de aur,
ca s!mîndre Belerofon.
lup#i cu Himera. Cu
Dareladu
veiîntîi
st!pîni
jertfcalul
! un înaripat,
taur din
cireada p!rintelui t!u Glauc, m!re#ului Poseidon. Pegas e fiul lui. $i de se-
mpotrive"te zeul cutremurelor, nu po#i s! st!pîne"ti calul înaripat...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Trezindu-se din vise, a cercetat în preajm!. $i ce s! vezi ? Pe lespezi,
chiar lîng! a"ternutul unde dormise el, era un frîu de aur, d!ruit de Atena.
Sculîndu-se în prip!, a adus întîi jertf! un taur, lui Poseidon ; "i-a-nceput
s! pîndeasc!.
N-a stat prea mult! vreme, "i dintre nori, deodat!, cu vîjîit de aripi, s-a
l!sat la izvor calul a"teptat, Pegas.
Belerofon atunci, s!rind din ascunzi" mai repede ca vîntul, gata ! - i-a "i
pus frîul. I-a s!rit în spinare "i, neînfrico"at, a tras voios de h!#uri. Calul
s-a repezit îndat! c!tre slav!. Zbura atît de iute, c! nu vedea fl!c!ul
nimic în fa#a lui. I se p!rea c! este tot prad! unui vis, c!ci luneca-n
abisuri, parc! f!r! sfîr"it, cînd Pegas cobora pîn! deasupra m!rii. $i iar
urca spre ceruri, încît sim#ea dogoarea soarelui c!l!tor c! îi mistuie
trupul. Dar, pîn! la sfîr"it, calul înaripat, sim#ind c! are-n spate un st!pîn
hot!rît, s-a îmblînzit ca mielul10.
118
Pieirea Himerei
Pegas i s-a supus, "i, c!lare pe el, Belerofon s-a-ntors în #ara Liciei.
C!tînd din în!l#imi, asemenea lui Zeus, el a v!zut Himera, ce str!b!tea în
goan!
tras regatul
spre lui lobate
monstru - iâsînd
o s!geat!. în urma
Himera ei p!
a urlat "i amîntul pîrjolit.
deschis, Belerofon
fl!mînd!, a
gurile-
nfl!c!rate.
Lupta s-a "i pornit. Belerofon #intea dihania în coaste, în capetele hîde sau
coada ei solzoas!. Dar lupta era grea, c!ci odrasla lui Tifon era
în"el!toare. P!rea o dat! capr!, s!rind cu sprinteneal!, sau se tîra pe jos
cu trupul de balaur, "i cînd nici nu gîndeai r!gea asurzitor, la fel ca o
leoaic!. Iar fl!c!ri izbucneau,
în valuri, pîn!-n cer.
$i poate c! Himera l-ar fi r!pus pe tîn!r pîn!-n cele din urm!. îns!
Belerofon avea la cing!toare - înv!#at de Atena - trei #epu"e de plumb.
V!zînd el c! Himera e tot mai îndîrjit!, fl!c!ul i-a azvîrlit, în gurile
deschise,Himera,
respira #epu"ele de plumb,
Plumbul i s-a "i ele s-au
prelins adînctopit sub potopul"i de
în m!runtaie, foc ce-l
odrasla lui
Tifon, ce-nsp!imîntase lumea, a c!zut la p!mînt, împr!"tiind în jur duhori
otr!vitoare u.
Dobîndind biruin#a "i sc!pîndu-i pe oameni de spaima monstruoasei
odrasle a lui Tifon, voinicul i-a cerut regelui învoirea s! plece spre Corint.
Dar b!trînul lobate, urmînd acea scrisoare, pe care-o adusese însu"i
Belerofon, i-a mai cerut s!-ndure înc! trei încerc!ri, mult mai
primejdioase ca lupta cu Himera.
L-a mai trimis s! lupte cu un neam de tîlhari, ce se chemau solimi, din
mun#ii Liciei. Ei n!v!leau în vale "i p!r!duiau totul. D!deau foc la or,a"e "i
jefuiau prin sate. Luau orice avu#ie "i hran! "i ve"minte "i mai ales copile,
pe care izbindu-le
ucideau le duceau de
cu stînci.
ei între pr!p!stii.c!lare
Belerofon, Se desf
pe !tau o vreme,
Pegas, apois-a
zbur!torul, le
repezit în mun#i. A c!zut ca un fulger în cuibul de tîlhari, "i, luptînd cu-
ndr!zneal! zile nenum!rate, a nimicit cu totul neamul crud de solimi.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
lobate l-a pornit, pe urm!, "i în #ara pe care-o st!pîneau vitezele
amazoane. Amazoanele-acestea puseser! la cale s-atace Licia "i s-o
înece-n sînge. Belerofon, cu calul, le-a ie"it înainte. Mai luptaser! ele cu
Heracle, Tezeu ; dar vreun du"man zburînd pe-un cal înaripat nu mai
v!zuser!. S!ge#ile curgeau în rîuri din v!zduh, trîntind pe c!l!re#e îndat!
la p!mînt. Astfel, dup! o lupt! crîncen!, le-a înfrînt "i le-a gonit pe toate,
zvîrlindu-le în mare. Dup! lupta aceasta, dup! ce s!vîr"ise atîtea vitejii,
primejduin-du-"i via#a, lobate a urzit o curs!, trimi#înd o ceat! de
r!zboinici :- cei mai vînjosi din #ar! - s!-l prind! pe erou într-o p!dure
119
deas!. S!-l lege în curmeie "i-apoi s!-i taie capul. $i iar Belerofon a fost
silit s!-nfrunte moartea a patra oar!. Dar nu s-a-nsp!i-mîntat. $i cu
îndemînare, i-a zdrobit pe vr!jma"i, lovindu-i cu s!ge#i care nu-"i gre"eau
#inta.
Nici unul dintre ei n-a mai r!mas în via#!.
Belerofon îi cere socoteal! lui Zeus
Regele Liciei "i-a dat atuncea seama c! a mers prea departe. Dup!
credin#a veche, cine biruia moartea, în lupt!, de trei ori, urma a fi scutit
de regele
$i orice b!nuial!. Era un semn
lobate a poruncit c! zeii
s! vin! îl socotesc
copila curat.numit! Filonceea, o
sa mai mic!,
sor! a Anteei, "i i-a gr!it a"a :
- Belerofon, de vrei, f!-mi cinstea "i prime"te de soa#! pe fecioara ce-o
vezi în fa#a ta. î#i dau "i jum!tate din toat! avu#ia. Iar #ara Liciei o-mpart,
la fel, în dou!... urmînd ca, dup! moarte-mi, s! st!pîne"ti tu singur Licia
cea bogat!...
Eroul cojintian, dup! atîtea lupte "i-atîtea încerc!ri, s-a învoit s! fie ginere
lui lobate. Mai ales c!-i pl!cea frumoasa Filonceea. $i astfel a r!mas
acolo-n Licia, în #inutul pe care-l sc!pase de vr!jma"i.
Dar auzind Anteea c! el a f!cut nunt! cu sora sa mai mic!, n-a mai putut
s!-ndure ru"inea "i mîhnirea ; "i "i-a vîrît pumnalul, cel destinat lui Pre#,
în inima peacum
Belerofon care putea
i-o-nveninase Eros. în glorie, m!rire "i respectat de to#i. A
s! vie#uiasc!
cîrmuit o vreme-n Licia lini"tit.
Ins!. prea gelo"i, zeii, cînd omu-i fericit, au coborît asupr!-i din nou
nenorocirea.
Ares cel zvînturat, în cîino"ia lui, i-a doborît feciorul, ce se chema Isandru.
Fiica, Laodomia, nespus de mult iubit! de p!rin#i "i bunici, a fost la rîndul
ei în"elat! de Zeus. Mai mult, a fost silit! s!-i nasc! "i un prunc ; iar
pentru fapta asta, s!vîr"it! de Zeus, f!r! voin#a ei, tot ea s! isp!"easc!.
Artemis, mîniat! c! s-a-nso#it cu Zeus, a #intit-o cu arcul ; "i-a trimis-o-n
Infern.
Adînc mîhnit eroul de urgia cereasc!, a hot!rît s! urce cu Pegas în Olimp.
S!-i cear!? socoteal! preatruf"ului Zeus - de ce-i obijduie"te mereu pe
p!mînteni
A-nc!lecat pe calul înaripat "i alb, cu suli#a în mîn!, "i-a zburat spre
Olimp.
120
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Aezii povesteau c! eroul p!rea mai frumos decît zeii "i mult mai
îndr!zne#, pe calul s!u ca neaua, cu aripile-n vînt. Iar suli#a sa lung!, cu
vîrful de aram!, scînteia prin v!zduh.
Se pare c! "i Zeus s-a-nsp!imîntat, v!zîndu-l pe viteaz cum se urc!,
îndîrjit, spre Olimp. $i-a poruncit lui Hermes s! se schim-be-n t!un cu
ciocul ascu#it "i s!-l mu"te pe Pegas. Hermes a ascultat "i a mu"cat cu
furie pe fiul lui Poseidon 12. Iar Pegas, de durere, Îndat! s-a smucit. A
trîntit c!l!re#ul cu fruntea spre p!mînt, "i a zburat el singur spre s!la"ul
ceresc.
Belerofon, din slav!, a venit rostogol. A c!zut în Corint. A mai tr!it pu#in,
cu capul sf !rîmat "i mintea r!t!cit!.
$i firul vie#ii sale a fost t!iat curînd, din porunca lui Zeus.
Dar, dup! moartea lui, în Licia, Corint "i chiar în alte p!r#i, oamenii l-au
cinstit ca pe un semizeu. In p!durea Creneea, din istmul de Corint, i-au
ridicat de-atunci un monument de piatr!, "i-n ora" i-au f!cut statua lui
c!lare. Din copita lui Pegas curgea ziua "i noaptea un izvor r!coros I;î.
Cînd a pierit "i calul, a fost urcat pe bolt! de tat!l lui, Poseidon, "i
pref!cut în stea 14.
Note
1. Ora"ul Corint fusese întemeiat de c!tre regele Sisif, acela pe care Zeus
îl aruncase în Tartar, obligîndu-l s! urce, la nesfir"it, o stînc! pe
coastele unui munte.
2. Istmul se afl! între Marea Egee "i Marea Ionic!, la poalele muntelui
Acrocorint. Aici era citadela-acropola-Corintului.
3. Glauc era fiul regelui Sisif, r!mas cîrmuitor în locul tat!lui s!u, dup! ce
acesta fusese aruncat în Tartar. Numele Glauc s-ar putea tîlcui prin azuriu
- a"a cum este apa golfului de Corint, sub bolta albastr! a cerului elin. El
este o întruchipare a m!rii.
4. Numele de Hiponou înseamn! tocmai bog!#ia #inutului în cai, în
herghelii. Pe ling! aceasta, calul simboliza "i el valurile m!rii. Calul fusese
creat de cuPoseidon,
alearg! coame pe zeulspinare,
m!rilor.spre
El era o personificare
#!rm. a valului,
Nechezatul calului care
amintea
vuietele m!rii înfuriate. In felul acesta Hiponou, fiul lui Glauc, este un
fecior al m!rii care îmbr!#i"eaz! ca un brîu larg de ape tot istxnul de
Corint. Imaginea aceasta poetic! o g!sim "i în legendele despre eroi.
Tezeu, bun!oar!, era fiul lui Egeu, care personifica Marea Egee.
5. Alegoria cailor hr!ni#i cu trupuri omene"ti arat! c! pe vremuri marea
f!cea'sumedenie de victime omene"ti, fie la rev!rs!rile ei, fie, mai ales, în
timpul furtunilor, cînd înghi#ea pe navigatorii ce c!l!toreau pe "ubrede am
barca#iuni.
121
6. Licia, #inut din Asia de sud-vest.
7. De lui
sorile la Belerofon".
aceast! întîmplare
Prin ele aser!mas în lume
în#elege orice expresia cunoscut!
fel de r!va"e de chiar
alc!tuite „scri
împotriva acelora care trebuie s! le duc!.
8. Hipocrene s-ar putea tîlcui prin „izvorul calului".
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
9. Aceast! întîmplare a fost cîntat! dup! vechile legende de poetul elin.
Pindar, în „Olimpicele" sale.
10. Si în folclorul nostru eroii dobîndesc adesea cai înzestra#i cu însu"iri
deosebite, unii "tiind s! gr!iasc! oamenilor, al#ii zbur!tori, cu ajutorul
c!rora î"i biruiesc du"manii. "Un astfel de cal are "i Harap-Alb din cunos- i
cutul basm al lui Ion Creang!.
11. Belerofon - ca Perseu "i Heracle - este un erou solar. Soarele ce
r!sare în zori deasupra m!rii, se înal#! glorios "i coboar! în asfin#it, de
parc! ar c!dea din slav!, cu chip însîngerat. Din pricina aceasta îl vedem
pe Belerofon înf!#i"at pe vase "i pe monezi antice, cu arcul sau suli#a în
mîini, avînd în jurul frun#ii un nimb str!lucitor de raze aurii, c!l!torind
prin cer pe un cal înaripat. El este gata s! distrug! ce e r!u "i stric!
armonia naturii, a"a cum este Himera bun!oar!. Sensul acestei alegorii
era c!. tot ceea ce este monstruos pîn! la urm! trebuie s! piar! de pe
scoar#a pâ-mînteasc!...
12. Pegas, fiul lui Poseidon "i al Meduzei, a dat numele s!u unui munte "i
unui ora" din Tesalia. Muzele se chemau "i ele uneori pegaside, pentru c!
se strîngeau în jurul izvorului pe care-l f!cuse s! #î"neasc! calul Pegas,
lovind
13. A"astinca cu copita.
poveste"te în grece"te
cel pu#in poetulPegas însemna, dealtfel,
grec Pausanias. tot izvor.înc! "i
Se mai g!se"te
ast!zi, în palatul Spada din Roma, un basorelief din sec. al II-lea î.e.n.,
unde este înf!#i"at Belerofon, ling! calul s!u Pegas.
14. Este vorba de constela#ia, purtînd numele legendarului cal înaripat,
care i-a dus, în aventurile lor, "i pe Perseu "i pe Belerofon. Trebuie îns!
men#ionat c! ast!zi calul Pegas a c!p!tat un nou sens, "i anume acela de
cal înaripat care poart! imaginar pe poe#i, în zbor, spre izvorul muzelor,
s! soarb! inspira#ii din unda de cle"tar. Sensul acesta nou l-a c!p!tat
calul legendar abia în secolul al XV-lea, pierzîndu-l pe cel antic. Cel care a
dat acest nou sens este poetul Matteo M!ria Bojardo, în faimosul s!u
poem. „Orlando innamorato".
ASCLEPIO
122
ELINII IUBEAU VIA%A, urau triste#ea mor#ii "i aminteau în sil! numele lui
Tanatos. In schimb cîntau, în imnuri, soarele, cel ce face s!-ncol#easc! pe
glie, în veac de veac, s!mîn#a, "i-nverze"te copacii, soarele care d!
lumin! "i c!ldura, stîrpind boale "i mo-limi, aciuite adesea în locuri
ml!"tinoase.
Iar! lumina alb! "i c!ldura pl!cut!, d!ruit! de soare, erau întruchipate în
cel mai frumos zeu, Apolo cel cu arcul str!lucitor de aur.
Apolo o am!ge"te pe fiica regelui Flegias
$i acest zeu frumos "i tîn!r z!ri, odat!, la fîntîn!, pe fata regelui Flegias -
st!pînitor peste lapi#i. Fata, Coronia pe nume, umplea o amfor! cu ap!.
Bra#ul
rotund, molatic #inînd vasul,
pe jum!tate dezvelit,talia sub#ire,ochii
umplur! gra#ioas!, um!rul
lui Apolo cu oneted "i
lumin!
p!tima"!. El se ascunse-ntre copacii unei p!duri al!turate. î"i înstrun! pe
dat! lira "i începu s! sune dulce.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
V!-nchipui#i ce-a sim#it fata, auzind ast! melodie, ce-i desf!ta" obi"nuit
numai pe zeii din Olimp. Ba, dup! legende, lîng! Apolo au venit "i toate
cele nou! muze "i se-ntreceau-care de care s! cînte mai armonios,
înso#ind lira cea duioas!.
Coronia, ca ame#it!, auzind viersul lui Apolo, a sc!pat amfora din mîn!. $i
amfora s-a spart pe pietre... în timp ce fata, prins!-n vraj!, p!"ea domol
pe iarba ud!, tot mai spre inima p!durii, unde o a"tepta Apolo. '
$i-a mers ; a mers printre copaci, urmînd cîntarea minunat!, pîn! ce a
v!zut în fa#! o poieni#! sm!l#uit! cu mii "i mii de flori bogate "i în culori "i
în miresme. Aici i-a r!s!rit frumosul fiu al lui Zeus "i al Letei. $i el purta o
hain! scump!. Pe pletele cîrlion-#ate avea o panglic! de aur "i pe spinare
#inea arcul, care sclipea mai s!-i ia ochii...
Coronia a stat uimit!.
123
- Cine e"ti tu ? a "optit ea, cu ochii #int! la Apolo.
Zeul nu i-a r!spuns nimica. A l!sat doar s!-i cad! lira pe paji"tea
înmiresmat! "i a cuprins-o pe fecioar!.
Din dep!rt!ri se auzeau cînt!rile armonioase, pe care le rosteau în cor
muzele,cînd
Tîrziu, fiicele
s-aluitrezit
Zeus,copila
în cinstea nun#iizeului
din vraja lui Apolo cu fiica
Apolo, regelui singur!-n
s-a v!zut'j Flegias.
poian!. Amurgul o înv!luia într-o mantie alb!strie. Un vînt sub#ire tiuia
printre copacii clin p!dure "i florile î"i plecau fruntea, parc! deodat!
ve"tejite.
Coronia, plîngînd încet, f!r! suspine, s-a-ndreptat c!tre pala-t tul regelui.
- Unde #i-e amfora cu ap! ? Spune-mi de ce-ai întîrziat ?... a-ntrebat
regele Flegias. $i ochii t!i de ce sînt uzi de lacrimile dezn!dejdii ?...
Iar fata a c!zut pe lespezi. A spus p!rintelui s!u tot. Cum i-a, cîntat zeul
Apolo cu lira sa mîngîietoare... Cum, printr-o vrajj; ne"tiut!, tot el i-a
r!t!cit sim#irea. $i cum, la urm!, a pierit, l!sînd-o singur!-n poian!.
- O, zei necru#!tori !... a strigat tat!l. V! trebuia înc! jertf! !... îns!,
Apolo,ta...
so#ia vreau s! "tii c! fiica mea, Coronia, nu V' r!mîne, cu nici un chip,
$i regele a poruncit s! i se afle fetei sale numaidecît un mire vrednic. Iar
ca ru"inea îndurat! de casa lui s! i se uite, a plecat în c!l!torie cu soa#a
sa "i cu copila. S-au dus spre Epidauria, un ora" care se-ntindea pe lîng!
marea argian!.
Corbul pîr!"te pe Coronia "i zeul o ucide
Aici, nu peste mult! vreme, s-a-nf!#i"at un tîn!r vrednic, care-a cerut
mîna copilei. El venea din Arcadia "i purta numele de Ishis.
- Sînt bucuros ca s!-i fii mire Coroniei, a spus Flegias c!tre Ishis. Dar
vreau s! "tii, mai înainte, c! primul so# i-a fost Apolo. $i dragostea a l!sat
rod. Fata mea o s! fie mam!.
-arcadian.
Nu are Tu,nicirege,
o-nsemn!tate
"tiu c! e"ti c-a fostAi so#ia
bogat. lui Apolo acas!,
cai nenum!ra#i ! a spus tîn!rul
în marele-
#i #inut lapit. $i-mi vei pl!ti c!s!toria cu caii t!i. Te învoie"ti ?...
- M! învoiesc, a spus Flegias, l!sîndu-"i barba alb!-n piept. Coronia, treci
lîng! Ishis...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
124
Numai c!-n acest timp, pe #!rmul unde vorbiser! cu to#ii, era "i-o pas!re,
un corb. Corbul era cu pene albe, cum spun poe#ii c! erau în vremuri
dep!rtate corbii ; "i el, v!zînd-o pe Coronia c! se al!tur! lui Ishis, a "i
zburat c!tre Olimp "i a pîrît-o lui Apolo :
- So#ia ta, Coronia, se dr!goste"te pe p!mînt cu un fl!c!u venit din lume !
Zeul, de"i o p!r!sise pe fata regelui Flegias, era gelos. S-a f!cut galben "i
a zvîrlit încolo lira. A prins îns!-ntr-o clip! arcul ; a pus în struna lui
s!geata cea mai t!ioas! dintre toate "i a #intit-o-pe Coronia.
S!geata a pornit din arc, lucind ca focul prin v!zduhuri, "i s-a înfipt în
pieptul fetei.
- Mori, tr!d!toare tic!loas! ! a gr!it zeul cu mînie. Tu, care te-ai
învrednicit s!-mi fii-ntr-o bun! zi so#ie, vrei s! m! ui#i pentru un om ?...
Coronia a scos un geam!t "i, ridicînd ochii spre cer, a murmurat
îndurerat! :
- Apolo, tu m-ai am!git, m-ai l!sat prad! dezn!dejdii, "i-acum tot. tu
arunci s!geata ?... Dar nu-mi iei via#a numai mie. îr sînul meu ad!postesc
tot ce-mi era mai drag pe lume, odrasla ta mult a"teptat!...
$i poate
gr!bit mai "i
s! vin! rostea s!rmana
s!-i înghe#e "i altecald.
pieptul vorbe c!tre sl!vi, dar moartea s-a
- Coronia s-a stins din via#! !.. a #ipat iar spre-Apolo corbul.
- Fii blestemat, i-a rostit zeul, tu ce-ai adus aceast! "tire ! La pene s! te
înnegre"ti "i s! veste"ti de-acum-nainte doar moartea "i nenorocirea... $i
glasul t!u s! fie aspru "i s! trezeasc!-nfiorare... Zboar! "i piei din calea
mea...
Corbul, din alb precum fusese, s-a c!tr!nit pe loc la pene '. S-a f !cut
negru ca mormîntiil "i glasul lui s-a preschimbat. A început de-atunci s-
anun#e numai furtunile "i moartea. Cînd v!d un hoit corbii s-adun! "i
cronc!nesc ca sub blestem.
Micul Asclepio este salvat "i dat în grija centaurului Hiron
«
în Epidauria, pe #!rm, se cl!dea rugu-n vremea asta... Pe rug era urcat!
fata cu trupul rece, împietrit, cu ochii a#inti#i spre ceruri, ca într-o mut!
întrebare : „De ce, iubite, m-ai ucis ?"...
$i în sfîr"it, zeul Apolo se dumire"te c-a gre"it, î"i în#elege toat! vina "i se
gr!be"te spre p!mînt, zburînd pe spuma unui nor. Vrea
125
s! împiedice destinul. Ia trupul moartei ling! sine "i se sile"te s!-l învie,
ungîndu-l c-un balsam ceresc. îns! zadarnic mai înfl cearc! s!-i
reînsufle#easc! pieptul. Umbra Coroniei plecase. Venise Hermes s! o ia, "i
împreun! se-ndreptau c!tre Infernul mohorît.
Rugul ardea cu vîlv!taie. Nu mai era decît pu#in, "i focul îi mistuia corpul
Coroniei
Apolo sesacrificate.
b!tea cu pumnii în pieptul s!u divin, gemînd, "i ar fii vrut s!
verse lacrimi, s!-"i potoleasc! remu"carea. Dar nu putea., Zeii n-au
dreptul "i nici puterea de-a v!rsa lacrimi vreodat!! Aceasta-i lucru
omenesc.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atunci, minune negr!it!, s-a auzit un #ip!t slab. Zeul "i-a amintit c! fata
poart! în sînul ei un prunc, "i, f!cînd farmece, desigur, a smuls copilul
înc! viu. L-a smuls f!r! s!-l vad! nimeni dintre cei ce erau de fa#!. L-a
strîns în bra#e ca un tat!, "i, nev!zut, ca mai-nainte, a zburat pe un nor
de aur, drept pe un munte, PelionJ
Aici era o v!g!un! adînc!, larg!, r!coroas!, unde tr!iau mai mul#i
centauri. Peste centauri era rege unul mai în#elept ca to#lB c!ruia i se
zicea Hiron. El avea. mult! iscusin#!, putea s! vindec™ bolnavii cu fel de
fel de buruiene, pe care le c!uta el însu"i acolo-n mun#ii Pelion.
- %ine, #i-l dau pe-acest copil sc!pat din fl!c!ri prin minune... Tu s! mi-l
cre"ti cu mult! grij! "i s! mi-l faci un om de seam!... a rostit zeul spre
centaur.
- M! voi sili, a r!spuns Hiron, s!-#i împlinesc aceast! voie !. Cum #i-ai
numit îns! fl!c!ul ?...
Zeul a stat pu#in pe gînduri. $i a r!spuns centaurului :
- îl voi numi : Cel ce alin!... Pentru c! eu i-am ucis mama, din gelozia
mea nebun!, "i sînt mîhnit, b!trîne Hiron. Nu mi-a r!mas decît feciorul s!
îmi aline întristarea... Nu am alt nume pentru el...
- S!-i
$i, în zicem dar se
legend!, Asclepio2...
mai spune s-ac!învoit la rîndu-i
regele Hiron.; s-a mîniat'i peste
lapit, Flegias,
m!sur! de moartea dat! fiicei sale, nevinovat!, prin s!geata necru#!toare
a lui Apolo.
A strîns o"tirea, c!l!re#ii "i, înarma#i cu s!bii, arcuri "i suli#i ucig!toare au
pornit cu to#ii-n Delfi, acolo unde era templul împodobit, plin de comori, al
zeului cu arc de aur.
Tat!l Coroniei - cu oastea - a jefuit templul acesta "i i-a dat foc, s!-l
mistuie, s!-l fac! pulbere, cenu"!.
Tocmai se întorcea "i zeul, care-"i încredin#ase fiul centaurului în#elept.
Cînd a v!zut toat! ruina "i pe Flegias cu o"tenii, tropotind peste mun#i,
s!lbatici, a#î#înd focul ca s! ard! cu vîlv!t!i pîn! la cer, s-a sup!rat din
nou, amarnic.
126
Punînd îndat! o s!geat! în arcul s!u scânteietor, l-a a#intit "i pe Flegias.
Regele a c!zut din "a, rostogolindu-se pe vale. Capul i s-a sf !rîmat de
stînci. Oastea lui a-nceput s! fug!. Dar înainte de-a c!dea, regele pare c-
a strigat :
- Blestem s! cad!-asupra ta !... Fie s!-#i vezi "i tu copilul ars în cenu"! ca
"i mine... "i s! dore"ti s! #i-l r!zbuni. $i pentru încercarea asta s!-nduri "i
alte suferin#i... Chiar de e"ti zeu nemuritor, blestemul meu, blestem de
tat!, te va lovi, Febus-Apolo...
Fiul zeului luminii începe sâ vindece boalele
Pe cînd se petreceau acestea, centaurul luase b!iatul "i îi f!cuse pat de
fîn, în pe"tera-i
de m!cie" "i alteînc!p!toare. îi dase,-n loc de lapte dulce, s! soarb! sucuri
fructe de p!dure.
în acest fel, dup! un timp, el s-a-nt!rit, a crescut mare. S-a f!cut priceput
în toate ; "i-avea cam unsprezece ani, cînd a-nceput s! lecuiasc! - întîi cu
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
arta înv!#at! de la centaurul b!trîn, apoi prin iscusin#a sa - pe muntenii
din Pelion, de multe, felurite boale.
Vestea c! fiul lui Apolo este în Epidauria, t!m!duind de multe boale pe
oamenii ce merg la el, s-a r!spîndit în toat! lumea.
Veneau acolo mii "i mii, dornici s!-"i caute vindecarea. $i mul#i dintr-în"ii
"i-o g!seau...
- Asclepio, îi ziceau ei, tu nu e"ti un erou de rînd. Te ridici peste olimpieni.
Ei trimit boli "i suferin#e, pe care tu "tii s! le vindeci. De-aceea î#i vom
ridica un templu mare, unde tu vei fi cinstit mai mult ca zeii, de"i e"ti
p!mîntean ca noi.
$i-n Epidauria, pe-o culme, i-au ridicat un templu mare. Aici se
gr!m!deau bolnavii în fa#a por#ilor deschise ; "i-Asclepio se str!duia s! le
aduc! u"urare. Slujba ce se f!cea aici era de lecuirea bolii Asclepio, în
acest templu, s-a îndeletnicit, se spune, cu arta grea a hirurgiei.
$i s-a-ntîmplat, se poveste"te, un lucru neobi"nuit. Feciorul zeului luminii,
mergînd, cîndva, la un bolnav, v!zu în drumul s!u un "arpe. $arpele i se-
ncol!ci pe b!#ul de c!l!torie. Asclepio-l iovi c-o piatr!. $arpele se
descol!ci "i repede î"i dete duhul. Dar nu trecu nici un minut "i, iat!, se
ivi "erpoaica
acest - perechea
fir atinse "arpelui
limba "arpelui ucis. Ducea
ce z!cea zdrobit.unAcesta
fir deprinse
iarb!-n
la gur!. Cu
loc via#!
"i amîndoi pierir!"într-o gropi#!, sub p!rnînt. Asclepio b!g! de seam! ce
fel de iarb! adusese "erpoaica s!-"i învie so#ul. O adun! plin de r!b-
127
dare. O cercet!, s! vad! bine ce fel de însu"iri avea. F!cu din ea un leac
anume, sc!pînd pe-o mul#ime de oameni, care erau pe pragul mor#ii.
Legendele spuneau c! el ar fi-nviat atî#ia mor#i, încît se pustia Infernul.
Tartarul r!m!sese gol. $i chiar Cîmpiile-Elisee nu mai primeau destule
umbre. Oamenii cei c!uta#i de moarte fugeau în Epidauria "i se rugau plini
de n!dejde :
- Tu, fiu al zeului Apolo, d!-ne "i nou! s! sorbim din sucul fermecat al
vie#ii.
pe Nu asta,
lumea vrem unde
s! fimputem
nici unul
zîmbiprad! zeului
în voie, f!r!mor#ii
s! fimcel hapsîn.
pîndi#i Mai bine e
de Hades...
$i-Asclepio'le d!ruia miraculoase b!uturi care-i f!ceau nemu ritori.
Hades cere moartea lui Asclepio, dar..7
$i oamenii se bucurau de leacurile d!ruite de-Asclepio în1 templul s!u,
dar Hades, zeul mohorît, Tanatos, cel cu aripi negre, "i geniile infernale se
jeluiau necontenit.
- Ce se întîmpl!-acolo, sus ? Cine-i netrebnicul acela ce-i fere"te pe
p!mînteni s! nu mai cad!-n gheara mor#ii ? Ce-o s! na facem în Infern,
dac! nu mai coboar! nimeni ? Dac! r!mînenf numai noi, f!r! supu"i "i
f!r! sclavi ?...
$i Hades, tare sup!rat, s-a urcat pare-se-n Olimp sau l-a eh mat numai
pe Zeus :am împ!r#it-o-n trei : Poseidon apele din m!ri, e tot ce este sub
- Lumea
p!mînt, iar! tu, Zeus, ai r!mas st!pîn pe cer "i pd Olimp. Numai c! tu "i
cu Poseidon v-a#i luat ce este mai pl!cut.' Eu stau în bezne, socotind ziua
"i noaptea numai mor#i... $i-acum...i Acum nu-mi mai r!mîn nici umbrele
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
de pe p!mînt... Nimeni... Nimeni - auzi, tu, mare Zeus ?... nimeni nu vine
în Infern !...
- Cum asta ?... Ce s-a petrecut ? a rostit Zeus mîniat. Nu mai mor oameni
? Pentru ce ? Destinul lor e hot!rît. Nici eu nu îndr!znesc s!-l calc. Ei
trebuie s!-mb!trîneasc! ; "i-apoi s! piar!, rînd pe rînd...
- Destinul zici ?... a r!spuns Hades. M! faci s! rîd, m!rite Zeus ; "i nici un
zîmbet n-a-nflorit pe fa#a mea, de cînd m! "tiu... Oamenii vor s!
dobîndeasc!, la fel cu zeii, nemurirea "i tinere#ea ve"nic!. S! st!pîneasc!
"i-n Olimp. Ce ? L-ai uitat pe Prometeu ?... $i pe Heracle l-ai uitat "i pe-
al#i eroi asemeni lui, care-au c!lcat poruncile destinului ne-nduplecat "i
ale zeilor cere"ti, f!cîndu-ne]
128
1«8SWr-
ades de rîs spre mul#umirea "i folosul netrebnicilor muritori ? Asclepio mai
mult ca to#i a n!scocit, cu mintea lui iscoditoare, leacuri, care dau
p!mîntenilor "i tinere#e, "i vigoare. Ba, lecuin-du-i chiar de boli, le
d!ruie"te nemurirea...
- Cum ? Unde e ? S!-l v!d "i eu... a r!cnit Zeus, scos din fire, lovind cu
sceptrulde
sc!ldat într-un
m!rilenor, încît s-a cl!tinat Olimpul "i cerul tot "i-ntreg p!mîntul
adinei.
- Uite-l, i-acolo, a zis Hades, pe #!rmurile Aticii, tocmai a ridicat un
mort... Ii toarn!-n gur! b!utura, care o s!-i întoarc! via#a. îl va sc!pa de-
mbr!#i"area înaripatului Tanatos, pe care l-am trimis anume, ca s! îi
soarb! r!suflarea. Ei, ce spui, Zeus ? Ce mai spui ?...
- A"a e. Da. II v!d "i eu ! a gr!it Zeus îndîrjit.
$i-ntr-adev!r, se poveste"te c-Asclepio, în acea clip!, se str!duia s! dea
iar zile unui voinic, lui Hipolit, feciorul regelui Tezeu, ucis din uneltirea
Fedrei.
Iar Zeus, cînd a z!rit asta, a prins în mîn! un m!nunchi de fulgere
nimicitoare "i le-a zvîrlit în Atica. Asclepio a fost lovit. Focul ceresc l-a
mistuit,
de la fel
cenu"!, pe ca "i perisipit-o
care-a mama sa. N-a"imai
vîntul r!mas apoi
a sp!lat-o din elploaia...
decît o gr!m!joar!
S-a dus, neapucînd s! spun! celor din jur cum preg!tea acela b!uturi din
ierburi.
O !... Cum s-a-ndurerat Apolo, v!zînd pe fiul s!u murind sub fulgerele
olimpiene !...
Atunci, precum cîntau poe#ii, el s-a unit, ca r!zbunare, cu al#i trei zei
nemul#umi#i : Hera, Poseidon "i Atena ; "i-au încercat s! se r!scoale
contra st!pînului lor, Zeus. Ba, ar fi vrut s!-i "i r!pun! pe to#i ciclopii
f!urari, ce-n atelierele divine f!ureau fulgere lui Zeus.
Blestemul regelui Flegias îl lovea astfel rînd pe rînd - c!ci Zeus i-a
pedepsit fapta, f!cîndu-l simplu salahor, "i, împreun! cu Poseidon, a
trebuit
Asclepios!-nal#e
a r!mas zidul unei cet!#i,
mort... Hades numit! Troia.ia "i umbra "i s-o arunce în
a vrut s!-i
Infern, poate "i-n Tartar, ca osînd!... S! stea acolo cu Tantal "i cu Sisif "i
cu ceilal#i, care se chinuiau de veacuri. Ins! a mijlocit Atena pe lîng! tat!l
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
s!u ceresc, "i Zeus s-a înduplecat. A"a, Asclepio a fost "i el urcat pe bolt!
sub forma unei constela#ii.
So#ia lui, Epioneea 3, "i fetele : una Higieea, iar! cealalt! Pana-ceea, "i
doi b!ie#i, medici vesti#i în marele r!zboi din Troia 4, s-au adunat ca s!-l
jeleasc! "i s!-i cinsteasc! amintirea, urmîndu-i mai departe calea.
130
Spre slava lui, s-au cl!dit apoi sute "i sute de sanctuare "i temple mari,
împodobite, ce se numeau asclepioane 5. Cel mai m!re# din toate acestea
era în Epidauria. Templul avea gr!dini splendide, capele, altare "i statui,
stele votive, monumente, ba "i un teatru renumit, unde se adunau elinii la
s!rb!tori str!lucitoare de dou! ori în zece ani6.
Aceste temple "i sanctuare erau cl!dite pe-n!l#imi, unde "i aerul e
proasp!t, unde sînt ape de izvoare7. Aici bolnavii, cînd veneau, erau
primi#i de asclepiazi, str!juitori ai templului, "i îngriji#i cu devotament,
cum f!cuse "i-Asclepio 8.
Iat! de ce, din tot Olimpul, nici un zeu n-a avut atîtea temple "i opere de
art!, cîte i-au ridicat elinii acestui drag lecuitor, pe care lumea de-alt!dat!
l-a mai numit, precum se "tie, Soter - adic! salvator.
Note
1. Aceasta era povestea corbului, prin care elinii î"i explicau culoarea
neagr! a penelor sale.
2. în limba greac! Asclepio înseamn! alin!torul, cel care poate s! vindece
durerile. Romanii au derivat din numele lui Asclepio pe acela, mai
cunoscut, de Esculap.
Prin persoana legendar! a lui Asclepio, oamenii din antichitate legau
direct mijloacele de vindecare cunoscute pe atunci de for#a solar!.
Dealtfel, pîn! ast!zi se spune "i la noi c! „unde intr! soarele, pleac!
doctorul". Ei vedeau "i puterea lecuitoare a unor buruieni "i "tiau c!, f !r!
lumina "i c!ldura soarelui, acestea n-ar fi putut s! creasc!, nici m!car s!
r!sar!.
3. Epioneea
s!n!tatea, înseamn!
a dat Uni"titoarea
în limba noastr! - igiena
cuvîntul pe grece"te, Higieea, pentru
- igiena necesar! adic!
men#inerea s!n!t!#ii. Iar Panaceea se tilcuie"te prin cea care lecuie"te
total, de aici termenul de „panaceu".
4. Cei doi, medici care au înso#it o"tirile în r!zboiul troian se numeau
Mahaon "i Podaliro.
5. S-au g!sit pîn! acum cam trei sute de asclepioane - temple închinate
acestui legendar vindec!tor al omenirii. Astfel de asclepioane au fost la
Atena, Cos, în Pergam "i în alte multe locuri. Ele au fost îns! cu siguran#!
si mai multe, dar unele s-au d!rîmat "i altora li s-a schimbat destina#ia.
6. La Epidauria se g!sea "i statua f!cut! de artistul Trasimede, care-l
înf!#i"a pe Asclepio-Esculap ca zeu al s!n!t!#ii. El "edea pe un tron, #inînd
într-o
Clinelemîn!
era "arpele,
simbolul "ifidelit!#ii
în cealalt! un baston.
datorate La picioare
de medic avea pe
bolnavului un care-l
cîine.
îngrije"te. Bastonul ne arat! c! medicul trebuie s!-i viziteze necontenit pe
suferinzi. Jar "arpele întruchipa pentru cei vechi reîntinerirea, ce se poate
131
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
c!p!ta prin leacuri. O copie dup! statua lui Trasimede se g!se"te "i ast!zi
la Atena.
7. F!r! îndoial! c! templele se a"ezau prin locuri unde se g!sea aer foarte
bun "i, uneori, chiar ape minerale.
8. Bolnavii ajun"i în asclepioane erau pu"i la un regim de hran! foarte
chibzuit. Igiena juca un rol mare. Nu se putea intra în templu decît bine
sp!lat. Dealtfel, copila cea mai drag! a zeului era Higieea. Ea este
nelipsit! în grupurile statuare, basoreliefuri, picturi, "i chiar în efigii "i
monede, de Ung! tat!l s!u. Al#i suSerinzi urmau s! fac! "i exerci#ii
corporale ; jocuri, alerg!ri. Iar cei obosi#i sau bolnavi la minte erau trimi"i
s! se distreze în teatrul din Epidauria. In acest #el, sanctuarele lui Asclepio
aveau de fapt un caracter laic, erau un fel de sanatorii ale antichit!#ii, "i
asclepiazii primii medici. La Cos, urmînd drumul lui Asclepio, i-a lecuit pe
oameni faimosul Hipocrat, socotit întemeietorul medicinii "tiin#ifice.
Asclepiazii, alin!torii suferin#elor, reprezint! pe fiii soarelui, pe oameni,
care se pot vindeca pe ei în"i"i, f!r! interven#ii divine, prin priceperea "i
for#a lor omeneasc!. Iar Asclepio în sine este simbolul biruin#ei nobilei
"tiin#e a medicinii, creat! tot de oameni, împotriva molimelor oarbe, a
b!trîne#ii "iOmor#ii,
olimpienii. Imagine pricinuite
artistic!,degr!itoare
for#ele naturale
în acest pe care
sens, le reprezentau
o avem în statua
care se g!se"te la Ermitaj, în marile galerii de art! din Leningrad.
Asclepio-Esculap este înf!#i"at aici ca un om matur, cu barb! "i cu o fa#!
gînditoare. Artistul l-a creat înc!rcat de preocup!ri. El pare c! î"i fr!mînt!
mintea ce noi mijloace ar mai putea g!si pentru lecuirea suferin#elor
oamenilor. Opera aceasta întruchipeaz! mai bine decît altele efortul
medicinii, truda atîtor înv!#a#i, pa"ii progresului în "tiin#!. Este lesne de
în#eles de ce elinii au dat acestui legendar întemeietor al artei medicale
nimbul de semizeu "i, cîteodat!, chiar de zeu.
MELEAGRU
POVESTEA DESPRE EROUL MELEAGRU se-ncepe într-un #inut numit Etolia,
udat de#inut
Acest rîul Aheloul1.
muntos era s!rac, afar! de-o fî"ie de pe coast!, care era
bogat!-n grîne, plante-aromate "i livezi. Dar fructele "i grî-nele nu
ajungeau aproape niciodat! pentru hrana celor de jos. De"i munceau cu
îndârjire !... De"i-i rugau pe zei s! le dea roade !...
Norocul lor era doar unul : prin mun#ii #!rii etoliene umblau s!lb!ticiuni
destule. Tr!iau pe-acolo c!prioare sub#iri "i iu#i "i ml!dioase ; iepuri cu
blana cenu"ie ; lupi h!mesi#i "i vulpi viclene. To#i vîn!torii-aveau de lucru
iarna "i vara deopotriv!. A"a se mai s!lta mul#imea din foamete "i
s!r!cie.
Iar regele, stînd în ora"ul cu faim! mare, Calidonul, putea s!-"i strîng!
avu#ie din ce-i agoniseau supu"ii.
în acel an,
etolienii cînd holde
s! aib! se începe legenda Se
cu duiumul. despre Meleagru,
leg!nau s-agrîne
pe #arini întîm-plat ca
cu spice
grele, aurite, ca p!rul darnicei Demetra - zei#a sor! a lui Zeus, ce-i
ocrotea pe agricultori. $i pomii erau plini de fructe : mere, "i pere, "i
gutui. $i vi#a se-nsorea pe coaste, f!g!duind vin mult "i dulce.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ar fi aieijs! mai adaug c! regele din Calidon este, dup! poe#i, întîiul ce-a
cultivat vi#a de vie. Dionisos, trecînd pe-acolo, îi d!ruise un l!star. Iar
regele îl înmul#ise, f!cînd dintr-un l!star o vie, care d!dea vin din bel"ug.
De-atunci regele Calidonului a luat numele de Eneu 2.
Deci, bucurîndu-se Eneu c! zeii îi d!deau prilejul s! strîng!, prin supu"ii
s!i, atîtea roade, a hot!rît s!-i r!spl!teasc!. Le-a aprins focuri pe altare,
f!cînd nenum!rate jertfe.
Numai c!-n marea-i veselie, v!zînd atîtea avu#ii de roade ce trebuiau
strînse, uitase tocmai de zei#a ce ocrote"te vîn!toarea, fiica lui Zeus "i a
Letei.
133
Artemis trimite mistre#ul în Calidon
$i cum s! ui#i tocmai de ea în #ara unde vîn!toarea era un me"te"ug de
seam! ?
S-a mîniat grozav zei#a "i n-a stat mult s! se gîndeasc!.
$i, prin voin#a-i olimpian!, s-a n!pustit spre Calidon o fiar! crunt!,
monstruoas!, urma"! a mistre#ului r!pus în lupt! de Tezeu 3.
Ochii s!i ro"ii, plini de sînge, erau scînteietori ca focul. Coama zbîrlit!-i
sem!naocu-o
curgea spum!culme pres!rat!
care-i toat! cu
albea pieptul suli#e "i$i cu
puternic. s!ge#i.
r!gete Din botul
scotea s!u
cumplite,
ce-nfrico"au pe etolieni. $i fulgere p!reau s! ias! din gura lui mereu
deschis! ; c!ci iarba, cît era atins! de arz!toarea-i r!suflare, se vestejea
"i se usca.
Mistre#ul a-nceput s! scurme prin holdele aproape coapte, dînd jos "i
t!v!lind în #!rn! spicele blonde "i bogate. Zadarnic mai preg!teau ei aria
pentru treieri". Grînarele aveau s! fie la fel de goale ca-nainte. Iar fiara,
dup! ce-a c!lcat hold! cu hold! sub picioare, a urcat coasta c!tre vii.
Strugurii, care str!luceau ro"ii "i galbeni pe lungi coarde, au fost zdrobi#i,
sili#i s!-"i piard! sucul lor dulce-mb!t!tor, sub rîtul fiarei a#î#ate. M!slinii,
smul"i din r!d!cin!, î"i pr!p!deau "i ei, pe vale, rodul cel verde "i gustos,
"i ceilal#itoate.
pierdute pomi erau, de-asemeni, trînti#i, cu frunza ofilit! "i fructele
Dar monstrul tot nu-i mul#umit. Furia sa parc! se-nte#e"te. Love"te turme
"i cirezi, pe care cîinii "i p!storii nu izbutesc s! le fereasc! de col#ii lui
distrug!tori.
Poporul fuge "i s-ascunde în Calidon, cetatea mare, cea st!pî-nit! de
Eneu. Femeile presimt urgia "i foamea care-o s! urmeze, "i plîng amarnic
lîng! ziduri, #inîndu-"i pruncii strîn"i la sîn. Iar! b!rba#ii, cu ochii tulburi,
le stau al!turi, le privesc "i jalea le îneac! pieptul.
Nu mai era nici o n!dejde ca s! se curme isp!"irea. Cine-ndr!z-nea s! se
ridice contra zei#ei Artemis ?
Atunci s-a îndreptat spre oameni viteazul tîn!r Meleagru.
-s!îng!dui#i-mi, a spus el,mistre#ului
începem vîn!toarea s-adun o mîn! de vitejip!mîntul
ce pustie"te de prin regatele vecine "iîi
nostru etolian.
voi chema pe cei mai vrednici : Tezeu, eroul din Atena ; Piritou, regele
lapit ; Castor "i Polux de la Sparta ; Iason din Iolcos "i Iolau, nepotul
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
marelui Heracle. F!r! s! amintesc de al#ii, ca Telamon, Peleu, Admet "i o
copil!-arca-dian!, neîntrecut! îa vînat, ce se nume"te Atalanta.
134
Alteea se învoie"te cu plecarea fiului s!u
- S! fie-a"a cum gînde"ti tu, au gl!suit mai to#i b!trânii. Rege Eneu, tu ce
ne spui ?... So#ia ta, mîndra Alteea, nu ne d! oare nici un sfat ? Nu ne
ajut! la nevoie, l!sînd pe fiul ei s! plece la vîn!toarea asta mare ?
- îl las, a dat r!spuns Alteea. Nu m! tem pentru via#a lui, "tiu c!-i
puternic, priceput în me"te"ugul vîn!toarei "i-i îndr!zne#... E fiul meu. I-a
înso#it pe-argonau#i, cînd au adus lîna de aur. A fost "i-n alte b!t!lii "i nu i
s-a-ntîmplat nimic, c!ci am o vraj!, ce-l fere"te de moarte, pentru
totdeauna...
într-adev!r - de"i so#ie a regelui din Calidon - "i ea fusese am!git! de
zeul Ares dup! nunt!. Iar Meleagru se n!scuse, nu ca fecior al lui Eneu, ci
ca odrasl! a lui Ares. El era deci nepotul Herei "i al lui Zeus, olimpianul.
Dar numai mama "tia taina "i zeul care pîng!rise palatul regelui Eneu.
Dup! ce fiul se n!scuse, veniser!-n a "aptea noapte cele trei fete
ursitoare. Una-i urase b!rb!#ie "i-o so#ie minunat!. A doua "i m!rinimie "i
dragostemijlocu-nc!perii
acolo-n de patrie. Ultima azvîrlise-n
- un lemn defl!c!ri,
frasin,înalb
focul
"i sacru
neted -"icegl!suise
ardea,
mamei astfel :
- Odrasla ta "i a lui Ares î"i are via#a z!vorît!-n acest lemn de frasin alb.
Cînd lemnul alb, zvîrlit de mine, se va preface în cenu"!, fl!c!ul t!u o s!
se sting! "i va purcede c!tre Hades...
Mama, atunci, însp!imîntat!, p!r!sind patul de l!uz!, a scormonit cu
mîna goal! între c!rbunii de pe vatr! "i a smuls lemnul alb de frasin,
care-ncepuse s! "i ard!. L-a stins în amfora cu ap! "i-a poruncit s! i se
fac!, de c!tre me"terii cet!#ii, iute-o l!di#! de aram!. Acolo a închis
regina lemnul adus de ursitoare. Iar! l!di#a a ascuns-o într-un ungher, cel
mai ferit din tot palatul lui Eneu.
Iat! de nimica
ntîmple ce n-avea
r!u,Alteea team!
cît #inea c! ferecat
lemnul o s!-i moar!
bine înfiul. $tia c! nu o s! se-
l!di#!.
Eroii se strîng în Calidon
$i-a dat pe urm! Meleagru veste-n ora"ele Eladei c! se porne"te
vîn!toarea. S-au strîns în Calidon eroii, "i printre ei, spu-neaiTaezii, "i o
copil!, Atalanta.
Ea - fiica regelui Tegeu - de fapt, fusese p!r!sit! de tat!l s!u, cînd era
mic!, într-o p!dure-ntunecoas!. Tegeu vroia s!
135
aib!-n cas! numai b!ie#i "i nici o fat!. Dar Atalanta, norocoas!, a fost
g!sit! de-o ursoaic!, ce tocmai î"i pierduse puii. $i fiara a hr!nit copila,
cea lep!dat! de un rege - l!sînd-o mai întîi s! sug! "i deprinzînd-o, mai
pe urm!, ca
în stejari, s! culeag!
stupii dindep!dure
cu fagurii miere.zmeur!, mure "i afine, "i s! g!seasc!,
Fata era încînt!toare. Purta pe ea doar un ve"mînt scurt, prins pe umeri
cu-o agraf! - ca "i zei#a Artemis. P!rul i-era-nnodat pe ceaf!, cu
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
simplitate, f!r! dorin#a de-a pl!cea. Iar! pe spate atîrna o tolb! scump!
de argint, umplut! toat! cu s!ge#i4.
$i fata asta gra#ioas!, cu voinicie de b!rbat, avea s! fie, f!r! voie, pricin!
de nenorocire pentru eroul Meleagru - cum vom vedea numaidecît.
Strîngîndu-se dar! vitejii în Calidon, s-a-ntins osp!#ul, cum cerea datina
str!bun!, "i-au petrecut to#i nou! zile "i nou! nop#i, f!r!-ncetare. Dar,
cum s-a terminat osp!#ul, în diminea#a urm!toare, au "i pornit la
vîn!toarea monstrului care pustia #inutul regelui Eneu.
R!splat! trebuia s! aib!, cel care dobora mistre#ul : pielea "i capul lui
hidos.
In apropiere de ora" s-ar fi aflat, spuneau aezii, "i o p!dure-ntu-necat!, în
care nu intrase omul, nu retezase vreun copac. P!durea se-ntindea pe
coast!, de parc! priveghea cîmpia. $i într-acolo l!-trau cîinii, mirosind
urmele de fiar!.
Lupta se porne"te
Dar nici nu s-au pornit h!ita"ii s! strige "i s! fac! zgomot, lovind tamburii
de aram!, c-a r!sunat un groh!it.
$i dintr-o vale se ive"te mistre#ul înfrico"!tor, pornind în goan! c!tre
oameni. Cu trupul
rostogolindu-i s!u lovind copacii, el îi îndoaie sau îi frînge,
prin p!dure.
Monstrul d! buzna între cîinii, care i se a#in în cale "i se trudesc s! îl
opreasc!. Cu col#ii aprigi risipe"te întreaga hait! într-o clip!.
Mai arz!tor decît un fulger s-azvîrle apoi spre viteji, "i doi î"i pierd îndat!
via#a.
Castor "i Polux, c!l!rind pe arm!sari albi, înspuma#i, îl urm!resc, dar în
zadar. Tezeu î"i cump!ne"te lancea. îns! mistre#ul e mai iute ca vîntul ce
alearg! iarna peste colinele Eladei, "i, cum zvîcne"te prin p!dure, e foarte
greu de nimerit. Lancea se-n-fige-ntr-un copac.
136
Acum mistre#ul î"i ascute col#ii t!io"i "i lucitori într-un stejar înalt "i gros,
al c!rui
"i lemnsînt
sîngero"i e str!puns
plini de lesne. Botulucide,
pofta de-a lui parc-arunc!
"i, mugindfl!c!ri.
surd, Ochii
el se s!i mici
avînt!,
printre copaci, din nou, spre oameni...
Mul#i au însîngerat p!mîntul, dintre h!ita"i "i lupt!tori - mai ales tineri
etolieni, ce-l înso#esc pe Meleagru.
$i nu se vede vreun sfîr"it primejdioasei vîn!tori...
Dar cea mai sprinten! în lupt!, printre fl!c!i, e arcadiana, copila regelui
Tegeu, fermec!toarea Atalanta. Ea nu se las!. E în frunte. înconjur! cu
grij! fiara, "i cînd nici nu gîndeau cu gîndul, s!geata-i zbîrnîie-n v!zduh "i
se înfige sub urechea monstrului înfrico"!tor.
Fiul lui Ares vede fapta "i strig! tare spre fecioar! :
- Tu, preafrumoas! Atalanta, ai lovit cea dintîi mistre#ul. Acum pieirea lui
e-aproape
B!rba#ii cî#i"ierau
marea cinste-a
acolo vîn!toarei
s-au ro"it pîn! la: urechi.
trofeul, Iar
tu îlunul
vei avea !... cu ciud!,
a r!cnit
s!rind cu o secure-n mîini, în drumul monstrului r!nit :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Voi, tineri lupt!tori, privi#i cum lovitura de b!rbat e mai presus decît
aceea pe care-o d! o biat! fat!, "i gloria de-a r!pune fiara cea ocrotit! de
Artemis mi se cuvine numai mie...
Abia "i-a sfîr"it el cuvîntul, c! fiara i-a s!rit în piept. $i-a înfipt adînc col#ii
ei lungi, mai înainte ca securea s-o poat!-atinge cît de cît. $i l-a l!sat în
iarb! mort pe tîn!rul cutez!tor.
Cearta din pricina Atalantei
în timp ce monstrul groh!ia, c!utînd noi victime-n p!dure, "i-a încordat "i
Meleagru arcul s!u mare "i a tras. $i cum era un ochitor mai priceput
decît mul#i al#ii, una dintre s!ge#i s-a-nfipt pîn!-n pl!mînul stîng al fiarei.
Botul i s-a umplut de sînge "i, ame#it!, încerca s! se suceasc! "i s!-"i
smulg! s!geata care-i scurgea via#a.
V!zînd c! fiara nu mai poate s! se ascund! prin h!#i"uri, to#i vîn!torii au
#intit roi de s!ge#i asupra ei. Iar Meleagru, cu o lance, a mai lovit-o în
grumaz "i-a doborît-o la p!mînt.
Cu sabia i-a t!iat capul, i-a jupuit pielea #epoas! "i - dup! cum f!g!duise,
în timpul luptei - le-a întins, pe amîndou!, Atalantei.
- Prime"te premiul "i cinstirea. E"ti vîn!torul cel mai bun care se afl! în
Elada, a gr!it el "i i-a zîmbit
137
Ea s-a împurpurat la fa#! de bucurie "i pl!cere "i l-a privit pe Meleagru cu
ochii s!i str!lucitori. Poate a vrut s!-i "i r!spund!... îns! atunci s-a auzit
un glas înver"unat de ur! :
- Stai, Atalanta, nu-ndr!zni s! r!pe"ti drepturile noastre, "i nici onoarea
nu ne-o lua... Nu crede, fiindc! e"ti frumoas!, c! po#i s! smulgi premiul
rîvnit de noi, ceilal#i, venind aici.
Cel ce vorbise era rege într-un ora" învecinat 5. Puterea lui se întindea
peste r!zboinicii cure#i. El era frate cu Alteea, so#ia regelui Eneu - fiind
deci unchi bun lui Meleagru.
- Tu, ce e"ti frate mamei mele, s-a nec!jit fiul lui Ares, s! nu cutezi a
-urgisi, în fa#ace
Altminteri, mea,
? Nupecrezi
Atalanta.
cumvaAltminteri...
c! m! voi teme de sabia ce-o por#i în
mîn! ?
$i nu s-a mul#umit cu vorba. I-a smuls îndat! Atalantei trofeul d!ruit de
fiul zeului Ares "i-al Alteei.
A început o ceart! mare "i b!t!lie mai pe urm!. S-au rotit s!biile prin aer.
Iar Meleagru, ca orbit, n-a mai putut s! #in! seam! c!-n fa#a lui era chiar
unchiul, la care #inea mult Alteea. Ci l-a str!puns, în piept, cu vîrful s!biei
sale-nsîngerate - ce retezase, de curînd, capul mistre#ului r!pus.
Dup! aceast! întîmplare, care i-a întristat pe to#i, eroii cei veni#i anume
din dep!rtare, ca s! ia parte la vîn!toarea asta mare, "i-au luat în grab!
r!mas bun. S-au desp!r#it "i au plecat care-ncotro, spre #ara sa. Cu ei s-a
dus "i Atalanta,
N!vala cure#ilor copila regelui
"i ultima Tegeu, ce avea înc! în ochi lacrimi.
biruin#a
Dar cum s-au dep!rtat vitejii din Calidon, "i-a r!mas singur voinicul
nostru, Meleagru, a sunat toba de r!zboi.
Cure#ii din vecin!tate îi atacau pe etolieni.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
R!zboiul a-nceput cu furie. în fruntea o"tii etoliene era eroul Meleagru.
Numai c! mama sa, Alteea, din dragoste pentru ucisul ei frate, blestema,
îl blestema pe Meleagru "i cerea zeilor, lui Hades "i soa#ei sale, Persefona,
s!-l pedepseasc!, s!-i ia via#a.
$i aflînd asta, Meleagru atît de mult se întristase, încît nu mai vroia s!
lupte.
Se retr!sese în cetate "i, z!vorit într-o c!mar!, lîng! so#ia-i, Cleopatra,
pusese sabia al!turi, l!sînd în voia sa r!zboiul, l!sînd poporul de cure#i s!-
i biruie pe etolieni 6.
138
într-adev!r, în scurt! vreme, supu"ii regelui curet sparg por#ile în Calidon
7.
Abia atuncea, Cleopatra, soa#a iubit!, ce st!tea-naintea lui
îngenuncheat!, iar lacrimile îi curgeau fierbin#i, "iroaie, pe obraz, îl clatin!
din hot!rîre, spunîndu-i vorbele acestea :
- Nu vezi, iubite Meleagru, cum sînt r!pu"i to#i etolienii, pe care tu ai vrut
s!-i scapi de fiar!, de mistre#ul hîd ? Nu s!ri la lupt! pentru ei ? Femeile
sînt luate roabe. în curînd am s! cad "i eu. Vrei s! m! vezi tîrît!-n
"treanguri, denefericit!
stingîndu-m! vreun du"man,
?... ba chiar silit! s!-l slujesc ani îndelunga#i,
Cu-o tres!rire, Meleagru a luat din nou sabia-n mîn!.
- Piere poporul etolian ? a strigat el.
$i revenindu-"i de îndat!, s-a-nf!#i"at du"manilor în pragul u"ii, gl!suind :
- Hai s! v! m!sura#i acuma iar!"i cu mine, la"ilor !...
$i sabia i s-a înfipt în cel dintîi o"tean curet, apoi în al#ii, "i în al#ii. I-a pus
pe goan!.
Ei #ipau, "i, risipindu-se-n ograd!, fugeau ca ni"te potîrnichi.
Cî#i mai tr!iau dintre supu"ii regelui de la Calidon s-au avîntat din nou în
lupt!.
în pu#in timp au biruit.
Eroul sa
so#ia î"imult
salvase-ora"ul
credincioas!."i Dar
tot via#a
#inutul
lui etolian, la rug!mintea Cleopatrei,
se va curma...
$i asta pentru c! Alteea, în timp ce-"i blestema feciorul, luase l!di#a de
aram!. Din ea desferecase lemnul adus cîndva de ursitoare "i-l aruncase-
n focul sacru.
Lemnul arsese-n vremea asta, cît timp luptase Meleagru "i-i învinsese pe
cure#i. Iar la sfîr"itul b!t!liei, lemnul cel alb se pref!cuse într-o movil! de
cenu"!. $i tot atunci, chemat desigur de Artemis ne-nduplecata, în sl!vi
s-a "i ivit Apolo. A luat din tolb! o s!geat! "i l-a #intit pe Meleagru în
inima-i înfl!c!rat!.
Iar el, avînd în piept s!geata "i mistuit de focul ei, s-a cl!tinat ca un
stejar, pe care un topor avan l-a retezat din r!d!cini. A c!zut jos "i a
murit.
Mama, Alteea, "i-a vîrît sub sînul stîng un fier t!ios, pl!tin-du-"i astfel
vina sa.
în vremea asta, Cleopatra, îndurerat! pe urcase pe-o stînc!-nalt! "i de-
acolo s-a aruncat între pr!p!stii.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Surorile lui Meleagru, v!zînd aceast! întîmplare, "i-au smuls podoabele de
aur "i s-au pornit s! se jeleasc! pe rugul fratelui ucis.
Dar Artemis cea nemiloas! s-a nec!jit nespus de tare c! fetela plîngeau
atît pe fratele lor, Meleagru, cel doborît din voia ei.
139
$i, printr-o vraj! ne"tiut!, le-a pref!cut în ni"te p!s!ri, care rostesc cu
#ip!t jalnic : p!cat !... p!cat !... p!cat !... "i care au pe aripi pete, ca ni"te
lacrime v!rsate 8.
Spre cinstea marelui erou ce i-a salvat "i de mistre#ul zei#ei Febe-Artemis
"i de cure#ii uciga"i, aezii din Etolia au cîntat imnuri minunate, iar
sculptorii l-au d!ltuit în marmure nepieritoare 9...
Note
1. Ast!zi Etolia este cunoscut! sub denumirea de Misolonghi, iar rîul care
o ud! se cheam! Aspropotamos. Numele s!u vine de la cel dintîi
st!pînitor elin, ce s-a numit, dup! legend!, Etol, fiul lui Endimion, un alt
personaj mitologic.
2. Oineu - Eneu - înseamn! produc!tor de vin, viticultor. Enos e vinul pe
grece"te. De aici vine numele "tiin#ei ce se ocup! cu vinifica#ia : enologia.
3. Legenda a fost cîntat! de poetul roman Ovidiu, în „Metamorfozele"
sale.
4. A"a cum este descris! Atalanta de Ovidiu o vedem "i acum în Muzeul
Luvru, cioplit! de un artist antic. Fata este înf!#i"at! alergînd pe o cîmpie.
Piciorul stîng abia atinge p!mîntul plin de ierburi crude. Goana, mi"carea
elegant! cu care î"i apleac! trupul o fac pe fat! înzecit de frumoas!. $i,
f!r! voia noastr!, îi d!m dreptate lui Ovidiu, care spunea despre Atalanta
c! putea s! fie "i o fat! cu putere de b!rbat; dar "i un voinic, cu
frumuse#e de fecioar!.
5. Ora"ul Pleuron.
6. Homer ne cînt! în „lliada" scena aceasta, în chip neasemui#i
„Cît se b!tu într-ai s!i b!rbatul luptaciu Meleagru R!u p!timir! cure#ii ; ei
niciMeleagru
Fu nu putur!cuprins
s! #ie de
Piept în afar!
mînie, de zid, cu
de patima, caretoat! mul#imea. Ci-n
$i-altora-nv!luie urm!
mintea,
de"i au temei la gîndire. $i clocotind de necaz pe maic!-sa îns!"i, pe-
Alteea, Sta huzurind la nevasta cea chipe"-a lui, Cleopatra..."
„Sta Meleagru la ea mLstuindu-"i amarul mîniei
Tare-ndîrjit de blestemul mamei, c!ci ea de mîhnire
Mare cuprins!, c! el pe fratele ei omorîse,
Zel chema "i izbind cu pumnul adesea p!mîntul
Sta istovit!-n genunchi "i cu sînul stropit de plînsoare.
Dînsa cerea de la zeii din iad, Persef ona "i Hades,
Fjului moarte s!-i
140
Faptul acesta pe
uimit deseori ca oameni.
o mam! Dar,
s! cear!
a"a moartea
cum arat!fiului s!u, chiar
mitologul în legend!,
sovietic i-a
N. A. Kun,
lucrul se explic! prin aceea c! la elini mai existau înc!, din timpuri foarte,
foarte dep!rtate, urme de matriarhat. Adic! rolul principal într-o familie îl
juca, în epoca aceea, mama. Fratele el era o rud! mai apropia#i !ecît
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
oricare alta, "i omorîrea lui "tirbea prestigiul mamei, de st!pîn!. Deci
crima asta trebuia s! fie aspru condamnat!, oricine ar fi fost f !pta"ul -
chiar dac! era feciorul ei.
7. Precum ne cînt! tot Homer s
„Larm! "i pocnet la por#i, la Calidon r!sun!, cure#ii Bat în cetate la
turnuri. Se roag! de dînsul etolii Starostii "i trimit preo#i frunta"i dup! el
ca si ias! $i s!-i ajute, "i-i juruie o mare r!splat! ; pe unde-i Mai)
roditoare cîmpia cet!#ii, acolo-J. îmbie Ei s!-"i m!soare mîndre#e de
#arin! pentru mo"ie, Loc de pogoane cin'zeci, jum!tate s!-l aib! de vie,
Iar jum!tatea cealalt! s!-i fie p!mÎHt de ar!tur!. Tot st!ruia "i Oineu
c!l!re#ul, b!trînul s!u tat!; Sta el în pragul iatacului 'nalt "i ale u"ii
canaturi Le zguduia, "i-n genunchi pe fiu-"i ruga s!-l ajute. Mama,
surorile tot îl rugau ; îa zadar, c! mai tare Sta împotriv!, în zadar îi f!cur!
fierbtete rugare Chiar "i prietenii lui mai iubi#i "i mai vrednici de cinste, N-
a fost cu putin#! "i chip s! înduplece pe Meleagru Pîn! ce nu izbutir! s!-i
bat!-a odaie cure#ii Dup! ce zidul urcar! "i aprinser! marea cetate. Cade
bocindu-se atunci "i-l roag! pe el Cleopatra, Spune ce r!u i-amenin#!,
cum intr!-H cetate du"manii, Cum pe b!rba#i îi ucid, cum spulber!-n
fl!c!ri ora"ul,
tres!ri la auzulCum peamaruri,
atîtor copii îi robesc
El lu! "i femeile-ncinse
armele pe "olduri
atunci "i îndat! ie"i Inima lui
la b!taie
$i izb!vi pe etoli de ziua cea neagr-a pieirii»."
8. Este vorba de p!s!rile cunoscute sub numele de bibilici sau pichere,
care au parc! aripile "i penele stropite de lacrimi "i care #ip! necontenit,
de parc! ar c!ina pe cineva. A"a î"i explicau elinii apari#ia acestei specii
de pas!re. O legend! asem!n!toare se afl! "i în folclorul nostru pe seama
acestor p!s!ri.
9. Sculptorul elin Scopos din sec. IV î.e.n. l-a d!ltuit în marmur!. O copie
a acestei statui se mai g!se"te în Muzeul Vaticanului din Roma. Eroul este
în p!dure, dup! victoria lui atît de greu dobîndit!. Capul oribil al
141
mistre#ului
cat!, plin deeste pe unspre
credin#!, butuc al!turi,
stâpîn. Fa#adinele care-l
eroului, înso#ise
senin!, la vîn!toare
se îndreapt! îns!
probabil c!tre solia din Calidon care ii mul#ume"te pentru c! a sc!pat
#inutul etolian de monstrul înfior!tor. Dar tobele r!sun! tare "i to#i îl
roag! pe Meleagru s! porneasc! din nou la lupt!, în fruntea o"tirii
etoliene, "i s!-i opreasc! pe vr!jma"ii cure#i care le amenin#! cetatea.
Statua este f!cut! în a"a fel, încît a"tep#i ca Meleagru s! se mi"te, s!-"i
deschid! gura "i s! r!spund! spre solie : - Lua#i armele, "i s! pornim .'...
ORFEU $l EURIDICE
ÎN TRACIA 1 muntoas! a vie#uît, se spune, primul dintre aezi, cel dintîi
cînt!re# de imnuri din Elada.
Cînt!re#ul acesta a fost numit Orfeu. El s-a n!scut în casa unui rege,
Eagru,
inspira ce-i cîrmuia
poezia epic!pe"i traci. Iar mama
arta de-a vorbi lui a fost"iginga"a
frumos Caliopa,
mi"c!tor. Muza muza
a fostce
o
vreme so#ia lui Eagru.
Atîta c! Orfeu, de"i n!scut în casa regelui trac Eagru, avea "i el drept
tat!, ca "i Asclepio, pe marele Apolo, zeul ocrotitor al cântecului dulce.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
N!scîndu-se copilul, mama i-a pus pe limb! trei stropi cura#i de rou! "i a
rostit o vraj!. I-a h!r!zit s! poat! s-alc!tuiasc! stihuri, iar vorbele s!-i
curg! din gura lui ca mierea. Tat!l, zeul Apolo, i-a d!ruit o lir! "i i-a urat
s! cînte dintr-însa mai frumos ca vîntul cînd fo"ne"te prin frunzele p!durii,
mai cald "i mai duios decît privighetoarea în nop#ile cu lun!. S! nu fie-
ntrecut de nici un om pe lume, cînd "i-o-nstruna el lira. S! cînte melodii la
fel de-armo-nioase, cum sînt acelea care îl desfat! pe Zeus la ospe#e-n
Olimp.
Crescînd Orfeu mai mare a început s! umble prin #ara lui Eagru, cu lira
sub#ioar!. To#i cî#i îl întîlneau se minunau de vorba pl!cut! ce-o avea, ca
"i de-n#elepciunea pe care-o dovedea cu ori"ice prilejuri feciorul lui Apolo.
Astfel se poveste"te c-atunci cînd se certau, din pricini felurite, supu"ii lui
Eagru îl chemau pe Orfeu sâ le fac! dreptate. Iar el, cu vorbe bune "i
sfaturi în#elepte, împ!ca pe vr!jma"i "i-i f!cea s!"i dea mîna.
Un cînt!re# f!r! seam!n
Iar lira lui m!iastr! îi fermeca pe to#i2. Cîntecul s!u era atîtde frumos, c!
oamenii-ascultîndu-l î"i uitau întristarea. Inima bântuit! de prea multe
necazuri î"i g!sea alinare "i se înveselea.
Dar cecea
rîsul, spunmaieucrud!
de oameni - cînd fiareleî"i
dintre s!lb!ticiuni, p!durii
culca veneau
botul în jurul s!u ! Chiar
143
umed de sînge pe piciorul aedului Orfeu "i îi sorbea adesea graiul
melodios. $i tot felul de p!s!ri se adunau pe ramuri. Ba chiar, de vre#i s!
"ti#i, elinii povesteau c! lira lui vr!jit! f!cea s! se desprind! din r!d!cini
copacii. Ei lunecau pe v!i "i veneau s!-i umbreasc! fruntea îngîndurat! "i
plin! de vis!ri. Mun#ii se cl!tinau. Pietrele se mi"cau "i se rostogoleau
pîn! lîng! Orfeu, s!-i #ie loc de jil#uri 3. Natura, fermecat!, c!uta s! se
apropie de aed cît mai mult "i s!-i asculte viersul, poemele sublime,
neîntrecute înc! de nimeni pîn!-atunci.
$i, devenind Orfeu fl!c!u în toat! legea, a înso#it eroii pleca#i c!tre
Colhida
De n-ar s! dobîndeasc!
fi fost lîna lui
cu ei feciorul berbecului de toat!
Apolo - cu aur. îndr!zneala de care-au dat
dovad! vitejii-argonau#i - n-ar fi putut nici unul s!-"i mai revad! casa,
p!rin#ii "i copiii. Prin sunete de lir! a domolit mînia unor stînci fioroase,
numite Simplegade, care striveau adesea cor!biile eline. Tot el a adormit
în viers mole"itor balaurul cel groaznic, care p!zea-n Colhida acea lîn! de
aur "i-a nimicit, prin cîntec, vraja am!gitoare a unor fete-p!s!ri, ce se
chemau sirene "i încercau s-afunde pe marinari în valuri.
A mai f!cut Orfeu "i-alte ispr!vi de seam!. Dar n-a luptat cu lancea sau
sabia sau arcul. Arma lui i-a fost lira, "i, totu"i, a învins. (Ispr!vile-s prea
multe. Nu le mai amintim.)
Ar fi s! spunem totu"i c! fiul lui Apolo "i-al muzei Caliopa s-a-ndr!gostit
de-o nimf!. fericirea,
s!-"i scalde Se chemaprivindu-i
Euridice cu
; "i-n ochii
nesa# zileei"i cei verzi
nop#i de-aîi rîndul...
pl!cea lui Orfeu
Adesea Euridice îl ruga pe Orfeu s!-"i reverse din lir! divina-i armonie, ca
ea, cu alte nimfe, s! poat! d!n#ui în tactul muzicii .
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Orfeu o asculta "i atingea îndat! coarda melodioas! c-un be#iga" de-
argint, f!cînd s! izbucneasc! din lir! un nou val de sunete vr!jite. Vroia s-
o-nveseleasc! pe preafrumoasa nimf!. S-o "tie mul#umit!. Nu b!nuia,
s!rmanul, soarta-nsp!imînt!toare ce-i era h!r!zit!, peste pu#in! vreme ;
c!ci draga-i Euridice n-avea s! aib! parte, prea mult, de bucuria ce-o
r!spîndea Orfeu, prin cîntecele sale.
Pierderea frumoasei Euridice
S-a întîmplat ca fata s! fie îndr!git! "i de un alt fl!c!u, un cresc!tor de-
albine, pe nume Aristeu. $i, aflînd Aristeu c!-n casa lui Eagru se
preg!te"te nunta, s-a hot!rît s-o fure pe nimfa Euridice.
144
Ca s!-"i îndeplineasc! gîndul acesta r!u, care nu îi da pace, Aristeu s-a
ascuns într-un desi" de arbori. A a"teptat o vreme, precum pînde"te tigrul
juninca din poian! "i-i gata doar s! sar!.
Veghind plin de r!bdare, iat! se ivi clipa cînd nimfa Euridice r!mase
singuric!. Atunci se repezi "i vru s-o ia în bra#e.
Nimfa, înfrico"at!, v!zîndu-l pe-Aristeu din umbr! cum s-a-vînt!, a "i
luat-o la fug!. Aristeu, îndîrjit, a pornit dup! ea, "i, cum era mai iute "i c-
un picior
Atît c! - mai
din ager, a fost- gata
gre"eal! s-o prind!.
frumoasa Euridice, s!rind peste un trunchi de
stejar r!sturnat, nimeri într-o groap!. Aici era un "arpe cu pielea-
mpestri#at! "i col#ii venino"i. Nimfa-l calc! pe "arpe. Acesta se întoarse.
Se-ncol!ci îndat! pe glezna Euridicei "i î"i înfipse col#ii, strecurîndu-i
veninul sub pielea sub#iric!.
Orfeu, ce auzise #ip!tul Euridicei, porni "i el în fug!, cu inima b!tîndu-i ca
un ciocan în piept, Ajunse doar s-o vad! pe nimf! cum se stinge.
O jale f!r! margini sim#i în el aedul, în timp ce Aristeu - acela ce fusese
pricina mor#ii ei - se mistuia-n adîncuri verzi-negre de p!dure.
- Zeus, m!re#e Zeus - strig! spre cer Orfeu, b!tîndu-se cu pumnii în
fruntea ca de filde" - pogoar!-te cu mil!, acum, asupra mea. D! via#!
Euridicei...
Dar cerul, alb!strui, r!mase mut ca stînca.
Nici cîntecul de lir! nu mai clinti pe nimfa ce p!r!sise lumea.".: Orfeu,
trîntit în iarb!, o-mbr!#i"a cu sete "i o chema zadarnic
s! vie împreun! cu el, acolo unde totul sta preg!tit de nunt!. Plînsul lui
cel fierbinte îi zguduia pe oameni "i mul#i - dornici
s-aline pe cel ce-i mîngîiase cu viersul s!u vr!jit - îi gl!suiau
astfel:
- Nu plînge. E zadarnic. Iubita #i-e la Hades. Asta i-a fost ursita "i nu ai ce
s! faci. Cat! s! te supui voin#ei olimpiene...
- Nu. Nu m! voi supune... ! a gl!suit Orfeu. Voi pleca spre Infern, de-ar fi
s! r!t!cesc pe drumuri toat! via#a ; "i am s!-mi caut mireasa. M! voi
ruga de pe
întoarc! Hades. Oricîtmea...
Euridice-a ar fi de crunt, oricît de nemilos, trebuie s !-mi
Luîndu-"i pe um!r lira "i un toiag în mîini, Orfeu s-a îndreptat c!tre un
mic sanctuar pe care-l avea Hermes. Acolo s-a rugat de feciorul lui Zeus,
pristavul din Olimp, ca s!-l c!l!uzeasc! pe drumul spre Infern, "i i-a
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
jertfit un #ap cu blana ca t!ciunii, din turmele regale, cum cerea obiceiul.
L-a prosl!vit în imnuri. Apoi, f!r! z!bav!, a pornit iar la drum, c!tre
Peloponez.
$i, în Peloponez, la capul Tenaron 5, era o pe"ter!. Nici un om nu-
ndr!znea s! treac! pe acolo de la l!satul serii. Credin#ele str!-
II
145
Vechi spuneau c!-n pe"ter! erau furii, erinii "i fel de fel de iazme, ce-i
sugrumau pe oameni cînd încercau s! intre. C!ci pe"tera aceea era de
bun! seam! una din por#ile spre t!rîmul lui Hades.
p!trunde în Infern
:..$i, poposind Orfeu la capul Tenaron, n-a vrut s! #in! seam! de vorbe "i
pove#e.
- Spune#i !... Asta-i intrarea spre negrele genuni, unde domne"te Hades ?
întreba pe localnici.
- Da, da !... r!spundeau ei. îns! nu cuteza, str!ine, s! te-apropii prea
mult de-aceste locuri. E"ti tîn!r. E p!cat... Furiile stau de straj!... Ele n-
a"teapt! mult "i te strîng de grumaz... Cî#i n-au pierit acolo !... Stai...
-Stai...
Aud. Unde
Dar nute mi-e
duci ?team!
Tu n-auzi vorba spre
!... rostea noastr! ?
ei Orfeu. O caut pe Euridice. $i
dorul pentru ea îmi d! puteri s! lupt, s!-l înfrunt "i pe Hades. Am arm!
lira mea... Cu ea o s! întâmpin geniile infernale, voi risipi destinul...
L!sa#i-m! s! trec...
$i, înstrunindu-"i lira. cîntînd necontenit, Orfeu a p!"it drept spre pe"tera
aceea care-"i c!sca gîtlejul umed "i-ntunecat, c!tre aria m!rii.
Nu s-a temut de furii, de geniile crude, p!"ind prin fa#a lor, senin "i f!r!
fric!.
$i iac!t!-l trecut, din pe"tera adînc!, într-un t!râm de umbre ciudat "i
misterios. Coboar! pe poteci unde-i a#in piciorul tufele în-cîlcite de scai "i
m!r!cini. îl zgîrie "i-l r!nesc...
Dar el nu Aici
Aheronul. #ineerau
seam!, "i merge
pe #!rmuri mai
sute "i departe, pîn! z!re"te
mii de umbre, rîul cel
ce a"teptau vîn!t,
s! treac!
"i se rugau de Haron, luntra"ul cel b!trîn, s!-i duc! peste ape, cu barca-i
putrezit!. Haron cerea obolul. Cine nu i-l pl!tea mai r!mînea pe #!rmuri,
r!t!cind, am!rît, cam o sut! de ani.
îns! aedul cînt! lui Haron cel ursuz, din lira sa de aur, un cîn-tec minunat.
Luntra"ul se îndur!. îl trece pe Orfeu pe malul cel!lalt.
Acolo alte piedici. Cerberul st! de paz! la por#ile de-aram!. Latr! "i url!
tare. Iar "erpii-ncol!ci#i pe capetele sale "uier! fioros, silin-du-se s!-l
mu"te cu col#ii-nvenina#i pe fiul lui Apolo.
El î"i înstrun! lira. Coardele ei r!sun!, "i dinele se las! pe pîn-tec, la
p!mînt. Firea lui du"m!noas! se schimb! dintr-o dat!. Ochii
146
s!i cat! blînd. în acest chip, aedul poate s! treac!-n voie c!tre palatul
unde s!l!"luie"te Hades.
$i fratele lui Zeus îi strig! de departe :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Cine e"ti tu ? Ce vrei ? Cum cutezi, p!mîntene, s! intri nepoftit în #inutul
t!cerii ?...
Orfeu cat! spre Hades f!r! de-nfrico"are, "i-i spune doar atît :
- D!-mi voie, pream!rite st!pîn peste-ntuneric "i umbre f!r! via#!, s!-#i
glâsuiesc în viers...
$i n-a"tept! r!spunsul ce vrea s! i-l dea Hades. Ci prinde-n bra#e lira cu
coardele de aur, pe care i-o d!duse la na"tere Apolo. $i gura lui, în care îi
picurase muza stropii cura#i de rou!, începe s! rosteasc! stihuri mai
dezmierdate ca "oapta de iubire sau somnul care prinde în bra#ele lui
pruncul, cînd este leg!nat la sinul cald al mamei.
Zeul Hades se îmblînze"te
Ii poveste"te-n stihuri dragostea cea curat!, care-l înl!n#uise pentru
întreaga via#! de nimfa Euridice. Speran#ele-nflcrite ce le p!strau în inimi.
Cum regele Eagru le preg!tise nunta. Iar zeu] Himeneu, cel ce-mpline"te
legea sfînt-a c!s!toriei, cu aripi nev!zute, venise de la Creta, unde-"i
avea palatul ; "i-"i aprinsese facla. Dar facla nu arsese cu fl!c!ruie alb! -x
cum cerea datina - ci r!spîndise numai un fum înec!cios. Asta, ca
prevestire a tristei întîmpl!ri ce urma s!-i loveasc!.
fîi!r!
cînt!
de Orfeu apoi; de
r!suflare declipa neuitat!
gemetele salecînd
; de"î-a v!zut
jalea ce-aiubita c!zut!
cuprins la p!mînt,
întreg poporul
trac.
To#i cî#i ascult! cîntul divinului aed, acolo, în Infern, nu pot s!-"i
st!pîneasc! suspinele din piept. Geniile infernale tac toate cople"ite de
pream!rea durere din glasul lui Orfeu. Tantal "i-a uitat foamea "i setea
deopotriv! ; Sisif nu mai ridic! pietroiul greu pe coast!, "i Ixion, acela ce
se-nvîrte"te ve"nic pe-o roat! de aram! înl!n#uit cu "erpi, r!mîne
nemi"cat.
întreita Hecate î"i "terge pe obraji o lacrim! fierbinte. $i Cora-Persefona
î"i las! fruntea alb! pe um!ruj lui Hades, str!puns! de t!i"ul amarnicei
mîhniri din viersul lui Orfeu.
- Gînde"te-te,
un zeu viclean tu,
#i-arHades - maizigi!suie"te
r!pi într-o so#ia multel, pe blînd acord de lir! - dac!
iubit!,
147
n-ai suferi ca mine ?... Nu ai pleca s-o cau#i ?... R!spunde-mi, nu c!ta
încolo cu privirea...
în timp ce zeul tace, soa#a-i, Persefona, întinde c!tre Hades o mîn!
rug!toare "i-i cere s! s-aplece cu mil! spre aed. Dragostea ce-l une"te pe
el de Euridice este cu mult prea mare. Chinul ce îl îndur! Orfeu - pierzînd
mireasa în ziua nun#ii sale - este sfâ"ietor...
$i zeul, care-altminteri nu are nici o mil!, acuma se înclin! mi"cat c!tre
Orfeu.
- Voi face, zice el, pentru iubita ta, ceea ce nu se cade nici unui muritor.
Se
- M!va leg
întoarce-n lume, urmîndu-te
mai dinainte pe tine.
s!-ndeplinesc orice,Dar trebuie s!-mi
îi r!spunde promi#i...
Orfeu, cu glasul
gîtuit de marea bucurie c!-"i va rec!p!ta pe scumpa-i Euridice.
$i Hades îi mai spune :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Cînd vei urca, Orfeu, spre cel!lalt t!rîm, s! nu-ntorci cumva Capul, s!
nu-ncerci s-o prive"ti...
- De"i m! arde dorul "i clipele îmi par veacuri nem!surate, nu voi c!ta
spre ea, dac! a"a #i-e vrerea, mai spune iar Orfeu.
- Dac! te vei întoarce "i vei privi spre nimf!, cu-o clip! înainte de-a c!lca
pe p!mînt, o pierzi pe totdeauna, a ad!ugit la urm! zei#a Persefona. Nu
mai e nici un mijloc s-o po#i rec!p!ta...
- A"a... A"a voi face !... a gl!suit Orfeu.
Deci, mul#umind lui Hades "i Corei-Persefona, c!l!uzit pe Her-mes a
plecat spre p!mînt. $tia c! îl urmeaz! "i nimfa Euridice. Dar nu-ndr!znea
s!-ntoarc! înspre iubit! capul, de team! s! n-o piard!, cum îi spusese
Hades.
Mergea cîntînd din lir! "i rostind mîndre stihuri ; "i-n minte-o cerceta pe
Euridice-a lui : „E tot atît de alb! ? Mai este dr!g!stoas! ? Nu s-a
schimbat cumva ?"...
$i inima-i o dat! cu lira lui cînta cîntec de biruin#! "i dor înfrigurat, în timp
ce se urca înspre p!mîntul nostru. Mai erau cî#iva pa"i... Ce spun ? Numai
un pas. $i Orfeu trecea pragul din pe"ter! afar!.
Dar în acel
cumva moment
în bezna a fost"istr!puns
infernal! de team!.
nu e-n urma lui ? Dac! mireasa lui s-a r!t!cit
Atunci a întors capul îngrijorat s-o vad!. O vede, fericit, cum merge lîng!
Hermes. Vrea s!-i spun! eva. Dar dalba lui mireas!, f !r! de nici o vorb!,
îns! cu bra#ele deschise c!tre el - parc! l-ar fi strigat - alunec!-n Infern.
De data asta îns! e pentru totdeauna 6.
.148
Numai cîntecul îi r!mîne
Zadarnic a-ncercat din nou Orfeu s! treac! de rîul Aheron. Nu l-a mai luat
luntra"ul, cel care duce mor#ii în #inutul lui Hades: Zadarnic s-a zb!tut, a
plîns, l-a implorat "i i cîntat din lir!.
Hades orînduise s! nu fie l!sat pentru a doua oar! în sumbrul s!u palat.
Nefericit,
mai Orfeu
vad! în ochis-ar
nici ofi femeie
ascuns,; se
c!cispune, în mun#ii
î"i reamintea deTraciei.
scumpa-iNuEuridice
dorea s!"i
inima-i r!nit! se sfî"ia mai mult.
De auzea-n p!dure rîsete de copile, dac! pe malul apei era cumva vreo
nimf!, Orfeu î"i tr!gea haina pe fa#! "i fugea. Ei bine, tocmai fuga le a#î#a
pe-acestea s!-ncerce "i s-atrag! în mreje de aed.
Astfel s-au scurs cu greu vreo trei sau patru ani. Singurâ-i mângâiere era
doar cîntecul, în care prosl!vea iubirea f!r! margini, dincolo de mormînt.
Dar se aflau pe-atuncea, în Tr!da, bacante, frumoase preotese, care-l
slujeau pe Bachus, zeul cel dezm!#at. Acestea nu-l iertau pe fiul lui Apolo,
fiindc!-i p!stra credin#! pierdutei Euridice.
$i cum se poveste"te, ele se tot iveau în fa#a lui, cu sila-, cîntînd sau
d!n#uind sau azvîrlindu-i
de îndr!zneal! "i-l pofteauflori legate-nînchinate
la serb!ri buche#ele. îl ispiteau
lui Bachus cu vorbe
- adic! pline-
la orgii.
-_
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
îns! el le gonea întruna, cu dezgust. Le blestema - spunînd c! ele înjosesc
numele de femeie - "i se urca în munte, mai sus, s! nu le vad! purtarea
desfrînat!, pe care-o dovedeau.
Atîta c! nici ele nu s-au l!sat înfrînte. L-au urm!rit în munte "i l-au
încercuit.
- De nu prime"ti, Orfeu, s! tr!dezi amintirea iubitei Euridice, s! "tii c! vei
muri !... i-au #ipat laolalt!.
- O, moartea, unde este ? le-a dat r!spuns aedul. Prin ea mai pot ajunge
s-o v!d pe Euridice...
$i auzind acestea, în ura lor turbat!, ame#ite de vin, bacantele acelea "i-
au împlântat în el zecile de pumnale, cu care sfîrtecau #apii sacrifica#i
st!pânului lor Bachus.
Trupul însângerat l-au aruncat în Hebru 7.
La timp au s!rit îns! "i cele nou! muze, avînd pe Caliopa, mama lui, între
ele. I-au ridicat din ap! corpul s!u f!r! via#! "i l-au înmormântat într-un
templu, Liberta, pe muntele Olimp.
Doar capul r!m!sese rostogolit pe valuri, "optind necontenit, cu buzele
albite, numele prea iubit al nimfei Euridice. Iar capul s!u "i lira au ajuns
pîn!-n Lesbos - o insul! în care a înflorit poezia 8.
149-
Muzele "i Apolo au luat aceast! lir!, care mi"case mun#ii, fiarele "i pe
Hades "i au pus-o pe bolt!.
Luce"te între stele. E constela#ia Lirei.
Iar poemele 9 lui au r!mas între oameni, ve"nice ca iubirea jurat!
Euridicei !...
Note
1. Vechii elini în#elegeau prin Tracta #inuturile m!rginite la miaz!noapte
de Propontida "i de Marea Egee, la r!s!rit de Pontul Euxin sau Marea
Neagr!, la asfin#it de fluviul Strimon, ast!zi Karasu ; iar! la miaz!noapte
de Istru sau Dun!rea cea larg!.
2. Intr-un
stau desenluipecuuncoifuri
în preajma vas este
pesteînfplete
!#i"at"i Orfeu,
cu suli#iînîn#ara luigata
mîini, Eagru. Tracii
parc! de
lupt!. Poetul cînt!re# este a"ezat în mijloc, cu ochii c!tre slav!. în mîini
#ine lira. Nu "tim ce roste"te, dar fe#ele r!zboinicilor, în!sprite de lupte "i
greut!#i, parc! se lumineaz! "i uit! de urgia pe care o preg!tesc, de
moarte "i r!zboi. Se vede marea putere a cîntecului, a artei, asupra lor.
3. A"a ni-l reprezint! pe fiul lui Apolo "i al muzei Caliopa un mozaic
dezgropat în ora"ul Pompei "i aflat ast!zi la Palermo. în jurul lui se v!d
strînse zeci de s!lb!ticiuni: maimu#e, leoparzi, lei cerbi, p!s!ri, ba chiar "i
"erpi "i broa"te, care-i ascult! viersul.
4. O astfel de imagine a pictat artistul francez Nicolas Poussin în opera
intitulat! „Orfeu "i Euridice", aflat azi la muzeul municipal din Chantilly.
într-o
cîteva splendid!
nimfe la îmbinare de culoriAltele
poalele p!durii. sînt zugr!vi#i
se scald!oamenii "i natura.
în undele Se v!d
str!vezii ale
rîului Hebru. In z!ri se înal#! mun#ii, ad!postind cetatea cu zidurile sure,
în care v!zuse lumina zilei feciorul lui Apolo. întreg tabloul respir!
m!re#ia, puterea suveran! a artei : a cîntecului "i poeziei. Orfeu, cu
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
be#iga"ul de argint în min!, se preg!te"te s! cînte, înso#indu-"i vocea cu
Ura, cel mai frumos dintre cîntecele pentru preaiubita lui Euridice.
5. Ast!zi capul Matapan.
6. Scena este admirabil redat! într-un basorelief din secolul al V-lea
î.e.n., care se g!se"te acum la Neapole. Ea a fost cîntat! "i de marii poe#i
antici: Eschil, Pindar, Hora#iu, Ovidiu "i, mai ales, Vergiliu, în „Georgi-
cele" sale. In epoca modern! nenum!ra#i arti"ti au abordat aceast! tem!
în muzic!, teatru, poezie "i artele plastice. Bun!oar!, în muzic!, germanul
Gluck a creat, pe motivul acesta legendar, una dintre cele mai frumoase
lucr!ri, intitulat! „Orfeu "i Euridice". Semnifica#ia pierderii Euridicei de
c!tre Orfeu pare a fi aceea c! faptele mari, hotârîtoare în via#!, nu se pot
des!vîr"i f!r! r!bdare "i sacrificiu pîn! la cap!t.
7. Rîul Mari#a de ast!zi.
150
8. Aici vor crea mal iîrziu poe#ii Alceu "i Safo.
9. Lvi Orfeu i se atribuie o serie întreag! de poeme, care au fost de fapt
create mult mai tîrziu, de"i unele fragmente par a fi urme veritabile de
poezie orfic!. Tot despre el se spune c! avea "i darul profe#iei, fiind fiul lui
Apolostîncile
între - "i c! insulei
ar fi organizat
Lesbos, a"a-nvmitele mistere c!
se zice dealtminteri orfice. Capul
a avut s!u,
darul s! prins
fac!
profe#ii mult! vreme dup! moartea poetului.
întemeierea tebei
Cadmos ; Zetos "i Amfion ; Edip
DUP& CE ZEUS A R&PIT-O PE EUROPA, Agenor, regele Si-idonului , nu s-
a-mp!cat deloc cu gîndul ca draga lui copil! s! r!mîn! prad! aceluia care-
o r!pise. $i-a poruncit celor trei fii ai s!i : Fenix, Cilix "i Cadmos s! plece-
n toat! lumea "i s!-i g!seasc! fata.
- Dac! v! ve#i întoarce f!r! de sora voastr!, le-a gr!it Agenor, s! "ti#i c!
v! ucid ; c!ci nu mai merita#i s!-mi fi#i mo"tenitori... Au plecat dar b!ie#ii
pe drumurile lumii, c!utînd-o pe Europa.1 Au mers ei ce-or fi mers... "i
cei doi fra#i
n-aveau mai mari
curajul s!-"iaumai
ostenit degrab!.
revad! tat!l, Sau
s-aur!t!cit
oprit depeCadmos.
coclauriFiindc!
"i au
întemeiat ni"te ora"e noi. Fenix a ajuns rege în #ara ce i-a luat de-atunci
numele lui : Femeia bogat!. $i Cilix de asemeni, în alt #inut vestit, numit
Cilicia. Doar Cadmos, fl!c!u vrednic, a p!"it mai departe. A str!b!tut
#inuturi aspre, necunoscute, plecînd din Asia. A plutit peste m!ri, "i, dup!
mult! vreme, a ajuns în Elada.
Aflînd el c! la Delii se afl! un oracol, unde Febus-Apolo prezice viitorul, s-
a urcat cu greutate pe muntele Parnas, în #inutul Focidei. S-a plecat lui
Apolo "i i-a cerut înv!# ce trebuie s! fac!. Ar vrea s!-nving! mon"tri, cum
a învins "i-Apolo pe balaurul Piton, mon"tri ce-mpov!reaz! p!mîntul cu
urgie. Ar vrea s! "i ridice o cetate vestit!.
Apolo
poate i-a
s! r!spuns
ridice o prin gura
cetate Pitiei c!
vestit!, darpoate s! înving!
s!vîr"ind un el
acestea monstru
însu"i fioros "i
va pl!ti
prin grele suferin#e.
Tîn!rul sidonian s-a învoit cu toate. $i-atunci zeul Apolo l-a-n-demnat s!
porneasc! înspre rîul Cefis. $i i-a mai povestit c!-n drum va întîlni un
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
juncan fermecat, cu p!rul ca z!pada. Cadmos s! urm!reasc! animalul
acesta, pîn! ce s-o opri ; "i-acolo unde el va-ncepe s! mugeasc!,
culcîndu-se în iarb!, poate s!-nal#e ziduri, s! fac-o fort!rea#!.
Plecînd Cadmos din Delfi, a tot c!l!torit pîn-a v!zut juncanul p!scînd pe
un ima" 2.
152
Animalul acesta era alb ca om!tul, "i, z!rindu-l pe Cadmos, a pornit c!tre
rîu. Fugea "i-ntorcea capul. Fugea "i iar!"i sta, r!su-cindu-"i spre tîn!r
fruntea împodobit! cu ni"te coarne mari, galbene, lucitoare. Parc!-i tot
f!cea semne s-alerge-n urma sa.
$i, înso#it de prieteni - care veneau cu dînsul înc! de la Si-don - Cadmos a
urm!rit juncanul fermecat vreme de nou! zile
El l-a c!l!uzit printre codrii umbro"i, pîn! pe o colin! toat! sm!l#at!-n
flori. Acolo s-a oprit "i s-a lungit în iarb!. A ridicat -spre slav! capul
încoronat "i a mugit prelung3.
Doborîrea balaurului lui Ares
Cadmos a în#eles c-acela este locul unde va trebui s!-"i ridice cetatea. A
s!rutat p!mîntul pe care ajunsese din voia lui Apolo, "i primul gînd i-a
fost s-aduc!
trainic!. sacrificii
A trimis cî#iva pream!re#ului Zeus,
prieteni s! caute ca viitoarea
un izvor. cetate ap!
Din el s-aduc! s! fie
în
amfore de lut. S! fac! liba#iuni, f!r! de care jertfa nu ar fi fost primit! de
Zeus în Olimp.
Tovar!"ii lui Cadmos au pornit prin p!dure, cercetînd peste tot, pîn! ce au
z!rit un pîrîia" zglobiu ; iar! pu#in mai sus au dat de-o pe"ter! cu o
intrare joas!, bine ad!postit! de un bunget umbros "i gr!mezi mari de
pietre. Din pe"tera aceea #î"nea pîrîul rece, limpede, de cle"tar.
$i, veseli, sidonienii au vrut s! toarne ap! în prima amfor! ; dar pe
nea"teptate, din pe"tera adînc!, a #î"nit un balaur cu solzii de aram! "i
ochii fioro"i. Pe cap, monstrul purta o creast! zim#uit! "i gîtul s!u avea o
pung! de venin, mai groas! ca o bute. Iar gura otr!vit! era b!tut! toat!
în trei rînduri
Balaurul de col#i,era
cu creast! lungi
fiulcaluini"te pumnale.
Ares, zeul cel viforos, "i str!juia izvorul
tat!lui s!u ceresc "i tot acel #inut, pe care-l st!pînea întocmai ca un rege.
F!r! mult! tocmeal!, balaurul lui Ares s-a rotit c!tre so#ii lui Cadmos din
Sidon "i i-a încol!cit ; apoi i-a otr!vit, înfigînd în ei col#ii s!i ascu#i#i "i albi.
în vremea asta Cadmos, v!zînd c! seara vine "i so#ii nu se-ntorc, a pornit
s!-i g!seasc!. A r!t!cit "i el prin umbrele p!durii, pîn! ce a sosit la izvorul
lui Ares, "i, cînd acolo, iat!-i !... Prietenii erau mor#i "i monstrul sta lungit
pe trupurile lor, sleindu-le de sînge.
Tîn!rul sidonian a luat atunci o stînc!, "i, cum era voinic l-a lovit cu
putere pe feciorul lui Ares. Dar solzii de aram! l-au ocrotit
153
pe monstru
zvîcnit de greaua
deodat!. lovitur!,
S-a ridicat ce mai
în sus, ar fi nalt
d!rîmat
decît "icopacii,
zidul unei
"i l-acase.
#intitElpe
a
Cadmos cu ochii arz!tori, în timp ce întreita lui limb! îi juca în gura-
nveninat!, "i, "uierînd ca vîntul, cînd spulber! nisipul pe #!rmurile m!rii,
s-a repezit la el.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Numai c! sidonianul era un lupt!tor cum nu-s prea mul#i pe lume ; "i
neînfrico"at, l-a-ntîmpinat pe monstru, precum se cuvenea, cu sabia "i
lancea.
Balaurul s-a-ntors, încol!cit pe coad!. Atunci, viteazul Cadmos mi l-a lovit
cu lancea atîta de puternic, încît a str!b!tut gîtul gros de balaur. $i arma
s-a înfipt într-un trunchi de stejar. Balaurul lui Ares a r!mas priponit de-
acel trunchi de stejar, care s-a aplecat sub prea marea povar!.
Dup! aceast! fapt!, fiul lui Agenor a auzit un glas :
- Ares iube"te mon"trii. Tu ai ucis un monstru care-i era "i fiu. Pentru
aceast! fapt! ai s! pl!te"ti amarnic, pref!cîndu-te-n "arpe...
Cadmos s-a-ntors pe dat! cu sabia în mîn!, crezînd c!-i alt du"man.
Na"terea poporului teban din col#ii de balaur
Da-n fa#a lui era îns!"i Palas-Atena, cu egida pe piept "i suli#a în mîn!.
- Chiar de m! voi jertfi, i-a dat r!spunsul Cadmos, sînt fericit, zei#!, c-am
r!pus un balaur care-i împiedica pe oameni s! tr!iasc! în locurile-acestea
atîta de m!noase... Vreau s! zidesc aici o cetate vestit!, unde s!
locuiasc! oameni nenum!ra#i.
- Dac! este a"a, a gl!suit zei#a, î#i trebuie "i bra#e cu care s! zide"ti
cetatea
grij! to#itacol#ii
visat!... $i ca "is!seam!n!-i
de balaur dobînde"tipe
bra#ele
glie 4.de-ajutor, desprinde plin de
Spunînd aceste vorbe, Atena a pierit. Un nor se coborîse "i o înv!luise pe
copila lui Zeus, plutind apoi spre sl!vi.
Cadmos a ascultat sfatul dat de Atena, "i, desprinzînd cu grij! to#i col#ii de
balaur, i-a sem!nat pe glie.
Din col#ii sem!na#i de Cadmos, sidonianul, s-au ridicat întîi ni"te vîrfuri de
lance ; apoi, tot din p!mînt, au r!s!rit, seme#e, coifuri de lupt!tori ; "i-n
sfîr"it, au ie"it ni"te gigan#i cu arme "i scuturi sun!toare, care s-au luat la
lupt!.
S-au tot luptat gigan#ii, pîn! ce au r!mas în via#! numai cinci. Atunci s-a
ivit iar!, ca din senin, Atena. Le-a poruncit s-arunce
154
armele uciga"e "i s! se fac! prieteni cu preaviteazul Cadmos, care le va fi
rege.
La porunca lui Cadmos, au zidit în p!dure, la izvorul lui Ares, fort!rea#a
Cadmeea, acropola teban!. Ridicînd fort!rea#a, Cadmos a adus jertf!
puternicului Zeus juncanul fermecat.
Pielea lui i-a t!iat-o în fî"ioare lungi, sub#iri, sub#iri de tot. Pe acestea le-a
unit. S-a f!cut o fî"ie de piele nesfîr"it!. Cu ea a m!surat întinderea de
#ar!, care urma s! intre în st!pînirea lui.
Dorind s! se p!streze nestins! amintirea ciudatei întîmpl!ri, Cadmos a
denumit #ara aceasta nou! : Beo#ia - #ara juncanului.
Totu"i,
precum pentru c! elîn doborîse
se învoise pe fiul cel hidos al lui Ares, a suferit destul,
fa#a lui Apolo.
Copiii i-au pierit "i, spre sfîr"itul vie#ii, eroul sidonian - cum îi spusese
Atena - s-a preschimbat în "arpe. So#ia lui, la fel. Doi "erpi, ce nu f!ceau
nici un r!u nim!nui5.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Urma"ii lui Cadmos ridic! Teba cea cu "apte por#i
Urma"ii lui au fost pe tronul din Cadmeea doi feciori ai lui Zeus "i-ai
nimfei Antiopa 6 : Zetos "i Amfion. Ei s-au gîndit s! fac! la poalele cet!#ii
marele ora" : Teba, visat, de mult, de Cadmos. Teba cea cu "apte por#i.
Zetos era de-o for#! de neînchipuit. în schimb, cel!lalt frate, pe nume
Amfion, era un cînt!re# destoinic ca Orfeu.
Cînd s-a început lucrul la zidurile Tebei, Zetos a spus c! el o s! aduc!
piatra din mun#ii-nvecina#i.
într-adev!r, cu for#a-i uria"!, olimpian!, aducea pe spinare stînci mari
rupte din mun#i.
Amfion nu jurase c! va face vreo munc!. Avea un trup firav, îns!, cîntînd
din lir!, ca divinul Orfeu, acest fiu al lui Zeus izbutea s! urneasc! mun#ii
din temelii. $i mun#ii veneau singuri spre zidurile Tebei, ca me"terul Zetos
s! poat! avea piatr! de lucru din bel"ug.
Se mai spunea c! Tebei i s-au zidit anume cele "apte por#i, ca ele s-
aminteasc! lira lui Amfion, ce avea "apte corzi.
Iar! por#ile Tebei au c!p!tat "i ele fiecare un nume. Numele li s-au dat
dup! "apte copile, pe care le avea regele Amfion cu soa#a-i Niobeea 7.
Afar! ade
Teba eroii
fost Zetos
regele "i Amfion, un alt urma" de seam! pe tronul de la
Laios.
155
Aezii povestesc c! el era-nsurat cu frumoasa Iocasta ; dar în palatul 6!u
era mult! mîhnire, c!ci nu aveau copii.
Vroind s! dobîndeasc! un prunc în casa lui, regele s-a rugat de marele
Apolo, "i zeul i-a r!spuns prin glasul Pitiei :
- So#ia ta, Iocasta, î#i va da un fecior. Ins! el e ursit ca s!-"i omoare
tat!l; s!-"i pîng!reasc! mama "i s! umple de sînge "i doliu "i durere tot
poporul teban. Este înc! o jertf! pe care o cere Ares, fiindc! pe-aceste
locuri, unde se-nal#! Teba, i-a fost ucis feciorul, balaurul, de Cadmos.
Ca lovituri de tr!snet c!deau aceste vorbe în inima lui Laios. P!rul i se
f!cuse,
în pedin
palatul capul
Tebas!u,
"i-am!ciuc!. Cutremurat
povestit Iocastei de spaim!,
groaznica Laios s-a înturnat
prorocire.
într-adev!r, Iocasta, în anul urm!tor, a dobîndit un prunc. Cît îl dorise
Laios ; "i-acum cît îl ura !... $i el a luat copilul "i l-a azvîrlit pe-un munte,
pe muntele Citeron, ca s!-l m!nînce rî"ii care foiau pe-acolo.
Dar s-a-ntîmplat s! treac! pe muntele Citeron un p!stor corin-tian ; "i el
a luat odrasla lui Laios, cea zvîrlit! ; "i-a dus-o în #ara sa.
Iar regele 8 din #ara aceea corintian! n-avea nici un urma". V!-zînd el pe
micu#ul atît de oropsit, s-a hot!rît s!-l creasc! ca pe copilul s!u.
A"a a ajuns fiul lui Laios în Corint, unde s-a f !cut mare, voinic "i în#elept,
fiind el numit Edip.
Edip î"i ucide, f!r! s! "tie, tatâl
Dar ajungînd
ureche Edip fifl!c!u
c! el n-ar în toat!
odrasla regeluilegea, oameni
din Corint nechibzui#i
; c! i-au "i
e copil g!sit "optit la
multe
dintr-acestea.
Mîhnit peste m!sur!, s-a dus la un oracol al zeului Apolo, s! afle
adev!rul, cine îi sînt p!rin#ii.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dar Pitia,-n r!spunsul pe care i l-a dat, nu i-a dest!inuit c! tat!l lui e
Laios, "i mama sa, Iocasta.
I-a spus numai atît :
- S! nu te-ntorci în #ara unde-ai venit pe lume... Altfel î#i ucizi tat!l; te vei
c!s!tori cu propria ta mam! ; "i-aduci nenorocirea asupra tuturora, copii,
rude "i prieteni...
Ascultînd ce spunea b!trîna preoteas!, Edip a cugetat str!puns de-
nfiorare :
156
- Dac! mi-e totu"i tat! regele din Corint ? $i dac! mi-e sortit cu-adev!rat
ca eu s!-mi nimicesc p!rin#ii ?... Mai bine fug în lume. Nu m! întorc acas!
"i-nl!tur nenorocul ce m! poate pîndi...
Socotind deci c! fuge, Edip nu 6-a întors în istmul de Corint. A cugetat s !
plece c!tre Beo#ia, "i - coborînd din Delfi - a v!zut dou! drumuri. Pe cel
care ducea c!tre Beo#ia venea încet un car. In car c!l!torea un b!trîn cam
albit, urmat de cî#iva sclavi.
- Ia f!-ne loc, b!iete, a rostit vizitiul, tare, c!tre Edip.
Edip s-a sup!rat c! un. sclav oarecare îi porunce"te astfel, "i nici
nu s-a clintit.
Atuncea vizitiul a dat în el cu biciul. Edip s-a înfuriat "i l-a lovit
cu lancea, l!sîndu-l mort pe loc.
Ca s!-"i r!zbune sclavul, b!rbatul cel albit a scos o sabie. $i s-a iscat o
lupt!. Iar tân!rul Edip, cu lancea ridicat!, l-a izbit pe b!trîn, ca "i pe
sclavii lui, care îl ap!rau.
în prea pu#in! vreme, din cei cinci c!l!tori n-a sc!pat decît unul.
Un sclav care-a fugit.
Astfel s-a împlinit întîia prevestire f !cut! de Apolo 9, c!ci tîn!rul Edip, f!r!
s-aib! habar, î"i ucisese tat!l. B!trînul ce z!cea însîn-gerat pe drum, lîng!
sclavii s!i, era regele Laios.
El se ducea la Delfi s!-l întrebe pe-Apolo - cum s!-"i salveze Teba ?
Pentru
un c!,Sfinxul
sfinx. din porunca lui Ares,"idu"m!nosul,
avea obrazul aproape
trupul de femeie de ora"era
; corpu-i se a"ezase-
de leu ;
aripi avea de vultur "i ghearele de zgrip#or n. Iar coada-i de o#el era ca de
balaur.
$i sfinxul priveghea pe drumul c!tre Teba. Cînd treceau c!l!torii, îi oprea
cu un strig!t. Le punea o-ntrebare, cu mult! viclenie, "i nimeni nu putea
s!-i dea acestui monstru r!spunsul cuvenit. Atunci sfinxul lovea cu coada
de balaur pe bietul c!l!tor. Cu ghearele de zgrip#or îi scotea inima "i i-o
storcea de sînge.
Astfel îi doborîse sfinxul, pîn! în acea ziu!, pe foarte mul#i tebani.
A doua crim! : c!s!toria cu Iocasta
în tot ora"ul Teba domnea o spaim! mare "i numai cu greutate se mai
putea ie"if!r!
fi r!mas pe locuitori.
cele "apte por#i. De mai dura o vreme, ora"u-ar
Mai mult, s-ad!uga "tirea c! pe regele Laios l-au omorît tîlharii.
Sclavul care sc!pase s-a ru"inat s! spun! c! nu îi învinsese decît un
singur om "i a min#it c!-n cale le ie"ise o ceat! de numero"i tîlhari.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
157
Pe lîng! toate astea, sfinxul mai omorîse în zilele acelea pe al#i numero"i
tineri. $i printre ei era "i feciorul lui Creon.
Creon p!stra dealtminteri coroana-n mîna lui, pîn! se alegea un nou rege
la Teba.
îndurerat la culme de moartea fiului, Creon a dat de "tire c! de se va afla
vreun b!rbat iscusit care s!-nfrunte sfinxul "i s! salveze Teba, îi va da o
r!splat! ne-nchipuit de mare. El va avea ca soa#! pe regina Iocasta, pe
v!duva lui Laios, "i va primi coroana "i tronul r!mas gol.
Edip, care intrase pe p!mântul teban, a "i trecut la fapt! ; a pornit-o de-a
dreptul spre sfinxul fioros.
Sfinxul l-o fi z!rit, pesemne, de departe, "i fîlfîind din aripi l-a oprit pe
Edip, punîndu-i o-ntrebare :
- Care este f!ptura ce merge-n patru labe, apoi numai în dou! "i la sfîr"it
în trei ? Haide, r!spunde iute...
- Fiin#a aceasta este, de bun! seam!, omul, i-a dat r!spuns Edip. Cînd
este mic, el merge numai de-a bu"ilea. Pe urm! se ridic! "i, cînd ajunge
gîrbov, lîng! dou! picioare, ca sprijin, se g!se"te "i-al treilea : toiagul...
Cum Edip,
Iar! a sunat r!spunsul,
cu lancea, sfinxul,
l-a trîntit de turbat de ciud!,
pe stînca, s-acoco#ase,
unde se umflat "i-a plesnit.
în ni"te v!i
adinei.
Auzind tot poporul c! tîn!rul Edip l-a biruit pe sfinx, s-a gr!bit s!-l aduc!,
pe umeri, în ora".
Creon i-a dat coroana ce o avea în grij! "i l-a suit pe tron, al!turi de
Iocasta.
Astfel, f!r! de voie, Edip a s!vîr"it cea mai groaznic! crim! din cîte sînt
pe lume. S-a însurat, s!rmanul, cu îns!"i mama lui.
A mai trecut o vreme. Iocasta i-a n!scut so#ului s!u, Edip, doi fii "i dou!
fiice n. In Teba era pace. Regele cîrmuia cu mult!-n#elep-ciune peste
poporul s!u, ferindu-l de r!zboiul cel mult dorit de Ares. Cînd, s-a stîrnit
furtuna...
d!ruit Zeii,
copii, înver"una#i
au trimis c! soa#a
peste Teba luipustiitoare.
ciuma Edip - care-i era "i mam! - i-a
Pustiu "i lacrimi au hot!rît zeii
Mureau "i zi, "i noapte, sute, mii de copii. Ruguri erau aprinse în Teba
peste tot "i jalea cuprinsese poporul, mai cumplit decît cînd tr!ia sfinxul.
C!ci mamele plîngeau în hohot la r!spântii "i-n ca-
158
se îndoliate. Iar preotul cel mare îl ruga pe Edip s! fac! sacrificii, s!
salveze cetatea 13.
Dar regele Edip a poruncit s! vin! b!trînul profet orb, ce se numea
Tiresias.
Intîi, profetul orb nu a vrut s! r!spund!. Dar, silit de Edip, el a m!rturisit
c! zeii-au aruncat
î"i omorîse peste
tat!l "i se ora"ul Teba
c!s!torise ciuma
cu mama lui,nimicitoare,
Iocasta. pentru c! regele
Ca s! se pedepseasc!, regina "i-a luat via#a, aninîndu-se-n "treang. Iar
Edip "i-a scos ochii cu-o agraf! de aur.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Apoi, orb "i s!rman, Edip a p!r!sit Teba cu "apte por#i, ca s-o scape de
ura netrebnicului Ares "i a celorlal#i zei.
$i, r!t!cind pe drumuri, înso#it de copila cea mic!, Antigona, tr!ind doar
din cer"it, au ajuns la Colona Vl, o mic! a"ezare lîng! ora"ul unde domnea
pe-atunci Tezeu. Iar regele Tezeu a venit din Atena s!-l vad! pe Edip.
Nenorocitul orb l-a rugat pe Tezeu s! ia în grija sa pe biata Antigona, "i,
condus de Tezeu, b!trînul a p!"it într-o p!dure deas!.
Aici a disp!rut Edip într-un chip tainic.
Tezeu cuno"tea taina, dar nu a vrut s-o spun!. Se zicea c! Edip i-a
blestemat pe zei, "i Zeus l-a tr!snit sau s-a deschis p!mîntul, "i Hades l-a
primit15.
Legendele eline mai ar!tau c!-n Teba a fost dup! aceea un r!zboi fratricid
16. Feciorii lui Edip s-au ucis între ei. Fetele i-au murit. Numai pustiu "i
lacrimi au r!mas dup! el.
A"a s-a r!zbunat zeul furtunilor, încrîncenatul Ares, pe urma"ii lui
Cadmos, pentru c! se cl!dise Teba cu "apte por#i, pe locurile unde-i
h!l!duise fiul, balaurul cel groaznic cu solzii de aram!..;
Note
1. Poetul
2. Ora" din Asia,Ovidiu
roman pe #!rmul deînr!s!rit
cînt!, al M!rii
versurile sale,Mediterane.
aceast! întîmplare.
3. In limba celor vechi, bous-bos înseamn! bou-juncan. Legenda aceasta
s-a transmis multor popoare. Nu este exclus ca ea s! fi influen#at "i
legenda noastr! despre Drago" Vod!, venit din Maramure", pe urmele
unui zimbru cu o stea în frunte. Ei ar fi întemeiat, potrivit legendelor, pe
locul unde a fost doborît zimbrul, #ara îneînt!toare a Moldovei.
4. Col#ii balaurului, fiul lui Ares, reprezentau pentru elini l!ncile. Prin
aceast! alegorie, aezii vroiau s! arate de ce tebanii erau un popor de
r!zboinici.
5. Cadmos reprezint! eroul întemeietor de ora"e, în locuri unde h!l!-
!uiau înainte, prin p!duri, numai fiare "i mon"tri. Este un erou civilizator,
cu pre#ul sacrificiului
Spuneau, între altele, s!u.
c! elElinii
este îiacela
atribuiau eroului
care ar fi adusCadmos "i din
alfabetul alte merite.
159
Asia în Europa. El ar fi f !cut "i cele din#ii conducte de ap! din piatr!, încît
oamenii s! fie aproviziona#i din bel"ug, f!r! ca fiecare s! fie nevoit s!
mearg! dup! ap!, la mare dep!rtare, uneori afar! din ora". Tot el ar fi
f!cut cele din#ii legi, "i mai spuneau c! ar fi fost un mare ap!r!tor al p!cii.
6. Nimfa Antiopa era fiica fluviului Asopos "i fusese r!pit! de Zeus,
precum s-a ar!tat mai înainte.
7. Se "tie c! regina Niobeea avusese cu so#ul s!u, Amfion, "apte b!ie#i "i
"apte fete, uci"i de Apolo "i Artemis, cu s!ge#ile, la porunca mamei lor,
zei#a Leto - geloas! pe fericirea Niobeei.
8. Regelecucorintian
c!s!torit Meropa. în casa c!ruia a crescut Edip se numea Polib "i era
9. Prin aceast! legend! elinii protestau contra nedrept!#ii destinului
hot!rît - cum credeau ei - de for#e supranaturale.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
10. Sfinxul, aceast! mitic! f !ptur!, era tot odrasl! a monstrului Tifon "i a
viperei uria"e Ehidna.
11. In basmele noastre, zgrip#orul apare de multe ori, fiind socotit un soi
de vultur cu dou! capete "i gheare mari "i t!ioase.
12. Fiii lui Edip "i ai Iocastei erau Eteocle "i Polinice. Iar fiicele se numeau
Ismena "i Antigona.
13. Poetul antic Sofocle ne red! zguduitor aceast! rug!minte a marelui
preot c!tre Edip în versurile sale din tragedia „Edip rege" .
„...Zguduit!
De-o grea furtun!-i Teba, #i-o spun chiar ochii t!i
$i sîngerata mare ce-apleac! fruntea ei,
In ale sale valuri o #ine cufundat!.
Nu mai rode"te-n bezn! s!mîn#a cea uscat! :
Pier turmele, mor pruncii la sînul mamei lor.
Vr!jma"a zee Ciuma, cu foc cotropitor
Ne bîntuie cetatea, nemilostiv cose"te
Odraslele luii Cadmos, "i tot înavu#e"te
Cu gemete "i lacrimi Infernu-ntunecat,
Noi c!
Nu to#i, b!trîni
e"ti "i tineri,
zeu, dar nimenila cît
tine-am alergat.
tine nu pl!te"te,
Cînd d!m de zile negre, cerul se învr!jbe"te.
F!rtiici o c!l!uz!, f!r'nici un ajutor
Tu ne-ai scutit de birul ce sfinxu-ngrozitor
Pusese asupra Tebei, "i to#i zic în credin#!
C! ne-ai ferit de moarte cu-a zeilor voin#!.
$i-acum mare Edip-naintea ta c!zu#i,
Iar te rug!m fierbinte cu mil! s! ne-aju#i..."
14. Intîmpl!rile au fost povestite de poetul Sofocle în tragedia „Edip Xa
Colona". (Colona se g!sea cam la "apte kilometri dep!rtare de ora"ul
Trad. de Edg. Th. Aslan.
Atena.)
moi miciTot
a luiSofocle a scris "i renumita tragedie, legat! de numele fetei
Edip : „Antigona".
15. !n picturile pe vase, legenda lui Edip a inspirat mult pe arti"tii antici.
Astfel se g!sesc dou! renumite vase, avînd pictate victoria lui Edip
împotriva sfinxului. Pictori moderni, ca Gustave Moreau, Ingres ".a. au
reluat tema. In literatur! - urmlndu-l pe Sofocle, a c!rui crea#ie despre
Edip atinge cea mai înalt! culme în teatrul antic - au mai scris lucr!ri
memorabile Corneille, Voltaire "i al#ii. Iar marele nostru George Enescu o
creat o admirabil! oper! muzical!.
16. In literatur!, acest r!zboi fratricid este cunoscut sub numele d« „Cei
"apte contra Tebei" "i e povestit în versurile lor de „marii tragici1, Eschil "i
Euripide.
160
11 - Legendele Olimpului, rol. II
EXPEDI%IA ARGONAU%ILOR
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
DE CÎTE ORI ELINII C&L&TOREAU PE MARI "i debarcau pe #!rmuri
str!ine,-ndep!rtate, ei î"i reaminteau legenda despre Iason "i corabia
Argo.
$i - dup! ce jertfeau fructe "i flori "i sînge lui Zeus olimpianul sau fiului
s!u Hermes, zeul c!l!toriei "i al nego#ului, cel care-i înv!#a cum s! aib!
dobînda cu ori"ice prilej - sorbeau cupe cu vin "i începeau s! cînte
legenda despre Iason "i corabia Argo.
Cel mai adesea, ei î"i începeau povestea ar!tînd c! odat! ar fi tr!it în
Iolco, un ora" tesalian 1, doi fii ai lui Poseidon : Eson "i Pelias.
Rege fusese Eson, fratele cel mai mare. Dar Pelias, cel mic, prin viclenii "i
arme, î"i însu"ise tronul "i luase avu#ia regelui legiuit : palatele de piatr!
"i turmele de vite. In schimb îi d!ruise o colib! de frunze pe clina unui
munte, f!cîndu-l slujitor.
Numai c! fostul rege avea "i un copil. Acesta, crescînd mare, putea
pretinde sceptrul luat tat!lui s!u Eson. Deci, ca s!-"i poat! #ine tronul,
f!r! de nici o grij!, Pelias s-a gîndit s!-"i omoare nepotul.
Atîta c! "i Eson avea, pesemne, prieteni. Ace"tia l-au vestit despre ce
pl!nuia noul st!pînitor, regele Pelias.
Iar preamîhnitul Eson, ca s!-"i scape copilul, a trebuit s! pun! la cale-un
"iretlic.
A vestit tot regatul c! fiul i-a murit. A ridicat "i-un rug, cum se obi"nuia
pentru cei r!posa#i. Ins! pe rug a ars un iepure s!lbatic. A f!cut - dup!
datini - jertfe zeului Hermes, întreitei Hecate, zei#ei Persefona "i so#ului
s!u, Hades. A plîns "i s-a jelit în temple, la r!spîntii "i lîng! focul sacru.
Totul l!sa s! cread! pe proasp!tul st!pîn al ora"ului Iolco c! odrasla lui
Eson s-a stins dintre cei vii.
îns! în mare tain!, Eson "i-a dus copilul în mun#ii Pelion, la centaurul
Hiron 2, "i l-a rugat s!-i creasc! feciorul oropsit. C!ci centaurul Hiron
cre"tea pe-Asclepio, feciorul lui Apolo, "i pe Castor "i Polux, odraslele lui
Zeus. $i tot la el vor cre"te "i viteazul Ahile, Ulise "i mul#i al#ii.
K.
P}"
».
»••
vl
'1
162
Fiul lui Eson se întoarce în lolco
:..$i
f!cut stînd sub un
în curînd privegherea b!trînului
fl!c!u ne-nfricat. centaur,
Dar pruncul
el nu avea adus
nume, dincrescut
fiind lolco s-a
pe
furi". De-aceea bunul Hiron, ne"tiind cum s!-l strige, i-a zis : fiul lui Eson
- adic!, pe scurt, Iason.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Cînd a-mplinit b!iatul cam dou!zeci de ani, s-a hot!rît s! plece în ora"ul
natal ca s!-"i revad! tat!l "i, poate, s!-l r!zbune.
A mers pîn! la rîul ce-nconjura ora"ul. Tocmai vroia s! treac! apa pe la
un vad, cînd i-a ie"it în cale o biat! cer"etoare.
- B!iete !... Hei, b!iete, nu vrei s! m! treci rîul ? a gl!suit spre Iason. Eu
sînt f!r! putere "i dac! m!-ncumet s! m! cufund în ap!, mi-e team! c!-
mi pierd via#a...
Iason, cum îl crescuse în#eleptul centaur, era un tîn!r vrednic "i foarte
s!ritor.
- Cum de nu, bunicu#o... Te duc numaidecît...
$i a luat-o în bra#e, p!"ind cu mult! grij!, c!ci apa venea mare, îi ajungea
la gît "i curgea-nvolburat!.
A"a a trecut rîul, ducînd-o pe b!trîn! pe #!rmul cel!lalt 3.
Ins!, cum au ajuns, b!bu#a s-a schimbat pe loc într-o zei#!. Dar nu-n
orice zei#!. A ap!rut chiar Hera, soa#a marelui Zeus, acel ce cîrmuia
întregul Univers, din muntele Olimp.
- Am vrut s! te încerc, a gl!suit, cu fal!, puternica zei#!. $i, fiindc! te-ai
gr!bit s!-mi împline"ti dorin#a, eu te voi ocroti pe drumurile tale... "i tu
vei birui...
Astfel a spus zei#a "i a b!tut din palme. Un nor a-nv!luit-o "i a pierit în
sl!vi.
Iason a stat o vreme privind, plin de uimire, pe urmele zei#ei. Apoi,
cutez!tor, cîntînd voios pe cale, a pornit mai departe "i a ajuns în lolco. A
intrat în ora" "i s-a-ndreptat spre pia#a unds se preg!tea o mare
s!rb!toare, în templul lui Poseidon.
Regele pune la cale pieirea lui Iason
Oamenii din ora", cînd l-au v!zut pe Iason, au crezut c!-i un zeu. Au
socotit c!-i Ares sau poate chiar Apolo, "i l-au înconjurat, într-adev!r,
fl!c!ul era nespus de chipe". Tr!ind mereu pe munte - p!rul nu "i-l t!iase
"i pletele bogate îi atîrnau pe umeri în valuri aurii. Pe trup avea o hain! de
pînz!, sub#iric!. Haina i se lipea de
164
mu"chii încorda#i "i l!sa s! se vad! cît este de voinic. Iar deasupra purta
o blan! de panter!, care îl ap!ra de ploaie sau de frig. în fiecare mîn!
#inea cîte o lance cu vîrful de aram! - precum purtau p!storii din mun#ii
Pelion. Atîta c!-n picioare nu mai avea b!iatul decît o sanda. Cealalt! o
pierduse în apa spumegînd!, pe cînd ducea b!trâna spre malul cel!lalt.
Tocmai în acea clip! s-a auzit un ropot. Regele Pelias, c!lare, cu suita, se-
ndrepta c!tre templu, ca s! aduc! jertf! zeului m!rilor.
Dar iac!t!-l z!re"te în pia#! "i pe Iason. Mai mult, vede c! el nu este
înc!l#at decît cu o sanda, "i se îng!lbene"te nedreptul Pelias.
Oracolul din Delfi abia îi proorocise - cîteva zile-n urm! - c! trebuie s! se
team!
ora"uluidelolco
un "i
fl!c!u
umbl!dinînc!l#at
munte,numai
ce e-n
cu acela"i timp
o sanda. C!cistr!in "i cet!#ean
tân!rul al
acesta-l va
r!zbuna pe Eson...
Regele s-a-nfuriat.
- Cine e"ti "i ce vrei ? i-a strigat, cu asprime.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Eu sînt nepotul t!u. Precum vezi, n-am murit, a"a cum credeai tu, "i am
venit s!-#i cer sceptrul ce l-ai r!pit p!rintelui meu, Eson...
O, cum s-a-nfrico"at hulpavul Pelias ! Cum tremura pe "a, de"i purta în
mîn! sabia lui de rege ! Mai ales c! mul#imea privea cu-ncredere c!tre
noul venit, tîn!r "i curajos.
- Bine. A"a s! fie ! a rostit Pelias cu pref !c!torie. Este dup! dreptate ca
lolco s! ajung! iar!"i în mîna voastr! : a ta "i a lui Eson. Dealtfel, sînt
b!trîn, nu mai rîvnesc m!rirea "i-#i voi da bucuros puterea "i ora"ul.
Ins!... - printr-un oracol - zeii mi-au hot!rît s! caut lîna de aur, pe care-o
st!pîne"te azi regele Eete. Avînd lîna de aur, lolco va înflori, va ajunge
ora"ul cel mai bogat din lume.
-- Deci, vrei s-aduc eu lîna, pre cît pot s! pricep ! a gl!suit b!iatul.
- Desigur, asta vreau - a rostit Pelias, f!cînd semn spre mul#ime : Spune#i
"i voi, se cade s! plece un mo"neag, cînd are-un nepot tîn!r ?...
- Nu, asta nu se cade, au spus mai mul#i b!trîni, ce nici nu b!nuiau c!
Pelias anume î"i trimitea nepotul, sperînd c-o s! se piard! în marea
încercare.
- Vezi, Iason ?... Spun cu to#ii ! a zis Pelias. Porne"ti c!tre Eete "i-aduci
lînatragem
ne de aur... $i, cînd te-ntofci,
deopotriv!, î#i jur
c! p!r!sesc pe marele Poseidon, din care tu "i eu
ora"ul...
- Dac! te juri pe zeul din care noi ne tragem, c-ai s! p!r!se"ti tronul, eu
m!-nvoiesc s! plec s-aduc lîna de aur, a spus la sfîr"it Eason.
165
El s-a-ndreptat pe urm! spre casa p!rinteasc!. L-a-mbr!#i"at pe Eson, pe
care nu-l v!zuse de cînd era copil "i, potolindu-"i dorul de tat!l s!u,
fl!c!ul a pornit iar la drum. A str!b!tut Elada, dînd peste tot de "tire c!
va porni pe mare, spre #ara lui Eete, o #ar! fabuloas! "i plin! de mistere,
plin! de bog!#ii, într-o c!l!torie cum nu s-a mai v!zut. De-acolo vor
aduce lîna scump! de aur, pe care o #inea Eete pe nedrept.
Nimeni nu mai plutise atîta de departe, pîn!-n timpul acela : c!ci #ara lui
Eete, aflat!-n
începea Helios,r!s!rit, la urcu"ul
zi de zi, Pontul Euxin, era cap!tul
lui pe cer, ca apoi lumii 'k. De-acolo-"i
s! coboare în capul
cel!lalt unde z!g!zuise Heracle de curînd oceanul cel uria", punînd dou!
coloane în drumul apelor.
...$i auzind eroii c! se pune la cale c!l!toria asta c!tre cap!tul lumii, s-au
strîns numaidecît. Cine dintre eroi nu dorea s! str!bat! drumul acesta
nou "i s! cunoasc! lumea ? ! Fiecare-ar fi vrut s! fie el acela care s-aduc!
iar!"i în patria iubit! lîna scump! de aur. S-au strîns deci mul#i eroi. Cî#i
au fost nu "tim bine. Se spune c! cincizeci. Printre ei se g!sea "i eroul
Heracle, cel urgisit de Hera în gelozia ei; apoi Castor "i Polux, odraslele lui
Zeus, cu cei doi veri ai lor : Idas cel preavoinic "i Linceu, un fl!c!u
înzestrat cu puterea de a z!ri prin lucruri, prin ape "i p!mînt, departe,
ori"ice
Meleagru ; au mai ;venit
; Orfeu Peleu: ;Tezeu,
Admet înso#it
; Neleude; doi
un fii
prieten, regele vîntul
ai lui Boreu, Piritoude;
miaz!noapte ; Calais "i Zetes - care purtau pe umeri aripi, ca tat!l lor ; "i
în sfîr"it mul#i al#ii, pe care nu putem s!-i în"ir!m acum. A vrut s!-i
înso#easc! "i-o fat!, Atalanta ; dar ei n-au vrut s-o ia, spunînd c! nu e
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
bine s! mearg! o fecioar! între atî#i fl!c!i, ca nu cumva pe cale vreunul s-
o-ndr!geasc! "i s! se iste ceart! între navigatori.
Berbecele cu lîna de aur
%elul c!l!toriei era lîna de aur, lîn! ce trebuia întoars! în Elada. Lîna
scump! de aur era de pe-un berbece, un fiu al lui Poseidon. Aezii
povesteau legenda lui astfel :
Se "tia c! pe vremuri regele Atamas, st!pîn în Orhomena, un ora"
beo#ian, fusese însurat cu frumoasa Nefele, zei#a norilor, "i ea îi d!ruise
doi copila"i dr!gu#i, o fat! "i-un b!iat, numi#i Hele "i Frixos °.
Prin nu "tiu ce-ntîmplare, regele beo#ian "i-a luat alt! nevast!. Iar mama
vitreg!, avînd copiii ei, vroia s!-i dep!rteze pe Hele "i pe Frixos de palatul
regal. Ba chiar se hot!rîse s! le r!pun! via#a.
Ca s!-"i scape copiii, zei#a norilor a trimis de îndat! acest berbece sacru,
fecior al lui Poseidon, ce se afla-ntr-un templu din Iolco, s!-i r!peasc! din
palatul regal al fostului s!u so#. Acest berbece sacru era nespus de mare.
Avea lîna de aur. Vorbea ca oamenii "i, mai presus de toate - de"i nu
avea aripi - putea str!bate cerul, ca p!s!rile-n zbor 6.
De acest animal ceresc, al lui Poseidon, s-au ag!#at copiii în ultima clipit!
; c!ci mama
pumnal t!ios. vitreg! tocmai vroia s! vin! "i s! le vîre-n piepturi cîte-un
...$i au zburat copiii... Sub ei se întindeau p!mînturi nesfîr"ite, ape
"erpuitoare "i codrii nep!trun"i. Cînd - au ajuns deodat! deasupra unei
m!ri.
- Nu v! uita#i spre ape !... i-a sf!tuit berbecul.
Frixos a ascultat ; dar Hele, mai curioas!, tot s-a uitat în jos, "i, v!zînd
apa m!rii, i-a venit ame#eal!. Nu s-a mai putut #ine, "i a c!zut în valuri.
Marea, în care fata s-a înecat, se cheam! de-atun-cea Helespontul, adic!
Marea Helei 7.
Numai b!iatul, Frixos, a plutit mai departe. $i a ajuns în Ea, ora"ul
colhidian.
Aici apeadus
lîna, jertfd!ruit-o
care-a ! puternicului
regeluiZeus berbeceleIardeel,aur.
din Colhida. N-amul#umire,
drept p!strat decît
i-â
jurat c!-l va face urma"ul s!u pe tron, însurîndu-l cu una din cele dou!
fete pe care le avea.
Preg!tirea marii c!l!torii
Lîna mult pre#ioas! a r!mas în Colhida, ag!#at!, cu grij!, într-un copac
stufos dintr-o livad! sfînt!, închinat! lui Ares.
Da-n cîntecele lor aezii ar!tau c! trebuiau s! plece cîndva ni"te eroi, care
s! îndr!zneasc! s! pluteasc! pe m!ri, prin furtuni "i primejdii, s! se lupte
cu mon"trii "i s! aduc! iar!"i lîna berbecului plecat odinioar!, în zbor, din
Orhomena, cu Hele "i cu Frixos.
Iat! de ce eroii s-au adunat în prip!, dornici s! cucereasc! scumpa lîn! de
aur,
strînsdin
cu#ara lui Iolco.
to#ii-n Eete, de
Intîipeste
s-aum!ri "i #!ri,
sf!tuit "i l-au
; "i-au urmat
hot!rît s! pe Iason.
fac! S-au
o corabie
mare din lemn bun, de stejar.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Corabia aceasta trebuia s! înfrunte primejdii f!r! num!r, pe m!ri
necunoscute ; trebuia s! pluteasc! s!pt!mîni, luni întregi, poate, f!r!
oprire.
Era o încercare îndeajuns de grea !...
167
Ins! lucrînd eroii plini de însufle#ire, în nu prea mult! vreme au f!cut o
corabie cu totul deosebit!. Avea cincizeci de vLsle, Dar era totodat! atîta
de u"oar!, încît navigatorii o ridicau pe umeri, f!r! vreo oboseal!. Fiind
atît de u"oar!, zbura ca pesc!ru"ul peste aria m!rii. De-aceea i-au spus
Argo 8.
Se spune c! Atena 9 i-a sf!tuit tot timpul "i le-a dat o crengu#! din
stejarul cel sfînt al m!re#ului Zeus, stejarul din Dodona, care gr!ia spre
oameni "i f!cea prorociri. Crengu#a de stejar, adus! de Atena, avea de-
asemeni darul de a putea gr!i argonau#ilor - navigatorilor pe corabia Argo
- "i-a-i putea sf!tui în împrejur!ri grele 10. Ei au pus-o la pror!.
încrustat! în lemn.
Plecarea spre #ara lui Eete de la cap!tul lumii
Cînd au terminat lucrul "i corabia Argo s-a leg!nat pe ape, cei cincizeci de
eroi s-au adunat la #!rm, s-aleag! pe acela ce urma s!-i conduc! în
expedi#ie.
Aezii povesteau c! în acel moment eroii-au întors ochii spre viteazul
Heracle. Ins! fiul lui Zeus le-a spus c! el e sclavul regelui Euristeu, prin
uneltirea Herei, care-i dore"te moartea Deci, ca s! nu atrag! sup!rarea
zei#ei, mai bine s!-l aleag! în fruntea lor pe Iason. Iason era iubit de so#ia
lui Zeus.
...$i to#i s-au învoit ca Iason s! conduc! pe eroi peste m!ri, spre #ara lui
Eete de la cap!tul lumii.
Au f!cut sacrificii zeilor olimpieni. Apoi au început osp!#ul de plecare. Au
b!ut "i-au mîncat vreme de nou! ceasuri. Dar, cum s-au ivit zorii, au
azvîrlit încolo cupele de pe mese. Au luat cu •dîn"ii ap! "i hran! din
bel"ug "i s-au urcat pe punte, stînd cîte doi pe-o banc!, cu cîte-o vîsl!-n
mîn!.
Heracle era-n mijloc, el fiind cel mai greu, "i #inea cump!na cor!biei de
lemn. în fa#! sta Linceu, care cu ochiul ager privea spre dep!rt!ri. $i
al!turea Iason se sprijinea de pror!, #inînd un vas de aur în mîinile-
amîndou!, "i-l implora pe Zeus, cu bra#ul s!u de fulger, "i vînturile repezi,
"i drumurile m!rii, s-apropie biruin#a, "i zilele senine, "i ceasul fericit cînd
iar se vor întoarce acas!, în Elada.
Din nori, cum spun poe#ii, a r!sunat atunci un glas aspru de tunet "i-un
fulger a br!zdat cerul abia-nro"it de Eos - aurora.
Zeus le r!spunsese c! le prime"te ruga.
Au ridicat îndat! ancora grea din ape, aga#înd-o de ciocul cor!biei de
lemn.
168 Iar divinul Orfeu "i-a luat lira în bra#e. A început
s! cînte. $i vînturile m!rii, vr!jite de-acest cîntec, suflau voioase-n pînze
11.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Corabia plutea, "i lîng! ea s!ltau popoarele de pe"ti "i alte viet!#i din
apele marine. Veneau toate s-asculte cîntul duios din lir! "i glasul lui
Orfeu.
Corabia ie"ise în largurile m!rii cu pînzele întinse. Helios-se-n!l#ase cu
carul lui de aur pe cerul f !r! pat!, "i-ntinsul de smarald al apelor Egeei
parc! ardea cu fl!c!ri.
Cîntecul lui Orfeu r!suna peste valuri. Se auzea-n Olimp. îl desf!ta pe
Zeus "i-l f!cea s! priveasc! plin de îng!duin#! spre corabia Argo.
Eroii-argonau#i porniser! cu bine pe drumul pres!rat cu sute de primejdii.
Eroii sînt îndemna#i s! duc! o via#! tihnit! în Lemnos
A"a, plutind neîncetat, au ajuns repede în Lemnos, insula mare "i
muntoas!, unde fusese azvîrlit Hefaistos, din în!l#imi, de tat!l s!u, marele
Zeus.
Atît c!-n Lemnos se-ntîmplase cu cî#iva ani mai înainte o tra-gedie-
ngrozitoare. B!rba#ii lemnieni, plecînd la un r!zboi, în asfin#it, "i,
biruindu-i pe vr!jma"i, r!piser! femei "i fete, nenum!rate, pe cor!bii. $i
întorcîndu-se acas! se însuraser! cu ele, p!r!sind vechile so#ii. Acestea,
ca s! se r!zbune, î"i omorlser! b!rba#ii 12. In acest fel, insula Lemnos nu
mai aveaacestea
Curînd, decît femei.
"i-au dat seama c! singure nu pot tr!i. Din nord se
repezeau adesea, spre insul!, cete de traci. Jefuiau totul "i plecau, l!sînd
în fl!c!ri insula.
Ogoare "i livezi erau tot mai pu#ine "i mai sterpe. Iar turme "i cirezi de
vite aproape nu se mai vedeau.
Tocmai pe cînd era în #ar! o-atît de mare sup!rare, iac!t! vin argonau#ii
f!cînd întîiul lor popas.
Deodat!, toat! întristarea femeilor s-a risipit "i i-au primit cu flori pe
oaspe#i. Din tot ce-aveau le-au întins mese pline de amfore, în care
scînteia vinul purpuriu, pline de talere-nc!rcate cu fripturi, turte dulci "i
fructe. Le-au cîntat cântece "i i-au rugat s! se-nvoiasc! a fi st!pîni în #ara
lor "i s!-"i
îns!"i aleag!,
regina de la dintre
Lemnos ele,
t3,so#iile
cea maicarefrumoas!
le plac. dintre toate, îi oferea lui
Iason tronul, dac! primea s! -i fie so#.
169
In timp ce-aproape to#i eroii se a"ezaser! la mese, cîntînd cu fetele din
Lemnos "i sorbind cupele cu vin, s-a auzit un glas puternic:
- A#i uitat oare datoria ? A#i "i uitat lîna de aur pentru un zîmbet femeiesc
"i ni"te amfore cu vin ? Vai vou!... Eu am s! plec singur din #ara asta
blestemat!...
Cel ce zvîrlise cu t!rie astfel de vorbe spre eroi era chiar marele Heracle.
El singur nu se învoise s! se coboare de pe punte "i s! ia parte la osp!#.
Dar auzind ce se petrece, c! sînt ademeni#i eroii cu vorbe, cîntece "i vin,
se "i gr!bise
Auzind în cetate
ce spunea "i îi certase
Heracle, pe dezmeticit.
eroii s-au voinici. Au r!sturnat acele mese,
unde se îmbuibau cu to#ii, îngreunîndu-"i trup "i minte; "i-au smuls
cununile de flori. Au dat în l!turi pe acele femei "i fete, ce-i #ineau, "i au
pornit spre #!rmul m!rii.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
N-au mai vrut nici s!-ntoarc! ochii, cînd ele îi rugau cu lacrimi s! se
opreasc! iar în Lemnos, la-napoiere spre Elada.
$i au plecat argonau#ii, l!sînd ispitele deoparte.
Uria"ii cu cîte "ase bra#e
Au plutit ei din nou pe mare, pîn! s-a coborît amurgul "i cerul s-a umplut
de stele. Atunci s-au apropiat de locul unde alunecase-n valuri copila Hele
: Helespontul. Au privit apele acestea, ce murmurau parc! un cîntec
ginga"ei fete înecate, "i nici nu au b!gat de seam! cînd au ajuns în
Propontida 14.
în fa#a lor se întindea peninsula Cizic, stîncoas!, abia legat! de p!mântul
str!vechi al Asiei, printr-o fî"ie de nisip.
Aici au trebuit s! lupte cu ni"te fiin#e fioroase : uria"i cu cîte "ase bra#e.
Dou! le-aveau prinse de umeri, dou! de coaste "i-alte dou! de "oldurile
monstruoase. Ace"ti uria"i au început s-arunce stînci mari de granit, c!tre
vitejii-argonau#i, gîndind s! le închid! calea. $i poate c! le-ar fi zdrobit
corabia de lemn, u"oar!. îns! Heracle a-ntins arcul, "i-a tras spre ei
s!ge#i muiate în sîngele otr!vitor al hidrei omorîte-n Lerna.
R!ni#i "i otr!vi#i, uria"ii c!deau ca ni"te stînci în valuri, cu bufnituri
r!sun!toare.
Cî#i r!m!seser! cu via#! au trebuit s! se mai lupte cu Iason "i ceilal#i eroi.
Pîn! la urm!, dintre ei nici unul n-a sc!pat cu zile, sub s!biile lucitoare "i
suli#ele de aram!.
$i iar a lunecat pe ape, în voia vîntului zburdalnic, corabia argo-naut!. E
drept c! s-a stârnit furtuna "i era gata s-o scufunde. îns!
170
vîsla"ii au purtat-o cu vrednicie pest valuri, pîn!-ntr-o #ar!, Misia 15.
în Misia, argonau#ii au fost primi#i cu mare cinste "i de localnici, "i de
rege. Dar tot aici s-a întîmplat ca Hilas, un argonaut, s! fie îndr!git de-o
nimf!. Era o nimf! dr!g!la"! ce st!pînea un mic izvor la poalele unei
p!duri de pini înal#i "i parfuma#i... $i nimfa, îndr!gind pe tîn!r, s-a
pref!cut înprin
urm!rit-o c!prioar!,
p!dure,"ipîn!
a s!rit în calea
la apa lui. El
unui lac, în sprinten, neprev!z!tor,
care se v!rsa izvorul, "i,a
însetat, a vrut s! soarb! din unda limpede de munte. Dar c!prioara s-a
schimbat din nou în nimfa cea frumoas! "i, apucîndu-l de grumaz, l-a tras
cu ea în fundul apei. Hilas, speriat, a dat un strig!t. Strig!tul s!u l-a auzit
Heracle "i-alt argonaut, cutez!torul Polifem 16. Fiindc! Heracle #inea mult
la tîn!rul r!pit de nimf!, n-a stat pe gînduri "i-a pornit s!-l caute prin
p!durea deas!.
Pierderea lui Heracle în Misia
L-au c!utat ei întreaga noapte, f!r! s!-i poat! da de urm!, c!ci nimfa-l
ascunsese bine pe dragul ei, acolo-n lacul cu unda verde, cristalin!, "i-l
fermecase s-o iubeasc!.
Unii poe#i, Ea
întîmplare. cîntînd povestea,
nu dorea spuneaus-ajung!-n
ca "i Heracle c! Hera ar fi lui
#ara pusEete.
la cale-aceast!
Prea îl ura,
înver"unat!.
Urcîndu-se din nou pe Argo, eroii au b!gat de seam! c! dintre ei lipseau
Heracle "i înc! doi argonau#i17. $i i-au c!utat, strigînd cu to#ii, cu voce
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
tare, de pe #!rm, sunînd în scoici, aprinzînd focuri, îns! zadarnic, vreme
lung!, i-au a"teptat s! se întoarc!. Nici unul nu d!dea vreun semn c! ar fi
auzit chemarea.
$i neavînd alta ce face, argonau#ii-au adus jertfe lui Zeus "i so#iei sale. $i
Iason a strigat spre Ceruri :
- Spune#i ce trebuie s! facem, pentru c!, iat!, marea-i lin!, vîntul bate "i
el prielnic, "i noi mâi st!m înc! la #!rm...
Cerul a r!mas mut, dar marea s-a despicat pîn!-n adîncuri. Un cap
înv!luit de alge s-a-nf!#i"at privirii lor. Era un zeu, pe nume Glauc, care
s!l!"luia acolo.
- Duce#i-v! "i n-ave#i grij!, a rostit Glauc cu voce tare. A"a a hot!rît
Olimpul. Cei trei voinici r!mîn aici, în Misia împ!durit!..» Iar! Heracle-"i
va urma calea ceri este h!r!zit!.
171
înfrîngerea bebricilor
7..$i Iason, ascultînd îndemnul, a f!cut semnul de plecare. Dar mul#i
dintre argonau#i nu aveau inima u"oar!. Nici unul nu era mai vrednic "i
mai viteaz între ei to#i decît Heracle cel puternic "i ve"nic urgisit de Hera.
în el aveau
Prinzînd decitoat! n!dejdea.
vîslele în mîini,$il!sînd
el, acuma, se pînzele
în vînt pierdea...
toate, au dus pe Argo
mai departe, "i mai departe, c!tre #ara bebricilor cea misterioas! i8.
în locurile astea pline de verzi gr!dini înmiresmate, i-a-ntîmpi-nat un
popor aspru. Regele lor, numit Amic, un fiu al zeului Po-seidon, era un om
hidos "i r!u. Nu îi pl!cea s! aib! oaspe#i. Un singur lucru pre#uia : lupta
cu pumnii, îndîrjit! 19. Aezii-l zugr!veau pe rege c! era-nalt ca un copac.
Urechile-i erau zdrelite în luptele ce le purtase. Pieptul s!u monstruos,
umflat, p!rea un mare glob boltit. Sub umerii lui bulbuca#i, cre"teau pe
bra#ele-i robuste mu"chii ca ni"te bolovani. Iar ochii-i se roteau sub
frunte, s!lbatici, amenin#!tori, ca unei fiare-nfometate.
Amic, v!zîndu-i pe elini c-au debarcat în #ara lui, i-a provocat pe loc la
lupt!.
- A"a e datina pe-aicea, a ris regele cu-ngîmfare. Cel ce sose"te-n #ara
asta trebuie s! dea lupta cu mine. Cine se prinde ?... Cine-ncepe ?...
- Am s!-ncerc eu, a gr!it Polux.
- Hai, vino s! te fac f!rîme "i s! te dau hran! la pe"ti ! a hohotit din nou
Amic.
$i lupta a-nceput pe dat!. De"i Amic era uria", Polux, s!rind cu-
ndemînare, l-a "i izbit pe cruntul rege cu pumnul aprig în b!rbie. Monstrul
a scuipat sînge negru. Dar l-a lovit "i el pe Polux cu tot atîta str!"nicie. S-
au încordat "i s-au b!tut pe iarba verde a cîmpiei. Pîn! la urm! îns! Polux
l-a biruit pe r!ul rege. L-a nimerit cu pumnu-n tîmpl! "i l-a l!sat f!r!
suflare la poalele unui copac. Bebricii au s!rit atuncea ca s!-l r!zbune pe
Amic "i s-a-nce-put
mul#imi un r!zboi
de lupt!tori nespus de greu.
mare Argonau#ii
; "i suli#eletrebuiau
scînteiau,s!iar
#ies!biile
piept zvîr-
unei
Ueau prin aer lungi curcubeie lucitoare.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Iason, Tezeu "i Meleagru î"i t!iau drumul prin mul#ime, de parc! secerau
un lan. Iar! din cele dou! laturi, Castor "i Polux nimiceau o"tenii regelui
Amic cu suli#ele de aram!.
172
N-a trecut mult "i-argonau#ii au fost deplin biruitori, luînd prad! mult!,
arme, straie, merinde bune "i-n burdufuri vin din bel"ug.
Salvarea lui Fineu de hidoasele harpii
In diminea#a urm!toare au întins pînzele s! plece din #ara neospitalier! "i
au pus to#i mîna pe vîsle. Dar cum s-au dep!rtat oleac! de #!rmurile lui
Amic, s-a "i dezl!n#uit furtuna.
$i ce furtun!, zei cere"ti !
Corabia se zguduia, se frîngea din încheieturi "i era gata s! se sfarme
într-un vîrtej negru de ape, ce o tîra spre ni"te stînci dintr-o strîmtoare f
oarte-ngust! 20.
Numai cu greu, cu lupt! dîrz!, vîslind din r!sputeri, voinicii au reu"it s!-
ndrepte cîrma ce se stricase-n vijelie, s-ating! malul cel!lalt 21. Iar
dincolo de acel #!rm se ridica un ora" mare. $i în ora" domnea un rege ce
avea darul profe#iei "i care se numea Fineu. Dar fiindc! el dezv!luise
unele taine - ale
pedepseasc!. ZeulluiApolo-i
Zeus -luase
cei din
ochiiOlimp s-au mîniatdin"i-au
"i Hades-Pluto hot!rât
Infern s!-l
îi trimise
ni"te harpii, ni"te zei#e monstruoase, cu chip de fete, trup de p!s!ri,
gheare de leu "i cozi de "arpe, care-i r!peau toat! mîncarea. încît Fineu
pierea de foame.
Dintre eroi s-au ridicat atunci Calais "i Zetes, feciorii zeului Boreu, vîntul
ce bate dinspre nord, c!ci ei erau înaripa#i "i viforo"i ca tat!l lor. Cu
suli#ele prinse-n mîini, cei doi fl!c!i le-au urm!rit pe-aceste harpii pîn!
departe peste m!ri, "i le-au învins "i le-au silit s! jure pe m!re#ul Zeus
c!-i vor da tihn! lui Fineu.
Drept mul#umire, regele le-a ar!tat eroilor greut!#ile pe care ei urmau s!
le întîmpine, pîn! s-ajung! la Eete. în primul rînd, le-a amintit c! la
intrarea M!rii
Simplegade 22. Negre se afl!se ni"te
Ele se mi"c!, stînci
ciocnesc uria"e,
"i nici care
un vas se cheam!
nu poate trece,
decît în anumite clipe. Ca s! cunoasc! vremea asta cînd pot s! treac!
printre stînci, s! ia cu ei un porumbel. Ajun"i acolo s!-i dea drumul. $i
dac! porumbelul trece, nu e primejdie printre stînci. Pot s! vîsleasc! f!r!
team!. Iar! de piere porumbelul, Argo s! stea "i ea pe loc.
Tot Fineu i-a înv!#at ca, debarcînd în r!s!rit, s-aduc! jertfe Afroditei.
Numai prin ea puteau învinge, puteau s! dobîndeasc! lîna cu firele-i
scumpe de aur. Cu darul lui de-a prevesti, Fineu "tia de ce "i cum ; dar nu
vroia mai mult s! spun!.
- O s! vede#i, le-a rostit el.
173
Argonau#ii z!resc
Eroii n-au mai crestele
st!ruit Caucazului lui Fineu, au pornit iar spre largul
"i, mul#umindu-i
m!rii, plutind prin Pontul Euxin23. Plutind a"a, au auzit un zgomot
însp!imînt!tor. Erau acele stînci cumplite ce se ciocneau necontenit, c-un
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
bubuit asurzitor. Apele se roteau în preajm! "i clocoteau ca-ntr-un cazan,
"i nimeni înc! nu trecuse cu vreo corabie pe-acolo.
Iason s-a încordat la cîrm!. Orfeu a început s! cînte din lira lui un cîntec
dulce, "i mîngîios, "i-adormitor.
Iar din corabie, eroii au slobozit un porumbel. Acesta a-nceput s! zboare
"i-a trecut iute printre stînci. Numai o pan! de la coad! i-a fost prins! de
Simplegade.
V!zînd acest semn bun, voinicii au pus "i ei mîna pe vîsle. Orfeu cînta
ame#itor. Stîncile se mi"cau alene sub acest cînt duios de lir!. $i totu"i,
valurile repezi "i înspumate dintre stînci smuceau pe Argo cu putere "i o
tr!geau parc!-napoi. Nu mai era decît o clip!, "i stîncile s-ar fi lovit.
Atunci eroii au vîslit mai cu putere mai cu sîrg, "i vasul Argo a trecut.
Numai un c!p!tîi de lemn a fost zdrobit. Atîta tot.
Fineu din Tracia spusese c! de va trece vreo corabie printre stîncile
Simplegade, blestemul lor se risipea. Într-adev!r, din acea vreme,
teribilele Simplegade au r!mas locului, pe veci.
Acum vîsleau argonau#ii f!r! de fric! peste mare. Vîsleau, "i ochii lor, în
zare, c!utau mereu cap!tul lumii, #ara bogat!-a lui Eete, unde era lîna de
aur.
E drept c!, pîn! s! ajung! la #inta lor cea mult visat!, au mai trecut
argonau#ii prin multe alte încerc!ri. In ni"te lupte ce-au urmat, doi dintre
ei au fost uci"i. $i-au poposit de la o vreme într-o insul! mititic!, o insul!
a zeului r!zboiului. Aicea se ad!posteau negrele p!s!ri ale lui Ares, care
fuseser! gonite de marele erou Heracle din mla"tinile stimfaiiene. La
rîndul lor argonau#ii au înfruntat aceste p!s!ri "i s-au luptat din greu cu
ele.
De la o vreme, au z!rit mun#ii Caucaz, cu creste sure. Acolo, sus, pe vîrful
Elbrus, z!cea de veacuri Prometeu, titanul cel legat în lan#uri. Heracle
înc! nu-l sc!pase. C!tre apus s-a auzit "i-un vîjîit tare de aripi. Era chiar
vulturul lui Zeus. Trecea prin sl!vi, c!tre Caucaz. $i, trecînd el, credeau c!
vine furtuna înfrico"!toare; c!ci aripile lui uria"e p!reau c!-s ale lui
Boreu.
Eroii au privit în urma acestei p!s!ri, plini de spaim!. $tiau. c! vulturul lui
Zeus o s! sfî"ie iar ficatul însîngerat al celui care îndura totul pentru
oameni.
174
Dar nu puteau s! se opreasc!... "i au vîslit tot mai departe, pîn! ce au
ajuns la gura rîului larg "i-albastru, Fasis, din #ara regelui Eete 24. $i,
l!sînd valurile m!rii, s-au îndreptat în sus, pe Fasis.
In palatul soarelui
în stînga lor se vedea Ea, cetatea regelui Eete, "i-n dep!rt!rile verzui
z!reau vestitul munte Elbrus, purtînd pe fruntea lui cunun! str!lucitoare
de
undeom!t. în regele
p!stra dreapta-n
#!rii schimb erau gr!dina
lîna berbecului vr!jit. "i templul mare al lui Ares,
Dar, fiindc! se f!cuse noapte, au tras corabia la #!rm. Au l!sat ancora cea
grea s! se înfig!-n mîlul gras "i au s!rit pe o poian!. Acolo "i-au f!cut
culcu"ul. Drumul cel greu se ispr!vise. Erau în #ara lui Eete. Puteau s!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
doarm! lini"ti#i... S-au odihnit pîn! la ziu!. Dar cum "i-a rev!rsat lumina
trandafirie pe p!mînt zei#a Eos - aurora - s-au de"teptat "i-argonau#ii. Au
adus jertfe Afro-ditei, "i-au sp!lat trupurile-n ap! ; au pus pe ei ve"minte
noi, "i Iason s-a-ndreptat cu fal! c!tre ora"ul lui Eete. în mîn!-avea doar
un toiag, în semn de bun! prietenie. îns! pe urma lui veneau, cu pas ferit,
s! nu se vad!, argonau#ii înc!rca#i - sub hainele de s!rb!toare - cu s!bii
bine ascu#ite.
Palatul regelui Eete era din marmor! curat!, "i turnurile lui de-argint se
ridicau pîn! la cer. Iar din înalt se oglindeau în apa limpede a m!rii.
Sculpturi, coloane, por#i m!iestre, obiecte rare, pre#ioase, împodobeau
acest palat, pe care îl zidise însu"i Hefaistos, celebrul faur al zeilor de pe
Olimp.
Me"terul f!urar zidise, de fapt, acest palat m!re# zeului Helios, ca s!-i
arate prietenie, c!ci Helios sau mîndrul soare îl ajutase pe Hefaistos în
b!t!lia cu gigan#ii, luîndu-l în carul lui de aur.
Iar Helios, avînd palate destule-n r!s!ritul lumii, îl d!ruise pe acesta celui
mai drag dintre feciori, adic! regelui Eete 25.
$i spre palat priveau acuma plini de nesa# argonau#ii, cînd a sunat o
bufnitur! Eete,
soarelui, "i por#ile i s-au
"i-a strigat taredeschis.
spre eroiîn: pragul lor s-a-nf!#i"at feciorul
- Str!inilor veni#i din lume, cine sînte#i "i ce c!uta#i ?
- Sosim din #ara tesalian!, a r!spuns Iason cu-ndr!zneal!. Regele Pelias
î#i cere lîna cu firele de aur, pe care #i-a adus-o Frixos, odinioar!, din
Elada. Vrem s! ne-o dai de bun! voie. Este a noastr!, $i #i-o cerem. Tu ai
p!strat-o pe nedrept. Altminteri noi ne vom
175
lupta, "i-o s! #i-o lu!m f!r!-ndoial!, de"i am auzit c! este p!zit! stra"nic
de-un balaur...
O clip! regele Eete n-a putut s! deschid! gura. Mînia îl în!bu"ea. Avea
doar un toiag în mîn!. C-un toiag nu putea lupta. A vrut s!-"i cheme to#i
o"tenii c!
seama "i s! înceap!
r!zboiul nu un r!zboi
putea s!-lcucî"tige
preavoinicii din Elada.
el. Argonau#ii erauDar "i-a dat
zdraveni "i
încerca#i în lupte grele. Aveau, desigur, sub ve"minte, scuturi "i s!bii
ascu#ite. Pîn! s!-"i cheme el o"tenii ar fi c!zut, în #!rn!, mort.
b Eros o #inte"te în inim! pe Medeea
Atunci a cugetat c!-i bine s!-i trag!-n curs! "i s!-i piard!.
A deschis por#ile mai largi "i i-a l!sat pe to#i s! intre într-o ograd!
minunat!. Aici erau dou! cl!diri. într-una locuia chiar el, soa#a-i "i fiul
s!u, Absirt. Intr-alta î"i aveau s!la"ul dou! co-pile-ncînt!toare.
Tot în ograda pietruit! cu nestemate "i aram! erau patru fîn-tîni de aur.
Curgeau din ele, în cascad! : vin, untdelemn, lapte "i ap!. Iar apa curgea
vara rece, "i-n timpul iernii-nfierbîntat!. Gr!dini cu flori îmb!ls!mate "i cu
platani
g!teasc!"i un
chiparo"i
osp!#, d!deau
spu-nîndjur împrejur
c!tre r!coare.
argonau#i : Aici a poruncit Eete s! se
- M-am mîniat... îmi cer iertare. Zeus ne porunce"te altfel, s! primim
oaspe#ii cu cinste. Deci, vom petrece nou! zile. Pe urm! vom vorbi de
treburi...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Veseli, eroii-argonau#i s-au a"ezat, pe loc, la mese ; "i-au început s!
soarb! vin ; "i s! m!nînce "i s! cînte... Erau fl!mînzi "i înseta#i; "i nu se-
nfrico"au de nimeni. Din cînd în cînd î"i atingeau cu palma s!biile sub
haine. Rîdeau cu hohote spre rege "i îi spuneau :
- Ascult!, rege, cînd ne vei da lîna de aur ? Dup! ce s-o sfîr"i osp!#ul,
adic! dup! nou! zile ? Mai bine ad-o de pe-acum !
$i iar rîdeau, de r!sunau cur#ile largi, înc!p!toare, "i r!suna întreg
palatul.
în acest timp, zei#a Hera, ce avea ciud! pe Eete, fiindc! nu o sl!vea de-
ajuns, s-a dus s-o caute pe-Afrodita.
A aflat-o pe Afrodita într-o gr!din! din Olimp. î"i piept!na buclele blonde,
care-i c!deau mai moi ca spuma pe gîtul alb, rotund "i neted, pe umerii
fermec!tori. Ea a rugat-o pe zei#! s!-l cheme repede pe Eros, micu#ul zeu
înaripat, "i s!-l trimit! în ograda în care regele Eete, so#ia sa "i dou! fete
"edeau la mas! cu eroii.
176
Eros s! trag! o s!geat! în inima fetei mai mici, ce purta numele Medeea.
$i s!-i a#î#e-o patim! nem!rginit! pentru Iason.
Iar Afrodita,
c!utat mul#umit!
în Olimp pe Eros "ic!i-a
o fchemau într-ajutor
!g!duit un zei#a de-a
dar, o juc!rie "i argonau#ii,
lui Zeus, l-a
de
cînd era copil, în Creta. $i Eros "i-a s!rutat mama. A-ntins aripile de aur
"i a plutit grabnic spre Ea.
A ajuns în ograda larg!, în care petreceau eroii, "i a #intit-o pe Medeea, în
inim!, cu o s!geat! - cu o s!geat! înmuiat! în fiere verde "i venin.
De cum a tras micu#ul Eros s!geata lui înveninat!, fata a c!tat c!tre
Iason, prins! - nu-n lan#ul dragostei - ci într-o patim! bolnav!. Ea s-a
jurat c-o s!-l ajute s! dobîndeasc!, din dumbrav!,, lîna cu firele de aur.
Eete vrea s!-l trimit! pe Iason Ia moarte
Cum s-a sfîr"it acel osp!#, regele i-a gr!it lui Iason :
- Tu mi-ai cerut lîna de aur. I-o avu#ie f!r! pre#. Altul s-ar bate pentru ea.
Pentru
nici c! am
o lupt!, primit-o-n
c!ci dar.olimpian!...
e"ti odrasl! Nu am r!pit-o din Elada.
A"a mi-ai Da #i-o
spus cînd dau f!r!
petreceam "i
sorbeam cupele cu vin c! e"ti din neamul lui Poseidon. $i lui Poseidon eu
m! plec...
- Atuncea, dar!, ad!-mi lîna, a rostit Iason bucuros, "i noi ne vom urca pe
Argo "i vom pleca c!tre Elada, f!r! s! te mai sup!r!m.
- %i-o dau, cum nu, a spus Eete ; dar trebuie s!-mi dovede"ti c! e"ti
odrasl! olimpian!, f!cînd o anumit! slujb!...
- Ce slujb! ? l-a întrebat Iason.
Amîndoi se priveau în ochi "i î"i zîmbeau, dar nu cinstit. Pentru c!-n
inimile lor clocotea ura-nver"unat!, "i fiecare socotea, sub zîmbetul s!u
pref!cut, cum s!-l loveasc! pe cel!lalt.
în Iason,
pentru Hera a#
oameni, î#ase
nu poftaceide-a
pentru ce-lst!pîni comoara
a"teptau s! se doar pentru
întoarc! în el, nu
Elada.
Stîmise pofta de-a se face st!pîn puternic "i bogat cum era regele Eete. $i
Iason îi c!zuse prad! acestei pofte-njositoare. Ochii-i, mai înainte limpezi,
erau acuma-ntuneca#i de planurile ce urzea.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
La rîndu-i, regele Eete fusese sf!tuit, din slav!, de tat!l s!u, m!re#ul
soare, cum s! îi ia via#a lui Iason. $i regele a ar!tat feciorului venit din
Iolco c! are-n curtea lui doi tauri, ce au picioarele de-aram! "i vars!-
ntruna foc pe n!ri. Mai are-un plug nemaiv!zut.
177
f!cut din fier "i din aram!, mare cît bolta unei case 26. Iason s!-nhame
ace"ti tauri la plugul greu, cu lan#uri bune, "i s! se duc! pe un cîmp, ce-i
dincolo de riul Fasis. S! are cîmpul, plin de grij!, pentru c! este al lui
Ares. S! semene apoi pe cîmp ni"te col#i negri de balaur 27, pe care îi
p!stra-ntr-un sac. Terminînd el cu sem!natul, din acei col#i o s! r!sar! o
ceat! mare de r!zboinici. Iason s! dea lupta cu ei "i s!-i doboare pîn-la
unul.
Iason s-a cam înfiorat, aflînd de-aceast! încercare. îns! n-a vrut s! se
arate ; "i-a r!spuns foarte lini"tit c! totul se va face-ntoc-mai. S!-i dea
numai r!gaz o noapte.
- Ne vom retrage to#i pe Argo "i-acolo ne vom sf!tui, i-a r!spuns regelui
Eete.
- Bine. S! fie precum vrei, a-ncuviin#at "i regele.
îns!-is!venea
n-o s! O"tenii,
scape. rîd!-n hohot, pentru
r!s!ri#i c! îi b!ga-n
din col#ii capcan!.
aceia negri $tia c! aveau
de balaur, Iason
putere s!-i r!pun! pe to#i eroii-argonau#i. Mai ales c! lipsea Heracle...
Hera îi trimite un vis Medeei
$i fapta s-ar fi petrecut a"a cum pl!nuia Eete. Argonau#ii-ar fi r!mas pe
acel #!rm pentru vecie, îngropa#i sub #!rîn! rece. Dar Afrodita nu-i da
tihn! copilei regelui, Medeea. O-nfl!c!ra mereu mai tare în dragostea
pentru fl!c!ul venit pe mare din Elada.
In timpul nop#ii urm!toare fata s-a zbuciumat întruna... Dorin#a ei cea

mai fierbinte era de-a fi cîndva regin!... Zei#a i-a trimis un vis. Se f!cea-n
vis c! o lua Iason în bra#e "i-o urca pe Argo, "i amîndoi plecau spre Iolco.
Acolo
Ce se i-a
mult urcau pe tron.
pl!cut visul El era!...
fetii rege, ea trezindu-se
$i ea, regin!. din somn, a strigat iute
dou! sclave. Sclavele au adus un car. A înh!mat la el catîri "i au pornit
spre #!rmul apei, unde se leg!na, u"oar!, corabia argonaut!.
Sclavele l-au chemat pe Iason, ce sta îngrijorat pe punte. Tîn!-rul s-a
gr!bit spre #!rm, mînat de poftele-i aprinse de avu#ie "i putere, care îl
mistuiau acum, "i-a gl!suit fetei a"a :
- Cît de frumoas! e"ti, Medeea ! De la osp!#, cînd te-am v!zut, n-am
putut s! te uit o clip!...
Copila s-a împurpurat :
178
- $i eu, str!ine, te-am visat... c!ci e"ti voinic, e"ti îndr!zne#.." Meri#i s! ai
noroc
La asteîn vorbe,
toate...bucuros, Iason a prins copila-n bra#e. Ea s-a l!sat "i i-a
"optit c! ar primi s!-i fie soa#!.
- O, ai s! fii so#ia mea... Te voi urca pe tron în Iolco... i-a gla-suit Iason
repede.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Dac! te juri s!-#i fiu regin!, a gl!suit atunci Medeea, voi face vr!ji "i ai
s! birui...
Ar fi aici s! mai adaug c! fata regelui Eete "tia nenum!rate vr!ji. Le
înv!#ase de micu#!, de la o doic! vr!jitoare.
- î#i jur orice, i-a r!spuns Iason, ce nu avea alt! dorin#! decît s! capete
mai iute nepre#uita avu#ie...
$i, auzind f!g!duiala, Medeea nu s-a mai gîndit la tat!l s!u, nici la ora"ul
care pierdea lîna de aur. Avea "i ea un singur gînd : s! se m!rite "i s! fie
regin!-n #ara tesalian!.
Sem!narea col#ilor de balaur pe glie
Medeea i-a adus lui Iason o alifie fermecat!. Ungîndu-se cu alifia pe trup,
pe arme "i pe scut, tîn!rul devenea mai tare decît Heracle, decît zeii. E
drept c! asta doar o zi. Chiar focul cel mai arz!tor, cea mai t!ioas! dintre
arme nu mai putea s!-i fac! r!u, "i el î"i învingea du"manii.
Trebuie s! spun c! alifia era f!cut! dintr-o plant! care cre"tea-n mun#ii
Caucaz, din sîngele lui Prometeu.
Iason s-a uns cu alifia ; "i-a"a cum l-a-nv!#at Medeea, a "i pornit spre
locul unde se aflau, într-o v!g!un!, taurii regelui Eete.
Taurii s-au
izbitur!. Darzvîrlit
Iason spre el. pe
a r!mas De loc.
ar fiI-afost ziddede
prins cetate,
coarne ar fi c!zut
cu putere sub
"i, ajutat
de-argonau#i, i-a înh!mat bine la plug. Au arat cîmpul larg "i neted. Pe el
au sem!nat to#i col#ii aceia negri de balaur.
Din col#ii sem!na#i pe glie au r!s!rit ni"te uria"i, cu s!bii, suli#e "i scuturi.
Uria"ii au p!"it spre Iason "i spre ceilal#i argonau#i, care st!teau mai la o
parte. îns! fl!c!ul, înv!#at de fata regelui, Medeea, a luat o stînc! mare în
bra#e "i a zvîrlit-o-ntre uria"i. Uria"ii, v!zînd stînca asta, au socotit c! e
de aur. S-au repezit nebuni la ea, ca ni"te lupi pe o mioar!, "i s-au certat.
S-au luat la lupt!, c!ci fiecare vrea s-o aib!. în lupta care s-a iscat,
lovindu-se turba#i cu ur!, s-au omorît. Au pierit to#i.
179
12
V!zînd c! Iason biruie"te, regele - ce era de fa#! - s-a întors repede-n
palat.
- Ce-i de f!cut ? Vom da noi lîna acestor tineri din Elada ? a-ntrebat
regele Eete pe sfetnicii s!i de credin#!. Sau vom g!si o alt! cale, ca totu"i
s-o p!str!m la noi ?
- Nu ! n-o vom da, au spus cu to#ii. Ci mîine-n zori vom strînge oastea "i-i
vom lovi pe-argonau#i la ceasul cînd ei înc! dorm...
$i cum în vremea asta noaptea se coborîse peste lume, t!cut!, plin! de
mistere, regele a cerut "i el o amînare de o zi.
- Mîine v! dau lîna de aur, spusese regele lui Iason, care venise la palat
s!-"i cear! drepturile sale.
în sinea lui"i îns!
argonau#i gîndea,f!r!
s!-i ucid! cum era Iar
mil!. îndemnat
vasul lordes!-l
sfetnici, s!-i prind!
fac! #!nd!ri pe
."i s!-l
cufunde-n rîul Fasis.
R!pirea lînei de aur
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atîta doar! c! Medeea aflase tot ce pl!nuiau tat!l s!u "i cu dreg!torii. Ea
a f!cut pe loc o vraj!. Tat!l "i sfetnicii "i oastea au c!zut jos "i-au
adormit. Por#ile s-au izbit în l!turi "i ea a trecut f!r! grij!, avînd de mîn!
pe Absirt, fratele ei cel mititel.
S-au îndreptat spre vasul Argo.
Acolo l-au g!sit pe Iason, care st!tea la #!rmul apei. El b!nuia c! va veni
copila regelui Eete s!-i dea un sfat, poate vreo veste...
$i, rev!zîndu-se cei doi s-au strîns "i s-au îmbr!#i"at ; "i "i-au jurat din
nou credin#!. Acuma ei erau uni#i. Dar nu uni#i prin dragoste sau prin
dorin#a de a fi folositori celorlal#i oameni, de-a s!-vîr"i fapte m!re#e, de
cinste "i de glorie. Nu, ei erau înl!n#ui#i de pofta lor de-a fi boga#i "i de-a
fi rege "i regin!.
A"a se-ntîmpl! totdeauna cu cei care au firi prea slabe, lesne supuse
l!comiei. Alunec! u"or în r!u...
Iar! tr!d!rile Medeei fa#! de #ar! "i p!rin#i pecetluiau, precum se vede,
toate aceste jur!minte, ce amîndoi "i le f!ceau noaptea, pe #!rmurile
apei.
Medeea l-a c!l!uzit pe Iason, tîn!rul str!in, înspre dumbrava înverzit!,
unde era
balaur. templul
Balaur lui c!sca
care-"i Ares. Aici,
gura,lîng!
plin! copacul
de foc "isfînt, st!tea c!tre
de miasme de straj! un
voinicul
tesalian. îns! Orfeu, ce-l înso#ise pe Iason pîn! la dumbrav!, dup!
poruncile Medeei, a început s! cînte dulce, "i monstrul, lung de nou!
stînjeni, s-a l!sat moale la p!mînt.
180
Iar fl!c!rile otr!vite s-au stins în botul lui hidos. Abia mai pîl-pîiau pu#in.
Medeea a zvîrlit atunci asupra lui un suc vr!jit. Sucul l-a adormit pe
monstru. $i Iason, cu argonau#ii, s-au repezit c!tre copac, în el lucea lîna
de aur, într-o lumin! orbitoare. Ei au smuls lîna din copac. Iason a pus-o
pe spinare. $i au pornit, cu pas gr!bit, c!tre corabia lor, Argo.
Fuga Medeei cu Iason
F!r!luat
L-a s! "ov!ie
al!turiope
clip!, Medeea
Absirt. s-a urcat
Iar Iason, care"i conducea
ea pe puntea vasului
aceast! de lemn.a
expedi#ie,
ridicat ochii spre cer "i-a mul#umit zei#elor Hera "i mîndrei Afrodit!,
pentru tot ajutorul lor. A implorat apoi pe Zeus "i pe Poseidon furtunosul -
zeul din care se tr!gea - s!-i ocroteasc! pe tot drumul de-ntoarcere c!tre
Elada.
Unul dintre argonau#i a ridicat ancora grea. Ceilal#i au luat vîslele-n mîini,
"i vasul a pornit în jos, pe rîul Fasis, c!tre mare.
Cum au ajuns din nou pe mare, argonau#ii au dat glas nem!rginitei
bucurii care-i înfl!c!ra pe to#i "i s-au pornit veseli s! cînte. Lîna de aur
str!lucea "i lumina pîn! departe, incit nu se vedeau pe cer nici stelele
scînteietoare, "i nici f!clia de argint a lui Selene, dalba lun!. Nu se vedeau
decit eroii, de
frig, poate avînd în mijloc pe Medeea "i pe Absirt - ce tremura poate de
team!.
To#i erau veseli, ferici#i, pentru c! nu "tiau nici unul ce planuri nutrea
acum Iason. Numai Medeea sta pe gînduri. Prin farmece «a cuno"tea c!-n
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ea regele, curtenii se "i treziser! din somn. Descoperiser! r!pirea lînei de
aur din copac "i fuga fetei, a Medeei, cu fratele-i, micul Absirt.
Numai c! regele Eete avea "i el cor!bii bune. Avea o"teni "i avea prieteni,
care erau adînc mîhni#i c! se furase din dumbrav! lîna cu firele de aur.
Iar regele a poruncit s! plece-ndat! trei cor!bii, pe urma vasului elin, "i,
ca s! poat! s!-i ajung!, a hot!rît ca la o vîsl! s! trag!-n loc de un om,
doi. Vîntul b!tea spre asfin#it. Deci s! se-ntind! pînze multe. Pînze mai
mari decît acele ce se aflau pe vasul Argo.
- $i v! mai spun s! nu v!-ntoarce#i f!r! Medeea "i Absirt, c!ci ve#i fi
Qsîndi#i la moarte ! a rostit regele Eete c!tre o"tenii ce plecau, în toiul
nop#ii, s!-i ajung! pe Iason "i argonau#i.
181
C!s!pirea micului Absirt
iat! de ce era Medeea atîta de îngrijorat!. Ea "tia tot ce se-ii-tîmpla.
într-adev!r, a treia noapte de la plecarea lor pe mare, s-au v!zut "i
urm!ritorii.
De iapt, Iason, "i-argonau#ii n-o luaser! pe-acela"i drum ca la sosire, prin
strîmtori28, ci, t!ind marea curmezi", plecaser! c!tre alt #!rm. Spre
#!rmul undes!seschimbe
C!utaser! v!rsa rîul cel larg,
drumul, Istrul, în
socotind c!mare - adic!-n
urm!ritorii or Pontul Euxin.
s! se-n-drepte
spre strîmtori. Dar lîna ce-o aveau cu dîn"ii i-a dat de gol, c!ci scînteia ca
soarele în toiul zilei. Urm!ritorii au v!zut dincotro vine str!lucirea "i, cum
aveau pînze mai bune, vîsla"i mai mul#i "i odihni#i, s-au încordat "i erau
gata... aproape gata s!-i ajung!.
$i, ca s! scape de primejdii, ea "i acela ce-i jurase c! o va face soa#a lui,
regin! în ora"ul Iolco, Medeea a f!cut o crim! cumplit!, însp!imînt!toare.
Ea s-a ascuns în fundul b!rcii, s! n-o vad! argonau#ii, "i-a sfîrtecat în
buc!#ele pe micul s!u frate Absirt. Iar membrele însîngerate le-a risipit în
largul m!rii, pe-ncetul, una cîte una. Cînd au aflat argonau#ii aceast!
crim! odioas!, s-au mî-niat nespus de tare. Erau gata s-o zvîrle-n valuri.
- Noi de-aceia
rînd, sîntem lupt!tori, eroi,cuînfrunt!m
care se lupt! copiii. mon"tri, fiare, regi. Nu uciga"i de
Chiar Iason s-a uimit în sine, v!zînd ce fire-are Medeea. $i totu"i, el a
ap!rat-o, gîndindu-se c!-i va mai fi de ajutor "i-n patrie. La rug!min#ile
lui Iason, argonau#ii au iertat-o "i au vîslit în sus, pe Istru.
V!zînd, pe valuri, colhidienii, membrele micului Absirt, s-au oprit ca s! le
adune. Le-au strîns bucat! cu bucat! "i le-au adus toate pe #!rm. Acolo
au orînduit slujbe "i jertfe pentru fiul cel sfîrtecat al lui Eete. L-au ars pe
rug "i au f!cut serb!ri - cum cerea datina. A"a s-a scurs o zi întreag!.
în acest timp argonau#ii urcaser! - pe cît se pare - pe Istru-n sus, destul
de mult 29. Urm!ritorii "i-au dat seama c! nu i-ar mai putea ajunge.
Dar fiindc! nu mai îndr!zneau s! se întoarc! la Eete f!r! Medeea "i Absirt,
osta"ii au r!mas
primit numele acolo,30.
de Torni întemeind o a"ezare bogat! "i înfloritoare, ce-a
Dup! aceast! întîmplare, argonau#ii au trecut, plutind pe Istru mai
departe, dincolo de Iliria 31.
182
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
întoarcerea la Iolco
Abia ajun"i în alt! mare, "i s-a pornit cea mai grozav! dintre furtunile pe
care le suferiser! în drum. Valuri se ridicau cît mun#ii "i pînzele se sfî"iau
sub r!suflarea înghe#at! a unui vînt de miaz!noapte. Vîslele se frîngeau "i
ele în stînci ce r!s!reau din ap!. Corabia argonaut! era ca o coaj! de
nuc!, zvîrlit!-ncoace "i încolo, sub mun#i de ap! vine#ii.
Eroii abia se mai luptau "i î"i pierduser! n!dejdea c! vor putea sc!pa cu
zile, cînd iat!, a sunat un glas. Un glas puternic de la pror!. Vorbea, pe cît
spunea legenda, ramura sacr!, din stejarul marelui Zeus, din Dodona.
Ramur! ce era adus!, pus! la pror!, de Atena. $i ramura i-a îndemnat s!
plece-n marea Tirenian!, în insula cea misterioas! unde-"i avea s!la"ul
Circe - o vr!jitoare renumit!. Iar Circe s!-i purifice de moartea micului
Absirt.
Argonau#ii, în furtun!, au întors cîrma c!tre locul unde tr!ia faimoasa
Circe. Cum s-au întors, a stat furtuna pe care-o trimisese Zeus ; "i Argo a
plutit pe m!ri, pe rîuri "i din nou pe m!ri... "i a ajuns pîn! la Circe. Acolo
s-au purificat de sîngele v!rsat la Tomi.
...$i au întîmpinat, din nou, furtuni, primejdii f !r! num!r. Sirenele i-au
ispitit,
pe to#i prin cîntece
Orfeu, care ademenitoare,
cînta mult mais!frumos.
se arunce-n apa m!rii.
Doar melodia luiDar i-a salvat
duioas! le-a
amintit de patrie "i i-a #inut pe vasul Argo. Trecînd prin apa ce sc!lda
dou! stînci : Scila "i Caribda, dou! stînci amenin#!toare, erau de asemeni
s! se-nece, la fel ca mai tîr-ziu Ulise. Dar s-au luptat cu valurile "i au
sc!pat iar!"i cu bine.
Au mai trecut "i pe la Creta. Acolo s-au luptat cu Talos, un uria"
însp!imînt!tor, din neamul mon"trilor de-aram! "i, dup! multe lupte "i
r!t!ciri, au atins #!rmul portului magnezian Pagase, din care Argo se
pornise cu peste patru luni în urm!. în curînd au sosit la Iolco.
Corabia au închinat-o zeului m!rilor, Poseidon, din care Iason se tr!gea.
$i Pelias a primit lîna, comoara regelui Eete. în schimb, eroul i-a cerut
tronuldrept,
Ce-i p!rintelui s!u,
în sine Eson. c! avînd tronul "i puterea, tot lui o s!-i revie
chibzuia
lîna ce "i-o dorea atît de mult. !
Regele l-a #inut cu vorba cît timp au stat argonau#ii. Dar, cum s-au risipit
ace"tia, Pelias n-a mai vrut s!-"i #in! cuvîntul dat cu luni în urm!. A strîns
oastea "i l-a gonit pe Iason din ora"ul Iolco.
183
Pelias este fiert într-un cazan chiar de c!tre fetele sale
Iason s-a mîniat amarnic. Visul s!u scump se spulbera. $i nu "tia ce-ar
putea face s! pun! mina pe putere. Atunci Medoea, vr!jitoarea, a n!scocit
un "iretlic. S-a pref!cut c! s-a certat cu so#ul ei, fiul lui Eson, "i a cerut un
ad!post la fetele lui Pelias. C!ci regele avea trei fiice. Stînd ele într-o zi de
vorb!, Medeea
ntineri pe a-nceput
oameni. s! dovedeasc!
Ca s! le spun! c! eaasta
cunoa"te vr!iiunprin
a umplut carecuîiap!,
cazan poate-
"i,
punînd lemne dedesubt, a aprins foc cu p!l!laie, "i apa a-nceput s!
fiarb!. A luat pe urm! un berbec - cel mai b!trîn din toat! turma - "i l-a
t!iat în buc!#ele. Buc!#ile le-a pus la fiert. A mai turnat un suc în ap!, a
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mai rostit "i ni"te vr!ji. $i ce s! crede#i ? Dintr-o dat!, buc!#ile s-au
închegat. Din ap! a ie"it un miel cu blan! alb!, beh!ind.
Copilele lui Pelias, v!zînd aceast! preschimbare, au rugat-o pe vr!jitoare
s! le întinereasc! tat!l.
Medeea s-a l!sat rugat!. Fetele i-au f!g!duit "i un "irag de pietre
scumpe, dac! le-ascult! rug!mintea. $i vr!jitoarea, mul#umit! c! planul i
se-ndeplinea, le-a sf!tuit pe-aceste fete s!-l taie pe b!trînul rege în opt
buc!#i, cu capul nou!. "i s! le-arunce în cazanul în care apa clocotea.
Iar fetele, c!zînd în curs!, "i-au doborît p!rintele, ca pe un taur la ospe#e,
"i carnea lui au aruncat-o într-un cazan mare s! fiarb!.
Dar cum a dat în clocot apa, Medeea le-a strigat în fa#! c! ea l-a r!zbunat
pe Iason, "i Pelias r!mîne mort.
Apoi f!cînd nu "tiu ce vraj!, s-a ar!tat un car de fl!c!ri, tras de doi "erpi
înaripa#i. Medeea s-a urcat în car "i a pierit într-o clipit!.
Segele Pelias c!zuse ; dar nu-ntr-o lupt! vitejeasc! - precum se cade-ntre
b!rba#i. Era r!pus prin vicle"uguri "i uneltiri vr!jitore"ti. Nimeni nu l-a
l!udat pe Iason pentru-o asemenea victorie. $i el tot n-a putut s! urce pe
tronul mult rîvnit din Iolco. Puterea a trecut în mîna unui fecior al celui
mort, un
Iason alt silit
a fost argonaut : Adraste.
s! fug! la Creon, rege din Corint.
184
Glauca "i Creon sînt cuprin"i de fiâc!ri
Creon îl admira pe Iason pentru c! adusese lîna de aur de la Ea, "i l-a
primit cu mult! cinste. I-a d!ruit "i un palat, cirezi de vite "i mo"ii.
Ar fi putut acuma Iason s! vie#uiasc! lini"tit, Medeea, soa#a,-i d!ruise "i
doi copii încînt!tori. Dar tot ce se cl!de"te-n via#! pe crime "i pe vicle"ug
se pr!bu"e"te prea adesea. La fel "i dragostea lui Iason fa#! de soa#a lui,
Medeea. s-a istovit de la un timp.
To#i se temeau de vr!jitoarea ce-"i omorîse fr!#iorul "i îl fier-sese în cazan
pe fostul rege de la Iolco. Iar crimele - pe cît se pare - a"tern pe chipuri
ni"te umbre.
Iason C!ci fata
n!d!jduise regelui
poate Eete ei,
c! tat!l se urî#ea de la un fiindc!-"i
de sup!rare, timp. pierduse "i
copiii "i lîna cea nepre#uit!, o s! se sting! într-o zi. Iar el, fiind b!rbatul
Medeei, va mo"teni bogatul Ea. Dar dintr-acolo nu veneau deloc ve"tile
a"teptate, "i Iason, ce iubea puterea "i bog!#ia "i pl!cerea, hot!rîse s-o
p!r!seasc! pe soa#a lui de pîn-atunci "i s! se-nsoare cu Glauca, fata lui
Creon, gazda sa. Astfel, de nu putea fi rege nici peste mare, nici la Iolco,
avea s! mo"teneasc! jil#ul regelui Creon, din Corint.
Aflînd Medeea "tirea asta s-a nec!jit peste m!sur!. Dar cum era de
st!pînit!, s-a pref!cut c! nici nu-i pas! "i a gr!it c!tre Glauca, fiica lui
Creon, cu dulcea#! :
t- M-am s!turat "i eu de Iason. M! cere regele Egeu, care domne"te în
Atena ; "i-a" "ivrea
f!r! noroc... s! te
ca s! fiuîncrezi,
"i eu regin!. Destul
frumoaso, c! am
nu z!bovit
am nici aicea lîng! un
o sup!rare, î#i om
fac
"i eu un dar de nunt!... Poftim, acesta-i darul meu !....
$i vr!jitoarea, pref!cut!, i-a d!ruit fetei lui Creon o hain! scump!,
purpurie "i o cunun! de m!rgean.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Glauca s-a înseninat, c!ci tare-i mai fusese team! de fosta soa#! a lui
Iason. Dar cum "i-a îmbr!cat ve"mîntul, a sim#it un fior de moarte. Corpul
i-a fost cuprins de fl!c!ri. Iar! cununa îi strîngea, ca într-un cle"te,
fruntea alb!.
Ea a strigat "i s-a zb!tut. A vrut s!-"i scoat! iute haina, dar stofa se #inea
de trup "i nu putea s-o dezlipeasc!.
La #ipetele ei grozave a alergat regele Creon. Ins! cum s-a atins de fat! a
luat "i el îndat! foc. Amîndoi au pierit în fl!c!ri32.
185
Fuga Medeei "i pr!bu"irea cor!biei Argo
...Dar vr!jitoarei nemiloase nu i-au ajuns aceste crime. A luat în mîn! un
cu#it "i "i-a ucis cu el copiii al c!ror tat! era Iason. Apoi a poruncit s! vin!
carul s!u magic, tras de "erpi, "i a fugit c!tre Atena, s! se m!rite cu Egeu
; dar n-a stat nici acolo mult. A pus la cale alte crime. $i era gata s!-l
omoare pe fiul lui Egeu : Tezeu. Aflînd Egeu de uneltirea nes!#ioasei
vr!jitoare, a izgonit-o cu ru"ine. Chemînd Medeea un balaur, a "i zburat
pîn! la Ea. S-a împ!cat cu tat!l s!u. $i... nu s-a mai aflat nimic ce s-a-
ntîmplat cu vr!jitoarea.
Iason, mîhnit "i f!r! rost dup! uciderea Glaucei, a r!mas singur în Corint
33.
$i prin legende se mai spune c! Iason, într-o zi, dormea Ia umbra vasului
s!u Argo, pe #!rm, în istmul de Corint.
Abia de închisese ochii. Prin mintea lui se perindau nenum!-ratele-
ntîmpl!ri din expedi#ia spre Ea. Dar Argo, care-odinioar! ca un delfin
t!iase apa "i deschisese drum pe m!ri cutez!torilor elini, era acuma
putred!.
Iason visa lîna de aur3'1. Tocmai visa c! se g!sea din nou pe Argo "i se
z!rise, în dep!rtare, o lumin!. Era un munte-ntreg de aur... Cînd...
lemn!ria putrezit! s-a pr!bu"it c-un zgomot surd. In cele mai frumoase
vise - corabia, pe care Iason o condusese-n expedi#ie, s-a pr!bu"it asupra
lui... L-a-ngropat
glorie, sub d!rîm!turi.
acela ce nu luptase Astfel "is-a
pentru oameni stins, doar
se iubise f!r! pe
de sine...
fal! "i f!r!
Note
I. Tesalia este o regiune din Grecia de nord, cu p!mîntul destul de fertil.
Aici cre"teau prin mun#i cai "i boi, despre care se spunea c! erau cei mai
frumo"i din lume. Dealtfel, regii tesalieni "i-au f!cut cei dintîi oaste de
c!l!re#i. Chiar turmele de boi erau duse la p!"une de slujitori c!l!ri,
mînîndu-le cu l!nci. P!storii tesalieni erau r!zboinici. Ei str!juiau averea
cea mai de pre# pe acele vremuri: cirezile de boi "i hergheliile de cai. Se
luptau cu du"manii ce vroiau s! le fure, sau cu fiarele din mun#i. Ins!, în
acela"i timp, erau "i pricepu#i. Adunau buruieni din mun#ii Pelion "i f!ceau
oblojeli cu care-"i vindecau caii mu"ca#i de fiare, boii în#epa#i de l!nci sau
propriile r!nicontopi#i
p!reau c!-s dobînditecu încaiilupte. Umblînd
de sub ei. Din mereu c!l!ri,
imaginea p!storii
aceasta tesalieni
a c!l!re#ului
contopit cu calul, imagine d!ltuit! pe pere#ii pe"terilor, s-a n!scut poate
no#iunea de centaur. Dealtfel, în limba greac! „henteo" înseamn! a în#epa
cu lancea, a goni, a mina. Iar „tauros" e taur. S-ar putea ca din.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
186
„heneto tauros" - cel care mîn! tauri - s! fi derivat cuvîntul centaur, cum
afirm! unii mitologi. Centaurii ace"tia, n!scoci#i în legend!, erau pîn!
la brîu oameni "i, mai jos de brîu, aveau trupuri de cai. Ei par s!
întruchipeze în acela"i timp - a"a cum s-a mai amintit odat! - furtunile
grozave din mun#i. De aceea se mai spune c! aveau drept tat! pe
legendarul Ixion
- vijelia, "i mam! pe Nefele - zei#a norilor.
2. Dintre centauri unul este vestit. El se nume"te Hiron. Acest centaur
Hiron este personificarea "tiin#ei medicale ce o aveau p!storii. Din pricina
aceasta, Asclepio-Esculap a deprins me"te"ugul de a-i vindeca pe oameni
în pe"tera lui Hiron. Dup! cit se pare, în mun#ii Pelion era un soi de plante
ce nu se mai cunoa"te. Din ele se scoteau sucuri înt!ritoare - un fel de
vitamine - ce se d!deau copiilor "i-i ajutau s! creasc!, s! se fac! voinici.
Tot aici, în munte, b!ie#ii înv!#au s! îngrijeasc! de vite sau s! vîneze
fiare, s! mînuiasc! arcul, sabia "i lancea, s! foloseasc! scutul. S! devin!
astfel viteji "i s! dispre#uiasc! moartea în b!t!lii. In legende vedem
adeseori feciori de zei sau ai unor eroi de seam! trimi"i la Hiron, ca un
simbol cel
c!lesc al necesit!#ii
mai bine. cre"terii copiilor în mijlocul naturii, unde for#ele li se
3. Motive asem!n!toare, cînd un b!trîn sau o b!trîn! încearc! firea "i
bun!tatea unui fl!c!u plecat în lume s! sâvîr"easc! ispr!vi mari, avem "i
noi într-o mul#ime de basme.
4. %ara lui Eete, faimoasa Colhid,a de mai tîrziu, Ceorgia de ast!zi, era
socotit!, precum se "tie, ca fiind la marginea de r!s!rit a p!mîntului.
Dincolo de ea r!s!rea soarele în fiecare zori de zi.
5. Hele se tîlcuie"te prin „cea str!lucitoare". Acela"i sens îl are "i numele
Helena, Elena. Iar Frixos înseamn! cel care fream!t!, care scînteiaz!.
Amândoi par a fi simbolul luminii reflectate în nori. A doua nevast! a Ivi
Atamas era regina Ino, mama lui Learh "i Melicerte (vezi legenda despre
zeul
6. Dionisos).
Berbecele cu lina de aur simbolizeaz! poate norii c!l!tori. Norii se nasc
din ape, ar fi deci tot ni"te odrasle ale lui Poseidon, zeul apelor. Cînd
soarele r!sare, îi poleie"te. Ei par uneori f!cu#i în întregime din aur.
7. Este vorba de strîmtoarea Dardanele.
8. în limba greac! „argo" înseamn! u"oar!. într-un basoreUef, frumos "i
expresiv, lucrat în teracot! de c!tre un artist antic necunoscut. îi vedem
pe argonau#i cum î"i construiesc cu pricepere, cu în#elepciune, tasul pe
care vor pluti înspre #ara regelui Eete. în sting! este Iason, avînd pe cap
un coif cu creast!. Scutul "i sabia le-a pus îns! al!turi. Pentru c!
- ajutat de un argonaut - el întinde plnza pe catarg. Munca se vede a fi pe
sfîr"ite. Totu"i, cu mult! grij!, un alt argonaut mai înfrumuse#eaz! cu
dalta "i ciocanul
din copacul o parte
lui Zeus. a cor!biei,
In folclorul sau poate
românesc avemîncrusteaz! acolo elemente
"i noi adesea crengu#a
naturale : crengu#e, frunze, buruieni fermecate, care slujesc eroilor no"tri.
9. Atena, zei#a în#elepciunii, era considerat! ca sf!tuitoarea "i sprijini-
toarea tuturor eroilor. O vedem dînd ajutor lui Prometeu, Heracle, Tezeu,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
187
Perseu ".a. Aceasta ca un semn c! eroii "i faptele lor nu trebuiau s! se
bizuie numai pe îndr!zneal!, ci "i pe în#elepciune.
10. Sînt unii înv!#a#i care afirm! c! o parte din legend! este adev!rat!, c!
expedi#ia c!tre extremitatea estic! a M!rii Negre s-ar fi f!cut, probabil,
cam cu optzeci de ani înaintea r!zboiului renumit al Troiei. Bineîn#eles c!
toate acestea sînt supozi#ii. Nu avem destule date "i nu putem s! "tim ce
a fost "i cînd a fost. Ins!, de bun! seam!, legenda cînt! pe acei navigatori
care au cutezat întîia oar! s! plece în mari c!l!torii, deschizînd drum spre
r!s!rit, pe ape, nego#ului elin. Ace"tia au înfruntat primejdii "i furtuni
nenum!rate. S-au luptat cu popoare necunoscute, l-au înfrînt pe localnici
"i i-au silit s! dea tot ce aveau mai de pre#. Au adus apoi cu ei bog!#ii "i
aur mult în Elada. Ins!, ca s! înfrumuse#eze aceast! aventur!, poe#ii au
n!scocit c! pe corabia Argo s-ar fi urcat cei mai de seam! eroi "i ei au
tr!it fel de fel de întîmpl!ri de dragoste "i lupte. Tot poe#ii au n!scocit,
dup! dorin#ele basileilor, care doreau s!-"i legitimeze cuceririle, c! marii
olimpieni : Zeus, Hera, Atena "i, mai tîrziu, Afrodita i-ar fi ajutat s!
înving!. Prin aceast! a"a-zis! protec#ie a marilor olimpieni se dovedea
neîndoios c!s!regii
st!pîneasc!, elini aveau
cucereasc! dreptul
orice #inut "i s!s!adune
cutreiere m!rile
bog!#iile "i s!"i le
pe care
doreau.
11. Plecarea se spune c! s-ar fi f!cut din portul magnezian Pagase.
12. Dup! unele legende, au fost uci"i "i to#i b!ie#ii, ca ace"tia, crescînd
mari, s! nu-"i r!zbune ta#ii.
13. Regina din Lemnos se numea Hipsipila.
14. Propontida - adic! aceea care deschidea calea spre Pontul Euxin - era
Marea Marmara.
15. %ar! din Asia de sud-est, cu capitala la Pergam.
16. Argonautul Polifem, care a auzit strig!tul lui Hilas, r!pit de nimfe, "i a
plecat, al!turi de Heracle, în c!utarea lui, a fost întemeietorul legendar al
ora"ului
11. Hios.au r!mas Heracle, Polifem "i Hilas.
In Misia
18. Unde se afl! Scutari, sau Uskiidar, în Turcia. Fa#! în fa#! cu Scutari se
"tie c! se afl! Istambulul.
19. Lupta aceasta cu pumnii este str!moa"a boxului. Numai c! lupt!torii
din antichitate î"i legau pumnii cu ni"te curele, "i de curele erau prinse
pl!ci mici de aram!, col#uroase, care striveau carnea "i sf!rîmau oasele.
20. Strîmtoarea Bosfor.
21. Pîn! în preajma ora"ului Istambul se întindeau odinioar! hotarele
Traciei.
22. Simplegade înseamn! stîncile care se izbesc între ele. $i în basmele
noastre se g!sesc de multe ori stînci sau mun#i care se izbesc cap în cap.
23. Grecii îi ziceau,
neospitalier!, fiindc!laavea
început,
mereuM!rii NegreDup!
furtuni. : Pontul
ce auAxeinos, adic!
cunoscut-o marea
mai bine
"i au v!zut c! are #!rmuri roditoare "i bogate, i-au schimbat vechiul
188
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
nume "i i-au spus Pontul Euxeinos sau Pontul Euxin, adic! marea
ospitalier!.
24. Este vorba de rîul Rion din Georgia.
25. Palatul sclipitor pe care îl avea Eete, ca fiu al astrului ceresc,
reprezenta pentru elini lumina aurie ce se vede, în zori, spre r!s!ritul
lumii "i se reflecta în apa M!rii Negre, în lungi coloane argintii.
26. Atît taurii cu picioarele de aram!, cît "i plugul erau crea#iile lui
Hefaistos.
27. Col#ii ce trebuiau sem!na#i pe cîmpul lui Ares erau tot din botul
balaurului doborît de Cadmos, cînd fundase ora"ul Teba. Fuseser! d!rui#i
regelui de zeul Ares.
28. La înapoiere, argonau#ii nu au mai trecut prin strîmtoarea Bosfor, in
Marea Marmara, ci s-au îndreptat direct c!tre #!rmul nostru, unde este
ast!zi ora"ul Constan#a. Se spune c! Istrul-Dun!rea ar fi avut odinioar!
aici un bra#.
29. Cît timp au durat slujbele pentru Absirt, argonau#ii ar fi ajuns, dup!
legend!, cam prin regiunea Cazanelor.
30. Aceasta este legenda înfiin#!rii ora"ului Torni sau Tomis, cum i-au
spus romanii.
înseamn! In ca
t!iat), grece"te, numele
o amintire s-ar c!
a faptului tîlcui prinAbsirt
micul locul fusese
celui t!iat
t!iat(temio
aici în
buc!#ele de Medeea.
31. Este vorba de Marea Adriatic!. Grecii vechi credeau c! fluviul Dun!rea
unea Marea Neagr! cu Marea Adriatic!.
32. Aceast! nou! crim! a fetei regelui Eete este povestit! în versurile
zguduitoare ale tragediei lui Euripide : „Medeea".
33. Spre deosebire de Heracle, Tezeu, Perseu "i al#i eroi, Iason închipuie
pe omul viteaz "i generos, la început, ce p!r!se"te mai apoi calea
dreapt!. Nu mai este folositor semenilor s!i afla#i în suferin#! "i lupt! doar
pentru sine, cu orice mijloc : jur!minte, cuvinte mari "i promisiuni - pe
care nu "i le respect! - numai ca s!-"i ating! scopul. Eroii l-au urmat pe
Iason, c!ci
drept!#ii "i înelfolosul
fusese n!p!stuit
elinilor, de Pelias.
de-a dobîndi lina Elde i-a
aur.chemat, în bucuro"i
Eroii erau numele
s! sâvîr"easc! fapte mari, îndr!zne#e, s! cutreiere "i s! cunoasc! lumea,
s! deschid! drumuri noi pe m!ri, s! nimiceasc! mon"trii "i fiare, s! biruie
pe regii hapsîni. In toiul expedi#iei ajun"i în Colhida, sau poate chiar mai
dinainte, Iason cade prad! poftei de m!rire "i avere. De aceea el devine
egoist, meschin "i ia parte la crime. Ca s! înfiereze astfel de fapte,
cînt!re#ii antici subliniau în legende tragicul sfîr"it al lui Iason.
34. Lina de aur pare a fi "i simbolul bog!#iilor din #!rile r!s!ritene, pe care
elinii le-au rîvnit mult, întotdeauna.
189
R&ZBOIUL TROIAN
SE POVESTE$TE
strîmtoarea c! pe-un
Helespont, deal, dincîndva,
s-ar fi-n!l#at, Asia un
de ora"
asfin#it,
mareîn"i apropiere
puternic . de
Cel care a zidit ora"ul a fost, dup! legend!, Uos, feciorul unui rege, Tros,
care-"i tr!gea obîr"ia - printr-un voinic, Dardan - din Zeus. Dar de la
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
numele lui Tros acest ora" s-a chemat Troia, "i #ara înconjur!toare - parte
din Frigia - Troada2.
Dealul gre"elilor
La drept vorbind, locul unde se ridica ora"ul se zice c! s-ar fi chemat-
nainte „dealul gre"elilor" - deoarece-ntr-o bun! zi Zeus s-a mîniat pe Ata,
zei#! a gre"elilor, "i a zvîrlit-o din Olimp.
- Din cauza ta, i-a strigat Zeus, gre"esc adesea, cum s-a-ntîm-plat
atuncea, la Mecona, cînd m-a-n"elat titanul Prometeu. De azi-nainte nu ai
voie s! mai urci în Olimpul nostru. Vor gre"i numai p!mîntenii...
$i i-a dat brînci zei#ei Ata.
Locul unde a c!zut ea a fost chiar dealul din poveste. In c!z!tur!, s-a
lovit zei#a zdrav!n, "i, de ciud!, a blestemat dealul acela s! fie plin de
am!giri, "i oamenii s!-l îndr!geasc! - îns! s-aduc! nenoroc.
I-adev!rat, colina asta era un loc fermec!tor. Se rezema, spre r!s!rit, pe
muntele de piatr!, Ida. Iar spre apus se cobora, în pant! dulce, c!tre
marea cu valurile azurii.
Fiul lui Tros a hot!rît s!-nal#e-acolo, pe colin!, o fort!rea#!. A f!cut dar!
sacrificii "i i-a-ntrebat pe olimpieni dac!-i vor da încuviin#area. Atunci, din
cer, ar fi c!zut o statuet! misterioas! 3, care o-nf!#i"a pe-Atena.
190
,,Palas-Atena este-aceea care-mi va ocroti ora"ul" - a cugetat regele Ilos,
"i dup! ce-a zidit, pe deal, o fort!rea#! nu prea mare, a f !cut lîng! ea un
templu. în templu, într-un loc de cinste, a pus aceast! statuet! zis!
paladiu-fecioara. Aceasta e prima gre"eal!, precum se va vedea-n
poveste.
$i-au trecut ani cî#i au trecut, "i Ilos într-o zi s-a stins. La tron i-a urmat
fiul s!u, ce se numea Laomedon.
Priam se urc! pe tronul lui Laomedon
Laomedon a fost un rege lipsit de cinste sau cuvînt. Lui îi pl!cea s! aib!
slugi, dar nu vroia s! le pl!teasc!. Era hapsîn, apuc!tor "i f!r! mil! de
supu"i,elcum
Avînd sîntavu#ii,
multe mai de-obicei
a vrut s!to#i
"i regii.
le ocroteasc! "i s! ridice-n jurul Troiei
un "ir de ziduri cit mai tari. Ii trebuiau deci lucr!tori.
Tocmai în vremea cînd dorea el s! ridice-aceste ziduri, s-a întîmplat ca în
Olimp mai mul#i zei s! se r!zvr!teasc!. Doreau s!-l lege pe st!pîn în
"treanguri tari "i s!-l arunce în Tartarul întunecat. Dar Tetis, fiica lui
Nereu, cea cu picioare de argint, aflînd urzeala, îl vestise pe tat!l zeilor
îndat!, "i el îi osîndise aspru pe r!scula#ii din Olimp. Dintre to#i, cei mai
greu lovi#i au fost Posei-don "i Apolo. Zeus a hot!rît c! ei se vor trudi, ca
salahori, s!-nal#e zidurile Troiei 4.
Cînd s-a sfîr"it îns! zidirea, Laomedon i-a izgonit pe cei doi zei din #ara sa,
f!r! s! le pl!teasc! munca, a"a precum f!g!duise. La fel, tot f!r! de
cuvînt, s-a purtat
"i-a pierdut tronul.elCei
"i mai
cu Heracle5. Pentru
mul#i dintre asemenea
fiii s!i gre"eli,
au fost uci"i Laomedon
în b!t!lii. I-a.
r!mas numai un fecior, care c!zuse prizonier. Acesta era cel mai mic. Se
numea la-nceput Po-darce. Mai tîrziu i s-a zis Priam 6.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Iar Priam, revenind la Troia, a luat de soa#! pe-o prin#es! ginga"!, bun!,
devotat!, pe care o iubea nespus. Hecuba 7 se chema copila.
S-a urcat deci Priam pe tron - iar soa#a sa i-a d!ruit cincizeci de fii,
frumo"i ca zeii, "i-un num!r mare de copile 8.
191
Atîta doar! c! atuncea cînd trebuia s! vad! lumea unul dintre feciorii s!i,
Hecuba a avut un vis ; "i se f!cea c-ar fi n!scut nu un copil, ci-o tor#!
aprins!. Flac!ra tor#ei se-ntindea pîn! ce cuprindea ora"ul "i-1 mistuia în
întregime.
Fiul nou-n!scut de Hecuba este p!r!sit pe muntele Ida
Priam, aflînd de acest vis, i-a întrebat pe ni"te preo#i ; "i ei l-au sf!tuit s!-
l duc! pe fiul nou-n!scut în munte ; "i, dup! datina str!bun!, fa#! de fiii
nedori#i, s!-l lase-acolo pe o stînc!. Fiarele, vulturii "i "erpii vor "ti pe
urm! ce s! fac!, f!r! ca tat!l s!-"i mîn-jeasc! mîna cu sînge de copil.
Priam a ascultat de sfatul preo#ilor. A luat b!iatul. L-a-ncre-din#at unui
p!stor. $i el l-a p!r!sit pe-o creast! a muntelui cel înalt, Ida. Dar, peste
patru sau cinci zile, trecînd p!storul iar pe-acolo, a v!zut - nu-i venea s!
cread! ! - pe fiul regelui Priam sugînd de zor la o ursoaic!.
înduio"at,
sa. a luat
Acolo l-a p!storul
crescut pe-acest
în tain!, c!ci,copil
dac!plinregele
de noroc
afla, "iîi l-a dus îndesigur
a"tepta coliba
moartea "i pe p!stor "i pe b!iat9.
Crescînd, acest fecior de rege s-a tocmit "i el tot p!stor, ca tat!l adoptiv,
la Priam. Mîna cirezile de vite, la fel ca to#i ceilal#i p!stori, "i nu "tia c! el
e fiul aceluia ce st!pînea aceste bog!#ii pe Ida.
Ba se mai spune c! fl!c!ul era nespus de inimos. îi era drag de animale "i
le p!zea de ho#i "i fiare cu-atît de mult! vitejie încît p!storii l-au numit,
din cauza asta, Alexandru 10.
...$i, cum trecuse vreme mult! de cînd Priam î"i aruncase fiul cel nedorit
pe Ida, trebuia, dup! str!vechi datini, s! fac!-n cinstea lui serb!ri.
Organizase deci, în Troia, slujbe "i jocuri "i întreceri. Iar! ca premiu, în
întreceri,
Dar tauruloferea cel mai
f!g!duit era mare
crescuttaur pe care
chiar îl avea-n cirezi.
de-Alexandru. Tîn!rul #inea mult la
taur. $i, fiindc! Priam i-l ceruse, a hot!rît s!-l recî"-tige, luînd "i el parte
la întreceri.
într-adev!r, prin iscusin#! "i vitejie, Alexandru i-a biruit pe ceilal#i tineri.
Taurul l-a cî"tigat el, "i, fiind s!rb!torit la curte, Priam, Hecuba "i ceilal#i l-
au întrebat : de unde este "i cum îl cheam! ?... $i bineîn#eles c! vorba
aduce dup! sine vorb!, "i între-
192
barea, întrebare. $i toate-acestea duc, la urm!, la dezlegarea unei taine.
Destul c! Priam a aflat c! Alexandru i-e fecior. Bucuria regelui Troiei n-a
fost mic!. I-au dat pe loc haine de pre#. Au închinat în cinstea lui. $i l-au
chemat,
nseamn! nurud!Alexandru,
de-aproape,cum îi zise-ser!-nainte, ci Paris, nume care-
reg!sit!.
M!rul discordiei cade în mijlocul nun#ii zei#ei Tetis cu Peleu
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Pe cînd se petreceau în Troia aceste întîmpl!ri ciudate, în pe"tera unui
centaur, faimosul Hiron din legend!, zeii, în fruntea lor cu Zeus,
petreceau stra"nic la o nunt!.
Se cununa zei#a Tetis, cea cu picioare argintii, cu un voinic numit Peleu,
un rege din Tesalia. De fapt, "i Zeus "i Poseidon pe-#iser! pe nereid!. Dar
Prometeu le prorocise c! ea va na"te un fecior, care î"i va întrece tat!l în
vitejie "i putere. Asta nu le era pe plac nici lui Poseidon, nici lui Zeus. Mai
ales Zeus se temea de fiii lui, s! nu-l doboare, precum f!cuse el cîndva
tat!lui s!u, b!trînul Cronos. $i, ca s! scape de buclucuri, se învoise ca
Peleu s! fie mirele lui Tetis.
$i-acuma începuse nunta. Zeii cîntau "i d!n#uiau cu nimfe "i cu
p!mîntene. Apolo le suna din lir!. Dionisos le turna vin "i Momus, zeul
caraghios, le f!cea strîmb!turi destule... "i to#i rî-deau cu-atîta poft!, încît
se zguduiau p!mîntul, marea "i cerul cel înalt cu luna "i cu stelele.
De fapt, nu to#i rîdeau cu poft!... C!ci la intrarea pe"terii sta Eris cea
posomorit!, zei#a care proteja discordia, cearta "i bîrfa, zei#a care uneltea
ca-n lume s! nu fie pace "i în#elegere deplin!.
Zei#a asta preahidoas!, nesuferit! tuturor, "edea deci "i privea cu ur! la
cei fie
s! care se desf"i!tau.
armonie $i, pentru meseni
bun!voie-ntre c! zei#a- Tetis
gîndeanucum
o poftise
s! le la osp!#,
strice dorind
cheful11.
$i dintr-o dat! a rînjit. G!sise hîda iar o cale. înc!lecînd pe un balaur,
zburase-n #ara hesperid!. Luase din gr!dina de aur un m!r. M!rul cel mai
frumos. Pe el scrisese cu cerneal! de aur, mai str!lucitoare decît lumina
de amiaz, trei vorbe bine ticluite. Scrisese : „Celei mai frumoase".
193
13 - Legendele Olimpului, voi. II
S-a-ntors apoi la pe"ter! ; "i-a vîrît capul înl!untru, cu limba ro"ie ca para
strîns!-ntre col#ii rugini#i ; iar bra#u-i a zvîrlit cu grij! m!rul acela-
ncondeiat între zei#ele ce-n hor! alunecau, ca într-un zbor.
începe cearta între cele trei zei#e
L-o fislovele-acelea
citit v!zut, pesemne, Herascrise
otr!vite, sau Afrodit! sau Atena
de cert!rea#! Eris, !... L-au ridicat
"i fiecare-o "i au
fi rostit :
- E m!rul meu... Da#i-l încoace !...
- Ba e al meu, c!-s mai frumoas! !...
- Nu-i al nici uneia... I-al meu... Zeus... nu vrei tu s! ne faci dreptate ?...
$i tot a"a... Nu "ti#i cum este atunci cînd se porne"te sfada ? Fe#ele parc!
sînt schimbate. Vocile-s tari "i ascu#ite. R!suna vorbe deloc blînde,
sud!lmi "i uneori blesteme.
A"a "i cele trei zei#e strigau mereu spre adunare "! li se spun! care este
cea mai frumoas! dintre ele. Zeii erau prev!z!tori. S! spun! Hera sau
Atena, se sup!r! r!u Afrodita. S! zic!-atunci c! Afrodita, se mîniau zei#a
Hera, ca "i Atena, deopotriv!.
-deplinul
$ti#i ce ? a spus m!re#ul Zeus. Un singur om poate s-arate care-i
adev!r...
- Cine-i acela ? au zis ele, înt!rîtate, într-un glas.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- E Paris... Paris de la Troia, cel ce se afl!-acuma pe Ida. S-a dus ca s!-"i
revad!-n munte cirezile ce le-ngrijea, pe cînd era un p!stor simplu, "i nu
un prin# cum este azi.
- Cum îl g!sim ? a întrebat zei#a Hera.
- Hermes, pristavu-mi de credin#!, v! va c!l!uzi pe toate, i-a dat r!spuns
marele Zeus. Hermes ! C!l!uze"te-le spre Ida, ara-t!-le cine e Paris ! $i
f! ce-oi face ca fl!c!ul s! dea zei#elor r!spuns.
Dar Hermes, prea"iretul Hermes, era neîntrecut în toate.
- Las!, st!pîne, i-a gr!it, s! nu ai nici un fel de grij!. Voi "ti eu s!-mi fac
bine slujba, "i Paris o s! dea r!spunsul, chiar ast!zi, dup! cum #i-e voia...
$i - pentru c! nunta cea mare, oricum, tot fusese stricat! de Eris, de zei#a
vrajbei, care juca de bucurie în fa#a pe"terii lui Hiron - Hermes a spus
c!tre zei#e :
- Veni#i cu mina s! v-ar!t pe tîn!rul judec!tor, feciorul regelui din Troia.
El o s-aleag! dintre voi pe-aceea care-i mai frumoas!.
$i Hermes cu zei#ele s-au urcat pe un nor de aur. Norul s-a ridicat în sl!vi,
"i n-au trecut decît trei clipe "i norul a ajuns pe Ida.
Paris d! Afroditei m!rul de aur
Paris p!"ea pe munte singur. înduio"at î"i amintea de vremea cînd era
p!stor.
Cerul era abia-nro"it de zorii care se vesteau. S-auzeau mugete de tauri,
ce tropoteau c!tre p!"uni. $i diamante, stropi de rou!, luceau pe ierburile
moi.
Deodat!, s-au ivit din slav! zei#ele înver"unate, avînd pe Hermes între
ele. $i Hermes a gr!it spre Paris :
- Ia stai, voinice, "i ne spune care zei#!-i mai frumoas! : Atena mult
preaîn#eleapt!, sau Afrodita, dr!g!la"a, ocrotitoare a iubirii, sau poate
îns!"i mîndra Hera, st!pîn!-n marele Olimp, fiind soa#a regelui ceresc ?
Cui i-ai da tu m!rul de aur, pe care-l vezi în mina mea ?
V!zîndu-se-n încurc!tur!, Paris a vrut întîi s! fug!. Numai c! Hermes l-a
#inut,peapucîndu-l
stea pe dup! umeri.
loc "i s! r!spund! $i, vorbindu-i cu me"te"ug, l-a sf!tuit s!
mai degrab!.
Zei#ele "i-au ar!tat lui Paris toat! frumuse#ea. Ba, fiecare dintre ele i-au
mai f!g!duit s!-i dea "i o r!splat! cît mai bun!, dac! voinicul le-o alege.
Astfel, soa#a lui Zeus, Hera, i-a spus c! o s!-l fac! rege, nu în Troada sau
în Frigia, ci peste toat! Asia. $i, dup! Zeus, el va fi cel mai puternic pe
p!mînt. Palas-Atena i-a promis s!-l fac!-nving!tor în lupte "i în#elept ca
nimeni altul. Iar Afrodita i-a rostit c! ea-l va face fericit, dîndu-i de soa#!
o regin!. Regina e mîndra Elena, cea mai frumoas!-ntre femei, fiica lui
Zeus "i a Ledei.
194
195
13
$i Paris n-a mai stat pe gînduri. A dat în l!turi "i puterea cu care-l îmbiase
Hera, "i-n#elepciunea de la Palas, "i a ales numai pl!cerea d!ruit! de
dragoste - f!cînd, de-asemeni, o gre"eal!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Cea mai frumoas!-i Afrodita, a r!spuns el zeului Hermes 12. $i, luînd
m!rul discordiei, l-a dat zei#ei dragostei.
Dup! aceast! întîmplare, zei#ele Hera "i-Atena au plecat tare sup!rate.
Ele-au jurat s! se r!zbune nu numai pe tîn!rul Paris, ci pe întreg ora"ul
Troia.
N-a r!mas decît Afrodita, care l-a "i-ndemnat pe Paris s! plece în cetatea
Sparta, unde domnea un rege prieten, so#ul Elenei cea frumoas!. $i s-o
r!peasc! pe Elena, regelui prieten, Menelau.
R!pirea Elenei cea frumoas!
$i Paris s-a înfl!c!rat. Pierzîndu-"i orice st!pînire "i chibzuire mai adînc!,
s-a înso#it c-un alt voinic "i s-au c!s!torit spre Sparta. Fl!c!ul care-l
înso#ea era odrasla Afroditei "i-a unui prin# p!stor, Anhise, tot din tulpina
dardanian!. Numele lui era Enea. $i, dup! o c!l!torie destul de lung! "i
de grea, tinerii au ajuns în Sparta. Aici regele Menelau i-a primit bine, ca
pe prieteni. E] tocmai trebuia s! plece cu ni"te treburi din ora". Pornea
c!tre insula Creta. $i a rugat-o pe Elena s! aib! grij! de voinici, în timpul
cît o s! lipseasc!.
Dar cum s-a-ndep!rtat din Sparta so#ul Elenei, Menelau, s-a "i ivit din
sl!vi
In un car,
urma ce era"i tras
ei venea Eros,dezeul
porumbi#e "i-o
iubirii cel aduceacupearipile
viclean, Afrodita.
lui de aur. Zei#a
i-a vorbit Elenei, #inînd-o blînd pe dup! um!r, des-pre-nsu"irile lui Paris.
Prin vr!ji, numai de ea "tiute, zei#a l-a f!cut pe Paris mult mai frumos
decît era. Iar Eros a #intit pe soa#a lui Menelau, în inim!, cu-o s!geat!-
nveninat!, "i a f!cut-o s!-ndr!geasc! pe fiul lui Priam din Troia. Elena "i-
a uitat de cas!, de so#, de prieteni, de popor. S-a urcat pe corabia un-de-
o-mbia Paris s! vie, "i-amîndoi au pornit spre Troia 13.
Cînd s-a-ntors Menelau la Sparta, mai, mai c! nu-i venea s! cread! c!
nu-"i mai reg!se"te soa#a. Supu"ii i-au povestit tot.
196
De sup!rare, "i-a izbit fruntea de lespezi "i de ziduri. Inima-i 5-a f!cut
c!rbune.
om $i din"i-a
puternic, nimica n-a pierit,
adunat iar!"i c!ci î"i iubise
sim#irea. mult so#ia.deIns!,
$i-ndemnat zei#afiind el una
Hera,
plecat s! se sf!tuiasc! cu fratele s!u, Agamemnon, rege în Argos, la
Micena. L-au luat cu ei la sfat pe Nestor, alt rege în#elept, din Pilos.
Sfatul în#eleptului Nestor
Iar Nestor le-a reamintit despre Elena c! de mic! fusese pricin! de ceart!.
Era atîta de frumoas!, încît la doisprezece ani a fost r!pit! de Tezeu. A
fost nevoie s! porneasc! cei doi voinici : Castor "i Polux, un r!zboi mare
cu Atena, "i, liberînd-o, s-o aduc! iar în ora"ul p!rintesc.
Cînd s-a f!cut ceva mai mare, a trebuit s! se m!rite. $i Tin-dar, fostul
rege-al Spartei, a dat de veste în Elada c!-i caut! un b!rbat Elenei ; "i-
acest b!rbat îi va urma pe jil#ul s!u regal, din Sparta. Deci, cî#i sînt
dornici
Dar ce s-o pe#easc!,
s! crede#i s! vin!
? N-au în ora"ul
venit lui.doi, cum credea Tindar. $tiind-o
unul sau
to#i a"a frumoas!, s-au gr!m!dit vreo nou!zeci de regi "i cei mai mari
eroi. Unii boga#i, al#ii puternici sau în#elep#i sau iscusi#i. $i fiecare "i-o
dorea. Regele Tindar s-a temut c! fata, alegînd pe unul, ceilal#i or vrea s!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
se r!zbune, "i s-o isca vreo-nc!ierare. Atunci, la sfatul lui Ulise, regele
insulei Itaca, i-a pus pe cei veni#i s! jure c-or s! respecte hot!rîrea pe
care o va lua Elena. Ea era liber! s-aleag! pe tîn!rul care-i pl!cea. $i dac!
vreunul dintre ei ar fi-njosit pe cel ales "i ar fi vrut "s!-i fure soa#a, ceilal#i
erau datori s! sar! "i s!-i dea sprijinul cu oastea.
Au jurat cî#i au fost acolo. Elena l-a ales, pe urm!, pe Menelau, un tîn!r
chipe". Tindar l-a hot!rît urma". Au f!cut nunta. $i to#i ceilal#i au plecat
lini"ti#i acas!. Dar jur!mîntul a r!mas.
- $i-acuma uite,-a venit vremea, a gr!it în#eleptul Nestor, c! Menelau a
fost jignit "i soa#a lui i-a fost r!pit!. Deci, cei care-am jurat atunci sîntem
datori s!-l ajut!m...
Ins! tot Nestor i-a-ndemnat ca, mai-nainte de r!zboi s!-ncerce o
împ!c!ciune. S!-i cear! deci regelui Priam s!-napoieze pe Elena "i avu#ia
ce fusese luat! de Paris, de la Sparta.
197
Priam l-a întrebat pe Paris ; dar Paris nici n-a vrut s-aud!.
- Elena e so#ia mea, a strigat el cu îndîrjire. N-o dau pentru nimic în lume.
De-ar fi s!-nceap! "i-un r!zboi...
$i, aflînd
ajutor. "tirea,
S!-l Agamemnon
r!zbune a chemat regii din Elada s!-i vie to#i într-
pe Menelau.
M!rul discordiei, pe care îl aruncase reaua Eris, stîrnise ura-n-tre zei#e.
Ele îi a#î#au pe regi. $i regii porunceau mul#imii s! se jertfeasc! pentru ei.
Poftele lor "i certurile f!ceau din nou s! curg! sînge.
Se-ncepea deci r!zboiul Troiei. R!zboiul cel mai crunt de care se
poveste"te prin legende.
învin"ii "i înving!torii vor suferi deopotriv! "i vor pieri aproape to#i, l!sînd
o jale f!r! margini în Europa "i-n Asia.
Ulise se preface c! e nebun
Dar pîn-atunci s! amintim c! Menelau "i Agamemnon, cei doi feciori ai lui
Atreu - numi#i de-aceea "i atrizi - trimiteau soli din #!rm în #!rm, chemînd
pe regi,încuinsula
Astfel, oasteaItaca,
lor, în ovestitul
insul!ora" Aulida « unde domnea pe-a-tunci
s!r!c!cioas!,
Ulise 13, plecase grabnic Palamede, un fiu al regelui Eubeei.
- Avem nevoie de Ulise, spunea trufa"ul Agamemnon. Este iste# "i
priceput. Ne poate sf!tui la multe. El este cel care a dat ideea, mai de
mult, în Sparta, ca regii s!-"i jure credin#! "i sprijin de va fi nevoie...
îns! de la acea-ntîmplare trecuser! atî#ia ani. Omul se schimb! între timp.
Ulise se c!s!torise cu o copil!, Penelopa, o var! bun! a Elenei. Ba
dobîndise "i un prunc, numit de mam! Telemah. Iar pruncul era înc!-n
fa"!. Deci nu-i era deloc pe plac s!-"i mai primejduiasc! via#a, pentru a-"i
#ine jur!mîntul. Nu-i mai era pe plac r!zboiul "i se gîndea c! nu e drept s!
moar! oameni cu duiumul pentru o ceart!-ntre doi regi.
$i,
198aflînd el c! a venit în insul! prin#ul Eubeei, s-a pref!cut c! e nebun.
A înjugat la plug, al!turi, un cal schilod "i un asin ; "i apoi cu ochii
r!t!ci#i, bolborosind r!zle#e vorbe, Ulise se f!cea c! ar! "i nu-i cunoa"te
pe trimis.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Iar cînd trimisul Palamede îi rostea vorbe pe-n#eles, el se f!cea c! nu-l
aude "i arunca pe brazd! neagr!, în loc de boabe de secar!, ni"te grunji
m!run#i#i de sare.
Atîta doar c! Palamede era destul de în#elept "i a b!gat u"or de seam! c!
vrea Ulise s!-l în"ele. S-a dus în grab! la palat. A luat copilul lui Ulise, pe
dr!g!la"ul Telemah, "i s-a întors cu el pe cîmp. L-a a"ezat pe Telemah în
drumul plugului de lemn.
Cînd a v!zut Ulise îns! c! plugul s!u va reteza trupul micului Telemah, "i-
a oprit calul "i asinul - "i a gr!it lui Palamede :
- Da !... Ai ghicit. M-am pref!cut. Nu mai vream s! pornesc la lupt!...
R!zboiul nu-mi mai este drag. Nu vream s! se mai verse sînge "i s!
c!lc!m cet!#i str!ine, pentru o toan! de regin! "i pentr-un prin#
nechibzuit. Vreau s! tr!iesc tihnit acas! lîng! iubita-mi Penelopa "i lîng!
fiu-mi Telemah.
Dar, neavînd totu"i ce face, Ulise s-a g!tit de drum, ca s!-"i p!streze
jur!mîntul, l!sînd în urm! casa drag!, copilul mic, înc! în fa"!, "i pe
so#ia-i credincioas!, pentru un timp îndelungat.
In c!utarea lui Ahile
îns! vestitul
cetatea profet
regelui Calha
Priam celîi bogat,
spusesedelui nu
Agamemnon c! nu vor
or s! atrag!-n cuceri
lupt! pe
neîntrecutu-Ahile.
Acest Ahile era fiul frumoasei nereide Tetis, cea m!ritat! cu Peleu, regele
din Tesalia.
La nunta ei zvîrlise Eris între zei#ele-olimpiene m!rul discordiei, pe care îl
d!ruise Afroditei fiul lui Priam, mîndrul Paris.
Zei#a nereid! Tetis "tia c! pruncul s!u Ahile va cre"te mare "i puternic. Va
fi viteaz ca nimeni altul. Numele s!u o s! r!mîn! nemuritor în b!t!lia dat!
sub zidurile Troiei. Dar lui îi hot!rîse Moira - destinul cel ne-nduplecat -
s!-"i. piard! zilele acolo.
$i, cunoscînd aceast! tain!, zei#a Tetis, mama sa, c!ufa s! lupte "i cu
Moira
In "i s!scop,
acest îl scape
înc!pede
Ahile
mic,deîisoarta
ungeacare-l a"tepta.
trupul cu ambrozie, ca s!-l fac!
nemuritor. îl vîra-n fl!c!ri s!-l c!leasc!. Ba, într-o noapte,
199
s-a dus "i pîn! la Hades în Infern. Acolo "i-a sc!ldat în Stix, rîul cel
înfrico"!tor, pe pruncul s!u abia n!scut.
Atît c-atunci cînd îl vîrîse în fl!c!ri, pentru a-l c!li, "i cînd îl cufundase-n
rîu, Tetis î"i #inuse copilul de un c!lcîi, c!lcîiul stîng.
î"i sc!ldase copilu-n Stix, pentru ca nici un fel de arm! s! nu-i mai poat!
r!ni trupul. Nu se gîndise îns! Tetis c!, apucîndu-l de c!lcîi, locul acela-i
va r!mîne pe totdeauna nec!lit16.
In acest fel fiul zei#ei nu mai putea fi doborît, decît dac! era lovit în locul
nec!lit în Stix.
Acum cînd are loc povestea, Ahile se f !cuse mare. Ca "i mul#i al#i eroi de
seam!, fusese dat de mititel b!trînului centaur Hiron, ca s!-l înve#e
me"te"ugul armelor "i al vîn!toarei.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Se poveste"te c! la Hiron fiul lui Tetis s-a hr!nit doar cu m!duv! "i cu
creier de pui de urs "i cu ficat de leu n!prasnic. Nici nu se ridicase Ahile
mai mult de-o "chioap! "i lupta ca un b!rbat, ucigînd fiare prin codrii de
pe Pelion.
Iar cînd fugea, putea s!-ntreac! "i c!prioara cea mai iute "i cea mai
sprinten! din mun#i. Nu v! mai spun c! înv!#ase s! cînte minunat din
gur!, acompaniindu-se cu lira. Iar viersul lui vr!jea pe oameni "i chiar pe
zeii din Olimp.
Pe-acest fl!c!u vroiau s!-l aib!, în r!zboi, lîng! ei, atrizii, la ceasul cînd
vor izbi Troia. Iar Agamemnon trimisese, de ast! dat!, pe Ulise, s!-l
caute "i s!-l cheme-n lupt! pe fiul regelui Peleu "i al ginga"ei nereide, cea
cu picioare de argint.
Un fl!c!u îmbr!cat în haine de fat!
Ins!, aflînd zei#a Tetis de planul lor, s-a temut stra"nic c! fiul s!u î"i va
da via#a în fa#a zidurilor Troiei.
îngrijorat!, a ie"it din marea verde "i adînc!. L-a chemat lîng! ea pe-
Ahile, "i v!zîndu-l, i-a gl!suit :
- Te du f!r! nici o z!bav! în insula unde domne"te regele prieten
Licomede
de 17. Acolo
alb la chip, ai nimeni
frumos, s! te ascunzi
na o s!îndeosebeasc!
haine femeie"ti, Ahile...
pe fetele Cum e"ti
lui Licomede
de fiul regelui Peleu...
Ahile s-a împotrivit. Dar mama, Tetis, i-a cerut s!-i dea-ntru-totul
ascultare.
200
$i, cum Ahile-"i iubea mama "i nu vroia s-o nec!jeasc!, a pornit c!tre
insul!. Iar Licomede, regele, sf!tuit de zei#a Tetis, l-a-n-ve"mîntat pe
fl!c!iandru în haine albe, femeie"ti "i l-a ascuns într-un palat, unde
st!teau fetele sale.
în acest timp, "i Agamemnon "i Menelau, b!trînul Nestor, "i Palamede "i
Ulise îi c!utau urma lui Ahile "i nu puteau s! i-o
main-ar
De afle.fi fost prorocul Calha, care vedea în dep!rtare, n-ar fi putut s!-l
mai g!seasc!. Dar Calha i-a vestit pe regi c! odrasla zei#ei Tetis i-
ad!postit de Licomede.
Ei, cin's! mearg! pîn-acolo ? Cine S!-l afle pe Ahile între frumoasele
copile ale regelui Licomede ?
Adev!rul iese la iveal!
S-au sf!tuit "i s-au gîndit s! îl trimeat! pe Ulise, st!pînul insulei Itaca. El
nu venise cu pl!cere. Fusese chiar silit s! plece, îns! acuma se g!sea în
tab!ra lui Agamemnon "i, potrivit vechilor datini "i jur!mintelor f!cute,
trebuia s! dea ajutorul atrizilor s! biruiasc!, prin minte "i prin vitejie.
Ulise s-a schimbat de haine, f!cîndu-se negu#!tor. S-a dus apoi c!tre
palatul aceluiîns!,
v!luri alese. regeîntre
Licomede,
acesteapurtînd
toate, cu el salbe
virise "i un de
coif,aur,
un br!#!ri,
scut "i-ocercei,
suli#!
str!lucitoare.
Fetele regelui s-au strîns numaidecît s! vad! marfa, "i între ele se gr!bise
"i fl!c!ul zei#ei Tetis. Ulise cerceta cu ochii s! vad! unde e b!iatul, îns! nu
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
deslu"ea deloc. Atunci le tot întindea marfa "i le-mbia s-aleag! salbe,
br!#!ri sau v!luri, dup! plac. Toate prinseser! în mîini bijuterii
scînteietoare "i v!luri, care mai de care mai albe, mai frumos brodate.
Numai Ahile se uita, cu jind, la armele de-aram!, la scut, la suli#! "i coif. "
Si tot atunci, înso#itorii lui Ulise, ce r!m!seser! la por#i, au început s!
sune tare din trîmbi#e "i din chimvale. Fetele au fugit speriate, crezînd c!-
ncepe vreun r!zboi. îns! Ahile-a luat o lance "i s-a "i repezit spre por#i,
gata s! apere palatul. V!zînd c! planu-i reu"ise, Ulise a gr!it spre rege :
201
- Acesta nu e fata ta. E un voinic numit Ahile. Las!-l s! plece la r!zboi,
unde îl cheam! Menelau. S!-"i dovedeasc! voini-cia. Este ru"ine s!
r!mîn! ascuns, în v!luri, printre fete...
-- Adev!rat, a spus Ahile. Nu sînt fecioar!, sînt fl!c!u. Potrivit
jur!mântului f!cut de tat!l meu, Peleu, la nunta frumoasei Elena, am
datoria s!-l ajut pe Menelau s! se r!zbune, chiar dac!
eu o fi s! mor.
Apoi "i-a smuls v!lul cel alb "i cununi#a de pe plete, "i-a pus în schimb
coiful lucios, cu creasta fîlfîind în vînt. A Juat în mîn!-o sabie "i a plecat
dup!
Se Ulise.
zice c! a mai primit de la tat!l s!u, Peleu, o plato"! "i ni"te arme.
Peleu le c!p!tase toate de la zeii nemuritori, la nunta cu iubita-i Tetis. A
mai primit o suli#!, cu însu"iri miraculoase, de la bunul centaur Hiron, "i o
pereche de cai albi de la Poseidon furtunosul, aprigul zeu al m!rilor.
A"a s-a-nf!#i"at Ahile în portul renumit Aulida, unde, precum ne spun
poe#ii, se adunaser!, la #!rm, o mie o sut! optzeci "i "ase de cor!bii,
purtînd pe ele peste-o sut! de mii de oameni înarma#i18.
Zeii cer o jertf! la plecare
Regii erau în fruntea oastei - în care trase de cai ageri - purtînd pe ei
armuri bogate, plato"e bune de aram! împodobite "i cu aur, avînd pe cap
coifuri înalte cu coamele din p!r de cal "i col#i lucio"i, albi, de mistre#. în
mîini aveau
aram!, armepedepicior
pulpare pre#, "i
s!bii cu tecile
scuturi. de-argint,
O"tenii cei de l!nci
rînd lungi,
luptaut!ioase,
numai decu
suli#e "i pra"tii. Ei trebuiau s! se supun! poruncilor, destul de aspre, date
de regi sau basilei.
Oastea cea mare se-mp!r#ea pe triburi, fratrii "i pe gin#i19.
Iar dintre regi cei mai de seam! erau viteazul Agamemnon "i Menelau,
fratele lui, feciorii regelui Atreu ; apoi preaîn#eleptul Nestor. Urmau Ulise
cel iste# "i Diomede preacuviosul "i Aias de la Salamina "i un alt Aias din
Locrida "i Palamede "i Patrocle "i Filoctet, "i cî#i, "i cî#i... Dar între ei lucea
Ahile cu oastea lui d mirmidoni, ca un luceaf !r între stele. Atît era de ne-
ntrecut în me"te"ugul armelor. ,
202
Numai c! mari
lovit! de flota asta mare
furtuni - cîntat!-n
ce-o r!v!"eau,vechile legendes!
cînd încerca - de la-nceput
ias!-n a fost
larguri. Iar
mai tîrziu, dup! furtuni, vîntul a contenit s! sufle "i pînzele s-au mole"it
ca ni"te aripi ostenite. Flota n-a mai putut s! p!r!seasc! #!rmul aulic
vreme lung! "i mul#i o"teni z!ceau de friguri "i alte boale misterioase.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ca s! cunoasc! adev!rul - de ce nu puteau s! porneasc! înspre Troada
c!tre Asia - regii l-au întrebat pe Calha. Calha le-a spus c ! o zei#!, "i-
anume Artemis, fecioara, e sup!rat! r!u pe el, pentru c! regele-
Agamemnon îi ucisese-o c!prioar!, care-i era zei#ei drag!. Deci, dac! vor
s! reu"easc! în întreprinderea lor grea, regele trebuie s!-"i jertfeasc! pe
o copil!, Ifigenia.
Plecarea 'spre Asia
Silit de cei din jurul s!u, regele a trimes un sol la Clitemnestra, soa#a lui,
sora Elenei cea frumoas!, "i i-a cerut s! îi trimit! pe fata sa, pe Ifigenia,
zicînd c! vrea s! o m!rite cu fiul lui Peleu,
Ahile 20.
Cînd a sosit corabia, purtîndu-le pe Ifigenia "i pe regina Clitemnestra,
Agamemnon nu le-a ie"it nici m!car în întîmpinare.
O"tenii-au smuls-o pe copil! de lîng! mam! "i au dus-o într-un sanctuar,
s-o preg!teasc! pentru groaznicul sacrificiu.
A plîns zadarnic Clitemnestra. Regele-"i ascunsese fruntea sub un ve"mînt
întunecat. Nu vrea s!-"i vad! nici so#ia "i nici copila mult iubit!. Porunca
dat! de zei#! trebuia iute-ndeplinit!, ca flota s! poat! porni "i ostile s!
biruiasc!...
Cî#iva voinici au vrut s-o scape "i au luat armele în mîini.
îns! copila i-a oprit, cu ochii îneca#i în lacr!mi :
- Nu v!rsa#i sînge în zadar. M! voi jertfi de bun!voie, ca tat!l meu s!
biruiasc! în luptele înfrico"ate, ce vor urma foarte curînd, dup! ce eu n-
am s! mai fiu...
$i singur! s-a-nf!#i"at marelui preot s! o-njunghie 21.
Preotul "i-a-n!l#at cu#itul ca s!-i str!pung! inima, în timp ce regele
Agamemnon gemea îngenuncheat pe lespezi, iar mama fetei se zb!tea în
bra#ele o"tenilor.
203
Numai c!-n clipele acelea, Artemis s-a înduplecat. $i-a amintit c! Ifigenia
îi aducea
într-un adesea
l!ca" sacrujertfe,
al ei. jurase s! înf
Zei#a s-a nu!#i"at
se m!rite
la locul"i jertfei
s! se "ifac! preoteas!
a smuls-o pe
Ifigenia. A dus-o într-un tem-plu-al s!u, într-o p!dure din Taurida 22,
unde-a f!cut-o preoteas!. Iar! în locul Ifigeniei, spre u"urarea tuturor, a
pus zei#a o cer-boaic!.
$i, dup! ce s-au s!vîr"it slujbele c!tre Artemis, vîntul a-nceput iar s!
bat!. Flota a lunecat pe ape c!tre Troada dep!rtat! "i regii s-au înveselit.
E drept c! au mai poposit "i pe-alte #!rmuri, unde oastea "i-a pr!p!dit
cî#iva o"teni. Dintre ace"tia cel mai greu i-a durut faptul c-au pierdut pe
Filoctet, acela ce primise-n dar de la Heracle armele lui biruitoare. Filoctet
a r!mas în Lemnos. Fusese r!u mu"cat de-un "arpe "i suferea îngrozitor.
Rana lui mirosea urît. O"tenii nu puteau s!-ndure acest miros nesuferit.
în sfîr"it,
ajuns lîng!dup!
Asia.multe zile numai
Trebuiau "i r!t!ciri "i vînturiDar
s! debarce. rele, cor!biile
nimeni aheiene au
nu-ndr!znea s!
sar! pe #!rmul regelui Priam, fiindc! pro-rocul le spusese c! primul care
va atinge p!mîntu-acesta va muri.
Ce-i de f!cut ? St!teau cu to#ii pe pun#i "i nu vroiau s! sar!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Atunci ce i-a tr!snit prin minte iste#ului de la Itaca ? S! dea exemplu
celorlal#i, f!r! s! se primejduiasc!. A aruncat un scut pe #!rm "i a s!rit,
da-n a"a fel, încît s! n-ating! p!mîntul, ci numai scutul de aram!. Astfel,
el a s!rit întîiul "i nu i s-a-ntîmplat nimic. Ceilal#i o"teni, v!zînd c! sare
regele insulei Itaca, r!mî-nînd teaf!r, neatins, "i-au f!cut vînt de-
asemenea.
Se-o"az! tab!ra aheie
Cel care i-a întîmpinat a fost eroul troian, Hector, cel mai voinic "i mai
viteaz dintre odraslele lui Priam. $i Hector "i-a azvîrlit lancea c!tre
o"teanul Protesilau, care-a-nro"it numaidecît, cu sîn-gele-i, glia troian!.
De fapt, Hector vroia s-ating! cu lancea lui chiar pe Ulise. Ins! Ulise s-a
ferit. în urm!-i venea Protesilau. $i lancea i s-a-nfipt în piept, fiind cel
dintîi dintre r!zboinici c!zut pe #!rm, în fa#a Troiei.
204
Pe urm! a s!rit Ahile, urmat de prietenu-i Patrocle, "i cei doi Aias, "i al#i
regi, care s-au "i încins la lupt!.
O"tenii regelui troian au trebuit s! se retrag! "i s! se-nchid! în cetate.
Mult mai departe de cetate "i-au f!cut grecii tab!ra. Tab!r! mare "i
întins!,Aici
larg!. cu se
miiadunau
"i mii de corturi.
o"tenii Iar cortului
în fa#a în mijlocul taberii
regal, era care
al celui o pia#! foarte
conducea
întreaga oaste, Agamemnon. în apropiere, lîng! pia#!, î"i ridicase cortul
s!u "i preaiste#ul din Itaca. El era dornic s! aud!, s! afle "i s! "tie tot.
De-aceea î"i pusese cortul în a"a chip, încît nimica din ce se petrecea în
pia#! s! nu scape privirii sale.
în schimb, la cele dou! margini, în locurile cu primejdii, "i-au f!cut
corturile lor regele de la Salamina, voinicul Aias "i Ahile. Ei "i-au pus
corturile astfel, dorind s! stea mereu de straj! la cele dou! capete ale
întinsei tabere.
Spre partea unde era Troia, tab!ra mai era ferit! de un val mare de
p!mînt "i-un "an# s!pat foarte adînc.
R!zboiul
O dintreparc!
!... Mintea oastea greac! "idecea
se-nfioar! cîttroian!
sînge as-a-nceput.
curs la Troia. O"-tenii-adu"i
din Grecia "i cei pe care-i trimitea regele Priam din cetate se ucideau unii
pe al#ii, dup! voin#a regilor.
Nou! ani de lupte sîngeroase
Dar dup-o alt! prorocire, Troia, cetatea-mbel"ugat!, urma s! sufere
asediul vreme-ndelung!, nou! ani, mai înainte ca o"tenii lui Agamemnon
s-o cuprind! "i s-o distrug!-n întregime.
în acest timp, destule glasuri cereau s! se curme r!zboiul, s! nu mai
curg-atîta sînge pentru Elena cea frumoas!, r!pit! de troianul Paris.
Astfel, în Troia, o copil! a regelui Priam, Casandra, o preoteas! a Atenei,
le ar!tase tuturor c! va urma nenorocirea. O"tirea le va fi zdrobit!. Troia
va c!dea
La fel, ruinat!,aheie,
în tab!ra "i-aproape to#i des
îi sf!tuia vor Palamede
fi uci"i. pe regi "i pe eroi s! curme
acest r!zboi încrîncenat care cerea prea multe jertfe.
205
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dar nici în tab!ra troian! Casandra n-avea ascultare, "i nici la greci n-
avea crezare mult chibzuitul Palamede.
Ba, profitînd de întîmplare, Ulise a vrut s! se r!zbune pe Palamede ce
venise "i îl chemase din Itaca "i-i dovedise "iretlicul, pe cînd se pref!cea
nebun.
In sinea lui gîndea a"a : „Tu m-ai f!cut s! plec de-acas!, s!-mi las so#ia "i
copilul, s! lupt aici pentru atrizi. Eu nu mai pot p!r!si lupta, c!ci sînt legat
prin jur!mînt. Vreau s! te saturi de r!zboi, "i de atrizi, "i s! pl!te"ti"...
...$i-a-nceput s!-l învinuiasc! pe Palamede de tr!dare. Ulise era vorbitor
f!r! pereche-ntre elini. A fost crezut. $i Palamede a fost luat "i osîndit la
moarte crunt! : s! fie doborît cu pietre.
A"a a pl!tit Palamede, care-i chemase la r!zboi "i pe Ulise "i pe al#ii. $i
luptele au d!inuit din ce în ce mai sîngeroase.
Cearta dintre Ahile "i Agamemnon
Iar anul cel de-al zecelea e povestit de regele poe#ilor elini, Homer23. în
acest an a venit Hrises, preot al zeului Apolo, ce-rînd regelui Agamemnon
s!-i dea-napoi pe fata lui : Hriseis, ce-i fusese luat! ca roab! de ni"te
o"teni. Regele l-a gonit pe Hrises cu vorbe grele "i-mbrînceli. Atunci
preotul s-a
Apolo, rugat de zeul
ascultîndu-i s!u"i-a
ruga, s!-i pedepseasc!
întins arcul pe-aheii cei înfumura#i.
"i-a #intit în tab!ra lui
Agamemnon. în toat! tab!ra aheie ciuma a n!p!dit cu furie. Mureau ca
mu"tele o"tenii. Zilnic mureau sute "i mii.
Durase molima aceasta ceva mai mult de nou! zile, cînd Calha i-a vestit
pe regi c! molima nu va-nceta, decît în clipa cînd Hriseis, robita fiic! a lui
Hrises, va fi-napoi la tat!l s!u.
Ahile, auzind vestirea, s-a-nf!#i"at în adunare "i i-a cerut lui Agamemnon,
cel ce era st!pînul fetei, s! i-o dea înapoi lui Hrises, "i astfel molima s!
piar!.
Regele, fiu al lui Atreu, nebiruitul Agamemnon, s-a sup!rat îns! nespus "i
a rostit c!tre Ahile :
- Pentru
roaba ta,c-Apolo îmi îmbujorat!,
Briseis cea ia roaba, iarcare
tu, Ahile, îl aju#i,
î#i este-atît de voi lua, în schimb, pe
drag!...
206
Degeaba Nestor "i cu al#ii au.vrut s!-mpiedice pe rege s! s!vîr-"easc!
fapta asta : c!ci îngîmfatul Agamemnon n-a vrut s! #in! socoteal! "i,
folosindu-se de dreptul pe care îl avea în oaste, a luat din cortul lui Ahile
pe roaba lui cea mai iubit!.
Ahile a dus la "old mîna, s! prind! sabia, s! lupte "i s!-l ucid! pe acela
care-l jignise-atît de tare, dar l-a oprit Palas-Atena. Ea i s-a ar!tat în fa#!
"i, nev!zut! de ceilal#i, a rostit numai spre
AhUe :
- Eu am solie de la Hera, zei#a cea cu bra#e albe, s! te împiedic de la
sfad!. Veni-va ziua"i cînd
cu Agamemnon... tuvei
daruri însu#i vei în#elege c-a fost bine s! nu te lup#i
primi-ntreite.
Ahile s-a plecat zei#ei, a l!sat sabia la "old ; dar, mîniat peste m!sur!, a
mai rostit lui Agamemnon :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Va veni ceasul, Agamemnon, tu, care ai nesocotit pe cel dintîi viteaz
aheu, tu, care te fere"ti de lupte "i-i jupoi pe supu"ii t!i, s! gemi din
greu... Oastea aheie va fi zdrobit-atunci de Hector, venit din tab!ra
troian!. Va fi îns! tîrziu, s! "tii, cînd ai s!-#i în#elegi gre"eala. Nici tu, nici
nimeni n-o s! poat! s! le ajute-aheilor. Amar, amar va fi de ei...
A"a gr!ia mîhnit Ahile...
Iar pe-o corabie cu pînze, sus pe catarg, se afla Eris - Eris, discordia, zei#a
care-nte#ise iar!"i vrajba. $edea sus pe catarg zei#a, "i tare se mai bucura
de cearta care izbucnise între Ahile "i-Agamemnon, ceart! ce-i va costa
pe greci nespus de mult, nespus de greu, în fa#a zidurilor Troiei.
Agamemnon este am!git de Morfeu
Sup!rat prea adînc, Ahile a p!r!sit îndat! lupta "i nici n-a vrut s! mai
aud! despre r!zboiul cu troienii.
în acest timp, zei#a Tetis cea cu picioare de argint s-a ridicat din apa m!rii
"i pref!cîndu-se în cea#! a plutit pîn! în Olimp. Acolo a îngenuncheat lîng!
picioarele lui Zeus "i, suspinînd, i-a amintit c! i-a fost ve"nic credincioas!.
L-a ajutat "i-atuncea cînd a fost el primejduit de o urzeal!-a zeilor, în
fruntea c!reia sta
207
Hera. Ea l-a vestit numaidecît ; ba i-a trimis în ajutor pe un gigant, pe
Briareu. Iar Zeus, ajutat în lupt! de Briareu, i-a biruit cu u"urin#! pe
r!zvr!ti#ii din Olimp.
De ast! dat!, ea, zei#a, îl roag! pe m!re#ul Zeus s! sprijine oastea lui
Priam "i s!-i loveasc! pe ahei, în a"a chip ca Agamem-non s! nu mai
poat! face fa#!. S! fie astfel nevoit s! îl implore pe Ahile s! se întoarc! iar
în lupt!.
- Numai a"a, feciorul meu, cel înjosit de Agamemnon, î"i va rec!p!ta
m!rirea "i cinstea care i se cuvin, a gl!suit zei#a Tetis.
Iar Zeus, amintindu-"i bine de ajutorul dat de Tetis, i-a promis sprijinul
cerut. Ba, înc! în aceea"i noapte, a "i trimis la Agamemnon pe zeul
viselor,
l-a Morfeu.
sf!tuit pe regeZeul a luat înf
s-atace-n !#i"area
ziua b!trînului
urm!toare Troia,în#elept
cetateaNestor, "i-n vis,
cea bogat!, cu
uli#i largi "i pietruite, pentru c! o va cuceri.
- Hera, ce #ine cu aheii - îi spunea-n vis b!trînul Nestor - i-a sf!tuit pe
ceilal#i zei : Apolo, Ares, Afrodita, to#i cî#i erau de partea Troiei, de ast!
dat! s! o lase prad! vitejilor ahei...
Trezit din vis, cu mul#umire, regele a "i dat porunc! s! se adune toat!
oastea, în larga pia#!-a taberei. S-a îmbr!cat în haine scumpe, #inîndu-"i
spada cea #intat! în stropi str!lucitori de-ar-gint, prins! frumos pe dup!
um!r, avînd în mîini sceptrul regal, "i s-a înf!#i"at, cu fal!, în fa#a o"tilor
grece"ti.
- Vitejii mei - le-a rostit el, gîndind s!-i pun! la-ncercare dac! sînt gata
pentru lupt! ori vor
cer neînduratul s! se
Zeus. întoarc!-acas!
Sînt nou! ani de- cînd
mare-i osîndaaici,
lupt!m, ce ne-o
sub dete din
zidurile
Troiei, iar biruin#a e departe. Ce-a#i zice voi, dac! v-a" spune s! l!s!m
chiar acum r!zboiul "i s! ne-ntoarcem pe cor!bii, la vetrele din #ara
noastr! ? Ce-a#i zice ? Hai, r!spunde#i iute...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Oastea aheie vrea sâ se întoarc! acas!
$i-atunci. Atunci s-a petrecut un lucru negîndit de rege. Dorul de duc! "i
de pace i-a zguduit pe to#i o"tenii. Gloata cea mare, adunat!, s-a cl!tinat
ca un talaz. Oastea p!rea c! este-un
208
i
lan, cînd bate vîntul peste el "i-i scutur! spicele dese. Cu #ipete fugeau
o"tenii buni-bucuro"i c!tre cor!bii, într-un nor greu de pulbere. Nimeni nu
mai gîndea s-aduc! lui Agamemnon vreun r!spuns. To#i ridicau
proptelele, care #ineau bine la #!rm cor!biile aheiene. Chiotul lor se ridica
pîn! la cer de bucuria nest!vilit! a plec!rii.
Cum s! mai po#i #ine o oaste atîta de dezl!n#uit! "i gata s! se-n-toarc!-
acas! ? Desigur, to#i ar fi plecat. Ins! din ceruri vegheau Hera "i cu Atena
deopotriv!.
Ele aveau de r!zbunat fapta feciorului lui Priam. $i nu puteau deloc s!
uite c! d!ruise m!rul scump fermec!toarei Afrodita, spunînd c! ea e mai
frumoas! cu mult ca Hera "i Atena.
De-aceea Hera "i Atena juraser! s! nimiceasc! Troia cu uli#i pietruite ; "i-
-acum,
Fugi, vedeau
Atena, ac!strigat
fuge oastea. Cumdegrab!
Hera, fugi s-o opreasc! ?
"i f! ce-oi face "i opre"te-i din
goana asta nebuneasc!.
Atena a zburat pe #!rmuri lîng! iste#ul din Itaca :
- Nobile rege, a zis ea, vre#i s! l!sa#i ner!zbunat! crima netrebnicului
Paris ? C!lca#i sfintele jur!minte ? Du-te mai iute "i adun! oastea, s! nu
se risipeasc!. De nu m-ascul#i, nu-#i mai vezi soa#a, pe Penelopa, "i
copilul.
Ulise, auzind îndemnul "i amintindu-"i de so#ie "i de copil, a
alergat c!tre cor!bii.
Cu vorba lui me"te"ugit! i-a-ntors pe to#i la adunare.
Zeii a#î#! pe r!zboinici
Apoide
atît acolo-n adunare, avînd
mare m!iestrie, al!turi
încît to#i s-aupeînduplecat.
Atena, Ulise le-a vorbit din nou cu-
S-au hot!rît s! stea la Troia, pîn! vor cuceri ora"ul regelui Priam cel bogat
"i îl vor pedepsi pe Paris.
Astfel s-a început iar lupta. Ostile iar s-au înfruntat.
în fa#a taberei troiene ie"ise însu"i mîndrul Paris, care era în-vesmîntat
într-o piele de leopard, avînd la "old o sabie, pe spate arcul "i o tolb! "i,
în mîini, dou! suli#e. Dar v!zîndu-l pe Mene-
209
Iau, so#ul Elenei cea frumoas!, s-a-nsp!imîntat "i a fugit. A trebuit s!
vin! Hector, cel mai viteaz dintre feciorii regelui Priam de la Troia, "i s!-l
întoarc! iar la lupta cu Menelau, so#ul Elenei. S-a-ntors la lupt! din nou
Paris, dar Menelau
fost zei#a iubirii "i s-a repezit cu-atît
a frumuse#ii, -de mare
s!-i vin! îndîrjire, încît,
iute-ntr-ajutor, Parisdeajungea
n-ar fi
atunci rob. C!ci Menelau îl în"f!case de coiful lui str!lucitor pe Paris cel
înfrico"at "i îl tîra spre tab!ra unde s!l!"luiau aheii.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
S-au dat iar multe lupte grele, pîn! ce îndr!zne#ul Hector a ho-t!rît s-
arunce-n mare pe-aheii care asediau ora"ul tat!lui s!u, Priam.
$i-a luat r!mas bun de la soa#!, preadevotata Andromaca, "i de la micul
s!u fecior, Astianax cel dr!g!la", "i de la mama lui, Hecuba.
Nu "tia de se mai întoarce sau o s! plece dup! lupt! c!tre regatul
mohorît, unde domne"te zeul Hades.
Lupta s-a început în zori, precum vroise însu"i Zeus. Mai mult, chiar el s-a
coborît pe cre"tetul muntelui Ida "i de acolo a zvîrlit un tr!snet
însp!imînt!tor în tab!ra lui Agamemnon. Oastea lui s-a înfrico"at "i a-
nceput s! se retrag!.
V!zînd c! iar!"i grecii fug, Hera l-a rugat pe Poseidon s! le vie în ajutor "i
a trimis-o pe Atena s! ia "i ea parte la lupt!.
Dar chiar a"a, cu sprijinul zei#elor Hera "i-Atena, grecii tot au fost pu"i pe
fug!. Troienii erau ajuta#i acum de pream!re#ul Zeus, la rug!min#ile lui
Tetis cea cu picioare de argint.
Hector îl r!pune pe Patrocle
$i, din ambi#ia zei#ei, s-a f!cut un m!cel cumplit. Grecii erau amenin#a#i
s! fie pr!p!di#i cu totul "i azvîrli#i în apa m!rii. Un singur om putea s!-i
scape,s!u
cortul ."i-acel viteaz
"i cînta eradinAhile,
lini"tit lir!. a"a cum pl!nuise Tetis. El sta îns! sub
Acuma se ivise vremea cînd grecii-l vor ruga s! vin!, ca s!-i salveze de
pieire. într-adev!r, chiar Agamemnon "i-a în#eles marea gre"eal! de a-l fi
înjosit pe-Ahile ; "i, trimi#îndu-i o solie cerea s!-l ierte pentru fapta
nechibzuit! ce-o f!cuse. I-a trimis-o "i pe Briseis, roaba sa cea
îmbujorat!, "i alte dou!zeci de fete,
210
U Ta
luate din Troia prizoniere, "i daruri scumpe. Ba-l ruga s!-i fie ginere, s!-i
ia pe copil!-a lui de soa#!.
îns! Ahile
mereu mai n-a
greu,primit.
mereuAmair!mas neclintit
crunt. în cort.
însu"i regele Iar! m!celul
Agamemnon a urmat
a fost r!nit,
împuns în bra#, "i-a trebuit s! p!r!seasc! întinsul cîmp al b!t!liei.
Moartea t!ia tot mai fl!mînd! vie#ile-aheilor zdrobi#i "i ei fugeau, cuprin"i
de spaim!, în fa#a cetelor troiene conduse de marele Hector, fiul lui Priam
cel b!trîn. Fugind, ei ajunseser! lîng! cor!biile de lemn, care se leg!nau
pe mare. $i Hector î"i pusese-n gînd s! ard! f!r! nici o mil! cor!biile
aheiene.
i Cînd au p!truns îns! troienii în tab!ra lui Agamemnon, s-a ridicat cel mai
bun prieten al lui Ahile peleianul. Eroul se numea
Patrocle.
- Ahile, a rostit Patrocle, de nu vrei s!-i aju#i pe greci, d!-mi Kiie zalele "i
lancea. D!-mi
intrat chiar tu înoastea
lupt!,ta
"i de mirmidoni.
asta-i Troieniiîior
va însp!imînta, vas! Cread!
goni de la poate
cor!bii.c! ai
- în timp ce grecii se jeleau, cu moartea-n suflet, la cor!bii, atîta s-a rugat
Patrocle de prietenul lui cel iubit, încît Ahile peleianul i-a întins armele
cerute "i s-a-nvoit ca mirmidonii s!-l înso#easc!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
i Wl r!zboi.
3 Dar dup! voile lui Zeus, de"i Patrocle s-a luptat, ca vulturul, cu
# însu"i Hector, pîn! la urm! a c!zut.
l Cu mare greu, cu mare lupt!, abia au izbutit aheii s! scape
trupul f!r! via#! al lui Patrocle cel viteaz din mîinile troienilor.
îns! armura lui Ahile, pe care o purta Patrocle, o luase prad! de
r!zboi fiul lui Priam, dîrzul Hector.
Ahile se hot!r!"te s! intre în lupt!
Cînd a aflat aceast! "tire, Ahile s-a încrîncenat ; "i-a pus cenu"! peste
plete "i a-nceput s! plîng!-n hohot.
Plîngea atît de desperat, încît l-a auzit din mare "i mama lui, zei#a Tetis, "i
s-a pornit "i ea s! plîng!, de jalea fiului s!u drag,
A alergat spre el cu grab! "i l-a-ntrebat :
14
211
- Feciorul meu, de ce #i-e plînsu-atît de amarnic ?... Careii durerea ce te
arde "i cu ce pot s! te ajut ?
Ahile i-a r!spuns zei#ei :
- Mam!,
tat!lui Patrocle
meu, a c!zut.
la nunta Hector
voastr!, de l-a despuiat
c!tre cu sila "i Eu
zeii olim-pieni. de nu
armura d!ruit!
mai pot tr!i
pe lume, dac! nu izbutesc, în lupt! s!-l nimicesc pe cruntul Hector, s!-l
r!zbun astfel pe Patrocle.
- Dar "tii prea bine, a spus zei#a, c! dup! asta vei muri "i tu, aici, în fa#a
Troiei, precum î#i e urzit de soart!...
- De moarte nu m! tem, o, mam!, a dat r!spuns grabnic Ahile, acuma voi
uita "i ura ce o aveam pe Agamemnon "i voi intra din nou în lupt!, numai
ca s!-l dobor pe Hector...
Mama a în#eles c! fiul, ori"ice-ar fi s! se petreac!, tot va pleca, tot va
muri. A"a c!, neavînd ce face, l-a rugat doar s! mai a"tepte pîn! ce
me"terul Hefaistos îi va bate pe nicoval! alt! armur! alte arme.
Ahile
de s-a-nvoit
tare cu asta,
spre troieni, darei fs-au
încît !r! arme
oprit s-a urcat
în loc. Inpe parapet
jurul "i aAhile
capului, r!cnitavea
atît
un nor mare de aur care lucea pîn! departe.
în acest timp, zei#a Tetis se "i dusese în palatul de-aram! al zeului
Hefaistos. Acesta tocmai f!urea ni"te trepiede fermecate, ce aveau ro#ile
de aur "i se mi"cau doar la porunc!, f!r! s! le ating! nimeni.
Auzind cererea zei#ei, Hefaistos a aruncat în foc aram!, cositor, argint "i
aur lucitor ; "i-a f!urit întîi un scut, pe care-a-nf!#i"at m!iestru cerul "i
marea "i p!mîntul, iar! pe cer soarele, luna "i stelele scînteietoare. $i pe
p!mînt a a"ezat dou! ora"e mari, bogate, într-unui dintre ele-i nunt!, în
cel!lalt este r!zboi.
A-nchipuit apoi pe scut "i un ogor ; o hold! mîndr! ; o vie, toat! înc!rcat!
cu ciorchini
cirezi de boi,negri pe haraci,
"i pe-o p!"uneînturme
întregime
de oi de argint
albe ;
ca neaua. Ba a înf!#i"at "i-o
hor!, "i un aed ce-i desf!ta pe tinerii care dan#au în mijlocul ora"ului. Pe
margini zeul a f!cut ca un chenar rîul, Ocean, noianul apelor verzi care
înconjur! p!mîntul.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i, ispr!vind cu acel scut, Hefaistos a mai lucrat, pe nicovala lui uria"!, o
plato"! mai luminoas! ca para vie-a focului "i-o chiv!r! bine-ncheiat! pe
tîmplele eroului, pe ea cu o creast! de
212
I
aur. Din cositor moale "i alb i-a încropit dou! pulpare, s!-i apere)
picioarele.
Fiind apoi gata armele, le-a dat zei#ei s! le duc! iubitului s!u fiu, Ahile.
Ahile-a primit armele "i s-a-mp!cat cu Agamemnon.
La rug!mintea lui Ahile, zei#a Tetis a turnat peste cadavrul lui Patrocle
ambrozie "i nectar divin, ca s!-l p!streze neatins de aripa putreziciunii.
Doborîrea lui Hector
Apoi Ahile a plecat s! se r!zbune pe troieni. Iar b!t!lia s-a-nte#it precum
urziser!-olimpienii 24.
R!zboiul a durat cu furie pu#in! vreme "i aheii, condu"i acuma de Ahile,
au doborît pe cei mai vrednici dintre eroii de la Troia.
Por#ile Troiei s-au deschis, ca to#i cî#i mai tr!iau s! intre. Nu a r!mas
acolo-n lupt! decît fiul lui Priam : Hector.
Zadarnic
regele îl ruga Hecuba
îl îndemna smulgîndu-"i
pe fiul s!u s! se ascund!pletele ei albe.
în cetate. Zadarnic
Hector vroia însu"i
s! se
m!soare cu marele erou Ahile.
Intîi, ce-i drept, Hector, v!zînd înver"unarea lui Ahile, s-a-nsp!imîntat "i a
fugit. Dar s-a întors la b!t!lie "i s-a luptat atîta timp, pîn! ce Hector a
c!zut lovit de suli#!-n grumaz.
Mai înainte de-a muri, Hector l-a implorat pe-Ahile s!i dea p!rintelui s!u
trupul. îns! Ahile n-a voit nici s!-i asculte rug!mintea "i, murind Hector, i-
a str!puns tendoanele de la picioare cu sabia lui cea t!ioas! "i l-a legat cu
o curea de carul s!u str!lucitor.
S-a repezit apoi în car "i-a tîrît trupul celui mort în jurul zidurilor Troiei.
Mama, Hecuba, sta pe ziduri "i-"i smulgea p!rul de durere. Priam plîngea
în hohote
celui "i to#i Hector,
care fusese troienii se
cel uitau, înm!rmuri#i,
mai viteaz cum pîng!rea Ahile trupul
dintre to#i.
Auzind plînsul, n!v!lise pe ziduri îns!"i Andromaca. Jalea ei nu mai avea
margini. %inînd în bra#e copila"ul, pe micul ei Astianax, î"i izbea fruntea "i
striga :
214
- Hector, sînt singur! de ast!zi. B!iatul nostru va r!mîne f!r! le nici o
ocrotire, cum sînt copiii f!r! tat!. Las!-m! s! te însoresc
negrele genuni, la Hades 25.
$i nimeni nu-i da alinare s!rmanei soa#e a lui Hector. To#i erau împietri#i
de spaim!. Nu cutezau nici s! vorbeasc!. Pierind Hector, cine putea s!
mai z!g!zuiasc! drumul aheilor c!tre ora" ?
Priam
Astfel dobînde"te
s-a r!zbunattrupul fiului
Ahile de s!u
moartea celui mai bun prieten. $i el ar fi
batjocorit la nesfîr"it trupul lui Hector, de nu ar fi venit chiar Tetis s!-l
roage ca s! înceteze.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
în acest timp au avut loc serb!ri "i jocuri mari în cinstea aheului c!zut :
Patrocle. Eroul a fost ars pe rug. S-au f!cut jertfe sînge-roase. Pe rugul lui
s-au mistuit "i doisprezece prizonieri, dintre troieni, uci"i de-Ahile. $i boi
"i oi "i cai "i cîini. Ba, chiar Ahile "i-a jertfit pletele lui cele frumoase, pe
care le f!g!duise zeului rîu din #ara sa, ce purta numele Sperheios, dac!
se va întoarce teaf!r.
în ziua cea de-a dou!sprezecea, regele Priam a plecat c!tre aheii
victorio"i. Era c!l!uzit de Hermes, dup! poruncile lui Zeus. Ducea cu el un
car cu daruri : velin#e scumpe "i covoare, aur, lighene de aram!,
trepiede-nalte "i o cup!, pe care regele o primise, odinioar!, de la traci.
A"a ajunge la Ahile în toiul nop#ii, nesim#it, c!ci era ocrotit de Hermes.
Intr! în cort "i-mbr!#i"eaz! genunchii, mîinile-amîn-dou!, du"manului ce-i
ucisese atî#ia fii în b!t!lii, "i între ei, pa cel mai bun, pe neuitatul viteaz
Hector.
îl roag!, plin de umilin#!, în vreme ce în barba sur! lacrimi îi lunec!
"iroaie, s!-i dea-napoi trupul lui Hector.
- O, preaputernice Ahile - îi spune el - adu-#i aminte de tat!l t!u, b!trîn "i
el. Poate c! "i ora"ul lui e atacat de vreun vr!jma" "i n-are cine s!-l
ajute...
$i prin cuvintele acestea, Priam îi readuce-n minte eroului pe tat!l s!u.
Iar! Ahile se îndur!. îi d!-napoi trupul lui Hector. Ba înc! îi mai hot!r!"te
un timp, dou!sprezece zile, cînd "i r!zboiul
215
va-nceta, ca regele s!-i poat! face feciorului s!u, dup! datini, slujbele de
înmormîntare 26.
$i, înc! în aceea"i noapte, Priam s-a "i întors acas!, purtînd cu el trupul
lui Hector. Cea dintîi l-a v!zut Casandra. $i a trezit tot poporul. La
c!p!tîiul celui dus, s-au strîns so#ia : Andromaca, mama : Hecuba, "i
Elena care stîrnise tot r!zboiul, "i fra#ii lui, rude "i prieteni. $i to#i plîngeau
cu dezn!dejde, c!ci el fusese-ap!-: r!torul cel de n!dejde al cet!#i.
Iar de-l
mult doritplîngeau, plîngeau
de-ahei, în vremeachiar Troia. pornise
cînd Priam Ora"ului i-era de
slujbele aproape sfîr"itul
înmormîntare
ale lui Hector cel viteaz.
Troienilor le vin ajutoare
Priam, regele de la Troia, i-a f!cut fiului iubit o pream!-rea#!-
nmormîntare. Ahile, pe de alt! parte, a pus la cale mari întreceri, jocuri "i
lupte-n cinstea celui ce se dusese dintre vii, prietenul s!u iubit, Patrocle.
Apoi s-a-nceput iar r!zboiul.
Troia fusese mult sl!bit! în urma pierderii lui Hector, cel mai de seam!-
ap!r!tor "i viteaz comandant de o"ti. Totu"i, în ajutorul Troiei a venit o
armat! mare, format! numai din femei. Erau vestitele-amazoane 27
conduse de Pentesileea, regina lor, fiica lui Ares. Ele luptau numai c!l!ri,
pe ni"te caio"tirea
La început care fugeau,
asta depeamazoane
cîmpuri, iu#i ca vijelia.i-a biruit deplin pe greci,
ne-nfricate
i-a gonit pîn! la cor!bii. Dar a ie"it pe cîmp Ahile, "i amazoanele-au fugit.
Nu a r!mas în fa#a lui decît regina amazoan! ; "i ea a aruncat o lance.
Lancea s-a frînt îns! în scutul f!cut de zeul f!urar, pe care îl purta Ahile.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i fiul lui Peleu, Ahile, s-a repezit c!tre regin! mai mîniat decît oricînd. I-a
vîrît suli#a în piept ; apoi i-a doborît "i calul.
Cînd i-a dat îns! la o parte coiful de aur zim#uit, eroul s-a cutremurat.
Pentesileea cea viteaz! era de-o frumuse#e rar!, "i, a"a moart! cum era,
Ahile s-a sim#it cuprins de dragoste pentru regin!. $i a jelit-o mult!
vreme. Pe trupul ei însîngerat, el a v!rsat lacrimi amare "i ar fi vrut s!-i
dea iar via#!. Dar umbra ei era plecat! c!tre t!rîmul mohorît, în care
st!pîne"te Hades. Nu i-a r!mas eroului decît s! dea troienilor trupul
în#epenit al celei care
216
fusese alt!dat! cea mai viteaz!-ntre femei "i cutezase s! se lupte, pîn! la
moarte, cu Ahile.
C!zînd regina cea viteaz!, oastea de tinere-amazoane s-a-napoiat în #ara
lor de lîng! Pontul Euxin.
înfrîngerea lui Memnon, regele etiopienilor
Numai c!, în aceea"i vreme, i-a venit Troiei un alt sprijin. Era Memnon,
nepot lui Priam, rege peste etiopieni.
Ahile n-ar fi vrut s! lupte cu Memnon "i etiopienii. Aceasta, fiindc! mama
sa, zei#a
Troia, nereid!
pu#in! vremeTetis,
dup!îl moartea
în"tiin#ase, mai de
acestui mult, c! elTotu"i,
rege-etiopian. se va în
sfîr"i la
lupta
început! cu o"tirea etiopiana, Memnon a doborît cu lancea pe Antiloh, fiul
lui Nestor. Dup! Patrocle, cel r!pus de Hector pe cîmpul de lupt!, la
nimeni nu #inea Ahile mai mult decît la Antiloh. $i, îndîrjit peste m!sur!,
Ahile a uitat de toate "i a intrat, pe loc, în lupt!.
Legendele ne povestesc c! Memnon ar fi fost feciorul zei#ei Eos-aurora.
Purta "i el, ca "i Ahile, armur! lucie de aur, f!cut! tot de zeul "chiop, cel
ce treb!luia în Lemnos.
în lupta care s-a încins, cei doi viteji p!reau doi zei ce se-nfrun-tau f!r!
de team!. Memnon a luat un pietroi greu "i l-a zvîrlit c!tre Ahile. Feciorul
nereidei Tetis s-a cl!tinat numai pu#in ; a r!mas îns! în picioare. Cu
suli#a, s-a repezit
disperare, c!tre fiul
biata mam!, zei#ei Eos
frumoasa "i l-a str!puns
Eos-aurora, adînc în
s-a-nv!luit piept. nor
într-un De
negru "i-a trimis vînturile repezi s!-i ia pe aripe feciorul "i s! i-l duc! într-
o #ar! îndep!rtat!, unde ea s!-l poat! mult jeli în voie.
C!zînd îns! regele Memnon, urma sfîr"itul lui Ahile. $i el, cu mintea-
nvolburat!, s-a avîntat c!tre troieni. Atît era de-nver"unat, încît ar fi
p!truns în Troia. Dar i s-a ar!tat Apolo, cu nimb str!lucitor pe frunte.
- Ajunge ! Stai !... i-a spus Apolo, c!ci ai v!rsat rîuri de sînge... "i i-ai
trimes zeului Hades mai multe umbre în Infern, decît întreaga voastr!
oaste...
Ins! Ahile, înfuriat c! zeul i s-a"az!-n cale, a sim#it c! î"i pierda firea "i,
f!r! nici o chibzuial!, i-a r!spuns aspru lui Apolo :
-Troia
Fere"te-te din ocalea
; zadarnic mai mea ! Nu te vîri în lupta asta. E timpul s! d!rîm!m
ocrote"ti.
217
$i cum Apolo mai "edea în fa#a marelui Ahile, amenin#îndu-I din priviri,
fiul lui Tetis "i-a-n!l#at suli#a s-o azvîrle-n zeu.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Apolo îndreapt! s!geata lui Paris spre c!lcîiul lui Ahile
Ei bine, îndr!zneala asta avea s!-l coste mult prea scump pe fiul nereidei
Tetis. Zeul luminii s-a f!cut în acea clip! nev!zut, îns! pe zidurile Troiei
"edea fiul lui Priarn : Paris. V!zînd pe marele Ahile c! "ov!ie în fa#a Troiei,
Paris "i-a dus arcul la piept. A pus în strun! o s!geat! "i l-a #intit cu-
ndemînare pe cel mai brav dintre ahei.
îns! Ahile, precum "ti#i, fusese descîntat de Tetis în apele rîului Stix, rîul
cel negru din Infern, înc! de cînd era copil. $i trupul lui, sc!ldat în Stix,
era acum tare ca fierul. Nu putea fi r!nit cu arma decît într-un loc, în
c!lcîi. Asta fiindc! zei#a Tetis #inuse pruncul de c!lcîi atunci cînd îl vîrîse-n
rîu.
Mai mult înc!, dup! destin, Ahile nu putea s! piar! de arma vreunui
muritor, chiar riac!-l nimerea-n c!lcîi, decît ajutat "i de-un zeu.
Astfel s!geata uciga"! ar fi fost în zadar, de nu veghea zeul Apolo. îns!,
fiul zei#ei Leto era turbat de sup!rare, pentru c-Ahile ridicase suli#a c!tre
pieptul s!u. $i el a îndreptat s!geata lui Paris de pe zidul Troiei, drept în
c!lcîiul lui Ahile. Ba i-a mai dat s!ge#ii înc! "i o putere f!r! margini.
Ahile a sim#it s!geata c!-l fulger! "i a "tiut c! se apropie clipa mor#ii ; dar
n-a l!sat
regelui din de
Priam mîn! arma, "i, cl!tinîndu-se u"or, tot a mai fug!rit o"tirea
la Troia.
Lupta "i-l blestema pe-Apolo, care-i gr!bise ceasul mor#ii.
- O, zeu trufa", gl!suia el, simt cum înghe#ul îmi p!trunde în vinele acum
sleite... $i te blestem... Cum te blestem !... Zeu nemilos, ce nu cutezi s!
mi te-mpotrive"ti în fa#! "i m! love"ti doar pe ascuns.
$i "i-a înfipt dup! aceea suli#a lung! în p!mînt. S-a cl!tinat "i a rostit
c!tre o"tirile lui Priam :
- Vai vou!, care v! uita#i la mine cum m! pr!bu"esc,.. Vai vou!... Chiar "i
dup! moarte, eu tot v! voi lovi cu sete. $i prin.
218
urma"ii mei ahei, am s! v! nimicesc ora"ul în care v! ad!posti#i, cu toate
c! zeul Apolo,
Afrodita cu mama,
cea frumoas! lui, zei#a
încearc! Leto,
s! v! "i Ares, Artemis
ocroteasc!. Vai vou!"i !...
Xantos "i
a mai
strigat el "i a c!zut întins pe #!rm, uria", cu fa#a la p!mînt.
Eroul r!pus este adus în tab!r!
Troienii, auzindu-i glasul, o luaser! din nou la fug!. îns! v!-zîndu-l c-a
murit s-au întors repede s!-i smulg! armura lui str!lucitoare, f!cut! de
zeul Hefaistos.
în acest timp au venit grecii. S-a început un m!cel groaznic în jurul le"ului
întins în #!rna umed! de sînge.
Cei care se luptau mai dîrz s! scape trupul lui Ahile erau Ulise din Itaca "i
Aias de la Salamina. Aias îi luase trupu-n bra#e "i i-l ducea c!tre cor!bii ;
iar! Ulise-l ap!ra.
Cînd au Iar
p!mînt. ajuns în tab!r!,
plînsul greciimama
lor l-a auzit au început
erouluis!Ahile,
plîng!, trîntindu-se
zei#a to#i Ea
nereid! Tetis. la
a strigat atît de tare : „Feciorul meu !"... încît, de spaim!, Troada s-a
cutremurat.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
S-au f!cut slujbe f!r! seam!n. S-au înjunghiat mul#i robi troieni, tinere
fete "i-alte jertfe : tauri uria"i, cai ne-nv!#a#i înc! la ham, dul!i de paz!,
capre, oi "i s-au v!rsat vinuri alese ca li-ba#iuni pentru cel mort.
Trupul viteazului Ahile a fost urcat apoi pe rug. La înmormîn-tare au cîntat
copilele marelui Zeus, cele cu viers armonios, adic! toate nou! muze. Iar
lupt!torii, în armuri, au strîns cenu"a lui Ahile, au pus-o în aceea"i urn!
cu-a prietenului s!u Patrocle. Iar peste urn!-au gr!m!dit un munte mare
de #!rîn!, podit "i sprijinit cu pietre. Pe acest munte-au ridicat un
monument de marmur! 28.
Dar dup! moartea lui Ahile a fost o ceart!-n tab!r!. Cine-avea drept s!-i
mo"teneasc! armura marelui Ahile, viteazului intre viteji ? Se certau mai
ales Ulise "i Aias de la Salamina. Ulise, îiindc!-l ap!rase ; iar Aias, fiindc!
îi dusese trupul în bra#e, spre cor!bii, dup! ce î"i d!duse via#a.
219
S-ar fi certat ei mult! vreme, dac! regele Agamemnon nu f!cea astfel ca
Ulise s! capete mîndra armur!. De sup!rare, mîndrul Aias a-nnebunit "i s-
a-njunghiat în piept cu sabia sa lung!.
Sfîr"itul lui Paris
Murind "i"iîndr!zne#ul
Antiloh, Aias,firegele
al#i eroi, s-ar p!rut de
c!laoastea
Salamina, dup!
greac! Ahile
este "i Patrocle
destul de mult"i
sl!bit!... îns!, din acel ceas, r!zboiul nu-i renumit prin vitejii, ci prin
ispr!vile pe care le s!vîr"e"te preaiste#ul rege al insulei Itaca.
Prorocii ar!tau c! Troia nu poate fi înc! distrus!, pîn! ce n-or intra în
lupt! fiul eroului Ahile "i Filoctet, acela care st!pînea arcul lui Heracle.
Arcul, cu-o tolb! de s!ge#i muiate în veninul hidrei. A plecat dup! ei Ulise.
Intîi a pornit c!tre Sciros, unde st!tuse-ascuns Ahile în straie albe de
fecioar!. Aici Ahile se-ndr!gise cu una dintre fetele29 aceluia ce-l
g!zduise, "i ea îi d!ruise-un prunc. Pruncul era Neoptolem, ajuns fl!c!u în
toat! legea.
Cu toat!-mpotrivirea mamei "i lacrimile ei fierbin#i, Ulise face pe voinic
s!-"i cate armele, s! plece "i s!-l r!zbune pe Ahile cel abia doborît la
Troia.
Se duc, pe urm!, amîndoi, pe insula numit! Lemnos, unde fusese p!r!sit
nefericitul Filoctet mu"cat r!u la picior de-un "arpe. Filoctet îi ura de
moarte pe amîndoi fra#ii atrizi. îns! Ulise, iscusit în vorbe blânde "i-
n#elepte, îl face s! se domoleasc! pe urgisitul Filoctet. Ba înc! i se-
nf!#i"eaz! lui Filoctet, în vis, Heracle - dup! poruncile Atenei,
sprijinitoarea lui Ulise. Iar! Heracle-i porunce"te lui Filoctet s! uite vrajba
"i s!-l urmeze pe Ulise, pentru c!-n tab!ra greceasc! sînt fiii lui Asclepio,
care-or s!-i vindece piciorul.
Filoctet pleac! deci la Troia. Aici, într-adev!r, erau doi fii ai lui Asclepio,
doi medici buni "i pricepu#i, care i-au lecuit u"or rana nespus de
dureroas!.
220 $i, cum eroul Filoctet st!pînea arcul lui He-
racle, el a ucis mii de troieni. Iar între ei l-a nimerit "i pe fiul lui Priam :
Paris.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
S!geata lui fiind otr!vit! cu sîngele hidrei din Lerna, Paris, acela ce r!pise
din Sparta pe mîndra Elena, a în#eles c! va muri. Luîndu-"i adio de la
soa#!, el s-a ascuns în mun#ii Ida, unde tr!ise alt!dat! o via#! simpl! de
p!stor.
în chinuri neînchipuite, jelit de nimfe "i p!stori, frumosul prin#, care
d!duse m!rul de aur Afroditei, a închis ochii "i-a murit.
Ulise se strecoar! în Troia
Auzind vestea c-a murit, al#i prin#i din Troia au vroit s-o ia de soa#! pe
Elena.
Cu toate c! b!tea la u"! distrugerea cet!#ii Troia, ei tot se mai certau
acolo, care s-o aib! pe Elena. $i, dintre to#i, a dobîndit-o un chipe" tîn!r :
Deifob, frate cu Paris "i cu Hector.
Ceilal#i s-au o#!rît cu ciud!, du"m!nindu-l pe Deifob, pentru c-o luase pe
Elena, "i se certau mereu cu el... $i nu "tiau c!-n vremea asta pe uli#ele
pietruite, chiar în marea cetate Troia, se strecurase preaiste#ul rege al
insulei Itaca, înve"mîntat în straie rupte, f!cîndu-se c!-i cer"etor.
El cerceta. Aflase totul. $tia ce oaste-i preg!tit!. Cuno"tea cearta din
palatul regelui Priam pentru soa#a lui Paris cel c!zut în lupt!.
Totu"i,
dar nu arse fispune c! Elena
dest!inuit l-ar tain!
aceast! fi recunoscut
nim!nui, îndat! pe regele
gîndindu-se poatedelalavremea
Itaca,
cînd grecii vor intra-n cetate.
Ulise a r!pit, pe urm!, paladiul sau statua Palas-Atenei, pa care o zvîrlise
Zeus, din cer, la-ntemeierea Troiei.
El a r!pit statua din lemn ceresc, deoarece se spusese c! Troia nu poate fi
luat! cît timp paladiul era în templul din ora".
$i totu"i, dup! toate astea - de"i Ulise împlinise ce-l sf!tuiser! prorocii -
ora"ul Troia rezista. Mul#imea sta ad!postit! în dosul zidurilor tari, cl!dite,
dup! cum se "tie, de c!tre doi zei olimpieni : Febus-Apolo "i Poseidon,
dup! poruncile lui Zeus. $i, tot cum hot!rîse Zeus, aceste ziduri nu
puteau s! fie date la p!mînt decît
221
de cei care aveau în st!pînirea lor ora"ul, adic! numai de troieni. $i cum
s!-i faci chiar pe troieni s!-"i sfarme propriile ziduri ? To#i s-au gîndit ;
dar numai unul a dat ideea cea mai bun!. Acesta a fost tot Ulise.
Calul de lemn
i- Aheilor, le-a spus Ulise, s! me"terim un cal de lemn... Calul s! fie-atît
de mare, încît în pîntecu-i s! intre cincizeci de-o"teni bine-narma#i... Noi
s! ne facem c! plec!m. Troienii or s! vîre calul, îndat!, în ora"ul lor. $i
fiind calul atît de mare, neînc!pînd firesc pe por#i, vor sparge zidurile
singuri...
Unii au rîs, dar Agamemnon "i Menelau, fra#ii atrizi, pre#uiau sfatul lui
Ulise. Au dat porunc! unui me"ter 3° s! fac!-un cal mare de lemn.
In pîntecul acestui
"i Menelau, Aias celcal s-auUlise
tîn!r, vîrît"icincizeci
mul#i al#ideeroi.
o"teni : Neoptolem "i Filoctet
Dup! aceea, Agamemnon cu grosul o"tilor grece"ti s-au urcat grabnic pe
cor!bii "i au vîslit spre largul m!rii. De fapt, ei s-au f !cut c! pleac!. îns!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
"i-au tras cor!biile pe lîng! insula Tenedos, pîndind de-acolo-nfrigura#i tot
ce se petrecea pe coasta unde fusese tab!ra.
Troienii au v!zut plecarea "i se mirau nespus de mult. Cum ? Grecii
pleac! ? Zei cere"ti !... A"adar s-a sfîr"it r!zboiul. $i, bucuro"i, au alergat
pe #!rmul înc! ud de sînge, unde luptaser! atît.
Calul de lemn era acolo ! Ce-o mai fi asta ? Ce-i cu el ?
Nu-n#elegeau.
- S!-l azvîrlim în apa m!rii ! strigau unii dintre troieni.
- Ba s!-l aducem în cetate. S!-l suim pe acropol!, ca semn al biruin#ei
noastre ! r!spundeau al#ii-nveseli#i.
Laocoon în#elege "iretlicul aheilor
- S! nu face#i una ca asta ! a gl!suit atunci un preot al zeului Febus-
Apolo, ce se numea Laocoon. N-ave#i încredere-n ahei ! Eu socotesc c!-i
vicle"ug...
222
$i a pus mîna pe o lance. A aruncat-o drept în cal. Din cal s-a auzit un
zgomot. Zgomot de s!bii "i de scuturi.
- Auzi#i sunetul de arme ! a mai rostit Laocoon.
îns! troienii
ntunecase n-ascultau, pentru c!, din Olimp, Atena, prin vr!ji, le-
mintea.
Tocmai atuncea s-a g!sit pe #!rmul m!rii, în desi"ul de p!puri",, un
o"tean grec, pe trup cu urme de frînghii. L-au adus regelui troian.
O"teanul a-nceput s! spun! c-aheii au plecat spre cas!, satur de-atîta
r!zboi ; dar, la plecare, Agamemnon a vrut s-aduc! zeilor, drept jertf!, un
b!rbat din oaste, ca s! le fie drumul lin. $i l-au ales. tocmai pe el, fiind
du"man al lui Ulise. Ins! el s-a desprins de "treanguri "i s-a ascuns în
p!puri", pîn-au plecat cor!biile.
- Dar acest cal ? Ce e cu calul ? a vrut s! "tie apoi Priam.
- Calul a fost f!cut anume ! a dat r!spuns "iretul grec. $ti#i c! Ulise a
furat paladiul din Troia voastr!. Fapta aceasta ru"inoas! a sup!rat-o pe
Atena.
sf Ca s! o au
!tuit prorocii, poat! îmblînzi,
construit caluls! nu le Dac!-l
acesta. fac! r!u
ve#ipeduce
mare, precum
în ora", el v!i-au
va
ocroti de rele...
- Nu e adev!rat. V! minte !... a mai strigat Laocoon.
- V! jur pe zei c! e a"a !... a rostit mincinosul grec, ce purta
numele de Sinon.
Aici ar fi s! ad!ug!m c!-ntr-adev!r Sinon era o"teanul cel mai de credin#!
al regelui de la Itaca. $i chiar Ulise îl l!sase pe coasta asta din Troada, s!-
i am!geasc! pe troieni, c!ci era tare bun. de
gur!.
- Nu-l crede#i ! a mai gl!suit Laocoon cu voce tare. în acest
cal ne e pieirea...
Cum
uria"i,a cu
rostit el vorba
creste ro"ii. asta profetic!,
Din ochii s-au ar!tat,
lor azvîrleau pe$ifa#a
fl!c!ri. m!rii,
"erpii s-audoitîrît
"erpi
pe
#!rm, unde Laocoon, b!trînul, "i cu doi fii se preg!teau tocmai s-aduc! o
jertf! zeului Apolo.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$erpii fuseser! trimi"i de zeul m!rilor, Poseidon, la rug!min#ile Atenei,
du"mana-nver"unat!-a Troiei. Iar "erpii s-au încol!cit pe cei doi fii
nevinova#i. Laocoon a vrut s!-i scape. S-a repezit "i, disperat, a-nceput el
lupta cu mon"trii ; dar cei doi "erpi, mai gro"i ca bra#ul "i lungi de dou!
ori cît omul, mu"cîndu-l l-au înveninat, apoi i-au sugrumat, pe rînd, pe el
"i pe cei doi feciori31.
• 223
Aheii ies din calul de lemn
A"a a fost r!pus b!trînul, pentru c! î"i iubise Troia "i se luptase pentru ea.
îns! troienii au luat moartea s!rmanului Laocoon drept semn c! zeii
porunceau s! vîre calul în ora". $i, bucuro"i, cu g!l!gie, au început s!-"i
sparg! zidul. $i-au spart ei zidul ca nebunii. Zidul acela înt!rit, cl!dit de
doi zei olimpieni, care le ap!rau ora"ul de-aheii cei r!zbun!tori. C!ci altfel
calul n-avea loc, pe por#i, s! intre în cetate.
Planul f!cut de preaiste#ul rege al insulei Itaca reu"ea astfel pe deplin.
Ulise biruia din nou.
Troienii, în triumf, au dus calul de lemn pe-acropol!, f!cînd gre"eli dup!
gre"eli, "i apoi ferici#i cu to#ii au petrecut pîn! tîrziu, istovind amfore cu
vin, dan#
fugari peînd,
mare.rîzînd "i f !cînd planuri s!-nceap! ei acum r!zboi cu-aheii cei
$i îmb!ta#i de vin "i planuri, "i obosi#i de cînt "i dan#, troienii au plecat, la
urm!, prin case s! se odihneasc!.
O !... Cîte visuri înfloreau în min#ile atîtor nobili din preabo-gatul ora"
Troia !... O !... Cum dormeau de mul#umi#i !...
Cînd, s-au z!rit fl!c!ri uria"e. Zgomot de arme a sunat "i gemete
înfrico"ate, de oameni spinteca#i de s!bii, s-au auzit de peste tot, din
casele nez!vorîte.
In toiul nop#ii, cînd troienii dormeau atît de ferici#i, Ulise "i ceilal#i ahei au
p!r!sit calul de lemn "i, furi"a#i pe uli#e, au "i dat foc ora"ului.
$i tot atunci s-a întors flota. Prin zidul spart au n!v!lit cetele crunte de
ahei, în
Troia fruntea
este lor culaAgamemnon.
arsa pîn! temelii
Troiei îi sosise sfîr"itul. Troienii-au fost surprin"i prin somn. B!rba#i,
femei, copii, cu to#ii au fost trecu#i prin foc "i s!bii. Pe uli#ele pietruite
curgea un rîu ro"u de sînge. Fumul se ridica-n coloane "i ajungea pîn! la
cer, în timp ce pe p!mînt curgea sîn-gele-n valuri înspumate "i vaietele
sfî"iau v!zduhul pur al zorilor. C!ci în palatele lui Priam, la acest ceas, cu
o secure, sp!rsese por-
224
#ile de-aram! feciorul marelui Ahile : Neoptolem, r!zbun!torul. Priam,
b!trîn, b!trîn ca lumea, tot încercase s! mai lupte. Ins! Neoptolem l-a
prins de plete "i l-a îngenuncheat în fa#!-i "i i-a vîrît sabia-n piept. Pe-
Astianax, fiul lui Pe
capul de pietre. Hector, l-au
Deifob, azvîrlit,
acela care din turn,
luase cu sil!,pe"iElena,
de soa#! i-au sfl-a
!rîmat
ucis
însu"i Menelau. Ba era gata s-o ucid! "i pe fugara lui so#ie. Dintre b!rba#ii
de la Troia, doar cî#iva au sc!pat cu via#!. Ace"tia au fugit în mun#i. Pe
fetele "i pe surorile regelui Priam le-au luat roabe. $i alte fete mai
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
frumoase au c!zut roabe de asemeni. Pe celelalte le-au ucis. Casandra, ce
se-ascunsese în marele templu-al Atenei, a fost smuls! de p!r de Aias "i-
mbr!#i"at! f!r! voie, acolo, în l!ca"ul sacru. Aias a d!rîmat în templu "i
statua mîndrei Atena, de care se prinsese fata. $i statua s-a sf!rîmat.
în vremea asta, Andromaca, soa#a lui Hector, era prins! de crudul fiu ai
lui Ahile, Neoptolem, r!zbun!torul. Cu toate plînsetele ei, Neoptolem a
luat, ca sclav!, pe Andromaca, din palat "i a tîrît-o la cor!bii.
Trei zile "i trei nop#i, întruna, aheii au purtat în care multele avu#ii din
Troia, ce le rîvniser! atîta : aur, aram!, pietre scumpe, stofe de pre#,
obiecte rare, statui "i cîte "i mai cîte. Toate le-au înc!rcat pe vase, ca s!
le duc! în Elada.
$i nou! zile sau mai bine, Troia s-a mistuit mereu. Fumul gros s-a tot
ridicat vestind popoarele vecine "i cor!bierii de pe m!ri c! Troia... Troia
nu mai este. Au nimicit-o aheienii ; au jefuit-o-n-întregime ; "i-au ars-o
pîn!-n temelii.
Numai Hecuba r!m!sese, dup! legende, ca o umbr! r!t!citoare prin
ruine. Aceea ce fusese soa#a regelui Priam cel puternic umbla cu p!rul
despletit, cu hainele f!cute zdren#e, slab!, uscat! "i zbîrcit!, c!utîndu-"i
fiii, nume.
pe fiicele,Plîngea,
nurorile acoperind
"i nepo#ii.cu$ilacrimi
ea, cu pietrele
mintea negre-ale
r!t!cit!, urla "i "i-i
cet!#ii. $i striga
atît a
plîns "i a urlat, încît se zice c! Hecuba s-a preschimbat, pe voia Herei,
într-o c!#ea, care s-a stins pe pragul casei, unde ea domnise-odat! ca
regin!...
Note
1. Troia se ridic! pe dealul unde se afl! ast!zi localitatea Hisarlik, din
Turcia. Lucrul acesta a fost sus#inut în urma cercet!rilor arheologice
f!cute de înv!#atul german Heinrich Schliemann. In acest fel, s-a ar!tat
c! opera atribuit! b!trîîiului aed orb, Homer, are "i o baz! istoric!, nu nu-
225
15 - Legendele Olimpului, voi. II
mai una
dus legendar!.
de c!tre Luîndtuturor
c!peteniile ca temei cîntece din
triburilor foarte vechi,
Grecia despre un
împotriva r!zboi
bogatului
ora" Troia, ca "i despre ispr!vile unora dintre ei la întoarcerea în patrie,
Homer a creat cele dou! mari poeme epice : „lliada" "i „Odiseea". Tradi#ia
greceasc! antic! plasa evenimentele povestite de Homer prin anii 1199-
1183 î.e.n. Adev!rul este îns! c! baza istoric! a „lliadei" o formeaz!
evenimentele legate de n!v!lirea cetelor aheiene în Troada. Aheii î"i
aveau centrul în Argos, la Micena, "i alc!tuiser! cultura a"a-numit!.
„micenian!". Iar epopeea lui Homer oglinde"te evenimentele reale,
petrecute în Asia Mic! între secolele XlV-lea "i al XH-lea î.c.n., epoca
marilor migra#ii. Se pare c! imensa bog!#ie a Troiei "i pozi#ia ei
geografic!, de #ar! care domina strîmtorile, "i deci nego#ul dinspre Marea
Neagr! "i Marea Egee,
jurul legendarului a trezit l!comia
rege Agamemnon "efilor de
din Micena. triburiîmpin"i,
Ace"tia, ahei, strîn"i în
la rîndul
lor, din miaz!noapte, de dorieni, au plecat din Elada cu oastea în Asia
Mic! "i au atacat, au jefuit "i au distrus Troia. Ca s! justifice îns! acest
r!zboi crud "i ca s!-i dea noble#e, elinii - cu fantezia lor bogat! - au
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
n!scocit legenda despre r!pirea Elenei cea frumoas!, r!pire f!cut! la
îndemnul unei zei#e olim-piene. Cauza r!zboiului, dup! legend!, nu mai
era deci bog!#ia mult rîv-nit! a Troiei, nici încercarea de a coloniza "i alte
regiuni de pe litoralul Asiei Mici, ci r!zbunarea pentru o grea insult!
adus!, unui rege. Aezii "i mai ales Homer - despre care unii înv!#a#i cred
c! nici n-a existat - om înfrumuse#at legenda, amestecînd în luptele din
fa#a Troiei pe cei mai mul#i dintre olimpieni. Dar chiar a"a, sub haina de
legend!, poemele b!trînului Homer au "i valoare documentar! deosebit!.
Ele ne zugr!vesc cu autenticitate societatea troianâ "i cea din Grecia
continental!, în timpul cînd se trecea de la orînduirea gentilic!, a
p!storilor nomazi, la societatea împ!r#it! pe clase. Iar Friedrich Engels a
ar!tat c! „pentru popoarele care se g!sesc în. stadiul orînduirii gentilice,
dobîndirea de bog!#ii a "i devenit unul dintre scopurile principale ale
vie#ii; jaful le pare mai u"or "i chiar mai onorabil decît agonisirea prin
munc!" . Iat! de ce ne apropiem cu atîta interes de legendele acestea,
care au pe ling! o importan#! istoric! "i una de documente ale vie#ii
sociale din timpurile acelea dep!rtate.
2. Povestea spune c! Dardan era fiul lui Zeus "i al Electrei - fiica lui Atlas.
Omorîndu-lope
întemeind fratele "is!u,
a"ezare Iasio, fusese
o dinastie obligat s!
dardanian!. Dinfug! din Elada
neamul în Asia,
lui s-au tras
regii troieni. De aceea Troiei i se mai zicea "i Dardania, iar troienilor,
Karl Marx "i Fr. Engels : Opere alese în dou! volume, voi. II, ed. a Ii-a,
E.S.P.L.A., 1955, pag. 339.
226
dardanieni. Tot el a dat "i numele strîmtorii. fost! Helespont, în
Dardanele. în schimb, de la Ilos, fiul lui Tros, acela care se tr!gea direct
din Dardan, i s-a spus Troiei "i Ilionul. Din aceast! pricin!, marea epopee
a lui Homer, unde sînt cînta#i eroii r!zboiului troian, a fost numit! „lliada".
Legenda fusese ticluit! de elini în a"a fel, încît s! se arate c! Dardan, cu
urma"ii s!i Tros "i Ilos, erau "i ei elini. Deci Troia era o a"ezare elin! ;
aheii, debarcînd
#inuturi în tîrziu,
str!ine. Mai Asia Mic!, soseau
se pare pe p!mînturi
c! romanii eline,legenda
au modificat nu cotropeau
potrivit
intereselor lor, ar!tînd c! Dardan venise nu din Elada, ci din Italia, în Asia
Mic!. în acest fel, Dardan nu mai era elin. El plecase din Italia "i Enea,
str!nepotul s!u, se va întoarce în Italia, dup! sfîr"itul r!zboiului, cu mina
de troieni r!ma"i în via#!.
3. Statueta aceasta de lemn, reprezentmd-o pe zei#a Atena cu o lance în
mina dreapt! "i un caier cu lîn! "i un fus în cea sting!, era, potrivit
povestirilor antice, înalt! cam de 1,50 m. Ea se numea paladiu-fecioara "i
era ocrotitoarea ora"ului.
4. Alegoria ne arat!, cum presupun unii mitologi, c! la zidirea cet!#ii Troia
s-ar fi folosit, întîia oar!, în construc#ii, mortarul. Pîn! atunci se puneau
numai pietrele
întrebuin#at una amestecat
cimentul, peste alta.cuLa Troia,
nisip dup!
"i ap!. cit s-ar
Cimentul p!rea,
se usca s-a
la soare
"i lega pietrele mai bine. De aceea au lucrat Poseidon (zeul care
întruchipa apa) "i Apolo (c!ldura soarelui).
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
5. Ca s!-l pedepseasc! pe Laomedon pentru lipsa lui de cuvînt, Apolo a
trimis ciuma în Troia, iar Poseidon, un monstru. Acesta trebuia s-o
primeasc! pe Hesiona, fiica lui Laomedon, ca jertf!. Heracle s-a oferit s-o
scape pe Hesiona, ca alt!dat! Perseu pe Andromeda, dac! i-o va da de
nevast!. Regele i-a promis-o. Heracle a ucis monstrul. Dar Laomedon nu
i-a mai dat-o pe fiica lui de so#ie. De aceea Heracle, dup! ce a sc!pat din
nclavia lui Euristeu, s-a dus cu armele asupra lui Laomedon "i l-a
pedepsit.
6. Podarce însemna : pas u"or, pentru c! acest fiu al lui Laomedon era un
alerg!tor de frunte. Pe urm! i s-a zis Priam, adic! r!scump!ratul, pentru
c! fusese eliberat din robie, în schimbul unor daruri de pre#.
7. Numele adev!rat este Hecabe, dar, fiind prea pu#in cunoscut, se
folose"te cel dat de romani, Hecuba.
8. Se crede c! fetele au fost în num!r de dou!sprezece.
9. $i în folclorul românesc se g!sesc basme ca ,,Aflatul", „F!t-Frumos cel
g!sit pe munte" ".a., unde pruncii nedori#i sînt arunca#i prin p!duri sau pe
stînci, dar sînt g!si#i, salva#i "i adu"i din nou în casa p!rinteasc!.
10. în române"te. - „înving!torul".
227
11. Motivul cm vr!jitoarea care stric! petrecerea sau nunta, uneori vîrînd
discordia, alteori r!pind mireasa sau scufundînd palatul, ii g!sim iar!"i în
basmele "i legendele noastre. (Vezi de pild! basmul „V!lul miresii" din
volumul „In #ara legendelor").
12. Scena alegerii celei mai frumoase zei#e, dintre Hera, Atena "i Afro-
dita, a fost pictat! pe zeci de vase din vechime. In pictura modern!, pe
tema aceasta, a creat o mare oper! Rubens. într-un decor exuberant,
Paris îi d! m!rul discordiei încînt!toarei Afrodita. Artistul a "tiut s! pun!
pe pînz!, în culori m!iestre, amenin#area sumbr!. Pentru c! în v!zduh
plute"te zei#a Eris. Ea are în mina sting! un "arpe, care închipuie veninul
ce otr!ve"te inima "i face s! se nasc! ura. în mina dreapt! #ine tor#a.
fTor#a
!-cîndcare aprinde
marea vrajba "ide-a
gre"eal! o a#î#! tot maidesf
prefera mult. Din clipita
!tarea, dlnd aceea
la o Paris
parte-
în#elepciunea "i puterea - a "i dezl!n#uit urgia. A început ruina Troiei,
ora"ul înfloritor, unde domnea regele Priam. O pictur! asem!n!toare, de
o mare valoare, pictat! de Giorgione, s-a distrus la Dresda, în timpul
r!zboiului.
13. Într-un basorelief din secolul al III-lea î.e.n. se vede cum Afrodita, în
schimbul m!rului de aur, o convinge, #inlnd-o de um!r pe so#ia regelui din
Sparta, s!-"i tr!deze c!snicia. Mai la o parte st! Paris. Lâng! el este zeul
Eros. Zeul îl face mai frumos "i mai atr!g!tor pe Paris, încît Elena îl
îndr!ge"te "i, f!r! minte, este ga,ta s!-"i p!r!seasc! so#ul, #ara, "i s!
alerge dup! zvînturatul tîn!r din Troia.
14.
15. Pe #!rmuladev!rat
Numele apelor cealselui
afl!Ulise
întreeste
insula EubeeaDe"i aceea
Odiseu. Grecia marea
continental!.
poem!
epic! a lui Homer, care-i cint! peripe#iile, pe drumul întoarcerii acas!,
dup! sfîr"itul r!zboiului troian, se cheam! „Odiseea". în literatur! îns!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
numele de Odiseu nu este aproape deloc folosit, fiind înlocuit cu cel
roman, Vlise.
16. $i în folclorul altor popoare se g!se"te motivul acesta. Astfel, în
legenda Nibelungilor, eroul german Sigfrid se scald! în sîngele unui balaur
ca s! devin! invulnerabil. în timpul sc!ldatului ii cade îns! o frunz! de tei
pe um!r, "i aici va fi locul unde îl va lovi mai tîrziu du"manul.
17. Insula Sciros.
18. Atît num!rul cor!biilor, cît "i acela al o"tenilor au fost mult exagerate.
19. B!trînul Nestor, în#eleptul, îl sf!tuie"te pe Agamemnon s!-"i
organizeze oastea, spunîndu-i în felul urm!tor :
„Armia tu întocme"te-#i acum dup! neam "i-nrudire, Neamul pe neam s!
se-ajute la lupt! "i ruda pe rud!."
228
$i zice în#eleptul Nestor astfel pentru c! în epoca homeric! unitatea
social! de baz! era ginta patern!, adic! grupul de persoane ce avea un
str!mo" comun în linie direct! b!rb!teasc!. Mai mare decît ginta era
fratria. Iar! mai multe fratrii formau tribul. Regele, basileul, avea "i-un
sfat al lui sau un consiliu, format, în primul rînd, dintre reprezentan#ii cei
mai boga#ipoporului
adunarea ai gin#ilor.
sauIar! în timpuri
a o"tirii, grele, basileul
s! îi aprobe m!surileputea s! lecheme
pe care "i
lua. De
fapt, în adunarea asta, tot nobilimea hot!ra. Nu-i r!mînea poporului decît
s!-"i arate, prin strig!te, dezaprobarea sau aprobarea fa#! de-aceste
hot!rîri.
20. Intîmplarea este povestit! de Euripide în tragedia : „Ifigenia în Au-
li!a".
21. Elinii socoteau c! nici un lucru de seam! nu se face f!r! sacrificiu. Cu
cit era mai pre#ioas! jertfa, cu atît succesul era asigurat.
22. Taurida nu este altceva decît Crimeea.
23. „llia!a" nu cuprinde decît sfîr"itul r!zboiului troian, dup! cei nou! ani
de asediu.
24. Homer
spre zei: ne cînt! în versurile nemuritoare ale „Iliadei" cum Zeus a gr!it
"„...Eu sta-voi aici în Olimp pe o culme $i voi petrece privind. Voi zeii
ceilal#i dup! voie Merge#i la Troia pe cîmp unde lupt! troienii "i-aheii,
Volnic e-oricine cum vrea s!-i ajute pe unii sau pe-al#ii. Chiar dac! singur
Ahile s-ar pune cumva cu troienii, N-ar putea dîn"ii cu el s! se #ie pe loc o
minut!. Se-nfiorau la vederea viteazului "i înainte, Darmite acum cînd el e
turbat c!-i uciser! so#ul ; Mi-e s! nu surpe în ciuda ursitei chiar zidul
cet!#ii".
Asta vorbi Cel-de-sus "i aprinse nestins!-nfocare. Zeii îndat! pornesc la
r!zboi împ!r#indu-se-n dou! ; Merge la tab!r-aheilor Hera "i Palas-Atena,
Zeul Cutremur Poseidon "i d!ruitorul de bunuri Hermes, iste# ca nici unul.
F!los
Ares, de
din putere, Hefestoss-a
coif str!lucind, Vine "oldi"
dus dup! "i
la troieni ei pletosul
"i-"i deap!n! slabe picioare.
Febos-Apolo cu el "i
Artemida cu tolba, cu arcul, Leto "i Xantos în urm! "i gale"a zîn-Afrodita.
229
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Pîn! ce zeii statur! departe de tab!r!, aheii Nu mai puteau de mîndrie, c!
leul Ahile Iar se ivi la r!zboi dup-a"a îndelung! "edere. Dar pe troieni îi
cuprinse un tremur grozav ; fiecare Tot se uita cu uimire cum iutele-Ahile
în arme Str!fulgera între-ahei ca urgia b!rba#iilor, Ares. Dar mai pe urm!
cînd olimpienii iau parte la lupt!, 'Nal#!-se Vrajba cumplit! ce-ntart!
mul#imea, "i #ip! Groaznic Atena ba-ncoace la "an#, dup! zidul ahaic. Ba
pe la #!rmul b!tut de talazuri d! chiot puternic. Url! "i Ares în fa#!-ii
asemenea negrului vifor, Ba pe troieni îmboldind cu #ipete de pe cetate,
Ba de pe Dealul Frumos d! fuga spre rîul Simois. Astfel, acuma de-o parte
si alta zoreau ferici#ii
Zei s! se bat! ; chiar ei înde-ei î"i dau crîncen! har#!.
Bubuie stra"nic în nouri al lumii "ii-al zeilor tat!
Sus din Olimp ; Poseidon r!zguduie jos în adîncuri
Nem!rginitul p!mînt "i mun#ii cu piscuri înalte,
Tremur! poalele, crestele toate-ale muntelui Ida,
Vasele-aheilor "i se cutremur!-ntreg Ilionul.
Tremur! Pluto în iad, al umbrelor Domn, "i de spaim!
%ip! "i sare din tron ca nu cumva zeul Cutremur
Cup!mîntenii
$i zguduirea-i"idezeiisus s!vaz!
s!-i crapecup!mîntul
ochii loca"ul
Muced "i negru, scîrbit "i de zeii : a"a zgomot f!cur!
Zeii cînd se încle"tar!-ntre ei pe cîmpie...»
25. Jalea Andromac!i este unul dintre cele mai zguduitoare cîntece din
marea poem! „Iliada". Ea a inspirat adeseori pe arti"ti. O tragedie,
„Andro-maca", a creat în antichitate Euripide ; iar în secolul al XVlI-lea, pe
aceea"i tem! "i cu acela"i titlu, a creat o nou! oper! tragic! poetul
francez Racine. Dealtfel, aceast! oper! a stabilit "i reputa#ia poetic! a
renumitului scriitor francez.
26. Aceast! înduio"!toare întîmplare a fost pictat! pe un vas antic de-o
frumuse#e excep#ional!, care se g!se"te în tezaurul artistic al Ermitajului.
-21.
a"aAmazoana s-ar -tîlcui
cum s-a spus dinretezau
ele î"i limba vechilor
de mici greci
copileprin
unul„fdintre
!r! sîn", pentru
sini, ca s! c!
le
fie mai lesne cînd tr!geau cu arcul.
28. Muntele acesta ridicat de greci deasupra mormîntului lui Ahile. ca "i
monumentul de marmur!, pe un promontoriu numit Sigeion, aproape de
strîmtoarea Helespont, au stat acolo secole întregi, cum spuneau grecii, "i
se vedea de la mare dep!rtare de c!tre to#i cor!bierii. Asta, îns!, pîn! în-
tr-o bun! zi, cînd a venit o mare furtun!. Valurile au n!v!lit pe
promontoriu "i muntele s-a spulberat, urna a fost luat! de valuri. Vn
cîntec vechi spunea c! Tetis urzise dinadins întîmplarea aceasta, ca s!
poat! aduce în apele m!rii urna fiului ei iubit.
29. Fata care ajunsese so#ia lui Ahile se chema Deidamia.
30.
31. Artistul
Un grupcare
de amarmur!
f!cut calulvestit,
de lemn se numea
intitulat Epeios.sculptat în secolui
„Laocoon",
întîi, înaintea erei noastre, de c!tre sculptorii Agesandru, Polidor "i Ate-
nondor din Rodos, ne înf!#i"eaz! scena aceasta cu un dramatism f!r!
pereche. Laocoon, b!trînul preot, este în mijloc "i se lupt! cu cei doi "erpi
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
mai gro"i ca bra#ul "i lungi de dou! ori cît omul, care îi stranguleaz! fiii "i
îl mu"c! chiar pe el de mijloc. Fiii caut! la el sprijin ; dar lupta este pe
sfîr"ite, oricit se încordeaz! Laocoon. Mai sînt numai pu#ine clipe "i to#i
trei vor fi uci"i de "erpii zeului Poseidon, trimi"i la rug!min#ile Atenei.
230
întoarcerea aheilor în elada
R&ZBOIUL CE DURASE ATÎTA TIMP ÎN TROIA acum se ispr!vise. Troia
fusese ars! pîn! la temelii. îns! urm!rile grozavului m!cel abia se
începeau...
Aias de la Locrida s!vîr"ise o crim!. Preoteasa Atenei fusese-m-br!#i"at!
de Aias, f!r! voie, în sacrul ei l!ca". Ba i se sf!rîmase si statua zei#ei pe
lespezi, în buc!#i. Deci Aias pîng!rise l!ca"ul, preoteasa "i statua zei#ei.
Dup! datina veche, Aias urma s! fie Licis, pe #!rm, cu pietre. Atît doar c!
eroii nici n-au vrut s! aud! ca Aias, ce luptase plin de înver"unare, pe
coastele Troadei, vreme de zece ani, s! fie omorît. Atunci Palas-Atena,
care îi ocrotise pe-ahei "i-i ajutase s! nimiceasc! Troia, s-a mîniat de
moarte. Sup!rarea aceasta îi va costa pe-ahei mai mult decît r!zboiul în
to#i cei zece ani.
Menelau porne"te sprecupatrie,

se-mp!case soa#aîmpreun! curegina
lui, Elena, Elena ce fugise cu Paris de la
Troia. Se zice c! b!rbatul fusese hot!rît s!-"i ucid! nevasta, ce-l f!cuse
de rîsul întregii omeniri. Ins! mîndra Elena, reîntîlnindu-"i so#ul, biruitor,
la Troia, c!zuse în genunchi, în fa#a lui, umil!. Pe fa#a ei frumoas!, lacrimi
curgeau "iroaie "i î"i cerea iertare, cu glas întret!iat de plîns "i de suspine
:
- O, rege, fie-#i mil!, nu ucide pe fiica puternicului Zeus "i a reginei
Leda... Fapta am s!vîr"it-o din voia zeilor. M-a-ndemnat Afrodita, "i Eros,
fiul ei, m-a s!getat în piept cu-o s!geat! muiat! în fiere "i venin. Am
suferit destul. Mai bine te îndur! "i ia-m! iar la Sparta. î#i voi fi
credincioas!. Asta pot s! #i-o jur...
232
Astfel rostea odrasla lui Zeus "i a Ledei. Iar fa#a ei era nespus de-
ncînt!toare. De"i trecuse vremea, î"i p!stra fr!gezimea "i era mai
frumoas! decît în tinere#e. Ochii ei cei alba"tri îi muiau inima regelui
Menelau. Sim#ea cum se tope"te toat! mînia-i crunt! ca prim!vara
ghea#a, cînd iese soarele "i-o schimb! în pîraie vesele, zgomotoase, pe
v!ile din. mun#i. Iubirea ren!"tea în pieptul regelui. Dragostea izbucnise
din nou, n!valnic!, pentru so#ia lui care îl p!r!sise.
E drept c! prin legende se spune c! zei#a iubirii, Afrodita, v!-zînd-o pe
Elena c!-i în primejdie, se coborîse iute din înaltul Olimp, cu carul din
petale de flori de trandafir, cel tras de porumbi#e, înso#it! de Eros, zeul
înaripat. Iar Eros, la porunca zei#ei Afrodita, tr!sese o s!geat!, de ast!
dat!-n pieptul
pentru so#ia regelui Menelau
sa, preafrumoasa "i îi reaprinsese dragostea-n vîlv!t!i,
Elena.
$i, cum, necum, b!rbatul "i-a zvîrlit sabia, pe care-o preg!tise ca s!-"i
ucid! soa#a. A luat-o pe Elena în bra#e "i-a dus-o la cor!bii. Apoi a dat cu
fal! semnalul de plecare cor!bierilor s!i :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Vîntul este prielnic, a gr!it Menelau. Ridica#i pînzele cor!biilor noastre, "i
s! pornim spre cas!. Doar în pu#ine zile vom vedea iar!"i Sparta "i palatul
dorit, din care am plecat acuma zece ani...
A"a crezuse el c! în pu#ine zile se vor întoarce-n Sparta. Dar nu era a"a...
Pentru c!, mai întîi, Apolo - ce #inuse cu Troia în r!zboi - a s!getat
cîrmaciul1 cor!biei regale, pe lîng! capul Su-nion. Vroia s!-i mai loveasc!
cel pu#in înc-o dat! "i s!-i împiedice pe-aheii ce-i ura s-ajung! în Elada.
Menelau "i o"tenii i-aa ars trupul pe rug "i i-au f!cut o slujb!, cum era
datina. Apoi, c-un nou cîrmaci, au plecat mai departe.
Dar le-a trimis Poseidon o furtun! grozav!. Flota s-a risipit. Cor!biile
aheie, în cea mai mare parte, s-au sf!rîmat de stînci. Regele Menelau "i
soa#a lui, Elena, au fost sili#i de Ares s! r!t!ceasc!, apoi, vreme de "apte
ani, prin #!ri îndep!rtate : Cipru, Fe-nicia, Libia "i Egipt, "i cu mare
greutate au izbutit, la urm!, s!-"i
i revad! Sparta.
233
Ahile, ca semizeu, se a"az! în insula Leuce, c!sâtorindu-se el cu frumoasa
Elena
Legendele
din maidat!
Olimp "i noi de
spuneau c!, dup!
so#ie eroului moarte,
Ahile, ajunsElena a fost luat!
un semizeu, de Hera
în acest fel
zei#a cu bra#ele ca neaua r!spl!tea pe eroul ce biruise Troia.
In timp ce în Troada aheii au ars trupul eroului Ahile, umbra celui r!pus a
fost luat! de Tetis, zei#a nereid!, care îi era mam!. $i, cu voia lui Zeus,
Ahile s-a schimbat din om în semizeu, ca to#i marii eroi 2.
La rug!mintea mamei, Poseidon a-n!l#at în Pontul Euxin o insul!
frumoas!. Insula a cl!dit-o Poseidon furtunosul, din mîlul ce-l purtase
Istrul în drumul s!u din Sci#ia dep!rtat! pîn! la gura Psilon 3. Iar acest
nou t!rîm a fost numit Leuce sau insula cea alb!, pentru c!-n preajma ei
marea se-nvolbura, izbindu-se de stînci "i stropind-o cu spum!, parc! o-
ncercuia c-un brîu larg de argint 4.
Aici "i-a troian
r!zboiul a"ezat5. zei#a nereid!
$i-apoi pe fiul
s-a ridicat ei Ahile,
un templu cel mai viteaz
maiestuos, erou din
din marmur! ca
neaua. $i pentru c!-ndr!gise, în via#!, pe Elena, cea r!pit! de Paris - de"i
p!strase taina ascuns!-n inim! - Hera i-a d!ruit-o de soa#!, dup! moarte.
A fost o nunt! mare în insula Leuce, la care au venit Poseidon, Amfitrita,
nimfele nereide "i geniile toate din Pontul Euxin "i chiar din Meotida 6.
De-atunci, în orice sear!, Ahile "i Elena se a"ezau la mas!. $i Ahile cînta,
l!udîndu-l pe poetul ce povestise-n versuri greul r!zboi troian '.
„O, faim! "i renume - rostea în vers Ahile - voi care locui#i pe coastele
m!noase ale acestei m!ri, lira mea azi v! cheam! : sl!vi#i-mi pe Homer,
divinul cînt!re#, gloria oamenilor, gloria suferin#elor îndurate de mine.
C!ci, datorit! lui, eu înc! n-am murit. $i datorit! lui, Patrocle mai tr!ie"te,
iar prietenul
prosl!vi#i, meu înAias
l!uda#i s-aseam!n!
cîntece cu zeii.
"i Troia nu-i $i chiar acei învin"i sînt înc!
uitat!".
Aceast! melodie era fermec!toare, "i, pe m!ri, cor!bierii î"i opreau vasele
"i ascultau, cuprin"i de-un sim#!mînt de team!. Ba
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
unii povesteau c! s-auzeau de-acolo "i zgomote de arme, strig!te de
r!zboi "i tropote de cai. $i dac! vreo corabie se afla în furtun! "i î"i c!uta
sc!parea în insula Leuce, Ahile s-ar!ta la pup!-nve"-mîntat în straie de
r!zboi "i le-ar!ta cu mîna încotro s! cîrmeasc!.
Nimicirea amazoanelor
In insula Leuce tr!iau "i multe p!s!ri : porumbei, pesc!ru"i "i alte
zbur!toare 8. Ele plecau în zori, î"i muiau penele în valurile m!rii "i se-
ntorceau pe #!rm. Stropeau cu îngrijire tot templul lui Ahile, m!turînd
lespezile cu aripile lor.
Aicea, în Leuce, cor!bierii salva#i de Ahile, pe mare, îi f !ceau multe daruri
: aur, argint, obiecte "i stofe pre#ioase. Atît de multe daruri se aduceau în
templu, încît se adunase o mare bog!#ie. Aceast! bog!#ie au vrut s-o
st!pîneasc! vitezele-amazoane, femeile acelea care luptaser! cu Ahile la
Troia, ajutîndu-l pe Priam.
De-aceea "i-au f!cut cor!bii m!iestrite. S-au urcat pe cor!bii, cu caii lor
cu tot ; "i-au pornit spre Leuce. îns! marele-Ahile, fiind acum semizeu, a
s!vîr"it o vraj!. El a c!tat cu ochii-i crun#i "i str!pung!tori spre caii ce
purtau oastea de amazoane. Sub privirea aceasta, caii s-au scuturat,
sfor!ind ca
repezit, cani"te
turba#i, trîntind pe
lei fl!-mînzi, amazoanede
mu"cîndu-le cubra#e,
frun#ile-n #!rîn!. de
de pîntece, Apoi s-au
"olduri,
mîncîndu-le cu totul.
Tot în aceea"i vreme, s-a iscat o furtun! ce-a scufundat în mar" cor!biile
pe care veniser!-n Leuce vestitele-amazoane.
Dup! osînda asta, semizeul Ahile a chemat apele Pontului Euxin peste
insula sa. Apele-au n!v!lit "i au purificat p!mîntul insulei de sîngele
v!rsat °.
Pedepsirea lui Aias din Locrida
Toate aceste fapte, povestite-n legende, s-au petrecut tîrziu, dup! ce
Menelau "i frumoasa Elena - întor"i din r!t!ciri care-au
234
235
durat, cum "ti#i, vreme de "apte ani - au sosit iar acas! "i-au vie#uit, un
timp, în palatul din Sparta. Menelau a-nchis ochii, "i soa#a lui Elena a fost
luat! de Hera, f!r! a fi întrebat!, "i dat! lui Ahile.
S! ne întoarcem îns! din nou" în fa#a Troiei, dup! ce a fost ars!, "i s!
afl!m ce soart! au mai avut "i ceilal#i ahei r!ma"i acolo.
Dup! ce Menelau plecase cu Elena "i-o parte din cor!bii, pe mare, c!tre
Sparta, regele Agamemnon mai z!bovise înc! o vreme în Troada. Intîrzia
acolo, cu gîndul s-o-mblînzeasc! pe zei#a Atena, ce era sup!rat! fiindc!
nu-l pedepsise pe Aias din Locrida, acel ce-i pîng!rise templul s!u de la
Troia. $i ca s-o îmbuneze, îi ridica sanctuare "i-i tot aducea jertfe zei#ei
purt!toare de coif "i de egid!.
-cas!
Apleac!-te,
! se ruga zei#!, cu miladetafalnica
Agamemnon spre noi "i nu ne oropsi în drumul c!tre
Atena.
N-avea de unde "ti c! ea-i "i pres!rase zeci, sute de primejdii, în drumul
c!tre cas!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Terminînd deci cu slujba "i jertfele-n Troada, regele Agamemnon a
poruncit, de-asemeni, ca "i o"tenii lui s! se urce-n cor!bii "i cu to#ii s!
plece spre dorita Micen!. $i au plecat pe mare. La început n-au fost
pericole prea mari. Dar în cîteva zile au început furtuni. Furtuni
nenum!rate, iscate de Poseidon la cererea Atenei. Dar cea mai grea din
toate, mai înfrico"!toare, a fost dezl!n#uit! aproape de Eubeea. P!rea c!
marea fierbe într-un cazan adînc. Cerul se coborîse pîn! deasupra apei,
vîn!t "i mohorît. Iar vîntul împingea cor!biile-aheie spre stîncile din
coast! unde, trosnind cumplit, se sf!rîmau în #!nd!ri. Astfel au fost
pierdute în apele adînci cele mai multe vase, o"tenii îneca#i "i toat! avu#ia
ce o purtau cu ei, din cetatea lui Priam, risipit! pe fundul clocotitoarei
m!ri. Printre aceste vase, a fost spart!-n buc!#i corabia pe care c!l!torise
Aias. Ins! eroul nostru nu s-a l!sat tîrît de valuri, spre adîncuri, ci s-a
luptat cu ele, "i cum era voinic, a izbutit s-ajung! pe-o stînc! de la #!rm.
S-a c!#!rat pe stînc!, "i, vesel, a c!tat cu ochii lucitori spre muntele
Olimp "i a strigat din r!sputeri :
- Voi, zei, Palas-Atena "i tu, acel ce por#i alge în p!ru-#i ud "i e"ti rege pe
m!ri, preacruntule Poseidon, afla#i c! n-am murit... Cu bra#ele acestea
puternice,-omene"ti
rid acum de voi... am r!zb!tut prin valuri... ha, ha ! "i am sc!pat... "i
236
V!-nchipui#i atunci cum s-a mîniat Atena, v!zîndu-l pe eroul ce-i pîng!rise
templul c! mai tr!ie"te înc!. $i s-a-ncruntat amarnic zeul m!rii, Poseidon.
- N-ai pierit ?... a r!cnit din apele marine furtunosul Poseidon. N-ai pierit
?... Ai s! pieri...
$i-a lovit cu tridentul acea stînc! înalt! pe care st!tea Aias. Stînc! s-a
despicat10. Se mai vede "i ast!zi cum a fost rupt!-n dou!. Iar partea
despicat! s-a pr!v!lit în valuri, tîrîndu-l "i pe Aias. Astfel l-au pedepsit
Atena "i Poseidon pe-acel ce avusese curajul s!-i înfrunte.
Înecarea cor!biilor la capul Cafareu
Dup!-ntîmplarea
de asta,
cor!bii ce îi mai regele Agamemnon
r!m!sese. a plutit
Credea c! s-au mainecazurile
sfîr"it departe cupebruma
m!ri
prin pierderea lui Aias. Numai c! în Eubeea domnea pe-atunci Nauplios,
tat!l lui Palamede, eroul ce fusese osîndit în Troada "i omorît cu pietre.
Atena "i zei#a cu bra#ele ca neaua, care-i minaser! pe-ahei pîn!-n Troada,
vruseser! s! piar! cel care cerea pacea.
Acum, aflînd Nauplios c! se apropie flota, a vrut la rîndu-i s! pl!teasc!
regelui Agamemnon moartea fiului s!u. La capul Cafareu al insulei Eubeea
r!sar mai peste tot col#i mari, rînji#i din ape. $i, într-o noapte neagr!,
Nauplios a aprins pe-aceste stînci un foc. Flota tocmai trecea prin apele
acelea adînci, clocotitoare. Pornise iar furtuna. Vîntul b!tea avan "i
azvîrlea-n cor!bii mun#i negri, grei, de ap!. $i, v!zînd Agamemnon foc
scînteind pe #!rm,
cor!biile sale. a crezut -c!-i
Dar dintr-odat! zei !un port. s-au
- vasele S-a-ndreptat
ciocnit deîntr-acolo cu
col#ii ascu#i#i
"i, una dup! alta, cor!biile lui s-au scufundat în mare. Iar vuietul furtunii
a stins pe totdeauna gemetele de moarte ce le scoteau o"tenii regelui
Agamemnon, care se pr!v!leau în apele adînci1!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Cînd s-a sfîr"it furtuna "i s-au ivit iar zorii, nu mai plutea pe mare decît un
singur vas. Era vasul regal, care era mai bun ca toate celelalte, îns! "i el
lovit de stîncile din #!rm "i-aproape plin de ap!. Cu greu au izbutit de-au
plecat mai departe.
237
Au plutit ei pe mare. Au înfruntat "i alte furtuni "i lupte grele, "i-abia într-
un tîrziu au izbutit s-ajung! acas!, la Micena.
Agamemnon este ucis la-ntoarcerea acas! de so#ia necredincioas!
Atîta c! în timpul cît lipsise-Agamemnon, so#ia-i Clitemnestra, sora
mîndrei Elena, nu i-a fost credincioas!. Minat! de-Afrodita, du"mana
grecilor din r!zboiul troian, regina Clitemnestra a îndr!git pe-un altul,
v!rul lui Agamemnon, ce se chema Egist.
Dorind s! nu-i soseasc! so#ul pe negîndite, regina a"ezase pe-un munte
foarte-nalt o straj! zi "i noapte. Cînd au distrus aheii bogatul ora" Troia,
focul s-a ridicat în sus pîn! la cer. In Lemnos s-au z!rit coloanele de
fl!c!ri, care se ridicau din zidurile Troiei. Atunci locuitorii marei insule
Lemnos au aprins "i ei focul pe o creast! de munte, dînd veste c! ora"ul
lui Priam a c!zut. Din Lemnos s-a v!zut pîn! departe focul, pe coastele
Eladei.Micena.
ora"ul A"a, din munte-n munte, vestea a "i sosit într-o singur! zi în
E lesne de-n#eles ce-a fost pe Clitemnestra, cînd a aflat c-aheii au biruit
Troia "i se înapoiaz! so#ul s!u, Agamemnon.
Sub îndemnul zei#ei, ea s-a f!cut c! este nespus de bucuroas!. L-a-
mbr!#i"at cu dor, "i toat! numai zîmbet, l-a poftit în palat pe so#u-i
Agamemnon.
- Intîi "i-ntîi, st!pîne, i-a gl!suit regina, te rog s! faci o baie, "i-astfel s!
te purifici de sînge "i de colb...
Regele din Micena s-a învoit, fire"te ; a-"i dezbr!ca armura ; a dat încolo
lancea, "i sabia, "i scutul. $tia c! e acas!, "i nu mai sînt primejdii.
Trîmbi#ele sunau. Chimvalele la fel. $i aduna#i, curtenii îl aclamau pe
rege, pîndea
Egist fiindc! la
se u"!
întorsese biruitor
cu-o sabie din Troia.
în mîn!. Regina Clitemnestra îl conducea pe
rege într-o sal! de baie, larg! "i-mpodobit! cu sculpturi "i cu aur. Regele
a intrat în baie s! se scalde. Dar, cum l-a v!zut singur, regina
Clitemnestra a "i zvîrlit asupr!-i un v!l lung "i #esut din fire foarte tari.
Regele Agamemnon s-a încurcat în v!l, la fel ca într-o plas!, "i a c!zut pe
lespezi. Iar soa#a-i, Clitemnestra, cu sfatul lui Egist, l-a lovit cu securea în
frunte de trei ori,
238
R!zbunarea lui Oreste
îndat! dup! crim! 12, Egist s-a-nve"mîntat în hainele regale "i a ie"it în
pia#a ora"ului, trufa", stînd lîng! Clitemnestra. Mul#imea înfuriat! de
crima odioas!,
vicleanul care
Egist "i s!-isescurteze
s!vîr"isevia#a.
acolo,îns!
în palat, a vrut
l-a ap!rat s!-l "i
regina în"f ace pe
Clitemnestra.
Ea a strigat c! fapta era o r!zbunare pe regele-Agamemnon, fiindc! o
îndr!gise pe copila lui Priam, urgisita Casandra.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Fata c!zuse roab! lui Aias ; dar acesta pierise-n apa m!rii ; "i regele-
Agamemnon o luase la Micena.
Se spune c! poporul, v!zînd-o pe Casandra, cu chipul luminos "i cu
privirea bun!, o sf!tuia s! fug!. Vroia s! o ajute.
Dar ea î"i dorea moartea. Fusese înjosit! de nemilo"ii-ahei. Nu vroia s!
tr!iasc! o via#! de robie. $i, f!r! s! se team!, "i-a lep!dat mantia,
cununa de pe cap "i b!#ul ei profetic. A intrat în palat cu celelalte roabe
aduse de la Troia. Acolo ad!sta securea uci-ga"!, aceea"i ce lovise în
frunte pe-Agamemnon.
îndat! dup! moartea regelui Agamemnon, du"manul s!u Egist voise s!-i
omoare "i unicu-i b!iat, ce se numea Oreste.
îns! micul Oreste fusese luat de doic!, în acel ceas de spaim!, "i dus în
alt! #ar!, pe t!rîmul Focidei.
Departe, în Focida, Oreste-a crescut mare, "i nu avea alt gînd decît s!-i
pedepseasc! pe cei doi uciga"i, cum cerea datina. în e] ardea f!clia urii
r!zbun!toare. $i, ajungînd fl!c!u, a plecat la Micena, înso#it de un
prieten, ce se numea Pilade. S-a-nf !#i"at acolo drept un sol din Focida "i-a
p!truns în palat.
- Eu sînt acelvicleanului
Agamemnon pe care tuEgist.
ai vrut
Am s!-l
venitr!pui... i-a gl!suit,
s!-#i pl!tesc cu sil!,
moartea fiulmeu
tat!lui lui
!...
A început o lupt!. îns! o lupt! scurt! 13. Oreste era tare "i priceput la
arme ; "i Egist a c!zut - cu toate c! regina s!rise în ajutorul lui, cu o
secure-n mîn!. De nu era Electra, sora lui Oreste, poate-l "i r!punea.
Electra i-a strigat :
- Fugi, frate !... Fugi departe !... Regina te pînde"te "i vrea s! te omoare
pentru iubitul ei...
Oreste s-a întors spre mama uciga"!. Plin de durere-n suflet a s!getat-o-
n piept.
Oreste, dup! fapta grozav! s!vîr"it!, a avut de-ndurat chinuri
nenum!rate. El a fost urm!rit de crudele erinii - geniile infernale
239
trimise s!-l r!pun! "i s!-l duc!-n Infern, pentru c!-"i omorîse pa propria
lui mam!. Zei#ele erinii l-au urm!rit mult timp.
Pîn!-n cele din urm!, se spune c! Oreste ar fi fost judecat de zeii
olimpieni în ora"ul Atena, sus, pe stînca lui Ares14. Vreo cî#iva olimpieni
au hot!rît s!-l ierte, zicînd c! fapta îui a fost cu totul dreapt!. Regina
Clitemnestra î"i meritase soarta.
Parte dintre erinii "i-au curmat urm!rirea. Ele s-au a"ezat într-o pe"ter!
larg!, chiar sub areopag. S-au numit eumenide "i-au ocrotit ora"ul atît de
drag Atenei15.
îns! alte erinii l-au lovit mai departe pe tîn!rul Oreste. Ca s! scape cu
via#!, a trebuit
vîn!toarei. Statu!s-aduc! din El
fermecat!. #inutul Tauridei
a plecat al!turio de
statu!-a zei#ei
prietenu-i casteDara
Pilade.
în templul zei#ei slujea, ca preoteas!, fecioara Ifigenia, pe care-odinioar!
regele Agamemnon vrusese s-o jertfeasc! pe-un altar în Aulida - ca flota
aheian! s! poat! s! porneasc! spre coastele Troadei.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Dup! multe necazuri, Oreste "i Ifigenia s-au cunoscut ca fra#i. Au plecat
împreun! spre patria dorit!, ducînd cu ei chipul de piatr! al zei#ei.
Ajungînd în Micena, Oreste s-a-nsc!unat pe tronul p!rintesc, tronul lui
Agamemnon. Prietenul credincios al regelui Oreste, Pilade, s-a-nsurat cu
prin#esa Electra. Iar Ifigenia s-a f!cut preoteas! într-alt templu m!re# al
preacastei zei#e m.
Iat! care-a fost soarta celor doi fra#i atrizi : Menelau "i-Aga-memnon care
au distrus Troia cu cetele de-ahei. Oastea lor a pierit la-ntoarcerea spre
cas!, pe mare, sub furtuni, "i toat! bog!#ia jefuit! la Troia a fost
pierdut!-n ape, unde zace "i-acum. Zeii ce-i a#î#au s! plece la r!zboi i-au
asuprit pe urm!. Ba, pîn! "i urma"ii, prietenii, rudele au îndurat la fel.
învin"i "i-nving!tori au suferit din plin.
Note
1. Pe nume Frontis.
2. Oamenii din antichitate au n!scocit ideea c! eroii deveneau în cea mai
mare parte semizei, adic! tot un jel de zei. Ei î"i închipuiau c! eroii - ca-
re-i iubeau "i luptaser! în via#! pentru p!mînteni - vor mijloci pe Ung!
zeii olimpieni, ori de cîte ori ace"tia ar fi vroit s!-i urgiseasc!. $i în acest
fel ar fi putut
împrejur!ri s! scape de multe neajunsuri sau s! capete ajutor în
grele.
3. Psilonul era Sulina de ast!zi.
240
4. Noi îi zicem Leucei: Insula $erpilor, pentru c! ar fi vie#uit acolo ni"te
"erpi mici, negri, nevenino"i.
5. Ahile reprezenta pentru elini vitejia "i curajul des!vîr"it în r!zboi. F.ra
un fel de erou na#ional. în acela"i timp, el se bucura "i de protec#ia
anumitor zei: în primul rînd a lui Zeus, prin intermediul rug!min#ilor
mamei sale Tetis ; a Herei, datorit! urii ei nem!rginite fa#! de troieni; "i a
Atenei, ca sprijinitoare a celor mai mari eroi.
6. Marea de Azov.
7. A"a
cînd poveste"te
indirect, scriitorul
în acest fel, unFilostrat din. secolul întîi
omagiu neîntrecutului poetal erei
elin, noastre,
Homer. adu-
8. în felul acesta poveste"te un alt scriitor : Flavius Arrianus, filozof "i
istoric totodat!, din cel de-al doilea secol al erei noastre.
9. Filostrat, în „Heroica" sa, pretindea c! acest atac al amazoanelor în
Insula $erpilor s-ar fi petrecut în anul 168 al erei noastre. Istorii nu
confirm! aceast! lupt! "i nici pe amazoane. Totu"i, nu se "tie de n-o fi
fost vreodat!, cumva, vreun m!cel în ostrovul cu "erpi. Poate ni"te
r!zboinici or fi r!pus cu armele vreo ceat! de femei, din nu "tim care
pricini. Iar grecii, care erau atît de inventivi, or fi vrut s! înnobileze acest
m!cel crud. creînd povestea asta. Dac! este a"a sau altfel, noi nu avem
de unde s! cunoa"tem. Nu "tim ce se ascunde sub cîntecul str!vechi
despre
ale M!riiInsula $erpilor, care-"i scald! "i ast!zi coastele în apele înspumate
Negre.
10. Este vorba de stînca numit! Gerestes. V!zînd ciudata ei form!, elinii
au n!scocit aceast! interesant! legend!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
11. Motivul acestei legende, al regelui care atrage cu ajutorul focului
cor!biile, pe furtun!, între stînci, ca s! le nimiceasc!, a fost preluat de
folclorul multor popoare. Se afl! "i în basmele noastre.
12. în tragedia sa „Agamemnon", poetul Eschil ne cînt! cumplita in-
tîmplare.
13. Eschil, în tragedia „Hef orele", poveste"te moartea reginei Clitem-,
nestra. Hef orele erau ni"te femei care-i jeleau pe mor#i "i f!ceau liba#iimi
pe mormintele lor. Titlul a fost dat simbolic de poet. Dealtfel, într-un
desen pe-un vas, îl vedem pe Oreste vîrîndu-"i palo"ul r!zbun!tor în
trupul lui Egist. Regele învins d! strig!tul de moarte. Dintr-o alt!
înc!pere, #t"ne"te ins! Clitemnestra cu o secure-n min!, "i este gata s!-l
loveasc! pe feciorul s!u, pe la spate. Mai încolo, se vede "i Electra, fata
lui Agamemnon. Z!rind-o Electra pe Clitemnestra, cu securea, îl veste"te
pe Oreste, ca s! se poat! ap!ra. Sînt unii înv!#a#i care asemuiesc tragedia
lui Eschil cu o alt!
241
•oper!, creat! de Shakespeare, numit! „Hamlet". La fel, tinârul prin#

Harnlet dore"te
uneltirea s! criminal,
#inui unchi r!zbune împreun!
moartea tat!lui s!u,
cu mama regele #!rii, ucis prin
necredincioas!.
14. Areopagul.
15. Acest lucru se arat! în alt! tragedie a lui Eschil, „Eumenidele". Piesele
: „Agamemnon", ,,Heforele", "i „Eumenidele" compun laolalt! trilogia
„Orestia", culme a artei lui Eschil.
16. Intîmpl!rile acestea atît de zbuciumate au fost povestite de Euripide
în tragedia lui „lfigenia în Taurida". Într-un grup statuar din secolul al V-
lea înaintea erei noastre ne sînt înf!#i"a#i Oreste "i Electra, dup! ce se
întîlnesc în pace la Micena. Electra î"i #ine bra#ul cu dragoste de sor! pe
um!rul voinic al regelui Oreste. Fe#ele lor exprim! iubirea ce "i-o poart!,
cald! "i sincer!.
P&%ANIILE LUI ULISE
AHILE-A-NSEMNAT VITEJIA în marele r!zboi troian. F!r! de el, poate aheii
erau zdrobi#i de dîrzul Hector. Dar pe Ahile-l adusese în tab!ra lui
Agamemnon, prin iste#imea sa, Ulise. Acest erou întruchipeaz!
în#elepciunea, priceperea "i dib!cia. El a adus noi lupt!tori, pe Filoctet,
Neoptolem "i al#i eroi, în fa#a Troiei, cu vorba sa me"te"ugit!. F!r! de el,
paladiul nu ar fi p!r!sit ora"ul regelui Priam cel b!trân, nici n-ar fi fost
me"te"ugit calul de lemn. Zidul nebiruit al Troiei, cl!dit de doi zei
olimpieni, ar fi r!mas
poate întreg.
Ce-i drept, Ulise nu dorise acest r!zboi atît de crud. Greu se urnise de
acas!. Ins!, intrat în b!t!lie, el a f!cut tot ce-a putut, cu mintea lui
n!scocitoare, ca s!
Atîta c!-n timpul cîtasigure victoriaîncetelor
fusese plecat cruntaregilor ahei.
b!t!lie, nu vedea-n visurile lui
decît Itaca, patria sa cea mult iubit!, în care î"i avea
c!minul.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
N-avea alt gînd, alt! dorin#! mai fierbinte, decît s! se întoarc! acas! J,
lîng! fecioru-i Telemah "i ling! draga-i Penelopa.
Acuma, ispr!vindu-se r!zboiul, Ulise "i-a urcat pe cele dou!sprezece
cor!bii ce le-avea, oastea care-i era încredin#at!. $i vîn-tul a suflat în
pînze, iar! vîsla"ii-au chiuit. Ziua era plin! de soare "i marea lucie, în z!ri,
îi chema ademenitoare "i-"i leg!na, în fa#a lor, valul cu murmure pl!cute,
aidoma unui cîntec drag.
$i au plutit, au tot plutit, pîn! ce au z!rit un #!rm locuit de un neam de
oameni2 ce-l ajutaser! pe Priam în marele r!zboi troian.
Aici au debarcat cu oastea. I-au nimicit pe to#i b!rba#ii. Au luat întreaga
avu#ie ce se g!sea-n ora"ul lor, femeile "i fetele. Iar prada, astfel
dobîndit!, au împ!r#it-o-n mod egal3.
E drept c! pe acest t!rîm Ulise a pierdut "i el cam "aptezeci
"i doi de oameni.
...$i iar! au pornit pe mare. Au mai plutit o s!pt!mîn! "i-ncâ cinci zile pe
deasupra. Au str!b!tut printr-o furtun!, care i-a r!-
243
16
tacit pe ape, Ace"tia
lotofagilor'k. "i au ajuns lîng! o cu
se hr!neau coast!,
lotus.unde
Cine s!l!"luia
mînca dinpoporul
floareaciudat al
asta nu
mai avea alt! dorin#! decît s! stea, pe veci, acolo, în insula cu lotofagi. $i
trei dintre înso#itorii cutez!torului Ulise, gustînd din lotusul cel dulce, n-au
vrut s! plece mai departe. îns! Ulise se gîndea la cei de-acas!, c!-i
a"teapt!. Fiindc! ei se împotriveau, a dat porunc! celorlal#i s!-i ia cu sila,
s!-i aduc! sus, pe cor!biile-aheie. Ace"tia îns! se zb!teau, sub vraja
florilor de lotus. Vroiau s! se arunce-n ap!. S! se întoarc!-n insul!. Atunci
Ulise i-a legat de b!ncile cor!biei cu "treanguri tari de cînep!.
în pe"tera ciclopului Polifem
Plutind ei apoi mai departe, au întîlnit o insul! care era plin! de capre. De
capre negre, sprintene. I-au spus Insula Caprelor 5. Trecînd apoi de
insul!,ni"te
ochi, au poposit pe-un
ciclopi, am #!rm,
spune azi pe
G. care s!l!"luiau ni"te uria"i c-un singur
Ulise s-a urcat pe #!rm, l!sînd corabia pe ap!, ferit! într-un golfule#. Doar
doisprezece so#i mai zdraveni "i curajo"i urmau pe rege în #ara asta
misterioas!.
Au luat cu ei pu#in! hran! "i-ntr-un burduf mare de capr! un vin ro"u,
îmb!t!tor, pe care îl primiser!, din Tracia, de la un preot.
Urcîndu-se pe acea coast! au întîlnit o pe"ter!. O pe"ter! înalt!, larg!, în
care locuia ciclopul cel mai cumplit din tot #inutul. Era ciclopul Polifem,
feciorul zeului Poseidon. $i, p!trunzînd în pe"ter!, c!l!torii s-au minunat
nespus de tot ce ochii le vedeau. Erau acolo îngr!m!dite co"uri cu brînz!,
sistare mari "i alte vase pline cu lapte sau cu z!r. Iar! în #arcuri beh!iau
sute "i mii
Ciclopul nudeeraiezi sau Era
acolo. miei.cu turmele pe vale.
Dar nu trecu decît pu#in "i s-auzir! pa"ii-i groaznici, ce zguduiau p!mîntul
tot ; "i el p!trunse-n pe"ter!, mînîndu-"i turmele cu-o bît!, f!cut! dintr-
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
un trunchi uria". închise pe"tera cu-o stînc!, ce nu ar fi putut s-o trag!
nici patruzeci - poate mai bine - de boi.
244
Aprinde un foc bun "i vrea s!-"i preg!teasc! hrana. Dar la lumina focului
z!re"te-ndat! oaspe#ii.
- Cine sînte#i ? r!cne"te el. Cum a#i p!truns în pe"ter! ? $i î"i rotea sub
frunte ochiul s!u arz!tor "i fioros.
- Sîntem ahei. Venim din Troia. Furtunile ne-au r!t!cit. Ci tu, fii bun, ne
ospe#e"te. $tii foarte bine c!-i porunc! de la st!-pînul nostru, Zeus, s!-i
prime"ti bine pe drume#i...
Ciclopul a-nceput s! rîd!. $i ce rîs, zei !... Parc! era nu rîs de fiin#!, ci un
clocot, urlet de valuri "i furtuni. Ce rîs !... Parc! se d!i-îma asupra lor
cerul întreg "i bubuiau din în!l#imi tunete tari, înfrico"ate, "i tr!snete
parc!-i loveau.
-• Ha, ha, ha, ha !... rîdea ciclopul. M! înv!#a#i pe mine voi ?... $i s! m!
tem cumva de Zeus, eu care sînt la fel de tare ca orice zeu ?... Ha, ha,
ha, ha !...
F!r! s-a-ndestulat
Apoi de alte multe cuvorbe, i-a"i,
lapte, în"f !catbine,
s!tul pe doi
s-ao"teni "i i-a mîncat cît ai clipi.
culcat.
V!zîndu-l c! a adormit "i sfor!ie-nfrico"!tor, Ulise s-a gîndit s!-"i scoat!
sabia lui cea ascu#it! "i s! i-o vîre-adînc în piept. îns!» "i-a dat iste#ul
seama c! omorîndu-l e-n zadar.
Erau închi"i în pe"ter! de steiul cel enorm, proptit chiar la intrare de
ciclop.
A"a s-a scurs pe-ncetul noaptea. în zori, ciclopul a mîncat pe al#i doi so#i
ai lui Ulise, "i a plecat cu turmele, punînd la u"! din nou stînca.
Uria"ul este orbit cu un trunchi înro"it în foc
Ulise s-a gîndit un timp : ce-i de f !cut "i cum s! scape din pe"tera
ciclopului ? C!utînd "i fr!mîntîndu-"i mintea, a z!rit într-un col# un trunchi
lung
ca s!de
î"i m!slin : o alt! bît!, pe care o avea ciclopul,
mîne turmele.
L-au luat, l-au ascu#it la vîrf "i l-au pus bine la o parte. Iar! cînd s-a l!sat
amurgul peste acel #inut de spaim!, ahsii au aprins un foc în pe"tera
ciclopului. Tocmai venea "i el din vale. Cum a p!truns în pe"ter!, a
în"f!cat al#i doi o"teni "i i-a mîncat nu-
maidecît.
Aheii se uitau pieri#i cum le mînca uria"ul so#ii, sc!pa#i de moarte-n fa#a
Troii. îns! Ulise, f!r! team!, s-a repezit, a luat burduful cel plin cu vin
ro"u "i tare.
245
$i spune-mi, m!i, "i cum
Vinul eraap!,
sferturi atîtun
desfert
tare,vin.
încîtAltfel,
aheiidoar
îl sorbeau doar sub#iat se
dintr-o-ngbi#i-tur! cu pr!bu"eau
ap! rece : be#i
trei
la p!mînt.
Acum îns! iste#ul nostru a turnat vinul spumegos într-un vas mare de
p!mînt "i i l-a întins uria"ului :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Soarbe, s! vezi cît e de bun, a gl!suit el spre ciclop. I-o b!utur! zis!
vin...
Ciclopul nu b!use înc! sucul de struguri pîn-atunci, "i l-a sorbit cu
l!comie.
- Mai d!-mi !... a poruncit voios, te cheam! ?...
Ulise i-a turnat din nou ciclopului în oal! vin "i i-a r!spuns plin de dulcea#!
:
- Numele meu aheu e „Nimeni"...
- Aha !... a morm!it ciclopul. Nimeni te cheam! ?... Bine, bine... Ia mai
de"art!-mi pu#in vin...
Dar cum l-a sorbit "i pe-acesta, puterea lui l-a doborît, ciclopul s-a l!sat
pe-o rîn! "i-a lunecat pe lespezi, beat, chiar în mijlocul oilor.
Ulise-atunci a f!cut semn osta"ilor "i-au înro"it bîrna de lemn în flac!r!.
S-au apropiat de Polifem "i ascu#i"ul trunchiului i l-au vîrît adînc în ochi.
Ba înc! i l-au r!sucit. $i ochiul lui a sfîrîit ca fierul de pe nicoval!, b!tut,
încins, vîrît în ap!.
Uria"ul a-nceput s! urle. $i urletul lui i-a trezit pe to#i ciclopii insulei. Ei au
venit la pe"ter! "i i-au strigat în cor de-afar! :
- Ce-i Polifem
Polifem, ? Ce
urlînd mai s-a-ntîmplat
tare, "i de :ce ne treze"ti din somn ? Iar
le-a dat r!spuns
- S!ri#i, ciclopilor, "i m-ajuta#i, c! Nimeni mi-a vîrît în ochi o #eap!
înro"it!-n foc "i m-a orbit !
- Ce tot spui ?... Nimeni te-a orbit ?... I#i ba#i, pesemne, joc de noi...
Dac! nu-i nimeni, ce tot urli ?... Haide#i, ciclopilor, de-aici... c!ci Polifem
a-nnebunit7...
Aheii se leag! sub pîntecele oilor "i ies din pe"ter!
$i s-au pornit, buluc, ciclopii, spre pe"terile-ntunecate unde-"i f!cuser!
culcu", nemailuînd seam! la feciorul zeului m!rilor Po-
seidon, care urla necontenit "i se izbea de to#i pere#ii pe"terii sale, tot
c!utînd pe Nimeni "i pe so#ii s!i.
îns! Ulise
munte "i îi "isc!pau
cu so#ii s!reau
mereu din prin
mîini.pe"ter! mai sprinteni decît c!pri#ele de
Asta pîn! spre diminea#!, cînd oile s-au gr!m!dit la gura pe"terii, s! ias!.
Atîta numai c! Ulise legase cîte trei berbeci, bine-n curmeie, laolalt!. $i
pe sub pîntecele lor prinsese cîte un o"tean. $i el se ag!#ase #eap!n de
cel mai mare animal, starostele berbecilor din turmele lui Polifem.
Ciclopul s-a"ezase-n u"!, pip!ia oile pe spate. Iar! aheilor, în piept le
b!tea tare inima, de bucurie, c! uria"ul nu era cît de cît de"tept "i nu c!ta
sub pîntec turma.
A"a au izbutit Ulise "i so#ii lui s! ias-afar! "i s! alerge, cu gr!bire, pe
vasul care-i a"tepta în golfule#ul lini"tit. $i, urca#i pe corabie, au început
s! "i vîsleasc!, pîn! ce au ajuns în larg. De-acolo a strigat Ulise :
-cum
Hei,credeai,
Polifemci-s
!... eu,
Hei,Ulise...
Polifem,dinacela careHei,
Itaca... #i-aPolifem,
scos ochiul nup!c!lit
te-am este Nimeni,
!...
O !... Cînd a auzit ciclopul a în"f!cat o stînc! mare cît un palat... Ce un
palat ? !... Un munte-ntreg ! $i l-a azvîrlit în apa m!rii, r!cnind cu ciud! :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Vai !... Auzisem prevestirea c! tu, Ulise, vei veni. îns! credeam c!-i un
uria", "i nu un vierme cum te-ar!#i...
- Un vierme, îns! în#elept, iar tu, puternic e"ti ca zeii, dar e"ti netot, o
Polifem !... a gl!suit din nou Ulise, în timp ce stînca aruncat! de Polifem
zguduia vasul.
$i valurile se s!ltau "i clocoteau în jurul lor, pentru c! Polifem, uria"ul,
striga acum pe tat!l s!u, st!pînul m!rilor, Poseidon :
- O !... Tat!, tu, r!s!ri din ape "i pedepse"te-l pe Ulise. Nu-l l!sa s! se-
ntoarc-acas! !... O !... Tat!... Tat!... pedepse"te-l...
Dar grecii hohoteau pe punte, auzind #ipetele lui înver"unate c!tre ape ;
c!ci preaiste#ul din Itaca le da curaj zicînd a"a :
- Am învins noi ora"ul Troia, c!ruia soarta îi urzise s! fie-n veci nebiruit,
c!ci avea ziduri ridicate de zeii-Apolo "i Poseidon. $i-am înfruntat pe-
olimpienii, care îl sprijineau pe Priam : Apolo, Artemis, "i Leto, "i Afrodita,
"i nebunul zeu al r!zboiului, feciorul Herei. $i nu o s! r!zbim prin marea
ocîrmuit! de Poseidon ?
246
247
Eu nu m!în tem
Prinde#i delocvoinice
mîinile de el, vîslele
de vreme
tarice-am
"i s! înfrînt
pornimdestinul
f!r! decet!#ii
team! Troiei.
mai
departe...
$i pornind grecii, f!r! fric!, au ajuns într-o insul! unde domnea, pe voia
sa, Eol, regele peste vînturi 8.
In insula lui Eol "i în #inutul lestrigonilor
Aici Ulise i-a gr!it cu vorba sa me"te"ugit! zeului Eol cel m!re# "i i s-a
plîns c! l-au lovit pe-ntinsul m!rilor furtuni. Furtuni pe care le-au iscat
chiar vînturile ne-ndurate. Ulise i-a vorbit atît de iscusit "i de frumos, încît
Eol, ce nu prime"te pe nimeni oaspe-n casa lui, l-a primit bine "i cu
cinste. Iar la plecare i-a adus, în semn de mare pre#uire, într-un burduf,
f!cut din piele, legat ia gur! cu un lan# în întregime de argint, acele
-vînturi
S! lecep!strezi...
umblau, pe-ntinsul
S! le dai m!rii, deseori.
drumul, numai cînd ai s-ajungi la #int!, a
gl!suit regele Eol.
Nu l!sase în libertate decît pe vîntul de apus, Zefirul cel îmb!ls!mat, ca
s!-i împing! pînzele cor!biilor c!tre Itaca. Dar zeul Eol l-a rugat un singur
lucru pe Ulise : s! nu arate nim!nui ce se g!se"te în burduf, nici m!car
celorlal#i ahei.
Plutind ei apoi peste mare, înso#itorii lui Ulise au socotit c! în burduf se
afl! aur "i argint. $i pîndind to#i un timp prielnic, cînd el, Ulise, dormea
dus, au desf!cut din lan# burduful. Iar vînturile au ie"it "i s-a dezl!n#uit
furtuna. $i ce furtun! !... Niciodat! nu mai b!tuser!-mpreun! atîtea
vînturi peste mare. Toate-n acela"i timp suflau "i zguduiau genunea
neagr! a apelor
Sub vijelia cea pîn!-n adînc.
grozav!, s-a de"teptat îns! Ulise, "i fiind navigator
destoinic, dup! destule încerc!ri, au reu"it s! poposeasc! la #!rmul altei
insule.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
înso#itorii lui Ulise, cu unsprezece din cor!bii, au "i tras repede la #!rm.
Numai Ulise a r!mas, prev!z!tor, în largul m!rii. El s-a urcat sus, pe
catarg, s! cerceteze insula, cu ochii lui str!b!t!tori9.
Ins! pe insula aceasta tr!ia un neam, zis lestrigonii, uria"i "i mînc!tori de
oameni.
248
$i chiar sub ochii lui Ulise, neputincios stînd pe catarg, uria"ii au s!rit
îndat!, au sf!rîmat corb!iile, "i pe ahei i-au tras în #eap!. S-au dus acas!
"i i-au fript. $i i-au mîncat numaidecît, pu"i în frigare, ca pe miei.
Astfel n-a mai avut Ulise, din flota lui atît de mare, decît doar o corabie.
Cî#i r!m!seser! cu el i-au plîns cu lacrimi arz!toare pe cei care pieriser!,
mînca#i de cruzii lestrigoni. îns! jelindu-i pe cei mor#i, au în!l#at pînzele
toate "i au vîslit cu încordare, c!ci blestema#ii lestrigoni azvîrleau iar!"i
dup! ei cu stînci cît mun#ii, col#uroase, "i erau gata s!-i zdrobeasc! "i s!-i
afunde-n apa m!rii.
- Vîsli#i !... Vîsli#i !... striga Ulise. Eu "tiu c! toate-aceste crime sînt
uneltite de Poseidon, de zeul ce ne urm!re"te ca s!-l r!zbune pe ciclop.
Dar nu m! voi l!sa eu prad! atît de lesne lui Poseidon. M! voi lupta. Voi
izbîndi
Pe "i voi
târîmul vr!ajunge
jitoareiînCirce
Itaca.
"i Vîsli#i !... Vîsli#i !... Nu v! l!sa#i !...
în Infern
$i, tot vîslind "i r!t!cind pe m!rile f!r! hotar, Ulise cu o"tenii s!i, pu#inii
care mai tr!iau, au ajuns pe un alt t!rîm. Era o insul! Eea 10. în #ara asta
locuia o mare vr!jitoare, Circe 4l.
Aici, frumoasa vr!jitoare, îndr!gostit! de Ulise, n-a vrut s!-l lase s! mai
plece "i l-a #inut un an întreg, dîndu-i ospe#e str!lucite.
Ba chiar cînd anul a trecut, la st!ruin#a lui Ulise c! vrea s! plece c!tre
cas!, ea i-a r!spuns cu viclenie :
- Te las s! pleci, dac!-nainte ai s! cobori pîn!-n #inutul lui Hades, zeul
mohorît, "i-ai s!-i întrebi pe cei de-acolo dac! e bine s! te-ntorci...
La drept vorbind, frumoasa Circe vroia s!-l pun! pe Ulise s! se coboare în
Infern
s!-l ; "i-acolope
sf!tuiasc! earegele
s! unelteasc! prin s!
de la Itaca Hades "i prin
nu mai Persefona
plece ca $i-astfel
din Eea. umbrele
eroul s!-i r!mîn! pe totdeauna ca
b!rbat12.
Neavînd altfel nici un mijloc s! plece din acel t!rîm, Ulise i-a f!g!duit s!
se coboare în Infern.
249
$i tot luptîndu-se cu soarta, dornic întruna s-o înving!, Ulise a plecat spre
#ara întunecat! a lui Hades.
Acolo, a-ntîlnit în cale pe regele profe#ilor : Tiresias cel prea-vestit.
Tiresias i-a prevestit cîte avea s! mai îndure în drumul lui c!tre Itaca "i
cum se va dezl!n#ui mai tare ura-nver"unat! a lui Posei-don furtunosul.
Apoi, i-aînmai
aleag!, loculrostit c! alt
lui, un soa#a, multpentru
b!rbat, credincioasa
c! to#i îlPenelopa, este silit! s!-"i
socot mort.
Dup! Tiresias, lui Ulise i s-au mai ar!tat "i al#ii. Mama lui îns!"i, Anticleea
- care murise între timp - a venit s!-l sf!tuiasc!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
S-a-nf!#i"at "i Agamemnon, cel doborît de Clitemnestra atunci cînd a
ajuns acas!.
- Nu te încrede în so#ie, a spus regele mînios. S! nu p!#e"ti ce-am p!#it
eu, de la iubita-#i Penelopa. Mai bine stai tihnit la Circe !
Heracle, Antiloh, Patrocle, Aias, chiar voinicul Ahile "i umbrele altor eroi i-
au gr!it în acela"i fel :
- Cu to#ii-am suferit destul. Cel pu#in tu s! fii ferit de relele care te-
a"teapt!.
To#i i-au vorbit, îns! Ulise iubea atîta de fierbinte insula lui s!r!c!cioas!,
pe soa#a-i cea mult r!bd!toare "i pe fecioru-i, Tele-mah, încît nu s-a
înduplecat.
- Orice mi-a#i spune, eu tot plec. Primejdiile nu m! opresc. Eu trebuie s!
v!d Itaca,dup! aceea pot s! mor...
Era atît de avîntat, cînd rostea vorbele acestea. încît "i umbrele acelor
mult glorio"i eroi : Heracle, Patrocle, Aias "i Ahile se zice c-au zîmbit
atunci, de"i erau în #ara mor#ii.
$i Circe n-a avut ce face. Potrivit în#elegerii, dup! aceast! încercare a
trebuit s! se-nvoiasc! "i s!-i dea drumul iar pe m!ri.
în insula
A pornit,Ogigia,
deci, la
dinCalipso
nou Ulise. Sirenele - fecioare-p!s!ri, din insulele
Sirenuse13 - l-au ispitit cu cîntece în"el!toare s! co-
250
boare în #ara lor "i s! r!mîn!. Ulise-a astupat cu cear! urechile vîsla"ilor
"i pe el însu"i s-a legat cu frînghii groase de catarg.
$i mai erau pe-atunci doi mon"tri, ast!zi sînt stînei obi"nuite, ce se
numeau Scila "i Caribda 14. Scila i-a luat "ase luntra"i, de pe corabie, în
cele "ase boturi ale sale, ce-aveau, nu dou!, ci cîte trei rînduri de din#i.
Caribda a supt apa m!rii "i-a azvîrlit-o iar afar!, ca s!-i înece pe Ulise "i
pe înso#itorii s!i. Dar ei, vâslind mai încorda#i, au sc!pat "i de ace"ti
mon"tri.
Ajun"i
au în #ara
mîncat boii soarelui,
cei sfin#i#ioaiinsul! ce-avea
marelui trei vîrfuri15,
zeu Helios. înso#itoriiHelios
Drept r!zbunare, lui Ulise
nu
a mai vrut s! dea lumin!. Iar Zeus, ca s!-l îmblînzeasc! "i s!-l întoarc!
iar pe cer pe zeul care lumineaz!, a tr!snit vasul lui Ulise. To#i cor!bierii
au pierit. Numai Ulise, ag!#at de scîndurile sf!rîmate, a-nfruntat valurile
repezi "i-a ajuns in Ogigia 16, insula nimfei Calipso 17.
Frumos b!rbat era Ulise ! Nimfa l-a îndr!git "i ea. L-a primit în palatul s!u
"i i-a f!g!duit s!-l fac! nemuritor pe ve"nicie, dac! primea s!-i fie so# 18.
Ins! Ulise, înse.tat de a fi iar!"i în Itaca, i-a r!spuns nimfei
Calipso :
- Eu "tiu c! draga mea nevast! Penelopa nu e ca tine de frumoas!, pentru
c! tu e"ti o zei#! f!r! moarte. Dar eu nu am alt! dorin#! decît s-ajung s-o
v!d
A"a "i s!-mi v!d
a gl!suit #ara.
Ulise, "i totu"i Calipso, neîndurat!, l-a #inut "apte ani la ea.
$apte ani l-a #inut acolo, crescîndu-i dorul "i m!rin-du-i jalea, încît
s!rmanul ajunsese s! nu-"i doreasc! altceva decît s! vad! #!rmurile
insulei, "i-apoi s! moar!.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Pluta este cufundat! de Poseidon
Pîn! la urm!, îndr!zne#ul n-a mai putut s! rabde dorul de #ara lui, Itaca
drag!. $i-a f!urit atunci o plut!, din trunchiuri de copaci negeluite,
pornind pe mare, c!tre cas!.
Nenorocirea lui a fost îns! c! zeul care-l ura de moarte - pentru vina de-
a-l fi orbit pe Polifem, ciclopul - Poseidon, furtunosul, l-a z!rit. Tocmai se
întorcea de la un osp!#.
- Aha !... Tu vrei s! scapi ? a rostit zeul.
251
$i-a strîns îndat! norii "i vînturile cele mai avane "i marea a cl!tit-o din
adâncuri, cu fiorosul lui trident.
Talazurile au urlat spre plut!, ca ni"te fiare-nver"unate. Au r!sturnat-o
într-o clip!, "i au sf!rîmat-o-n buc!#ele. Iar pe Ulise l-au vîrît la fund.
Dar el nu s-a l!sat zdrobit de soart!, "i, cum era voinic "i zdrav!n, s-a
luat la lupt! "i cu marea. S-a ridicat la suprafa#!, "i biciuit necontenit,
trîntit încoace sau încolo, a izbutit totu"i s!-"i prind! palmele tari de un
bu"tean.
Astfel s-a r!zboit, trei zile, cu marea cea învolburat!, f!r! s!-"i piard! nici
o clip!atunci
Abia încrederea c! va
a izbutit ajunge#!rmul
s-ating! în insula
celluinisipos
drag!,alînunei
Itaca.
insule frumoase,
numit! Scheria 19. Acolo locuiau feacii, un popor blînd.
$i atingînd #!rmul acela, Ulise, istovit de lupt!, a c!zut jos "i-a adormit.
Din fericire pentru el, tocmai veneau la malul m!rii, s! speJe rufe, ni"te
fete. $i printre ele se g!sea încînt!toarea Nausicaa, copil! a lui Alcinou,
regele-acelei insule.
O !... Ce s-au mai speriat cu toate... îns! Ulise era chipe".
- Parc!-i un zeu picat din slav! !... a "optit mîndra Nausicaa.
Ospe#ia lui Alcinou
Trezindu-se din somn Ulise, de #ipetele fetelor, a "i z!rit-o pe copila lui
Alcinou cea minunat!. A stat un timp "i a privit-o. Ochii lui nu puteau s!
-cread! c!lav!d
Privesc asemeni
tine frumuse#e.
"i nu "tiu Apoi a gl!suit
de e"ti femeie cu duio"ie
sau zei#! : Semeni cu
din Olimp.
Artemis încînt!toarea. M! plec-naintea frumuse#ii tale "i m! cutremur din
adînc...
Dup! aceast! cuvântare, Ulise s-a plecat din nou domni#ei. Iar ea l-a-
ndestulat cu hran!, l-a ad!pat cu vin de soi, negru, din insula feacilor ; "i-
a fost c!l!uzit la rege. $i regele l-a ospe#it cu cinste mare, dup! datini. A
pus la cale jocuri, lupte "i-ntreceri voinice"ti. Unii dintre fl!c!i l-au îmbiat
"i pe Ulise s! lupte în ograda larg!, s!-"i dovedeasc!-ndemînarea,
destoinicia "i puterea. Iar!
252
Ulise, ca s-arate c! nu se teme de nimic, a prins în bra#e-un bolovan de o
m!rime uimitoare.
ziduri, pîn! departe,L-a aruncat
c!tre #!rmulnumai
în carecu-o mîn!
marea peste cu
se lovea palat "i peste
înspumatele
ei valuri.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
V!zîndu-l cît e de voinic, nimeni nu a mai cutezat s!-l cheme pe Ulise-n
lupt!. Fecioara, mîndra Nausicaa, l-a îndr!git parc! mai mult. In sine î"i
spunea vr!jit! :
„De ar vrea zeii s! r!mîn! aici, la noi, s!-mi fie so# !..." Regele Alcinou, la
rîndu-i, se bucura s! aib!-n #ar! un astfel de viteaz ca el. De"i nu-l
cuno"tea pe nume, în#elegea c!-i un o"tean, un b!rbat vrednic, f!r!
team! de nimeni "i nimic pe lume.
Ulise î"i poveste"te r!t!cirile
$i tot urmîndu-se osp!#ul, s-a auzit un cîntec dulce. Cînta b!-trînul
Demodoc, un aed orb, dar plin de har 20. El, înso#indu-se cu lira, cînta -
ce crede#i ? - chiar r!zboiul nimicitor, purtat de-ahei contra lui Priam cel
b!trîn ; cînta pe-Ahile "i Ulise "i Menelau "i Agamemnon, pe cei doi Aias,
Antiloh "i pe ceilal#i viteji de seam!. $i, auzind acele stihuri prin care-
aedul prosl!vea pe to#i eroii de la Troia, Ulise a sim#it c!-i vin pe gene
lacrimi arz!toare.
- O, Demodoc, a gl!suit regele insulei Itaca, tu poveste"ti mult prea
frumos, de parc! ai fi fost acolo, în fa#a zidurilor Troiei. Poate te-a inspirat
Apolo... Dar "tii, b!trîne, s! ne cîn#i povestea calului de lemn, pe care
-grecii
$tiu,l-au
cuml!sat în fa#a
de nu, por#ilor
a spus troiene
aedul, ? cu ochii stin"i în acea parte unde
c!tînd
"edeau st!pînu-i "i Ulise.
$i Demodoc a prins s! cînte "i-aceast! fapt! prea istea#! a lui Ulise din
Itaca, fapt! ce-a dus în acea noapte la pierderea cet!#ii Troia.
Cînta, cînta duios b!trînul "i lira lui suna atît de jalnic ! Cînta povestea
cum s-aprinsese Troia "i cum arsese-n fl!c!ri luminoase, ce lingeau cerul
alb!strui al nop#ii, încît pe fa#a lui Ulise lacrimi curgeau din nou "iroaie.
Cînta, cînta "i r!t!cirile-i pe mare... $i dorul s-aprinsese iar! viu în pieptul
multîncercatului Ulise, pentru
so#ie, pentru cas!.
Regele Alcinou, v!zînd aceasta, a dat porunc!-aedului s! tac!, s!-"i pun!
lira la o parte. $i l-a rugat pe oaspete s!-i spun! ce
253
nume poart! "i de unde vine. De"i îi era drag "i ar fi vrut, desigur, s!-l
aib! ca so# al scumpei lui copile, totu"i el i-a jurat c! îl va duce, de va
vroi, în orice #ar!.
V!zînd atîta bun!tate, Ulise "i-a rostit povestea. A ar!tat c! este din Itaca
"i vrea numai s-ajung!-acas!. Apoi a început s! spun! cum au pornit ei
de la Troia, cum s-au luptat cu multe neamuri "i l-au orbit pe Polifem,
feciorul zeului Poseidon. $i cum Poseidon, pentru asta, l-a urm!rit plin de
mînie, pe m!ri ; prin insule ; la Circe ; pe la sirenele cu glasuri în"el!toare
ce-l chemau ; apoi la Scila "i Caribda. Cum a ajuns dup! aceea la Calipso,
sc!-pînd cu greu din mreaja ei "i, în sfîr"it, cum a sc!pat de moarte, prins
de-un bu"tean,
întoarcerea tîrît de valuri, zvîrlit pe malul feacian.
în Itaca
To#i ascultau f!r! o "oapt! povestea lui. Cînd a sfîr"it, într-un tîrziu, "i-a
plecat fruntea pe o mas!. Atuncea Alcinou a spus :
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- De vreme ce-ai sosit, Ulise, fii sigur c! ai s! te-ntorci în insula ta mult
dorit!. Amarul t!u se va sfîr"i...
S-a-ndreptat apoi spre curtenii ce se aflau cu el la mas! "i le-a cerut s-
aduc! daruri viteazului de la Itaca. S! i le pun! într-un vas, cu pînze "i cu
vîsle bune, care s!-l poarte pe Ulise c!tre p!-mîntul multdorit.
$i, chiar în ziua urm!toare, regele insulei Itaca "i-a luat r!mas bun de la
gazde. Ochii frumoasei Nausicaa - spun unii - c! erau mîhni#i, sc!lda#i în
lacrimi, v!zînd pe rege c! porne"te c!tre Itaca "i so#ie.
Dup! aceea regele Ulise, suindu-se pe vasul feacian, a dat semnalul de
plecare. Vîsla"ii s-au plecat pe rame. Unul a dat un chiot, "i-au pornit.
Corabia plutea spre z!ri ca "oimul, c!ci nu erau în largurile m!rii vîsla"i
mai buni ca ai lui Alcinou. $i cu iu#eal! îl purta cu sine corabia, spre
#!rmurile insulei Itaca, pe viteazul Ulise, preaiste#ul, acel ce p!timise atît
de multe, luptîndu-se-n r!zboiul de la Troia, "i-apoi pe m!rile învolburate.
Dar el în li-ni"te-adormise, purtat de vîsle peste valuri. Uitase-n somnul
lui ce suferise si se visa acum acas!.
254
Dormind trudit, Ulise n-a sim#it cînd au ajuns în insula Itaca. Vîsla"ii l-au
dat jos I-au
copac. de pe
puscorabie,
al!turi încet,
l!zile încet culcîndu-l
cu darurile lin pe-un
feaciene "i au a"ternut,
pornit pesub un
calea-
ntoars!.
Din întîmplare, i-a v!zut din nou Poseidon. $i el s-a sup!rat cumplit c!
prada lui, Ulise, îi sc!pase. Cu îndîrjire-a f!cut un semn, cu marele-i
trident str!lucitor, "i vasul feacian a împietrit. S-a pref!cut pe loc în stînc!
sur! 21.
Porcarul Eumeu îi dest!inuie lui Ulise faptele pe#itorilor
Dup! un timp s-a de"teptat Ulise. Privea în jur "i nu-i venea s! cread!.
- Aici e insula Itaca !... striga el parc!-nnebunit de-atîta fericire ce-o tr!ia.
$i s!ruta p!mîntul drag.
Dar fiind totu"i prev!z!tor, s-a dezbr!cat de hainele frumoase, primite de
la ascuns
A Alcinou,într-o
"i s-a-mbr!cat în ni"te
pe"ter! adînc! straie
l!zile de pline
mari, om s!rac,. de cer"etor.
de daruri, "i-a pornit prin
insul!, s-o cerceteze mai întîi.
Mergînd prin insul!, Ulise l-a întîlnit pe un porcar, un om b!-trîn "i de
credin#!, ce purta numele Eumeu.
Acesta, socotind c!-ntr-adev!r Ulise este un cer"etor, l-a omenit cum se
cuvine. L-a osp!tat, l-a odihnit "i, vorbind ei, din-tr-una-ntr-alta, Eumeu
i-a povestit durerea preacredincioasei Penelopa.
- So#ul, Ulise, i-a plecat, zicea Eumeu, "i a pierit desigur, undeva, în
lupte. în casa lui s-au oplo"it mul#ime de pe#itori neru"ina#i. Unii sînt chiar
din insul!, al#ii de prin cet!#i vecine. $i fiecare-ar vrea s-o ia pe Penelopa
de so#ie, c!ci e frumoas! "i e bun!. Iar! cirezi "i turme are destule. Ea-i
tot amîn!
pînza "i-i amîn!.
cu care-"i Spune
va înv!li c!-"iregal!-n
fruntea va alege so#ul
ziua multcînd va nun#ii.
urît-a sfîr"i deDar
#esut
tot
ce #e-se-n timpul zilei, destram! iar în timpul nop#ii... "i îl a"teapt! pe
Ulise... "i îl a"teapt!... "i-l jele"te, v!rsînd nenum!rate lacrimi,
255
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
frumoasa, dulcea Penelopa. In acest timp neru"ina#ii de pe#itori p!trund în
cas!-i, benchetuiesc, îi sorb tot vinul, m!nînc! turmele, fur! din avu#ia lui
Ulise "i-i pîng!resc întreg palatul... Ea n-a pierdut înc! n!dejdea ca s!-"i
revad! iar b!rbatul. Nu crede c-a murit. Tot vrea s! afle ce s-a mai
întîmplat la Troia, cînd zidurile au fost arse. Cu cine a plecat de-acolo ?
Poate s-a mai aflat ceva între timp. De-aceea "i-a trimis feciorul, pe nume
Telemah, la Sparta "i la b!trînul rege Nestor, s!-ntrebe ce se mai aude
despre aheii r!t!ci#i. Chiar ast!zi trebuie s! se-ntoarc!. îns! tîlharii
pe#itori au pus la cale s!-l ucid! fiindc! prea le st!tea în cale.
Ulise ascultase totul, "i-n pieptul lui se aprinsese flac!ra urii-n vîlv!t!i. Ar
fi pornit în acea clip! s! se r!zbune pe tîlhari. Dar el era prev!z!tor "i
chibzuit în toate cele. Nu se pripise niciodat!. Mai pu#in se pripea acum...
Planul f!urit împreun! cu Telemah
...$i-a stat Ulise la Eumeu, în ospe#ie, toat! noaptea. Cînd s-au ivit pe
mare zorii, s-a ar!tat "i Telemah, venind cu o corabie. Ulise i-a ie"it-
nainte. L-a cunoscut numaidecît, c!ci era tocmai cum fusese Ulise-n
vremea tinere#ii.
Dup! pu#in! cump!nire, Ulise i-a spus cine este. Tat! "i fiu s-au strîns în
bra#e. $i mare
Crescuse tat!l "in-avea ochi11destui
puternic. cercetas!-"i vad!
la trup, "i s!-"i
la fa#!, "i totmîngîie
rostea feciorul.
:
- M! bucur, Telemah, c! e"ti voinic. Acum ne preg!tim "i de r!splata
netrebnicilor pe#itori...
Apoi. în tain!-au f!cut planul. Nu trebuia s! afle nimeni c! el, Ulise, s-a
întors. $i cel din#ii s-a dus acas! feciorul, Telemah, voios cum nu fusese
pîn-atuncea s!rmanul tîn!r niciodat!.
în urm!, a sosit Ulise în hainele de cer"etor. Cînd a intrat la el acas!,
inima îi b!tea s!-i sparg! pieptul, nimic alta. Pe poarta asta se pornise cu
dou!zeci de ani în urm!. $i iat!, dup-atîta vreme, îi era dat s-o vad! iar.
în poarta casei sta un cîine, sleit, b!trîn, aproape mort. Cum a sim#it îns!
c-atinge, cu pa"ii, lespedea, Ulise, cîinele a ridicat capul,
,» vy-A
ii
•-
256
17 - Legendele Olimpului, voi. H
încet, încet, "i l-a privit. în ochii lui plini de credin#! a lic!rit o lumini#!. A
încercat s! dea din coad! "i s!-"i arate bucuria... Era b!trânul cîine Argos,
ce îl slujise pe Ulise "i-l a"teptase s!-l mai vad!. Acum, privindu-l cu
iubire, b!trînul cîine a-nchis ochii.
înver"unat parc! mai r!u, Ulise a p!truns în sala unde-i benche-tuiau
du"manii.
o-mbuc!tur!.în hainele de cer"etor, s-a pref!cut c!-i este foame "i le-a cerut
$i ei, rîzînd în hohote, i-au dat ni"te resturi de carne ; dar l-au lovit, "i l-
au batjocorit cu vorbe care de care mai urîte.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Aflînd regina Penelopa c!-n casa ei un biet milog, fiindc! ceruse de
mîncare, a fost b!tut "i înjosit, s-a mîniat f!r! m!sur!. A dat porunc! unei
roabe, b!trîna doic-a lui Ulise, s!-i preg!teasc! un pat moale drume#ului,
s! s-odihneasc!. Iar mai-nainte, dup! datini, s!-i spele-ntr-un lighean de-
aram! picioarele preaostenite.
B!trîna doic! Euricleea a preg!tit patul cel moale ; dar vrînd s!-l spele-n
apa cald! pe cer"etor, simte la glezn!-o cicatrice. O cicatrice cunoscut!,
pe care o avea Ulise de cînd o fiar! îl r!nise, odat!, la o vîn!toare.
I se p!ruse ei ciudat! "i fa#a cer"etorului.
- Ulise e"ti, st!pîne drag !... roste"te-n "oapt! Euricleea.
Dar el îi pune peste buze palma "i-i face semn s! tac!. îi porunce"te s! nu
scoat! nici un cuvînt, s! nu se afle c! s-a întors - pîn! ce dînsul nu-"i
ispr!ve"te pedepsirea celor ce-i pîng!reau c!minul.
înc! o noapte
în acest timp venise noaptea. Ulise sta pe lîng! vatr! "i Penelopa,
întristat!, cu ochii-n lacrimi, s-apucase s!-i povesteasc! drume#ului cît
suferise de amarnic în ace"ti dou!zeci de ani.
Dar pe#itorii, de-ast! dat!, puneau la cale s!-l ucid! pe Tele-mah, feciorul
-ei Mîine
"i-al lui
vaUlise, de nuziu!,
fi aceast! se învoia s-aleag!
spunea dintre
mîhnita ei pe viitoru-i
Penelopa. Am fostso#.
silit! de ei
to#i "i m! tem pentru Telemah. îns! "i eu am hot!rî t c! nu e demn s!-mi
fie so# acela care n-ar putea s!-ndoaie arcul lui Ulise. C!ci iat!, lam s!
pun în lupt! securile pe care bietul
258
Ulise le-n"iruia în sal!. cîte dou!sprezece. El, stînd departe, arunca
s!geata ; "i ea trecea prin toate g!urile de la securi22. Acum la
încercarea asta am s!-i pun s! se întreac! pe#itorii... $i-acela, oh !...
acela care va întinde arcul "i va r!zbate, cu s!geata, toate securile,, va
trebui s!-mi fie so#. Nu voi avea ce s! mai fac...
- S! nu amîi aceast! lupt!, Penelopa, o sf!tuia drume#ul pe regin!. Eu
"tiu c!-#is!geat!
repedea va sosis!b!rbatul
str!bat!mai
prinînainte ca pe#itorii t!i s!-ntind! arcul "i
g!urile-acelea
din securi...
- A" vrea s! fie astfel, spunea ea, "i lacrimile îi umpleau iar
ochii.
în acest chip a mai trecut o noapte. De diminea#!, au venit cu fal! to#i
pe#itorii la palat. S-au apucat întîi "i-ntîi de-osp!#. Apoi, cu jale, Penelopa
a adus arcul lui Ulise. Telemah, care "tia taina, a-nfipt securile la rînd, "i
pe#itorii au luat arcul. L-au luat "i-au încercat s!-ndoaie, cit de pu#in,
struna lui tare. Ce n-au f!cut ? Cît s-au silit ! L-au înc!lzit la foc, în vatr!.
I-au uns "i struna cu gr!sime. îns! nimic, "i iar nimic. Arcul parc! era de
piatr!.
Pedepsirea pe#itorilor
în acest timp orînduise Ulise, prin fiul lui, s! se închid! poarta casei. S! nu
mai poat! fugi nimeni. $i a gr!it spre pe#itori :
- Da#i-mi "i mie pu#in arcul. A" vrea s! îmi încerc "i eu
puterea...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- Tu, cer"etorule, au strigat ei, nu #i-e destul c! te-ndur!m aici ? Vrei s!
te pui cu noi la rînd, b!rba#i mai tineri "i mai plini
de fal! ?
$i erau gata s!-l loveasc! pe Ulise.
A mijlocit îns!, cu mil!, Penelopa, spunînd c! nu e drept s! se arate atît
de aspri cu un oaspe, ce vrea numai s! î"i m!soare for#a cu-a tuturor,
dup! dreptate.
V!zînd c! se apropie ceasul, Telemah a cerut reginei s! urce sus, în
înc!peri. $i-a poruncit s! i se dea arcul cel greu drume#ului, de"i to#i
pe#itorii strigau tare "i îl amenin#au cu moartea.;
Ulise-a luat în mîn! arcul, l-a încordat "i-a tras în #int!. . To#i au r!mas
înm!rmuri#i.
259
- Vezi, Telemah, a zis atunci Ulise, iat! c! n-am gre"it, nici n-am trudit
prea mult cu arcul, de"i sînt mai b!trîn. Puterea mi-e înc! deplin!. Nu e,
cum m! def!ima pe#itorii. $i-acum e vremea s! g!tim osp!#ul !...
Astfel rosti Ulise "i f!cu semnul de lupt! c!tre Telemah. Acesta în"fac! o
sabie "i-o suli#! mai ascu#it! "i veni lîng! tat!l s!u.
O !...
"i, Ce-a
luînd maide
s!ge#i fost
jos,!... Ulises!atrag!.
porni s!rit pe prag, r!sturnînd tolba la picioare
$i cel dintîi "i cel mai r!u dintre tîlharii pe#itori a c!zut mort, cu o
s!geat!-nfipt! în grumaz.
Cine putea s! lupte cu Ulise ? Cine putea s!-nfrunte pe viteazul care era
atît de încercat ?
Vuietul greu al b!t!liei se auzea pîn! departe. Viclenii pe#itori gemeau,
fugeau înfrico"a#i pe l!turi. Privirea regelui Ulise îi str!pungea ca un cu#it,
"i ar fi dat orice pe lume s! poat! alerga prin por#i, s! nu-l mai vad! pe
Ulise, care le r!spl!tea purtarea.
Pîn! la urm!, într-un ceas sau dou!, sau, pate, mai pu#in, Ulise, ajutat cu
sîrg de fiul s!u "i dou! slugi, ce "i-au recunoscut st!-pînul, i-au nimicit pe
pe#itori.
Slugile au primit porunc! s! zvîrle le"urile-ncolo. Ulise s-a sp!lat de sînge
"i s-a înf!#i"at so#iei :
- Eu sînt Ulise, m-am întors !...
Ei înc! nu-i venea s! cread! c! este el, cel a"teptat atîta timp. Tot se
temea c! s-ar putea s! fie vreo-n"el!ciune. Inima îi b!tea de team!. Dar
cînd Ulise i-a rostit cum î"i f!cuse singur patul, la nunta lor, dintr-un
m!slin, împodobit cu flori de-argint, de aur "i de filde" alb, regina s-a
încredin#at. Numai Ulise "tia taina.
Ce bucurie-a fost, nu spun, c!-i lesne de închipuit !...
Ulise, cît era de tare, plîngea ca un copil, #inînd în bra#ele-i mult încercate
pe scumpa, credincioasa lui so#ie. Iar ea-l #inea de gît cu bra#e albe.
$i mul#i,Ulise.
eroului mul#iDar
iscusi#i
nimenipoe#i
n-aau luat
"tiut cuatunci lirele-n"i-atîta
atîta farmec mîini s!decînte ispr!vile
zguduitor, ca
marele Homer, s! cînte-n versuri dorin#a vechilor elini de-a-nvinge soarta
- atunci cînd era du"m!noas! - de-a birui orice primejdii prin iste#ime "i
curaj.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Note
1. în celebrul poem epic al lui Homer : „Odiseea", Vlise gl!suie"te cu
înjl!c!rare despre insula lui, Itaca :
260
„Eu locuiesc Itaca, limpezitul Ostrov, pe unde-i muntele Neritul Cu
fream!t de p!duri, la-nf!#i"are M!re#, "i unde împrejur sînt multe $i-
apropiate insule, precum e Zachintul p!duros, Dulichiu, Same. Itaca-i cea
mai delungat!-n mare $i scund! spre apus, iar celelalte Sînt mai spre
r!s!rit. Pietroas!, aspr!-i Itaca, dar ca bun! mam! cre"te Feciori voinici.
$i-apoi nimic mai dulce Ca #ara ei nu pot vedea pe lume".
2. Este vorba de ciconi, un neam de traci, aflat la poalele muntelui Is-
maros, pe #!rmul de miaz!noapte al m!rii Egee, între insulele Tasos "i
Samotrace.
3. Astfel de fapte sîngeroase dovedesc care era îndeletnicirea de baz! a
cetelor de ahei condu"i de regii sau basileii lor, în cea de-a doua jum!tate
a mileniului al doilea înaintea erei noastre. In acest fel, „Odiseea", Za fel
ca "i „Iliada", zugr!vesc societatea, moravurile de atunci "i, indirect, arat!
pricinile pentru care - în adev!r - a. fost distrus!, jefuit! Troia. Ele
prevestesc
p!mînt, pe viitorii
"i dir.tre carecuceritori,
este destulcare
s!au n!p!ditpecutîn!rul
amintim sînge,macedonean,
s!bii "i jaf peste
fiul
lui Filip : Alexandru, "i pe romanul care purta numele de Cezar.
4. Vechii geografi pretindeau c! insula lotofagilor era Djerba din Sirta
Mic!.
5. De aceea se spune c! s-ar chema acum insula Capri.
6. Homer le zice „ochi rotunzi", iar noi îi denumim ciclopi. %ara ciclopilor
ar fi coasta din golful Neapole, coast! care este toat! pres!rat! de mun#i
- ca de ni"te uria"i - avînd pe cre"tet cîte un ochi rotund "i stins, cratere
de vulcani. îns!, în cîntecele lor, elinii au transformat, probabil, pe ace"ti
uria"i din piatr! sur!, în ni"te fiin#e fabuloase, pe care le-a înfruntat eroul
Ulise.
7. In folclorul
pove"ti desprenostru,
P!cal! poate ca eroi
sau al#i o influen#!
popularia care
acestei legende,
p!trund se g!sesc
în iad sau la
moara dracilor "i orbesc pe unii dintre încornora#i cu o #epu"! sau o
frigare încins! în foc. Fiindc! eroul se recomandase mai înainte „Eu
singur" sau „Singur eu", cînd cel orbit este întrebat de draci cine l-a
în#epat cu frigarea, r!spunde : „Singur eu". In felul acesta eroul nostru
scap! de pedeapsa dracilor, ca "i Ulise de aceea a ciclopilor.
261
8. Aceast! insul! cred unii geografi c! ar fi Stromboli, cea cu mul#i
vulcani.
9. Sînt geografi care socotesc c! ar fi vorba de coasta sard! a strîmtorii
Bonifacio.
10.
11. Ast!zi
Numelear fiei Monte-Circeo,
în române"teînînseamn!
Italia, pe o: coast!
pas!rea de
Marii Tireniene.
prad!. Ea era, în
legend!, sora regelui Eete "i fiica lui Helios - zeul soare. Se zicea c! la
sosirea aheilor în Eea, vr!jitoarea Circe o schimbat pe o mare parte dintre
tovar!"ii lui Vlise în porci. Dar regele insulei Itaca, prin iste#imea sa, a
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
reu"it s! le redea înf!#i"area lor obi"nuit!, ba chiar sâ-i fac! mai frumo"i
"i mai voinici decît fuseser! înainte.
12. Una dintre ispr!vile pe care le-au s!vîr"it aproape to#i eroii a fost
p!trunderea în Infern. Ca s! fac! legenda despre Vlise mai palpitant!,
aheii povesteau "i despre el c! s-ar fi coborît în negrele #inuturi ale lui
Hades, la fel ca "i Heracle, Tezeu "i Orfeu.
13. In apropiere de Amalfi sînt pîn! ast!zi insulele Sirenuse.
14. Insulele poart! acelea"i nume "i în geografia noastr!.
15. Homer nume"te insula : Trinakia - insula tridentului. Mai tîrziu numele
i s-a schimbat, potrivit înf!#i"!rii, în Trinacria - insula cu trei vîrfuri. Pare
c! este de fapt #inutul Mesinei de ast!zi, din marea insul! Sidlia.
ÎS. Ogigia ar fi insula Perejil din zilele noastre, în apropiere de Creta.
17. Calipso era fiica lui Ocean "i a zei#ei Tetis - care era în acela"i timp #i
mama lui Ahile peleianul.
18. .,De"i dorit de #ar! "i so#ie Oprit era-ntr-o pe"ter!-adîncat! De zîna
cea frumoas!, închinat!, Calipso care-a vrut b!rbat s!-i fie".
19. Insula Corfu. Pe fundalul unei priveli"ti din insul! "i-a creat pictorul
rus V. H. Serov cunoscutul s!u tablou „Ulise "i Nausicaa".
20. Unii mitologi
reprezentat chiar cred
pe el.c!Nu
prin aedul
"tim b!trîn
sigur dac!"ieste
orb,a"a
Demodoc,
sau nu,Homer s-a
dar lucrul
pare cu putin#!. Cuno"tin#ele geografice ale lui Homer despre insula
Corfu, ca "i despre celelalte coaste ale m!rilor, cîntate de el, sînt de-a
dreptul uimitoare, chiar dac! sînt înv!luite deseori în haina alegoriei "i
legendei.
21. S#înca în care legenda spune c! s-ar fi pref!cut corabia feacian!, care
l-a dus pe Vlise în Itaca, se vede "i ast!zi Ung! insula Corfu. Dealt-
262
fel, "i Corfu are înf!#i"are de corabie. De aceea matrozii greci îi spun
insulei nu Corfu, ci Karavi. Karavi înseamn! în limba greac! : corabie.
22. Aceasta pare a fi fost una dintre încerc!rile cele mai grele pentru
arca"i, în
aveau la partea
care nulorse metalic!
încumetau decît
ni"te tr!g!torii
g!uri, pentruceia mai vesti#i.
putea Securile
fi ag!#ate la
cing!toare, (And erau folosite ca arme, sau în piroane, în perete.
Tr!g!torii cei mai iscusi#i puneau aceste securi una în fa#a celeilalte, la
distan#! de 20-30 cm una de alta "i tr!geau în a"a fel încît s!geata s!
str!bat! toate aceste g!uri ale securilor dintr-o dat!.
AVENTUROASA C&L&TORIE A LUI ENEA
SFlR$IND LEGENDELE ce-au amintit p!#aniile aheilor la-napoierea spre
Elada, s!-ntoarcem timpul iar în noaptea cînd fl!c!rile mistuiau marea
cetate a lui Priam.
Cerul era ro"u "i marea - pîn! departe, c!tre Creta - p!rea sc!ldat! toat!-
n sînge.
Unii
Elada.troieni înc! dormeau,
$i dintr-o visînd poate
dat! se trezeau calul de
cu l!ncile lemn,piept,
vîrîte-n sau biruin#e în
cu s!biile
spintecîndu-i.
Iar gemetele se-n!l#au pîn!-n palatele de aur ale lui Zeus din Olimp, pîn!
la Hera "i Atena, îndestulîndu-le în ura ce o aveau pentru troieni.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
In acel ceas s-a ar!tat, în vis, troianului Enea, umbra lui Hector cel viteaz.
Hector ce ap!rase Troia "i se sfîr"ise de curînd sub crunta lance a lui
Ahile.
Eroul s-a înf!#i"at, însîngerat "i plin de r!ni.
- O, tu, Enea, gl!suia umbra eroului troian, tu, cel n!scut de Afrodita ,
mîndra zei#!-a frumuse#ii, fugi, te salveaz! dintre fl!c!ri... Du"manul este
între ziduri. Troia se va surpa acum. Fugi, ia pena#ii2 - zeii care au ocrotit
pîn! azi Troia - "i focul sacru al cet!#ii, urc!-i într-o corabie. Du-i peste
mare, în t!rîmul str!mo"ului nostru Dardan. Acolo tu ridic! ziduri, în care
s!-i ad!poste"ti. F! s! re-nvie astfel Troia...
A"a a rostit aspru Hector, "i umbra lui însîngerat! s-a risipit. Atunci, Enea
a "i s!rit din a"ternut. Dar n-a fugit, nu s-a ascuns. Ci, acest fiu al
Afroditei "i al p!storului Anhise a în"f!cat o sabie "i a ie"it la b!t!lie, s-a
luptat plin de îndr!zneal!, f!cînd pr!p!d printre du"mani. $i, tot luptînd,
s-a strecurat prin marea de o"teni ahei, pîn! la marele palat unde "edea
regele Priam.
264
Palatul era îns!-n fl!c!ri. Din el ie"eau o"teni ahei, cu prada-n bra#e : aur,
stofe, Ahile,
erou, vase de
cu pre#
sabia"iud!
arme
descumpe. In fruntea lor
sînge. M!cel!riser! pep!"ea
Priam,feciorul vestitului
care-i fusese lui
Enea socru "i rege "i st!pîn.
- Mi"eilor, a spus Enea "i, avînd sabia în mîn!, s-a repezit c!tre ahei, "i-
ntîi c!tre Neoptolem, feciorul marelui Ahile.
îns! deodat! i-a ie"it-nainte îns!"i Afrodita.
- Stai, i-a rostit mîndr! zei#a ce-i era mam! lui Enea. Un pas dac! mai
faci, te stingi. Tu ai acum o datorie. Fugi "i-1 salveaz! pe Anhise, b!trînul
care mi-a fost so# "i #ie-#i este tat! scump. Du-te cu el "i cu fecioru-#i,
micul Ascaniu, spre t!rîmul de unde a venit Dardan, cel care-a pus temelii
Troiei 3.
Enea n-a mai stat pe gînduri "i s-a zorit s!-"i scape tat!l. Mai înainte a
intrat înAtemplul
aram!. Hestiei4. A"i luat
luat de-asemeni de-acolo
pena#ii "i s-a focul
gr!bitsacru
spre într-o c!ldare
casa sa, de
luptînd
necontenit cu-aheii.
Acas!-l a"teptau so#ia - fiica lui Priam cel b!trîn, ce purta numele Creusa
•- feciorul s!u cel mititel : Ascaniu-Iulus "i b!trînul, care fusese odinioar!
so#ul zei#ei Afrodita.
Enea "i-a urcat pe umeri tat!l cel slab "i gîrbovit. Feciorul s!u, micul
Ascaniu, s-a ag!#at de haina lui, ars! de fl!c!ri, g!urit! de loviturile de
l!nci. Iar! so#ia l-a urmat, purtînd în bra#e o l!di#! cu cîteva lucruri din
cas!.
Astfel a r!zb!tut Enea prin v!lm!"agul b!t!liei "i a ie"it pe o porti#!, afar!
din cetatea Troia, care ardea cu vîlv!t!i.
S-a c!#!rat
într-o pe-naltul
dumbrav!, dup!munte ce se chema, precum "tim, Ida, "i s-a ascuns
o culme-mp!durit!.
Aici nu mai putea du"manul s!-i urm!reasc! nicidecum.
Pierderea Creusei
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ajuns acolo în dumbrava unde erau mai to#i troienii, cî#i se salvaser! cu
zile, Enea a v!zut cu jale c! soa#a lui s-a r!t!cit.
265
- Unde-i Creusa ? striga el. Unde-i Creusa, draga mea ? S-a r!t!cit între
du"mani...
$i f !r! s! asculte sfatul celor ce se sileau s!-l #in!, el s-a întors, în goana
mare, pe coastele împ!durite. Ba a p!truns "i în ora". S-a furi"at cu-
ndemînare printre aheii, ce jefuiau înc! ora"ul, adunau fete "i copii "i
duceau totul la cor!bii.
înfruntînd moartea-n orice clip!, Enea a c!utat s!-"i afle soa#a "i-n cetele
de robi ; dar n-a putut s-o mai g!seasc!. C!ci ea, pe cînd p!r!sea Troia,
s-a r!t!cit între ahei. A fost surprins! de-un o"tean "i doborît! cu o lance.
Deasupra ei au c!zut le"uri. Enea n-o putea z!ri. Umbra ei doar se
ridicase "i r!t!cea printre ruine.
$i printr-o vraj! misterioas!, f!cut! chiar de Afrodita, umbra Creusei a
venit lîng! iubitul ei Enea "i i-a rostit cu voce blînd!:
- Dragul meu so# !... Nu au vrut zeii s!-#i fiu tovar!"! de drum, pe calea
spre Hesperia5, spre #ara unde curge Tibrul cu valurile lui domoale. Acolo
tu ai s!
iubit atîtfii de
rege. Alt! Fii
mult. so#ie vei avea.
s!n!tos. Deci nu mai
Urmeaz!-#i plîngeAipegrij!
calea. Creusa, ce te-a
de feciorul
nostru...
Astfel a spus umbra Creusei, vestindu-i so#ului, Enea, c! trebuie s! se
îndrepte, cu cetele lui de troieni, undeva c!tre asfin#it. Rostind cuvintele
acestea, fiica lui Priam a pierit. Enea a strigat-o înc!, dorind s-o mai
îmbr!#i"eze pe soa#a sa mult credincioas! ; dar, dup! cum spune legenda,
a strîns în bra#e numai fum.
N-a mai avut alta ce face decît s! se întoarc!-n munte. Iar! pe munte-l
a"teptau, cuprin"i de spaim! "i n!dejde, b!rba#i, femei "i chiar copii, care
sc!paser! de moarte. $i ei îl implorau cu to#ii:
- Du-ne, Enea, unde vrei... C!l!uze"te-ne prin lume "i f!-ne o cetate
nou!,începe
Hera în caresâ-i
s! renasc!
loveasc!Troia...
iar!"i pe troieni
La rug!mintea lui Anhise, Enea a primit s! fie conduc!torul cetelor. Au
trebuit îns! s-a"tepte pîn! ce au plecat aheii. Atunci "i-au construit cor!bii
din trunchiurile de pe Ida. Au f!cut dou!-
266
zeci de vase "i, sub conducerea-n#eleapt! a lui Enea "i Anhise, troienii au
pornit pe mare.
Au poposit, în primul rînd, în Tracia. Apoi în Delos. Aici Enea s-a plecat în
templul zeului Apolo, a f!cut- jertfele de sînge "i a-ntrebat oracolul :
încotro trebuie s! porneasc! ?
Oracolul i-a dat r!spunsul :
-acesta
Voi, ce
s-a v! trage#i
n!scut. din Dardan,
întoarce#i-v! totc!uta#i
acolo. Ep!mîntu-i
#ara undedevor
obîr"ie,
domniînEnea
care-
"i
urma"ii lui 6.
- Dar unde s-a n!scut Dardan, în care col# din asfin#it ? a întrebat din nou
Enea.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
îns! Apolo n-a r!spuns. $i nici Creusa nu gr!ise, cînd s-ar!tase lui Enea,
decît un nume, rîul Tibru ; dar unde curge acest rîu, nu apucase s ! mai
spun!.
- Unde o fi Hesperia ? Unde-o fi #ara lui Dardan ? se întrebau acum
troienii.
$i nu g!seau nici un r!spuns.
Le r!mînea numai s! caute Hesperia necunoscut! "i s! îndeplineasc! voia
zeului cel b!trîn "i orb, ce purta numele de Fatum 7.
Dar împotriva lor sta Hera 8. Ea-l urm!rea înver"unat! pe acest fiu al
Afroditei. C!ci nu putea s! ierte Troia, unde fusese-adînc jignit!, unde
nechibzuitul Paris d!duse premiul frumuse#ii, m!rul discordiei, de aur,
mamei troianului Enea.
Drept r!zbunare pentru asta, Hera era tot ne-mblînzit! "i dup! ce c!zuse
Troia 9.
Pe m!ri, plutind mereu, Enea întîmpina ve"nic furtuni, "i, cobo-rînd pe
orice #!rmuri, Hera-i punea-nainte piedici. Vremea trecea neostenit! "i
dup!-atîtea suferin#e troienii colindau pe mare "i nu "tiau încotro merg.
Dar, cum, necum, plecînd din Delos, flota tro-ian! a atins de la o vreme
-#!rmul Cretei.
Aici ne e poate limanul, #ara pe care-a prevestit-o Febus-Apolo, prin
oracol, a rostit tat!l lui Enea.
Într-adev!r, insula Creta nu avea rege-n acea vreme. Enea s-ar fi învoit
s! stea acolo-n insul!, dar într-o noapte - ce s! crede#i ? - pena#ii ce-i
avea cu el prind via#! "i încep s!-i spun! :
267
Zeii pena#i arat! drumul spre Italia
- Hesperia, pe care-o cau#i - #ara str!veche "i bogat!, din care a purces
Dardan - este Italia, Enea...
li spun pena#ii, lui Enea, cum arat! Italia "i care-i drumul pîn-la ea.
Numaidecît bunul Enea î"i p!r!se"te a"ternutul, treze"te pe to#i so#ii s!i,
le spune
$i-ar vestea
fi ajuns "i în grab! sede"inu-i
repede-acolo, îmbarc!
loveapedin
cor!bii, pornind
nou zei#a c!tre Italia.
cu bra#e albe din
Olimp.
Ea i-a împins c!tre Strofade, dou! mici insule aflate între Pelo-ponez "i
Zante. Aici se aflau ni"te harpii, acele, genii r!ut!cioase, care aveau
trupuri de p!s!ri "i r!peau oamenilor hrana. $i-au luptat cu aceste p!s!ri
"i le-au învins pîn! la urm!, prin iscusin#a lui Enea, "i s-au urcat iar pe
cor!bii.
Au întîlnit în drum Itaca, insula regelui Ulise. Au poposit, dup! acea, "i-n
insula Leucadia "i, curînd, au atins Epirul, unde se afla Andromaca, fosta
so#ie a lui Hector, tîrît! jalnic în robie de fiul marelui Ahile : Neoptolem,
întors din Troia.
Purta#i
Caribdaapoi
i0. de vînturi aspre, troienii au trebuit s! treac! pe lîng! Scila "i
Sc!pînd cu greu "i de-ace"ti mon"tri, dup! atî#ia ani de trud!, troienii au
ajuns prin locuri unde c!lcase "i Ulise, unde s!l!"luiau ciclopii.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Acolo, îngrozi#i de Etna, muntele care zvîrlea fl!c!ri, au stat troienii-o
noapte-ntreag!, bine ascun"i într-o dumbrav!, privind înm!rmuri#i
vulcanul. In zori, cînd s! porneasc! iar!"i, li s-a ivit în fa#!-un grec, uitat
acolo de Ulise, în goana lui, cînd p!r!sise acest #!rm neospitalier. I-a
rugat în genunchi s!-l ierte c-a fost du"manul lor la Troia "i s!-l salveze
din t!rîmul acesta înfrico"!tor. Pîn! atunci st!tuse, bietul, ascuns, ca
fiarele-n p!duri.
Tocmai se ar!ta pe munte "i fiorosul Polifem, sprijinit într-un trunchi de
pin, avînd orbit singuru-i ochi de-mpuns!tura arz!toare a îndr!zne#ului
Ulise. De l-ar fi întîlnit pe grec, l-ar fi-nghi-#it într-o clipit!.
268
Enea s-a înduplecat "i l-a luat pe corabie pe acest so# al lui Ulise, uitat aici
de-atîta timp.
Moartea b!trînului Anhise
P!r!sind "i acest t!rîm, au plutit iar!"i mai departe. Au ocolit Trinacria "i-
au l!sat ancora-n alt port, numit Drepan, unde Anhise - zdrobit de-atîta
oboseal! "i r!t!cire peste m!ri - a închis ochii "i-a murit.
Mult l-a mai plîns bietul Enea pe tat!l s!u, bunul Anhise. î"i amintea de
acea noapte,
Acum, cînd îlso#ie,
dup! draga-i salvase din m!cel,
pierdea purtîndu-l
la rîndu-i printre-ahei,
pe p!rinte. în cîrc!.
Nu-i r!mînea decît
b!iatul, care crescuse-n acest timp, de cînd tot r!t!ceau pe mare, "i se
f!cuse-un fl!c!iandru iste# "i vesel "i voinic.
Dup! ce "i-au jelit durerea, Enea, fiu-i "i troienii au f!cut slujba-
nmormînt!rii, demn! de-un so# al Afroditei. L-au ai-s pe rug, l-au îngropat
"i-au pus la cale multe jocuri. Apoi, sfîr"in-du-se cu toate, înc! îndurera#i,
troienii s-au urcat iar!"i pe cor!bii.
Italia era în fa#!. Nu mai aveau decît un pas, "i-i atingeau #!rmul dorit.
Dar Hera, du"m!noasa Hera, cum i-a z!rit c! se apropie, chiar de Italia,
troienii, a "i ,zburat c!tre Eol, marele rege peste vînturi.
- Eol, a poruncit regina, neamul du"man, sosit din Troia, este pe Marea
Tirenian!,
peste m!ris-apropie
; s! mi-ide Italia-.
dobori pe D!
to#idrumul vînturilor
de-a valma tale "i
; "i-a"a s!sufl!
mi-i stra"nic
îneci în
ape...
Eol a ascultat pe soa#a celui ce st!pînea Olimpul "i poruncea întregii lumi.
A hohotit "i s-a-ndreptat spre ad!postul nalt de stînci, unde-"i p!stra,
ascunse bine, cele mai credincioase vînturi. A deschis poarta de aram! "i
vînturile au #î"nit în lungi vîrtejuri peste mare.
Marea a început s! geam! "i valurile au crescut, rostogolin-du-se, uria"e,
s!pînd morminte mari de ap!. Zile "i zile a durat furtuna f!r! de pereche.
Troienii se luptau din greu. Poate de n-ar fi fost Enea, nici «nul n-ar mai fi
sc!pat de furia mare-a apelor...
269
Zeus
$i i-aprezice
b!tut str!lucirea Romeipe bie#ii c!l!tori, sosi#i tocmai din Troia
furtuna asta
dep!rtat!, vreme-ndelung!, cu mînie sporit! ne-ncetat de Hera.
Credeau c! nu vor mai sc!pa "i nu vor mai atinge #!rmul. însu"i Enea
fericea pe cei c!zu#i în fa#a Troiei. Dar cînd s-a potolit furtuna, au "i z!rit
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
'naintea lor un #!rm întins "i nisipos. Erau pe coasta Africii. Aici a poposit
Enea cu numai "apte cor!bii. Pe celelalte le pierduse ; nu mai "tia de
soarta lor.
Cî#i au ajuns îns! acolo, sc!pa#i de groaznica furtun!, s-au strîns în bra#e
ferici#i "i-au chiuit pe malul m!rii.
- O ! Zeus, cît este de bine s! vie#uie"ti, cînd ai sim#it c! te atinge,
înghe#at!, suflarea mor#ii.
Numai Enea era trist, c!ci î"i pierduse-atî#ia oameni. El se urcase pe o
stînc!, înalt!, de pe malul m!rii, doar, doar s-o mai z!ri ceva.
în acest timp, zei#a mam! a lui Enea se dusese la tat!l zeilor, ce-"i are
tronul de aur pe Olimp.
- O, tu, care-i conduci pe zei, ca "i pe oameni, deopotriv!, se ruga ea, de
ce înduri ca fiul meu "i cu troienii oropsi#i s! nu-"i g!seasc!, pe p!mînt,
patria care "i-o doresc ? Tu mi-ai f!g!duit, odat!, c! din troieni o s! se
nasc! neamul puternic de romani. Cînd o s! se-mplineasc! totul ?
Zeus, st!pînul din Olimp, a ascultat plin de r!bdare pe dulcea zei#!-a
dragostei "i, surîzîndu-i, i-a atins buzele ro"ii "i frumoase cu mîna lui plin!
de har "i i-a f!cut un semn s! tac!, s! nu suspine în zadar.
- Frumoasa
Enea, mea,Italia.
va st!pîni i-a r!spuns Zeus.
Va-ntemeia S! nu
ora"e noi,aivateam!. Fiul$i-i
face legi. t!u,va vrednicul
urma, la
rîndul lui, Ascaniu-Iulus 11, feciorul s!u. Neamul lui Hector va domni trei
veacuri în Italia, pîn! în ceasul cînd fecioara Ilia n, mîndra preoteas!, va
fi-ndr!git! de un zeu, zeul r!zboiului, de Ares 13. Ea îi va na"te lui doi
gemeni. Dintre ei, Romulus va fi acel ce-o s! zideasc! Roma, cetatea-n
veci nebiruit! a zeului r!zboiului. $i-apoi, frumoas! Afrodita, va veni
ceasul cînd romanii vor r!zbuna neamul troian. Micena, Ftia, Argosul,
toate cet!#ile aheie vor fi atunci legate-n lan#uri. Pe lume se va na"te
Cezar, spi#! troian!, numit Iuliu, de la str!lucitorul Iulus •- care va-
ntemeia imperiul, ce va avea hotar Oceanul "i a"tri lumino"i din slav!. El
însu"i va deveni zeu. Atunci o
270
s! se curme vrajba. R!zboiul va fi ferecat, în lan#uri grele, sub romana
pace august!, pe p!mînt14.
Astfel a spui m!re#ul Zeus, mîngîind-o pe Afrodita, "i-a poruncit zeului
Hermes15 s! plece iute-n Africa 16, în ajutorul lui 3nea.
în Cartagina
Pe-aceast! coast! a Africii se-ntemeiase de curînd un regat nou •
Cartagina. Regin!-aici era Didona, o preafrumoas! fenician!. Didona
st!pînise Tirul. Dar fratele ei, Pigmalion, dorind sa îi r!peasc! tronul, a
pus la cale s-o ucid!.
Temîndu-se de Pigmalion, Didona-"i luase avu#ia "i se urcase pe cor!bii cu
cî#iva prieteni credincio"i. Sosiser! în Africa. $i, sf!tuit! de-un curtean,
Didona-"i
povestesc cump!rase-acolo
c! ea ceruse unuip!mînt
rege dinpentru-o cetate
Africa s!-i nou!.
vînd! Legendele
numai ne
atît p!mînt
cît cuprindea pielea întins!-a unui taur. Dar sfetnicul o înv!#ase s! taie
pielea-n fî"ioare sub#iri ca firele de a#!. Fî"iile le-a înnodat la capete "i a
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
f!cut un curmei lung, cu care ea a-nconjurat o suprafa#! nespus de larg!
de p!mînt.
Pe-acest p!mînt î"i zidea tocmai un nou ora" mîndra regin!, cînd a sosit la
#!rm Enea, gonit de vajnica furtun!.
Enea a aflat acolo pe cei mai mul#i dintre troieni. Aproape toate vasele,
învîrtejite de furtun!, fuseser! împinse-aici.
Mai mult s-a minunat Enea, cînd în Cartagina cea larg! a z!rit în
basoreliefuri "i în picturi "i în statui înf!#i"ate întîmpl!ri din marele r!zboi
troian. Ochii i s-au umplut de lacrimi, v!zînd pe Priam "i pe Hector "i pe
al#i mul#i viteji de seam! c!zu#i sub armele aheie.
Faima eroilor troieni trecuse peste m!ri "i #!ri. A"a încît, aflînd Didona c!
ei, "i mai ales Enea, ar fi ajuns în #ara sa, mai, mai c! nu-i venea s!
cread!.
în m!re#ele ei palate, Didona a orînduit ospe#e mari pentru Enea "i pentru
ceilal#i c!l!tori. Regina sta pe-un pat înalt, f!cut din aur. Cincizeci de
roabe se gr!beau s-aduc!-n co"uri bun!t!#i,
271
fripturi "i pr!jituri, care de care mai gustoase. Iar! o sut! de b!rba#i, tot
robifost
au "i ei,pofti#i
puneau s! pesemese amforele
a"eze-n jurul plinei
mesei,cu pe
vinuri purpurii.
lavi#e scumpe Apoidetroienii-
lemn,
acoperite cu covoare din Iîn! alb! împletit! cu firi"oare de argint. $i dintr-
un col#, cu lira-n bra#e, de"tepta sunete duioase un cînt!re# cu viers divin.
Regina Didona se îndr!goste"te de Enea
In acest timp, privind Didona necontenit pe c!l!torul sosit din Troia
dep!rtat!, "i-a sim#it inima cuprins! de-un sim#!mînt tare ciudat. $i ar fi
vrut ca acea noapte, plin! de stele "i parfum, s! nu se mai sfîr"easc!-n
veci.
- O, tu, Enea, gl!suia dalba regin! fenician!, sînt prea mul#i ani de cînd
cutreieri pe nesfîr"irea m!rilor. Nu vrei s! poveste"ti acuma ce-ai p!timit
"i ce mai speri ?
-Enea i-a ceri

Tu-mi r!spuns Didonei : regino, nenum!ratele-ntîmpl!ri pe care le-au
s! povestesc,
tr!it troienii, sub biciuirea asprei Hera. Dore"ti s!-mi reîmprosp!tez
durerile, pe care noi ne str!duim s! le uit!m. Ins! dorin#a ta-i porunc!. $i
iac!t!-#i voi povesti cum Agamemnon, cu Ulise "i cu Ahile cel cumplit au
nimicit ora"ul Troia.
A început atunci Enea s!-"i depene, din amintiri, cum a fost ars! de-ahei
Troia, cum "i-au f!cut apoi cor!bii troienii "i-au pornit de-acolo, pe m!ri,
c!tre Hesperia.
A povestit totul Enea, cum vînturile "i r!utatea zei#ei cea cu bra#e albe i-a
azvîrlit încoa "i-ncolo. Au socotit c! vor pieri. îns! vroiau s!-ndeplineasc!
poruncile destinului "i s! ridice-o nou! Troia, acolo, în Hesperia, de unde
le
auera str!mo"ul.
luptat De-aceea
cu îndr!zneal!. $i nu
vors-au
luptal!sat prad!
"i mai greut!#ilor care-i loveau "i
tîrziu.
Didona nu-"i dezlipea ochii de pe chipul feciorului dulcei zei#e Afrodita. Iar
dragostea "i-a aprins focul "i-n pieptul dîrz al lui Enea.
272
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Osp!#ul s-a jsfîr"it în zori. Dar dragostea dintre ei doi, abia-n-ceput!-n
acea noapte, s-a-nvolburat, neistovit!, în zilele care-au
urmat.
Enea parc! î"i uitase de so#ii s!i, de datorie, sub mîngîierile Didonei. Nu
mai trecea pe la cor!bii, nu mai gîndea s! se porneasc! din nou c!tre
italia. Ci-nve"mîntat în hain! scump!, de purpur!, argint "i aur, el se
trudea s!-nal#e ziduri puternice Cartaginei. Numai c! din Olin#p veghea
st!pînul cel cu bra# de fulger.
- Cum ? Nu se lupt! s!-mplineasc! îndatorirea-i de troian ? A uitat de
Hesperia ? Înl!n#uit de o femeie, se îngrije"te s! zideasc! cet!#i str!ine ?
a strigat.
$i-a poruncit fiului s!u Hermes, cel priceput la toate, s! zboare în
Cartagina "i s!-l trezeasc! pe Enea din dragostea ce-l mistuia.
Hermes s-a dus "i l-a mustrat plin de asprime pe Enea, pentru aceast!
z!bovire pe #!rmurile Cartaginei.
- De te nesocote"ti pe tine, n-ai dreptul s! îl ui#i pe-Ascaniu, feciorul t!u,
ce trebuie s! st!pîneasc! în #ara vechiului Dardan...
Atunci Enea s-a trezit. $i-a smuls din suflet moliciunea. S-a îndreptat
c!tre cor!bii,
Didona "i-a poruncit
î"i str!punge inima troienilor
de mîhnire s! se g!teasc! iar de drum.
Ins! Didona a aflat. Cu gemete, înl!crimat!, i-a-mbr!#i"at picioarele "i,
umilit!, l-a rugat s! nu cumva s-o p!r!seasc!, c!ci î"i
va pierde zilele.
- Nu plec de voia mea, Didona, i-a dat r!spuns fiul zei#ei care împr!"tie
iubirea. $i nu am s! te uit nicicînd ; c!ci tu mi-ai fost nespus de drag!.
îns! eu am o datorie fa#! de neamul meu troian "i de feciorul meu,
Ascaniu. Nimic nu m! mai poate #ine. Tu nu mai plînge în zadar...
Se poveste"te c! Didona - v!zînd cor!biile troiene cum s-au îndep!rtat de
#!rm - a fost prins! de disperare. A poruncit io-bilor ei s! îi cl!deasc!-un
rug înalt. Pe rug a a"ternut un pat. Ea, îmbr!cat! în ve"minte de
s!rb!toare, s-a urcat pe-acest rug. $i a
273
18
cerut s! se aprind! - cu o f!clie - focul, din tokte patru p!r#i. Apoi, cu
sabia lui Enea, ce r!m!sese-n casa ei, Efidona s-a str!puns în piept.
Cartagina s-a zguduit aflînd c! a murit regink. Lumea a început s-alerge
pe uli#ele pietruite, strigînd de groaz! "i mînie.
$i chiar Enea, de pe mare, a v!zut focul rugilui, ce-"i în!l#a pala spre
slav! ; dar nu "tia ce poate fi...
Noua patrie a troienilor
Privind înc! în dep!rtare, c!tre Cartagina, Enea a sim#it stropi s!ra#i pe
buze. Vîntul îi biciuia obrajii. Vasul se leg!na mai tare. Poseidon 17,
ridicat dinelape,
strigat la privea :la- Ce
cu spaim! ei cu ochii turburi.
preg!te"ti, Unii l-au? z!rit pe zeu "i au
tat! Poseidon
Da-ndat! a-nceput n!vala de ape reci "i înspumate peste cor!biile troiene
"i vuietul s-a înte#it. Nu mai vedeau în z!ri nimica. Doar h!uri negre lîng!
vase, creste de valuri vinete, nori amenin#!tori deasupra, ploaie "i muget
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
ca de fiare, urlete ce-i înfrico"au, #î"nind mereu din adîncimi. Poseidon î"i
v!rsa mînia pentru pie-rirea fenicienei, la rug!min#ile zei#ei cu bra#e albe
din Olimp. Astfel s-a scurs o zi "i-o noapte în lupt! crîncen! cu marea. $i-
abia cu greu au izbîndit s-ajung! în Trinacria iS.
Se împlinea un an din vremea cînd mai fuseser! pe-aici "i avuseser!
mîhnirea s! îl îngroape pe Anhise, tat!l eroului Enea. Pentru aceasta,
dup! datini, Enea a orînduit, în cinstea bunului Anhise, jocuri, întreceri "i
serb!ri dînd premii mari : tauri "i arme, vase de-aram! "i ve"minte,
biruitorilor în lupte.
în timpul nop#ii s-a ivit Anhise însu"i, ca o umbr!, în visele fiului s!u, "i i-a
rostit poruncitor :
- Feciorule, du-i pe troieni, degrab!, spre Italia. Te vei lupta c-un neam
s!lbatic, acolo, în #inutul La#ium, "i-i vei învinge negre"it. Mai înainte vino
îns! în #ara neagr! a lui Hades, jos, sub p!mînt. M! vei g!si pe mine
însumi nu în Tartar, ci în Cîmpiile-Elizee. $i ca s-ajungi pîn! la mine, te va
c!l!uzi sibila, clarv!z!toarea prorocit!, care tr!ie"te lîng! Cume...
274
I
Umbrao p!rintelui
Enea Anhise
mai striga, o mais-a risipit
ruga apoi caînc!
s!-ntîrzie fumul, de"i,"iprin
o clip! s!-isomn, bunul
dea sfaturi
în#elepte.
Dar umbra nu s-a mai întors. Enea s-a trezit din somn. A pus doi oameni
s! adune pe to#i troienii cît mai grabnic, pe pun#ile cor!biilor ; "i-ai s!ltat
ancorele grele, pornind c!tre Italia.
N-a trecut de'cît pu#in timp "i, ocroti#i de Aîrodita, troienii au ajuns la
Cume w...
Ce-au chiuit !L Ce-au mai cîntat !... $i ce-au dan#at pe coasta
m!rii, v!zîndu-"i noua patrie !
Pe Cîmpiile-Elizee
în Cume au c!utat troienii l!ca"ul sacru-al lui Apolo. Acolo vie#uia pe-
atunci
Ea o prorocit!,
a f!g!duit s!-l oduc!
sibil!,
pe cu
fiulnumele
mîndreideAfrodita
Deifoba.pîn!-n Infern, s!-"i vad!
tat!l. Dar a cerut s! i s-aduc! mai înainte o crengu#!, ce avea frunzele de
aur, dintr-un stejar al zeilor.
N-ar fi g!sit aceast! creang! Enea-n veci de veci, prin codri, fiindc! era
ascuns! bine într-un desi" de nep!truns. îns! zei#a Afrodita a trimis ni"te
porumbi#e albe ca laptele, u"oare, s! zboare lin deasupra lui "i s!-i
c!l!uzeasc! mersul pîn!-n dumbrava ne"tiut!. Acolo a aflat crengu#a, a
rupt-o iute ; "i-a adus-o sibilei, care-n acest timp îi preg!tise din f!in!,
boabe de mac "i stropi de miere, o pr!jitur!, ca s-o dea cîinelui Cerber, în
Infern.
Dulcea#a-l atr!gea pe Cerber. Macul, în schimb, îl adormea.
Pe
fiul ozei#ei
c!rare misterioas!,
dragostei prin Cîinele
la Hades. gura unei pe"teri
Cerber negre,din
a mîncat sibila
pr!l-a condus
jiturile pe
sibilei,
"i, adormind, ei au putut s! intre lesne în
Infern.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Aici i-a g!sit pe eroii uci"i în luptele grozave purtate zece ani la Troia.
Erau "i to#i vrtejii-ahei. A-ntîlnit-o "i pe Didona. Enea i-a cerut iertare c-a
p!r!sit-o din porunca lui Zeus cel ne-ndu-plecat. Dar ea "i-a-ntors încolo
capul, mîhnit!, toat!-nl!crimat! "i nu a vrut s!-i dea iertare.
275
18
Pe urm! l-a aflat Enea pe tat!l s!u, bunul Anhise. Era-n Cîm-pule-Ehzee.
Iar tat!l s!u i-a prevestit viitorul, pi urma"ii lui si gloria cet!#ii Roma 20.
R!zboiul iscat clin pricina Lavinf
Aflînd cele ce-i prevestise p!rintele s!u preaiubit, Enea s-a înapoiat,
c!l!uzit tot de sibil!, pe #!rmul m!rii, lîng! Cume. $i-a adunat în prip!
oastea "i s-a c!l!torit spre La#ium, precum îl înv!#ase Anhise.
St!pîn în La#ium era regele cel b!trîn Latinus21. Latinus se tr!gea din
spi#a zeului Cronos22, doborît, de mult, de mult, de-olimpieni, cînd au
fost birui#i titanii. Acest Latinus mai avea "i o copil!, pe Lavinia. Regele o
f!g!duise pe fata sa unui r!zboinic st!pînitor peste rutuli, care avea un
ora" mare, numit "i pîn! azi : Ardeea. R!zboinicul se numea Turnus.' Era
din neamul lui Danae.
Enea
"i "i cu so#ii
Ostia, acolos!i,unde
plutind
se de-a lungul
în!l#a coastelor,
cetatea au poposit
regelui între-Ardeea
Latinus, adic! în
Lauren#ium23. De-aici pornise alt! dat! Dardan, str!mo"ul lui Enea, spre
Asia, s!-ntemeieze #ara Troadei cea bogat!. Acuma se-ntorcea urma"ul,
dup! voin#a zeilor, chiar pe p!mîntul str!mo"esc.
Solii troianului Enea, trimi"i la regele Latinus, i-au dus în dar sceptrul lui
Priam, pocalul lui, haina regeasc! "i alte daruri pre#ioase, ce le purta cu el
Enea, din Troia nimicit!-n fl!c!ri. Latinus i-a primit pe soli cu bun!tate "i
cu cinste. $i, aflînd despre prorociri, s-a învoit s!-i dea ca soa#! eroului
sosit din Troia, pe fiica lui, Lavinia.
El s-a-nvoit, îns! regina, soa#a b!trînului Latinus, Amata cea cu p!r
c!runt, s-a nec!jit c!-"i calc! vorba fa#! de Turnus "i rutuli.
De-aiceaTurnus
cru#are. s-a iscat "i sfada.
avea Turnus
"i el alia#i, maia mul#i
început r!zboiul
vecini. Intre2ace"tia,
$i s-au cei
b!tut
maif!r!
de
seam!-au fost Mezen#iu, regele Cerei, "i C!mila, o fat! care se lupta
neînfricat! cu b!rba#ii, gonind pe calul ei ca vîntul.
Enea era sprijinit de-un alt rege b!trîn, Evandru, fiul lui Her-mes cel "iret.
Acest Evandru-ntemeiase pe malul stîng al Tibrului,
276
în#rj-o regiune p!duroas!, la poalele unei coline - colin! zis! Palatinul -
cetatea sa Palan#ium 25.
Cu ajutorul Afroditei "i al lui Zeus olimpianul, cu toate c!-i st!tea-
mpotriv!, mereu, neîmblînzita Hera, Enea "i-a învins du"manii. Turnus a
fost r!pus în lupt!. Enea s-a c!s!torit cu frumoasa Lavinia ; "i-a urmat
regelui Latinus,
El a domnit pe tronul
numai trei s!u
ani. din
$i La#ium.
într-o alt! b!t!lie, pe #!rmul fluviului
Numiciu, pe cînd pornise o furtun!, înconjurat de fulgere "i tr!snete
nimicitoare, Enea a pierit în sl!vi.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Rege atunci a fost ales feciorul s!u Iulus-Ascaniu. îns! în noaptea ce-a
urmat, Enea s-a înf!#i"at fiului s!u, noului rege, purtînd pe el înc! armura
"i-n mîini o sabie "i-o lance. $i l-a vestit pe fiul s!u c! Zeus l-a urcat în
sl!vi, c-a devenit la rîndu-i zeu.
In amintirea "i spre cinstea acestui zeu str!mo", troienii i-au ridicat "i un
sanctuar pe #!rmul fluviului Numiciu, unde Enea disp!ruse, "i-au hot!rît
s! i se-nchine "sub numele de Indigetul.
Iulus, feciorul lui Enea, a p!r!sit apoi Lauren#ium "i a cl!dit un ora" nou,
foarte întins, cu ziduri albe, numit de-aceea Alba Longa 26.
întemeierea Romei
...$i anii au trecut pe urm!, treizeci la num!r, pîn-s-a stins "i Iulus, fiul lui
Enea. Iar dup! Iulus au domnit al#i doisprezece regi mai mici. $i apoi s-a
urcat pe tron, în Alba Longa, Numitor. Pe el îns! l-a doborît fratele s!u,
prin#ul Amuliu. $i fiindc! Numitor avea "i o copil! : Ilia, prin#ul Amuliu a
trimis-o în templul Hes-tiei, preoteas!. Fiind preoteas! n-avea dreptul s!
se m!rite niciodat! "i deci nu putea avea fii. Dar zeul Ares a pîndit-o pe
Ilia cînd a venit pe malurile Tibrului "i-a adormit sub un eopac. Atunci s-a
coborît, ca Zeus, "i-a-mbr!#i"at-o pe vestal! 27.
Ilia a n!scut
arunca#i doi fii. Amuliu, unchiul Iliei, a poruncit ca fra#ii gemeni s! fie
în Tibru.
Numai c! Zeus tot veghea s! se-mplineasc! hot!rîrea ce-o prevestise
Afroditei. $i, prin voin#a lui divin!, rîul s-a rev!rsat pe
278
#!rm ducînd cu el, nev!t!ma#i, pe cei doi fra#i numi#i de mam!, de Ilia :
Remus "i Romulus. $i valurile i-au l!sat la poalele unui smochin, care
crescuse pe colina încînt!toare, Palatin!.
Din fericire, o lupoaic!, g!sind copiii, i-a hr!nit, dup! poruncile lui Ares, în
marea grot! - Lupercal28.
Un p!stor i-a aflat pe gemeni "i i-a luat în coliba lui. Crescînd, ei s-au
luptat cu Amuliu. L-au doborît, "i-n locul lui s-a urcat Romulus pe tron. El
a pus temelia
crudului zeu AresRomei pe Palatin,
"i ai s!rmanei în locul unde îi hr!nise fiara pe fiii
Ilia29.
Romulus "i-a mutat aici poporul s!u din Alba Longa.
Din neamul lui "i-al lui Enea s-au tras apoi "i Iuliu Cezar "i fiu-i adoptiv,
August, amîndoi apoteoza#i "i preschimba#i în zei romani.
Aceasta e povestea Romei, ora"ul închinat lui Ares, zeul r!zboiului cel
crunt 30.
Note
1. Afrodita-Venus, prin Enea, fiul ei, era socotit! drept str!moa"a
romanilor. $i, fiindc! zei#a se n!scuse din sîngele lui JJranus, care se
scursese în apa m!rii, romanii se socoteau descenden#i direc#i din cea
din#ii dinastie de zei, deci de srcine mai bun ! decît elinii, care se tr!geau,
prin Deu-cation
2. Pena#ii "i Pira,
sau larii eraudin
zeiiPrometeu.
particulari ai fiec!rei cet!#i "i chiar ai fiec!rei
familii.
3. Faptele s!vîr"ite de supravie#uitorii din Troia au fost cîntate de poetul
latin Vergiliu, care a tr!it "i a creat în a"a-numitul „secol de aur", în
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
timpul lui August, cînd pacea fusese statornicit!, dup! nenum!ratele
r!zboaie crîncene. Atunci "i-a înstrunat Vergiliu lira lui m!iastr! s! cînte,
dup! poruncile Cezarului, triumful poporului roman ajuns pe culmile
puterii "i pretinsul lui drept la suprema#ia politic! "i economic! în Medite-
rana. Pe baza legendelor romane, în bun! parte cu elemente preluate îns!
de la elini, Vergiliu a creat o mare epopee : „Eneida", sl!vind eroii care au
pus temeliile, dup! legend!, Romei antice. Ace"ti eroi î"i transmiteau, în
versurile „Eneidei", mesajul lor c!tre urma"i de a p!stra gloria str!bun! "i
de-a o cre"te prin virtu#i, cum ar fi mila fa#! de cei în suferin#!,
îndeplinirea datoriei sau dragostea cald! fa#! de popor, în acest fel credea
poetul Vergiliu c! poporul roman poate contribui din plin la dezvoltarea
grandioas! a unei noi civiliza#ii.
279
4. Hestia-Vesta la romani - zei#a ocrotitoare a focului sacru, a c!minului.
5. Hesperia înseamn! #ara din asfin#it, referindu-se de fapt la Italia.
6. Romanii sus#ineau c! Dardan, acela care venise întîiul din Europa în
Asia "i pusese bazele Troici, ar fi fost de srcine din Italia, nu din Elada.
Astfel justificau faptul c! troienii sc!pa#i din m!cel s-au stabilit în La-#ium
"i au
7. întemeiat
Fatum cetatea
era zeul Roma.la romani. Mai trebuie ad!ugat c! în poema
destinului
epic! a lui Vergiliu : „Eneida", eroii nu sînt ca aceia ai lui Homer. De"i sînt
puternici, ei nu se str!duiesc s! înfrunte soarta "i s!-i calce voin#a, atunci
cînd este împotriva lor. Dimpotriv!, vor s-o îndeplineasc!. Se simte astfel
diferen#a dintre legendele elinilor, în care st!ruie în bun! m!sur! spiritul
popular, "i aceast! legend! roman!, prelucrat! de poetul Vergiliu. Acesta,
creîndu-"i epopeea, nu a putut s! se sustrag! concep#iei aristocra#ilor. De
aceea, în cîntecele sale, eroul Enea se supune soartei "i caut! s!-i
îndeplineasc! hot!rîrile neclintite, a"a cum îi poruncesc zeii.
8. In povestirea aceasta - de"i are ca temei epopeea roman! a lui Vergiliu
- folosim tot numirile grece"ti ale zeilor. Facem acest lucru pentru a
p!stra unitatea
legendele eline fireasc! a lucr!rii
- homerice - "i "i a face
cele leg!tura
italice, direct! întrec!rora
prin contopirea miturile "i
"i-a
realizat dealtfel însu"i Vergiliu grandioasa lui epopee „Eneida". Sîntem
îndrept!#i#i "i mai mult la aceast! p!strare a unit!#ii, întrucît epopeea lui
Vergiliu se refer! la zei, eroi "i ac#iuni cunoscute de noi din capitolele
anterioare ale „Legendelor Olimpului".
9. Hera-Junona îl du"m!ne"te atît de mult pe Enea, nu numai fiindc! îl
înso#ise pe Paris la Sparta, cînd o r!pise pe Elena, sau fiindc! era ginerele
lui Priam "i luptase cu vitejie împotriva aheilor, al!turi de Hector, ci în
primul rînd pentru c! salvase cîteva cete de troieni "i urm!rea s!
înfiin#eze în Hesperia - Italia - o nou! Troie.
10. Vergiliu ne cînt! aceast! întîlnire în „Eneida" .
„Scila-i
înghite-npeadîncul
dreapta, la alstînga
gîtlej Caribda
genunii Valuricea neîmp!cat!,
ce nu au sfîr"it "iCare
de-ade trei din
rîndul ori
nou c!tre ceruri %i le azvîrle, lovind "i a"trii cu unda-i în spum!. Scila în
tainic! hrub! se-nchide "i capu-"i arunc! Din ascunzi" "i atrage spre stînci
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
plutitoarele vase. Chip omenesc are dînsa, fecioar! cu piept ce încînt!
Pîn'la mijloc, "i-ncolo-i balen! la trup uria"!..."
• Vergiliu : „Eneida", în române"te de D. Mur!"anu, E.S.P.L.A., 1950.
280
11. Numele fiului lui Enea : Ascaniu sau Iulus, venea de la llvs - adic! cel
din Ilion - Troia.
12. Numele preotesei Ilia aminte"te de asemeni llionul. Ea se mai
nume"te în legend! "i Reea-Silvia.
13. Marte, la romani.
14. Vergiliu, în epopeea lui, ne cînt! plin de m!re#ie imaginarul r!spuns
dat de Zeus-Jupiter zei#ei Afrodita-Venus, care-i ocrotea pe c!l!torii de la
Troia. Acest r!spuns este celebru. împ!ra#ii romani îl invocau adeseori,
socotind c! el justifica pe deplin preten#iile de st!pînire asupra întregii
lumi de atunci "i, mai ales, peste Elada. Mo"tenitorii lui Enea : Iulii, sau
dinastia de Cezari, "i-n primul rînd însu"i Octavian-August, pretindeau c!
soarta "i zeii olimpieni au hot!rît ca ei, romanii, urma"ii vechilor troieni,
s! se r!zbune pe ahei, ocupînd chiar ora"ul vestitului rege Agamemnon,
acela care-i condusese pe ahei la Troia, adic! splendida Micen!. S!
cucereasc!
p!duros, unde"i v!zuse
întregullumina
Argos,zilei
unde domnise
cel mai Diomede
puternic ; Ftia,
dintre ahei #inutul
: Ahile, cel
cw bra# de fier. $i, în sfîr"it, toate acele locuri, care-i d!duser! pe eroii
biruitori la Troia. Prin acest închipuit r!spuns, atît de drag inimilor
imperiale, dat de Zeus-Jupiter, se hot!ra de soart!, deci de puterile
supreme, c! el, August, care era neam de zei "i viitor zeu, avea dreptul s!
st!pîneasc! tot pâmîntul. Se "tie doar c! O ctavian-August ceruse înc! din
timpul vie#ii s! i se fac! un templu "i s! fie adorat ca zeu.
15. Numit Mercur de romani.
16. Este vorba de coasta Africii de Nord.
17. Neptun, la romani. ÎS. Sicilia.
19. Pe Ung! Neapole de ast!zi.
20. Aceast!
dorin#a imaginar!
împ!ratului povestire
August. era cîntat!
Cu ajutorul acesteide Vergiliu,
a"a-zise probabilCezar-
prevestiri, dup!
Octavian August dovedea c! e din neamul lui Enea. Prin Enea se înrudea
cu Dardan, fiul lui Zeus-Jupiter. Dup! cum, tot prin Enea, se înrudea cu
Afrodita "i cu cel din#ii zeu, Vranus. Deci, soarta - Fatum i-a hot!rît lui
August s! "ntemeieze un imperiu, ale c!rui grani#e s! fie marginile lumii.
„ ...Ochii îndreapt!-i acuma încoace : prive"te-#i tu neamul $i pe ai t!i, pe
romani. Este Cezar "i spi#a întreag! A lui Iul, ce-o purcede sub larga t!rie
albastr!. Iat! b!rbatul, acesta-i ce-auzi c! promis #i-i, adesea,
281
Cezar August ml!di#! de zeu ; "i dura-va el însu"i Veacul de aur în Latiu...
Imperiiu-i...
Dincolo de zodiac,Atlas
de cer purt!torul se va-ntinde,
rote"te cuafar! încolo
um!ru-i De-ale
bolta-n soareluidec!ia"tri."
podoab! "i pe unde
Enea este numit în versurile lui Vergiliu drept „cel pios". C!ci prin Enea,
un lupt!tor neobosit, dar cu respect fa#! de zei, Vergiliu ar!ta cum doreau
împ!ratul "i aristocra#ii s! fie îndeob"te un supus cet!#ean roman. Poetul
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
îndeplinea astfel dorin#ele stâpînului s!u Cezar-Octavian August,
reprezentantul aristocra#iei, al st!pînilor de sclavi, care voiau s! împiedice
orice r!scoal! popular! : a sclavilor, a plebeilor sau a #!ranilor afla#i în
dep!rtatele provincii ale imperiului; de asemenea, a popoarelor #inute în
lan#urile Ramei. S! fie adic! ve"nic o „Pax romana" sau „Pax Augusta", o
pace aspr!, asupritoare, orînduit! de la Roma de împ!rat "i de aristocra#i.
21. De la el a venit numele de latini.
22. Zeul Cronos sau Saturn, fiind doborît de olimpieni, se refugiase în
La#ium, dup! tradi#iile romane.
23. Adic! cetatea laurilor sau a gloriei.
24. Legendele eline înnobileaz! r!zboiul Troiei, ar!tînd c! el avusese loc,,
nu din l!comia regilor ahei "i din dorin#a lor de a stâpîni ora"ul Troia, ci ca
o urmare a r!pirii frumoasei Elena. Ca s! nu râmîn! mai prejos, legenda
roman! are un con#inut asem!n!tor. în loc de a se povesti c! oastea
cutez!torului Enea a n!p!dit cu armele #inutul La#ium, ca s!-l ia în
st!pinire,. se arat! c! r!zboiul a fost iscat de gelozia lui Turnus.
25. Pe colina Palatin! or s! se înal#e primele ziduri ale Romei. Roma
Quadrat! din legend!. Aici se vor cl!di cele mai mari "i mai str!lucitoare
palate
26. aleLonga
Alba ora"ului.
a fost cuprins de Roma.
27. în muzeul din Cracovia se g!se"te o splendid! camee antic!, înf!#i-
"înd pe zeul Ares-Marte, cînd se coboar! la preoteasa Ilia, - pe malul
rîului Tibru, unde neîntinata vestal! doarme - ca s! o îmbr!#i"eze.
28. Pe Palatin se ridicase, dealtfel, "i sanctuarul numit Lupercal, în
amintirea acestei întîmpl!ri. Aici, în sanctuarul Lupercal, se celebrau pe
vremuri str!lucitoarele serb!ri lupercalii. Scena aceasta a hr!nirii celor doi
gemeni de c!tre lupoaic! era îns!"i emblema Romei. Imaginea, de baz! a
fost dat! de un bronz turnat in secolul al V-lea înaintea erei noastre.
Acestui bronz, care cuprindea numai pe lupoaic!, i s-au ad!ugat mai tîrziu
282
cei doi
29. gemeni,
Vup! cit se care
pare,sug lacomiare
legenda laptele hr!nitor
un pic al mamei
de adev!r. adoptive.
Pe malul sting al Ti-
brului, pe colina Palatin!, s-au g!sit urme omene"ti cam de la începutul
celui dintîi mileniu al erei noastre.
30 Legenda aceasta, prin care urma"ii lui August î"i legitimau închipuitul
drept de a cotropi orice teritoriu str!in, are pentru noi o deosebita
însemn!tate. Pe temeiul s!u au p!truns ostile romane, conduse de
împ!ratul Traian, pîn! în #inuturile noastre. Prin ea putem s! apropiem
„Legendele OlimpuUi" chiar de hotarele istoriei poporului român.
STUDIU
Exist! oare vreun om care s! r!mîn! indiferent la adierea mîn-gîietoare a
vîntului prim!v!ratic, la fream!tul valurilor m!rii înfuriate, care se sparg
mugind
ro"ii ale de #!rm, la"ihuietul
tr!snetului vijeliei
la lumina care în-covoaie
orbitoare a fulgeruluicopacii, la zigzagurile
? Se g!se"te o inim!
omeneasc! în stare s! r!mîn! de piatr! în fa#a acestor m!re#e fenomene
ale naturii, a c!ror varia#ie î"i afl! corespondentul în nesfîr"ita gam! de
sentimente pe care o trezesc în sufletul nostru ?...
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Ast!zi cunoa"tem for#ele naturii "i puterea lor nu ne mai în-sp!imînt!. Dar
imagina#ia omului primitiv, în lipsa unei ra#iuni p!trunz!toare, a creat
figurile mitice ale zeilor, atribuindu-le toate fenomenele pe care nu "i le
putea explica. Astfel s-au pl!smuit mitologiile popoarelor antice, dintre
care aceea a grecilor se remarc! prin marea bog!#ie "i frumuse#e a
miturilor.
Mitologia grecilor este extrem de bogat!, mai întîi prin faptul c! la crearea
nenum!ratelor figuri de zei, semizei, eroi etc. a contribuit imagina#ia
multor genera#ii "i a multor oameni de talent. Dar cauza principal! a
mul#imii miturilor o constituie îns!"i multitudinea fenomenelor naturii "i a
diferitelor aspecte ale acestor fenomene. Luînd ca pild! marea, observ!m
s! str!bunii îndep!rta#i ai grecilor, de pe vremea lui Pericle, au pus st!pîn
peste întinsele ape pe Poseidon. Dar în mare, în imagina#ia grecilor mai
locuiau : Amfitrita, so#ia lui Poseidon ; Nereu, fiul lui Poseidon ; Nereidele,
fiicele lui Nereu ; Tetis, o alt! divinitate a m!rii ; Triton, fiul lui Poseidon
sau al lui Nereu etc. Dac! ne gîndim cît de variate sînt fenomenele naturii
"i aspectele lor "i dac! #inem seama c! pentru grecii vechi fiecare
fenomen "i aspect al naturii a dus la crearea mai multor zeit!#i, atunci ne
d!mconcep#ia
In seama devechilor
unde provine
greci,bog!#ia mitologiei
zeii nu grece"ti.
tr!iau izola#i de muritori, ci se
amestecau în via#a lor, dirijîndu-le sau împiedicîndu-le ac#iunile,
aducîndu-le fericire sau nenorocire. De aceea, în via#a zeilor se reflect!
multe din fenomenele vie#ii sociale a grecilor. Astfel, Ares era zeul
r!zboiului, zei#a Hera proteja c!snicia, Hermes era
284
protectorul negustorilor, împ!r!#ia mor#ilor o conducea Hades etc.. Uneori
zeii se c!s!toreau cu muritoare "i invers : zei#a Tetis, divinitate a m!rii, s-
a c!s!torit cu Peleu, un muritor, iar din c!s!toria lor s-a n!scut Ahile,
faimosul erou, ale c!rui fapte sînt cîn-tate în Iliada.
Miturile Olimpului, adic! miturile care se povestesc despre zeii care
locuiau natur!,
despre în Olimp,deaurelativ!
fost create
lini"teîntr-o epoc! de aumanizare
"i înseninare sufletuluiagrec
concep#iilor
în fa#a
covîr"itoarelor for#e ale naturii. La început, grecii, "i-au închipuit aceste
for#e sub forma unor obiecte neînsufle#ite, în special pietre "i lemne,
numite feti"uri. De pild!, în ora"ul Thespiae, în Beo#ia, for#a atribuit! mai
tîrziu zeului Eros, zeul iubirii, era închipuit! de o piatr! necioplit!. Apoi,
for#ele naturii au luat chipul unor animale. La Delfi, înainte de Apolo,
trona un zeu cu chip de lup. încetul cu încetul, oamenii au început s!
cunoasc! natura, s!-i în#eleag! unele fenomene, "i atunci for#ele ei
covîr"itoare au luat, în imagina#ia grecilor, chipuri omene"ti. A"adar, de la
zeit!#i închipuite sub forma unor obiecte neînsufle#ite "i pîn! la zeii din
Olimp, care se deosebeau de oameni numai prin putere "i nemurire,,
concep#iile grecilor despre divinit!#i, ca for#e ale naturii, au f!cut
un drum lung.
La constituirea acestui panteon olimpic a contribuit imagina#ia multor
oameni "i a multor genera#ii din diferite regiuni locuite de greci. Acest fapt
a f!cut ca despre acela"i zeu s! se povesteasc! lucruri diferite "i deci zeul
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
s! apar! în chipuri diferite. De pild!r un mit spunea c! zei#a Afrodita se
n!scuse din sîngele lui Uranus, c!zut în valurile m!rii, în timp ce la
Homer, Afrodita este fiica lui Zeus "i a Dionei. înainte de Homer, Poseidon
era socotit "i numit „protector de familie" "i „tat!", pe cînd la Homer el
st!pîne"te peste ape. în Siciomia, Afrodita era socotit! protectoarea
l!uzelor,, pe cînd la Sparta zei#a ap!rea, în imagina#ia grecilor, înarmat!.
Aceste exemple sînt îndeajuns spre a înlesni o reprezentare cît mai clar!
despre bog!#ia de mituri care se povesteau despre zeii
din Olimp.
Dar, oricît de variate ar fi fost, în legendele Olimpului se reflectau realit!#i
sociale "i politice de pe vremea cînd tr!iau autorii miturilor. De pild!, Zeus
trona în Olimp a"a cum la Tirint "i Micena, dou! centre importante din
Grecia, în secolele XIV- X î.e.n., st!pîneau puternicii basilei, "efi de
triburi. Olimpul homeric nu este altceva, în toate am!nuntele lui, decît o
reflectare a vie#ii sociale "i politice a grecilor, de pe vremea cînd au fost
pl!smuite aceste mituri.
285
De aceea, odat! instituit, Olimpul homeric n-a r!mas încremenit. Poe#ii
caie au urmat
filozofice dup! Homer
"i religioase au prelucrat
ale vremii miturile în
lor, contribuind lumina
astfel concep#iilor
la îmbog!#irea
tezarului mitologic grec, care "i a"a era extrem de bogat. Prelucrarea
miturilor zeilor olimpici de c!tre poe#i a dus "i la diversificarea chipurilor
sub care ap!reau diferi#i zei.
Cele_expuse mai sus ne explic! de ce, ast!zi, oricine voie"te s! scrie o
mitologie a grecilor, se g!se"te de la început în fa#a mai multor mituri, din
epoci diferite, care se povestesc despre acela"i zeu.
în prima parte a acestui volum, profesorul "i scriitorul Alexandru Mitru ne
prezint! miturile despre zeii olimpici. A"a cum am ar!tat, despre zeii
Olimpului se povesteau mituri pl!smuite în vremuri "i în regiuni diferite "i
reflectînd concep#ii felurite. Pentru autorul c!r#ii de fa#! se puneau, deci,
de lamiturilor
ale început,?mai multe
Le va întreb!ri
expune : cumsau
pe toate va numai
procedapecuunele
diferitele variante
? Care va fi
criteriul alegerii, dac! va face o selec#ie ? Cum vor ap!rea zeii Olimpului
în lumina miturilor alese ? In cele ce urmeaz!, încerc!m s! ar!t!m cum a
în#eles autorul s! rezolve aceste probleme.
Dup! cum se vede "i din tabla de materii, dar mai ales din titlurile "i
subtitlurile lucr!rii, autorul nu "i-a propus s! dea absolut toate miturile
Olimpului, ci a ales pe cele mai importante în leg!tur! cu zeii cei mari ai
Olimpului "i, înainte de ei, cu Haosul, Geea, sau Gheea, Uranus, Cronos
etc.
Este îns! vrednic de subliniat faptul c! Alexandru Mitru a dat o deosebit!
importan#! mitului prometeic. El a f !cut acest lucru pe de o parte din
dorin#a
putin#!, v!dit! de mituri
diferitele a lega,între
printr-un
ele, pefirde
logico-cro-nologic, atît cîta-ieste
alta, mai ales, pentru cu
da lui
Prometeu - „cel mai nobil sfînt "i martir din calendarul filozofic", cum îl
nume"te K. Marx - valoarea unui simbol al luptei pentru smulgerea "i
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
st!pînirea tainelor naturii, pentru progres, împotriva for#elor naturale "i
sociale pe care zeii le închipuiau în fantezia celor vechi.
întrebarea, de o deosebit! însemn!tate, care se punea dup! alegerea
miturilor de expus, era aceea a ordinii cronologice. Ea avea s! reflecteze,
desigur, "i însemn!tatea acordat! fiec!rui zeu, precum "i motivarea
psihologic! "i logic! a faptelor închipuite, povestite de mituri. Aici autorul
a urmat, în general, pe Hesiod, poetul care a încercat s! fac! o „istorie",
ca s! zicem a"a, a zeilor.
Hesiod a fost determinat s! scrie Teogonia, „na"terea zeilor", de haosul
care domnea în mitologie, haos provocat de nenum!-
236
ratele mituri contradictorii, atît în ceea ce prive"te faptele zeilor, cît, mai
ales, în ceea ce prive"te momentul apari#iei lor în lume, c!ci, în imagina#ia
grecilor, zeii s-au n!scut ca "i oamenii. Haosul în mitologie n-a încetat
dup! apari#ia Teogoniei, iar mitografii greci care au scris dup! Hesiod s-au
g!sit în fa#a aceleia"i puzderii de mituri contradictorii. A"adar, ca "i
Hesiod, "i ca orice mitograf, Alexandru Mitru a trebuit s! dea o ordine
cronologic! miturilor. A dat-o, conducîndu-se, în general, a"a cum am
spus, dup!care
esen#ial! Hesiod, dar introducînd
se punea era aceea "icaunele elemente
un zeu s! nu personale. Problema
apar! pe scen! mai
înainte de a fi creat, a"a cum, de pild!, la Hesiod, Eros este st!pînul inimii
zeilor "i oamenilor, cînd zeii "i oamenii nici nu existau. Tocmai de aceea
Alexandru Mitru a procedat cu mult! aten#ie "i logic! atunci cînd, dup!
stabilirea domniei lui Zeus în Olimp, a introdus mitul lui Prometeu, pentru
a explica în acest fel apari#ia omului, oper! a mîinilor lui Prometeu. înainte
de Zeus, autorul român vorbe"te despre titani "i despre mon"tri, ceea ce
corespunde de fapt ordinei închipuirilor pe care le-au avut grecii despre
lume "i via#! "i luptei duse de oameni pentru eliberarea de tot soiul de
suferin#e materiale "i morale.
Autorul „Legendelor Olimpului" a împletit evenimentele mitologice din
Olimp
Dar cu mai
este celebine
petrecute
cum a pe p!mînt.
procedat Nu toateMitru,
Alexandru mitologiile procedeaz!
deoarece, în alt fel,a"a.
se
ajunge la inadverten#e.
Oricît ele important! ar fi problema cronologiei miturilor, esen#ialul îl
constituie con#inutul lor. Lucrul este cu atît mai important cu cît, dup!
cum am mai spus, diferitele variante ale aceluia"i mit prezint! personajul
mitologic despre care este vorba în lumini diferite. Deci, pentru mitograful
modern se pune foarte stringent problema alegerii variantelor care s!
înf!#i"eze zeul, sau zei#a, sau eroul respectiv, în lumina pe care o crede
cea mai potrivit!.
Pentru a ilustra chipul cum a în#eles s! rezolve aceast! problem! autorul
„Legendelor Olimpului", vom da un singur exemplu, pe care-l socotim cel
mai caracteristic,
în Iliada, Afrodita "ieste
anume acela
r!nit! de al zei#ei Afrodita.
muritorul Diomede "i nevoit! s! se urce
în Olimp. Aici Zeus o cheam! la sine :
„Fata mea, îi zise, r!zboiul nu te prive"te pe tine , Grija ta fie mereu
leg!turile dragi ale nun#ii ; Armele "i b!t!lia sînt date lui Ares "i Palas."
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Iat! dar pe Afrodita, zei#a frumuse#ii, amesteeîndu-se în lupte, f!r! s!-"i
dea seama c! nu este în stare s! le poarte, ba chiar r!nit!
• Cîntul V. Vers. - 419 "i urm. (trad. G. Murnu).
287
de un muritor. Totul se petrece ca în familia unui basileu din Ti-rint sau
Micena.
In cartea a VUI-a a Odiseei, zei#a Afrodita ne apare îns! într-o postur! "i
mai pu#in potrivit! cu m!re#ia unei zei#e. Poetul poveste"te cum Hefaistos
a pedepsit-o pe zei#!, f!cînd o plas! de aur invizibil!, în care a prins-o
al!turi de Ares, în hazul tuturor zeilor. Alt! coard! vibreaz! într-o od!
adresat! zei#ei de poeta Safo "i în alt! lumin! ne apare Afrodita. Într-
adev!r, Afrodita este numit! „nemuritoare", „cu tronul zugr!vit în multe
culori", „fiic! a iui Zeus", care s!l!"luie"te în „palatul de aur al tat!lui
s!u". Zei#a este dus! pe p!mînt într-o teleag! tras! de vr!biu#e. Ajun-
gînd pe p!mînt, Afrodita zîmbea prietenos poetei "i o încuraja, mîngîind-o.
Pentru poetul roman Lucre#iu, Afrodita-Venus este : „N!sc!toare a
Eneizilor", „d!t!toare de via#!", prin care iau fiin#! toate vie#uitoarele de
pe p!mînt.
A"adar,
pe Afrodita-Venus
care nici pe departe anuc!p!tat,
o avea sub pana poetului
la Homer, Lucre#iu,
dar începuse s-o ocapete
m!re#ie
la
Safo.
La Vergiliu, Afrodita-Venus este preocupat! de m!re#ia Romei. Îndurerat!
de suferin#ele lui Enea, ea se duce la Jupiter "i, cu ochii în lacrimi, îl roag!
s! înceteze prigoana împotriva fiului ei. Iat! cîteva exemple, din multele
care se pot da, de felul în care este înf !#i"at! Afrodita-Venus la Homer,
Safo, Lucre#iu, Vergiliu. înainte de a cerceta cum a procedat autorul
„Legendelor Olimpului", am vrea s! vedem cum au procedat doi autori
moderni, ale c!ror lucr!ri le avem la îndemîn!, "i anume G. Popa-
Lisseanu "i N. A. Kun.
La Popa-Lisseanu, dup! ce se arat! în cîteva rînduri legenda , na"terii
ozei#ei din spuma

consider! „zei#!m!rii, se trece la
a frumuse#ii, descrierea
a iubirii puterii ei. în Împ!r!#ia
"i prosperit!#ii... esen#!, autorul
ei se
întinde peste ceriu "i peste p!mînt, peste viet!#ile m!rii "i peste
vie#uitoarele v!zduhului" .
N. A. Kun începe prezentarea zei#ei prin urm!toarele fraze : „R!sf!#at! "i
zburdalnic!, Afrodita n-ar trebui s! se amestece în b!t!liile sîngeroase. Ea
s!de"te dragostea în inimile tuturor ; "j. ale zeilor, "i ale muritorilor. Prin
aceast! putere ea domne"te asupra lumii întregi" . Autorul continu! s!
arate puterea pe care o are zei#a asupra fiarelor, na"terea ei din spuma
m!rii, ve"mintele, înso#itoarele, pentru ca s! ajung! apoi la Pigmalion.
De rerum natura (Despre natura lucrurilor), I 1 "i urm Mitologia greco-
roman!, I, pag, 243. Legendele "i miturile Greciei antice, pag. 52.
Trecînd,
Olimpului",în nesfîr"it,
putemla daAfrodita prezentat!
mai l!murit seamadedeautorul
lumina „Legendelor
în care a
prezentat-o, de srcinalitatea sa.
Alexandru Mitru vorbe"te mai întîi despre na"terea zei#ei Afrodita din
spuma m!rii, rodit! de pic!tura de sînge c!zut! din rana lui Uranus. Apoi,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
logic, trece imediat la descrierea chipului "i a g!telii zei#ei "i la primirea ei
în Olimp :
„Cînd au v!zut-o pe Afrodita intrînd cu pasul leg!nat în fastuosul lor
Olimp, zeii s-au ridicat cu to#ii n!uci de-atîta frumuse#e "i gra#ie "i
ging!"ie. Mul#i dintre olimpienii falnici au "i cerut-o de so#ie, dar Moira
hot!rîse altfel. Cea mai frumoas!-ntre zei#e a avut parte de b!rbatul cel
mai urît din tot Olimpul. S-a înso#it cu zeul faur, Hefaistos, cel priceput,
harnic, modest, îns! schilod." într-un capitol special consacrat zei#ei
Afrodita, autorul reaminte"te cele spuse mai sus "i continu! :
„Via#a împodobit! de farmecul iubirii este mai fericit!. Dragostea
îmblînze"te firea "i duce focul vie#ii întruna mai departe." Urmeaz! un
fragment din imnul poetului Lucre#iu, apoi autorul poveste"te scena
prinderii zei#ei Afrodita în plasa nev!zut! de c!tre so#ul ei Hefaistos,
osîndind netrebnicia în"el!torului Ares. în acest fel, autorul „Legendelor
Olimpului", întocmai ca Popa-Lisseanu "i Kun, a început prezentarea zei#ei
Afrodita sub influen#a imaginei lucre#iene. Dar, spre deosebire de cei doi
autori, dintre care Kun nu men#ioneaz! întîmplarea Afrodita-Ares, iar
Lisseanu reproduce, cu u"oare modific!ri, textul citat din Odiseea,
Alexandruhot!rât!
atitudine Mitru, reproducând "i el alegenda
de condamnare urîtului burlesc!
fapt. în din Odiseea,
acest ia o
fel, autorul
român încearc! s! împace m!re#ia Afroditei-Venus lucre#iene cu versiunea
burlesc! din Odiseea.
Avînd în vedere c! aceast! „mitologie" se adreseaz! în primul rînd
"colarilor, autorul „Legendelor Olimpului" a rezolvat problema în chipul cel
mai potrivit.
Am dat fragmente din textele pe care le-a avut autorul „Legendelor
Olimpului" la îndemîn!, la capitolul „Afrodita" "i am discutat comparativ
textele antice cu pasaje din mitografi moderni, spre a ilustra, printr-un
exemplu cît mai concludent, felul cum a încercat s! armonizeze Alexandru
Mitru diferitele versiuni contradictorii cu privire la aceea"i zeitate.
Putem dar
tr!s!turi distinge :în prima parte a „Legendelor Olimpului" urm!toarele
principale
283
19 - Legendele Olimpului, voi. u
289
1. Autorul a depus un efort st!ruitor de a motiva logic "i psihologic
trecerea de la un mit la altul "i diferitele ac#iuni în cadrul aceluia"i mit.
în felul acesta, se caut! "i se ob#ine un fir de leg!tur! între diferitele
mituri "i o real! motivare psihologic! în povestire.
2. Autorul a ales miturile, legendele "i versiunile cele mai cunoscute "i
interesante. Astfel, n-a omis pe Prometeu, Marsias, Filemon "i Baucis,
Pigmalion, Eros "i Psiheea etc.
3. A c!utat
în care totodat!
predomin! s! armonizeze
punctul de vedereversiunile contradictorii
moral. Exemplul într-o este
cu Afrodita sintez!
cît
se poate de concludent. Evident c! aceast! „moralizare" nu putea fi f!cut!
decît atît cît îng!duia mitul.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
4. Cea mai de seam! caracteristic! este îns! dramatizarea continu! a
miturilor, care face ca nara#ia s! fie înlocuit!, la tot pasul, de dialog.
5. Motivarea ra#ional! a alegerii "i ordinei cronologice a miturilor, pe care
mitul prometeic o ilustreaz! în chipul cel mai luminos, precum "i diferitele
explica#ii date în note, constituie un efort, unic la noi, de a lega mitologia
zeilor olimpici de condi#iile materiale, economice "i sociale, în care a
ap!rut. Alexandru Mitru a urm!rit s! dea diverselor mituri o interpretare
materialist!, subliniind în cuprinsul legendelor ecoul luptei permanente a
oamenilor împotriva for#elor capricioase "i asupritoare, naturale "i sociale,
pe care zeii le reprezentau în imagina#ia elinilor.
în continuare Alexandru Mitru expune mituri "i legende pe care imagina#ia
greac! le-a #esut în jurul unor oameni numi#i, în grece"te, „eroi".
Trebuie s! facem de la început o distinc#ie esen#ial! între zei "i eroi. Zeii
erau ni"te fiin#e pur imaginare, chiar dac! în pl!smuirea chipului "i vie#ii
lor se pornise de la realit!#i omene"ti concrete. De pild!, Zeus are mult
din caracterele unui basileu. Pe cînd mul#i dintre eroi au tr!it în realitate,
iar imagina#ia n-a f!cut altceva decît s! le. m!reasc!, adesea peste fire,
personalitatea. Zeus n-a existat. Ahile, Agamemnon, Menelau, Ulise au
fost îns!deoameni
înainte care au zeii
a-"i închipui luptat
cu sub
chipzidurile Troiei. grecii au atribuit puteri
de oameni,
zeie"ti unor obiecte neînsufle#ite, apoi unor animale, în cele
290
•din urm! unor fiin#e cu chip "i însu"iri omene"ti, pe cînd, în crearea
legendelor eroilor, imagina#ia a pornit de la realitate, de la oameni,
despre care se "tia c! au luptat "i au triumfat asupra celor mai grele
adversit!#i.
Acest fapt a contribuit la o ancorare mai larg! a imagina#iei în realitate "i
deci la o reflectare mai profund! a vie#ii cociale, economice "i politice din
epoca în care au fost pl!smuite miturile. în legendele despre eroi asist!m
la o încordare a tuturor puterilor fizice "i morale ale p!mîntenilor, spre a
birui for#ele
tiraniei vr!jma"eîn"i imagina#ia
"i mizeriei. a ridica via#a "i demnitatea
grecilor, Zeus trona omului deasupra
maiestuos "i
capricios în Olimp, dar pe p!mînt eroul Heracle, înfruntînd mînia Herei,
uci-gînd mon"tri "i biruind oameni nelegiui#i, a fost socotit vrednic de
Olimp. Curajul, dîrzenia, dragostea de oameni "i spiritul de sacrificiu
pentru binele ob"tei sînt tr!s!turi care se întîlnesc la to#i eroii.
Exist!, desigur, multe elemente legendare în cele ce se povesteau, de
pild!, despre Tezeu. Dar lupta lui împotriva tîlharilor, care infestau
drumurile Aticei în vremurile îndep!rtate, este reflectarea unei realit!#i,
care a dus via#a greac!, în Atica, cu un pas mai departe spre civilizare "i
umanizare.
Legenda spune c! Tezeu a fost înfl!c!rat de ispr!vile lui Heracle. Dar este
u"or
fapte de închipuit
mari ce profund!
ale genera#iilor influen#!
de tineri asupra imagina#iei
greci exercitau "i dorului
aceste modele de
de curaj
"i dragoste de om pe care le prezentau legendele eroilor.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Spre a ne da îns! mai bine seama de felul în care s-au pl!smuit
legendele, este necesar s! începem prin a cerceta în#elesurile pe care le-a
c!p!tat cuvîntul „erou".
Evolu#ia în#elesurilor cuvîntului ne arat! limpede "i concis no#iunile
fundamentale pe care le legau anticii de acest cuvînt "i ne conduce -
c!l!uz! sigur! - pe drumul rezolv!rii diferitelor întreb!ri pe care le ridic!
problema constituirii legendelor eroilor. La Homer, cuvîntul are
urm!toarele în#elesuri : 1. st!pîn, "ef, nobil, comandant militar (Iliada,
XIX 34 ; XX 110) ; 2. lupt!tor (în general) (Odiseea, I 101) ; 3. om care
se distinge prin na"tere, prin curaj sau prin talent (Odiseea, XVIII 423,
VIII 423).
Incepînd cu Hesiod, cuvîntul „erou" cap!t! în#elesul de semizeu, în secolul
al V-lea, vorbind despre Heracle, Pindar (Nemeice
19
291
3, 38) îi d! apelativele de „erou zeu". Platon a"az! (Legile 738 d) pe
„erou" dup! zeu, "i între zei "i oameni. Herodot (V 105) "i Tucidide (V 11)
prin „erou" în#eleg orice om ridicat la rangul de semizeu. La Atena, în
secolul celor
numele al V-lea,
zece „eroi
triburieponimi" erau
ale Atenei. socoti#i
Iar la Roma b!rba#ii care d!duser!
„eroi" ajunseser! s! fie
numi#i împ!ra#ii romani diviniza#i. A"adar, pe scurt, linia evolutiv! a
semanticei cuvîntului „erou" a fost: 1. st!pîn, nobil, "ef, comandant
militar ; 2. combatant (în general) ; 3. om distins prin na"tere, talent,
vitejie ; 4. semizeu ; 5. muritor ridicat, dup! moarte, la rangul de
semizeu.
Nici nu se poate un mai mare ajutor, în discutarea problemei eroilor
antici, decît acela pe care ni-l d! semantica cuvîntului „erou".
într-adev!r, lista sensurilor de mai sus ne arat! limpede c! la început
cuvîntul a ar!tat un om care se distinge prin ceva fa#! de ceilal#i oameni
"i, la sfîr"it, a însemnat un om care, dup! moarte, este pus în rîndul
zeilor,
în datorit!
evolu#ia faptelorcuvîntului
sensurilor sale. se v!desc limpede momente din istoria
societ!#ii sclavagiste grece"ti. în Iliada, care reflect! stadiul destr!m!rii
comunei primitive "i al înmuguririi sclavagismului, „eroi" erau "efii de
genosuri, iar la Troia, unde se luptau crîncen, ei erau comandan#i militari.
Dac! în Odiseea prin „eroi" se în#eleg to#i combatan#ii, nu numai "efii de
genosuri, este pentru c!, dup! r!zboi, în amintirea cruntelor suferin#e pe
care le înduraser! în timpul sîngeroaselor b!t!lii, to#i lupt!torii aveau o
figur! poten#at!, erau socoti#i to#i drept ni"te „eroi". Dar tot în Odiseea,
care reflect! vremuri de pace, dup! uria"ele încle"t!ri de la Troia, un om
care cînta minunat era tot un „erou".
La Atena, dup! instaurarea sinoikismosului, cei mai de seam! oameni
erau
Platonaceia care întemeiaser!
îi a"ezaser! pe „eroi" cele
întrezece
zei triburi. Poetul
"i oameni. SePin-dar
vede c!"i filozoful
la baza
diferitelor în#elesuri ale cuvîntului „erou" a stat întotdeauna un sentiment
de adînc! admira#ie pentru oamenii care se distingeau prin anumite
calit!#i, admira#ie care a dus la divinizarea anumitor eroi. Dar dac!
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
sentimentul de admira#ie a fost constant, calit!#ile admirate s-au
schimbat odat! cu transform!rile economice, sociale "i politice ale
societ!#ii. Astfel, în comuna primitiv! se impuneau aten#iei, "i adesea
admira#iei
292
gene#ilor, "efii de genosuri, de fratrii "i de triburi ; la Troia, comandan#ii "i
vitejii ; la curtea pa"nic! a lui Alcinou, cînt!re#ul Demodocos sau crainicul
Mulios ; la Atena, întemeietorii de triburi, înving!torii la jocurile
interhelenioe ; la Roma, dup! instituirea imperiului, împ!ra#ii.
Lupt!torii de la Troia v!zuser! pe "efii lor, pe marii comandan#i, pe Ahile,
Ulise, Menelau, Nestor, în b!t!lie. Dar, dup! terminarea r!zboiului, faptele
lor cre"teau parc! "i mai mult în imagina#ia genera#iilor. Felurite legende
se #eseau în jurul acestor mari figuri. Apoi fiecare cetate din Grecia voia
s!-"i aib! „eroul" s!u "i, a"a cum s-a întîmplat cu Heracle, care era
revendicat de Teba "i de Argos, în mai multe cet!#i înfloreau legende prin
care un erou le aducea faim! "i glorie. Nu to#i eroii au luptat la Troia, dar
to#i eroii erau înnobila#i cu acele calit!#i pe care autorii legendelor le
socoteau cele mai de frunte. Cum legendele în jurul unui erou se închegau
adesea
care seînpetrecea
cet!#i diferite
"i cu "izeii,
în timpuri diferite,
"i anume se întîm-pla
c! acela"i erou acela"i fenomen
era înc!rcat cu
însu"iri contradictorii "i despre el se spuneau lucruri contradictorii.
A"a cum s-a v!zut mai sus, în#elesurile cuvîntului „erou" izvor!sc din
Iliada "i Odiseea, poeme în care se cînt! faptele s!vîr-"ite de lupt!torii
care au luat parte la r!zboiul Troiei. Dar, înainte de a lupta sub zidurile
Troiei, grecii dezvoltaser! str!lucita civiliza#ie micenian!. Ei luaser!
contact cu civiliza#ia din Creta pe la 1700 î.e.n. "i, timp de trei secole,
pîn! la 1400 î.e.n., ei contribuiser! la înflorirea civiliza#iei miceniene. De
aci înainte pornesc o mi"care de expansiune în r!s!rit, care, dou! secole
mai tîrziu, a dus la r!zboiul Troiei.
Este de neconceput ca timp de cel pu#in opt sute de ani, cî#i au trecut de
la venirea aheilor
civiliza#iei pe p!mîntul
miceniene s! nu fi Greciei "i pîn!
cunoscut la r!zboiul
"i admirat Troiei,cupurt!torii
oameni însu"iri
excep#ionale, lupt!tori pentru binele comunit!#ii, pe care s!-i fi numit
„eroi". A"adar „eroii" au existat întotdeauna la greci, legendele în jurul
diferitelor figuri au înmugurit cu mult înainte de r!zboiul Troiei, dar numai
anumi#i „eroi" au luat parte la luptele de sub zidurile Troiei, "i deci numai
anumite legende au fost consemnate de eposul homeric.
Celelalte legende, care fuseser! pl!m!dite în epoca micenian!, continu!
s! pîlpîie cu o lumin! modest! în Grecia. Dar, dup! în-
293
cle"t!rile de la Troia, uria"e pentru vremea aceea, un mare num!r de eroi
au fost adu"i, nimba#i de legend!, în patria mam!, în Grecia. Acest fapt a
constituit un reviriment
în jurul diferi#ilor „eroi". pentru
Astfel, legendele careunele
unii eroi sau d!inuiau în în
fapte, diferite cet!#i,
leg!tur! cu
anumite cet!#i, au fost introduse ulterior în textul Iliadei sau Odiseei
pentru gloria cet!#ilor respective, iar alte cet!#i "i-au revendicat anumi#i
eroi.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
A"adar, pentru a pune o oarecare ordine în acest h!#i" de fapte, se poate
spune c! legendele eroilor pot fi împ!r#ite în trei mari categorii : legende
pl!m!dite pe p!mîntul Greciei, înainte de r!zboiul Troiei ; legende create
în Asia Mic!, în leg!tur! cu r!zboiul Troiei, în jurul unor eroi veni#i din
Grecia ; legende create în Grecia, dup! "i sub influen#a legendelor
r!zboiului Troiei. Dar multe dintre legendele din prima categorie au fost
influen#ate de legendele r!zboiului Troiei. R!zboiul Troiei a fost
evenimentul care a contribuit, într-o foarte mare m!sur!, la alterarea
con#inutului legendelor "i deci la estomparea cronologiei lor.
Aceasta fiind situa#ia, este foarte greu de precizat în ce epoc! au ap!rut
legendele în jurul unui anumit erou "i care a fost fizionomia eroului
respectiv de-a lungul secolelor. De aceea, în discu#ia cu privire la fiecare
erou, savan#ii exprim! p!reri diferite, adesea contradictorii.
In orice caz, se pot desprinde din legende unele fapte care sînt în perfect
acord cu datele istorice. Pe baza lor se poate stabili o cronologie relativ! a
diferitelor legende. Astfel, se poate presupune c! legenda argonau#ilor a
fost una dintre cele mai vechi legende, c!ci în ea se reflect! primele
mi"c!ri de expansiune ahe-iene. Se poate de asemenea socoti c! sînt
anterioareTebei.
împotriva r!zboiului
Numai Troiei
dup!legendele
aceea vinculegendele
privire laînluptele date de
jurul eroilor argivi
lupt!tori
la Troia.
în lucrarea sa, Alexandru Mitru a trebuit deci s! rezolve dou! probleme
fundamentale, semnalate de noi mai sus : problema cronologiei "i
problema fizionomiei eroilor.
Cronologic, autorul a respectat urm!toarea ordine : Perseu, Heracle,
Tezeu, Dedal "i Icar, Castor "i Polux, Belerofon, Asclepio, Meleagru, Orfeu
"i Euridiee, întemeierea Tebei, Expedi#ia, argonau#ilor, R!zboiul Troiei,
întoarcerea aheilor în Elada, P!#aniile lui Ulise, Aventuroasa c!l!torie a lui
Enea.
294
Date fiind faptele men#ionate mai sus, în leg!tur! cu contaminarea

diferitelor legende, este cu neputin#! de dovedit cu certitudine timpul
precis, "i uneori chiar locul în care au luat na"tere unele legende.
Sînt totu"i anumite legende sau cicluri de legende a c!ror cronologie nu
mai treze"te nici o îndoial! "i asupra lor trebuie îndreptat! aten#ia
criticului. Din acest punct de vedere, autorul a procedat, în general, cît se
poate de ra#ional. Astfel, era firesc s! înceap! cu Perseu, de vreme ce sînt
dovezi destul de conving!toare c! legenda lui a înflorit în epoca
micenian!. De asemenea, toat! lumea savan#ilor care s-a ocupat de
problem! este de acord c! Heracle este unul dintre cei mai vechi eroi ai
grecilor. Tezeu î"i g!se"te "i el locul dup! Heracle, fiind, printr-un
am!nunt,
argonau#ilorpus în leg!tur!
anterior cu troian
r!zboiului Heracle. Este
care, la bine
rîndulplasat! "i urmat
s!u, este expedi#ia
de
întoarcerea eroilor în Elada, de p!#aniile lui Ulise "i de c!l!toria lui Enea.
S-ar p!rea, poate, c! fondarea Tebei "i expedi#ia argonau#ilor sînt a"ezate
prea departe de Tezeu. La aceast! obiec#ie se poate r!spunde foarte u"or
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
c! figurile eroilor cita#i anterior, chiar dac! au unele contingen#e cu fapte
petrecute mai tîrziu - de pild! Heracle este pus "i în leg!tur! cu r!zboiul
troian - legendele lor con#in v!dit elemente ce dovedesc c! ele au fost
pl!m!dite, cel pu#in în embrion, cu mult înainte de r!zboiul troian. Acolo
unde cronologia este sigur! - argonau#i, Troia, Ulise, Enea - autorul a
respectat-o cu scrupulozitate.
în ceea ce prive"te faptele men#ionate, adic! substan#a legendelor înse"i,
este de observat c! au fost alese cele mai importante, "i anume acelea
care ilustreaz! ideea de baz! pe care a urm!rit-o autorul : lupta omului
împotriva elementelor ostile - naturale "i sociale - pentru a-"i dobîndi o
via#! mai bun!, precum "i rezultatul acestei lupte : în!l#area demnit!#ii
omului "i sporirea încrederii în sine "i în puterile sale.
De pild!, în legenda lui Heracle, elementul realist reprezint! lupta omului
înzestrat cu excep#ionale calit!#i fizice "i morale, care se împotrive"te
curajos fiarelor "i mon"trilor : lei, hidre, "erpi, balauri.
Astfel de lupte au trebuit s! fie numeroase în epoca comunei primitive.
Acesta a fost embrionul legendei. Dar mai tîrziu, geno-
295
"urileDeci
ele. s-aula asociat
luptele în
pefratrii, "i fratriile
care trebuiau s! înle triburi, "i au
duc! eroii început fiarelor,
împotriva lupte între
s-
au ad!ugat luptele împotriva "efilor de triburi, apoi de cet!#i. Legenda lui
Heracle s-a amplificat cu noi elemente "i a ap!rut Euristeu. Dar, pe de
alt! parte, se cerea o explica#ie a srcinii puterii excep #ionale a lui Heracle
"i a soartei lui triste. Imagina#ia grecilor a n!scocit mitul cu Zeus "i
Alcmena "i mînia Herei, pentru a se g!si "i izvorul celor dou!sprezece
munci. A venit apoi r!zboiul troian. Heracle a fost dus "i pe acolo "i pus s!
lupte cu regele Laomedon. Apoi, gîndirea filozofic! "i moral! s-a
dezvoltat, iar legenda lui Heracle a fost îmbog!#it! prin întîlnirea cu
Virtutea "i Voluptatea. Ulterior, Roma a devenit o putere mediteranean!.
Heracle, devenit "i el Hercule, a fost purtat pe colina Aventin "i pus s!
lupte cu"i monstrul
ultim! Cacus etc.esen#iale
a ales elementele Alexandru Mitru a divin
- srcinea luat !legenda în faza
a eroului, ei
mînia
Herei, cele dou!sprezece munci, regina Omfala, Deianeira, apoteoza - "i
le-a expus cu talentul s!u preabinecunoscut. Avînd în vedere c! autorul n-
are inten#ia s! fac! un tratat de mitologie "tiin#ific!, g!sim c! procedeul
este cît se poate de în#elept. Dar în afar! de alegerea judicioas! a
materialului expus, autorul a subliniat, în cursul expunerii, acolo unde se
putea face, semnifica#ia legendelor, pe care vrea s-o sugereze cititorilor.
Astfel, în disputa dintre Desfrînare (Voluptate) "i Virtute, citim
urm!toarele replici :
„- $i eu, de"i puternic, a gl!suit Heracle, sînt urgisit de Hera s! fiu sclav
unui rege nevolnic, din Micena. Zeii m-au osîndit, dup! dorin#a Herei. Eu
nu m! tem de soart!
îngrozitoarea-mi crim!, "i f!cut!
nu m-a"
f!r!fi supus,
voie, dar vreauneînfricat
lup-tînd s! isp!"esc
"i
preschimbînd tot r!ul urzit acolo-n sl!vi, în bine pentru oameni... Tu-mi
po#i fi de folos ?
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
- %i-am spus-o, #i-o repet, a gl!suit Virtutea. Urmîndu-m! pe mine ai s! fii
victorios, iar dup! moartea ta numele lui Heracle va fi sl!vit pe veci.
- Mai bine d!ruie"te-#i via#a numai pl!cerii, l-a-mbiat Desfrî-narea. Vei fi
mai mul#umit.
- Eu te a"tept, Heracle, pe drumul gloriei, a spus din nou Virtutea.
La vorbele acestea Heracle a pus mîna pe greaua lui m!ciuc!. S-a-ntors
spre Desfrînare "i i-a rostit cu sil! :
296
- Josnic! Desfrînare, nu m! po#i am!gi !... Am s! m! lupt cu Hera, "i cînd
o voi înfrînge, am s! fiu fericit. Aleg drumul Virtu#ii..."
în acest scurt schimb de replici este exprimat! ideea c!l!uzitoare pe care
caut! s-o ilustreze Alexandru Mitru nu numai în via#a lui Heracle, ci "i în
vie#ile celorlal#i eroi.
Autorul a mai g!sit, în apoteoza lui Heracle, admirabile cuvinte spre a
ar!ta str!lucita înf!ptuire a prezicerilor Virtu#ii. Astfel citim :
„Un car f!cut din aur s-a coborît din cer "i-n el se aflau Hermes, Atena "i
Nike, zei#a biruin#ei. Nike conducea carul. Iar Hermes "i Atena l-au ridicat
îndat! pe erou între ei. L-au purtat spre Olimp.
Acolo însu"i
suferin#e, Zeusle-ndurase
pe care l-a întîmpinat
în via#alasapor#i, "i dup-atîta
Heracle, trud!"i"i-atîtea
s-a-ndu-plecat Hera."
Via#a lui Tezeu a fost scris! "i de Plutarh. Biograful antic avea " în fa#! o
sumedenie de versiuni, adesea contradictorii, pe care le arat!, dealtfel,
despre Tezeu. Comparînd ici "i colo cele expuse de Alexandru Mitru
despre Tezeu cu cele relatate de Plutarh, ne d!m "i mai bine seama de
specificul fiec!reia dintre cele dou! expuneri.
Plutarh, relatînd uciderea lui Perifete de c!tre Tezeu, spune : „$i mai întîi
Theseus a ucis în Epidauria pe Periphetes, care, drept arm! de atac, se
folosea de o m!ciuc!, de aceea era numit «m!-ciuca"ul». Periphetes
pusese mîna pe Theseus "i încerca s!-l opreasc! a merge mai departe,
dar Theseus, luîndu-se la lupt! cu el, l-a ucis. Pl!cîndu-i m!ciuca, a luat-o
"i a f!cut-o
folosit arm!,leului,
de pielea de care s-a arate
ca s! folositcetoat! via#a,animal
puternic a"a cum Heracles
doborîse el, s-a
iar
Theseus ar!ta c! m!ciuca fusese învins! de el, dar cu ea el va fi neînvins"
(Theseus, cap. VIII) .
Iat! "i expunerea autorului român :
„A"a s-a întâmplat, c-abia plecat, Tezeu a fost silit s! lupte c-un fiu al lui
Hefaistos, pe nume Perifete. El oprea to#i drume#ii,
i
Din volumul Plutarh, Vie#i Paralele, Studiu introductiv, traducere, noti#e
istorice "i note de N. I. Barbu, Editura "tiin#ific!, Bucure"ti, 1960.
297
zdrobindu-i cu o ghioag! teribil!, de-aram!, f!cut!-n fier!ria Olimpului de
zeul cel mai
- Ia stai, me"ter, !tat!l
drume#ule s!u. Perifete. Ce te gr!be"ti atîta? Via#a tot #i-
i-a strigat
e sfîr"it! - e"ti doar în mîna mea.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
$i "i-a ridicat ghioaga s! arunce cu ea. Dar Tezeu s-a ferit. Arma a
fulgerat pe lîng! el cu zgomot, a frînt cî#iva copaci "i s-a înfipt în p!mînt,
adînc, la cî#iva stînjeni.
Pîn! ce Perifete s-o poat! ridica, Tezeu n-a pierdut vremea. I-a s!rit de
grumaz...
Perifete, uimit c! un fl!c!u ca el cuteaz! s!-l înfrunte, a dat un r!get
groaznic. S-a trîntit la p!mînt, c!utînd s!-"i afle ghioaga de unde o
zvîrlise. Ins! Tezeu, cu sete, l-a tot împuns cu lancea, pîn! ce l-a r!pus".
Citind cele dou! pasaje, constat!m c! Plutarh expune pe scurt uciderea
lui Perifete, dar st!ruie mai mult asupra am!nuntului c! Tezeu i-a luat
m!ciuca, "i asupra compara#iei cu pielea de leu a lui Heracle. Plutarh,
moralist-istoric, este captivat mai mult de interpretarea decît de
expunerea faptelor cu am!nunte dramatice. Dimpotriv!, Alexandru Mitru
reliefeaz! faptul, îl dramatizeaz!, creînd am!nunte esen#iale pentru
mi"carea dramatic!, pe care nu i le punea la îndemîn! legenda. In acest
fel, subliniaz! ac#iunea eroic!, binef!c!toare pentru oameni, a lui Tezeu,
al!turi de hîda figur! "i îndeletnicire a lui Perifete. $i, ca întotdeauna, "i în
acest caz, pregnan#a dramatic! a unui fapt ilustreaz!, mai luminos decît
expunerea
In al doileaabstract!, ideea
rînd, avînd moral! cititorii
în vedere pe carec!rora
vrea s-o
seexprime.
adreseaz!, autorul a
eliminat, în expunere, orice contradic#ie cu privire la legende, în felul
urm!tor : „Dar se spune c! Theseus n-a luat localitatea Eleusis cînd s-a
dus prima oar! la Atena, ci mai în urm!... Astfel de "tiri, care se bat cap
în cap, se spun în aceast! privin#!" (Plutarh, Theseu, cap. X). Faptul, a"a
cum este expus la autorul român, ajut! la concentrarea aten#iei asupra
dramatismului "i semnifica#iei morale a activit!#ii diferi#ilor eroi.
$i dac! #inem seama c! ideea de baz!, pe care a urm!rit s-o pun! în
lumin! neîncetat autorul, este aceea a biruin#ei omului cînd este
perseverent, chiar împotriva hot!rîrii zeilor, atunci dramatizarea srcinal !
a fabula#iei d! adesea o zguduitoare for#! ideii morale, iar ideea moral!
vine "i transfigureaz! dramatismul care,
298
f!r! sens, ar fi de-a dreptul descurajator, pesimist, ira#ional. Chiar sfîr"itul
tragic al unui erou - de pild! Heracle - este nimbat de aureola biruin#ei.
Autorul a avut buna inspira#ie de a însera în volum "i legenda lui Enea "i,
în acest fel, de a releva înc! o dat!, în lumin!, triumful eforturilor
biruitoare, amintind "i de întemeierea Romei.
înserarea legendei lui Enea este cît se poate de binevenit! din mai multe
puncte de vedere. Un punct de vedere este acela al evit!rii de a r!mîne
necunoscut! publicului cititor, c!ruia se adreseaz! cartea, una dintre cele
mai interesante figuri de erou antic. Dar mai exist! "i punctul de vedere
istoric al însemn!t!#ii pe care o acordau romanii leg!turilor înrudirii lor cu
zeii, prin Afro-dita,
întemeiat mama
ginta Iuliilor, dinluicare
Enea,
au alf!cut
c!ruiparte
fiu, Iulus
Cezarsau Ascaniu, în
"i August. a
c!l!toria legendar! a lui Enea, de la Troia pîn! în Italia, se reflect! drumul
pe care l-au parcurs influen#ele de civiliza#ie "i cultur! exercitate de greci
asupra romanilor. Romanii au cucerit Grecia, dar, a"a cum se spunea
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
chiar în antichitate, sub o form! mai vag!, cultura greac! i-a cucerit pe
romani, "i, sub influen#a acestei culturi, romanii "i-au putut realiza
crea#iile materiale "i culturale, care poart! caracteristicile geniului lor
propriu. Autorul a procedat deci foarte potrivit cînd a vorbit "i despre
Enea, c!ci, în realitate, mitologia greac! n-a exercitat influen#e numai
asupra culturii "i literaturii grece"ti, ci influen#a ei a fost profund! "i la
Roma.
Procedînd în acest fel, autorul expune legendele, de la Perseu la Enea, cu
privire la cincisprezece eroi. El a avut prilejul s! ilustreze din bel"ug ideea
central! ar!tat! mai sus "i, în acela"i timp, în expunerea legendelor, dar
mai ales în note, s! dea "i unele am!nunte asupra realit!#ilor sociale "i
politice care au condi#ionat înflorirea acestor legende. Civiliza#ia
micenian!, basileii ahei, "efii triburilor antice, sînt, rînd pe rînd, evoca#i în
note "i, în acest fel, pe lîng! încîntarea, plin! de în#eles moral, pe care o
simte cititorul, aten#ia este dus! "i spre realit!#ile istorice, dînd astfel
mitului "i legendei suportul realit!#ii, iar realit!#ii haina fermec!toare a
basmului.
Stilul este "i în aceast! parte a c!r#ii cît se poate de bine potrivit cu
con#inutul. bine
pregnante, Cuvintele
alese,sînt parc! luate
evitîndu-se din lumea
arhaismele, basmului
dar ne-f : expresive,
!cînduse abuz nici
de neologisme.
299
Iat! un exemplu edificator : „Da-ndat! a început n!vala de ape reci "i
înspumate peste cor!biile troiene "i vuietul s-a înte#it". Cuvintele
„n!val!", „a începe", „ape", „reci", „înspumate" n-au nimic extraordinar, "i
totu"i, din îmbinarea lor, autorul a izbutit s! exprime plastic "i poetic
ideea.
Fraza este adesea mijlocie, "i predomin!, s-ar putea spune, propozi#ia "i
fraza de dou! propozi#ii "i, îndeosebi, dialogul, ceea ce confer! expunerii
relief, for#!, dramatism, patos.
Nu trebuie
proza uitat
ritmat!, îns!de"i
care, c! se
ceea ce d! destul
întîlne"te un deosebit
de des,farmec expuneriitotu"i
nu transform! este
textul într-o în"iruire de versuri. De pild! : „Femeile plîngeau în hohot
lîng! palatul lui Egeu. Iar! b!rba#ii, cu mîhnire, c!tau spre ele "i t!ceau".
Ideile sînt exprimate în proz! ritmat!. Dar, mai departe, autorul continu!
: „$i regele, plin de durere, i-a povestit c!, mai demult, venise la Atena
fiul regelui Minos de la Creta - ca s! ia parte la concursuri". A"adar, ritmul
este întrebuin#at de autor numai acolo unde se cer accentuate dramatic
anumite situa#ii.
Rezumînd cele ar!tate cu privire la cea de-a doua parte a lucr!rii, putem
afirma c! :
1. Autorul a ales cele mai interesante figuri de eroi, spre a le expune via#a
legendar!.
2. Cronologia este în conformitate cu ipotezele cele mai plauzibile.
3. A"a cum în „Legendele zeilor" s-a dat o deosebit! aten#ie figurii lui
Prometeu, tot a"a în „Legendele eroilor" s-a aruncat o lumin! deosebit!
asupra lui Heracle.
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
4. Ideea c!l!uzitoare în expunere a fost aceea care a stat la baza
pl!smuirii acestor legende, "i anume c!, luptînd cu dîrzenie "i curaj
neistovit, oamenii pot triumfa asupra tuturor obstacolelor "i chiar asupra
voin#ei zeilor.
5. Dramatizarea ac#iunii, l!rgirea "i îmbog!#irea srcinal ! a fabula#iei,
dialogul, vocabularul, ritmul confer! o vioiciune "i pregnan#! poetic! de
primul ordin.
6. Notele vin s! l!mureasc!, prin explica#ii "tiin#ifice, multe din
ciud!#eniile miturilor. Este unul din meritele de seam! ale acestei lucr!ri.
în felul acesta nara#ia este înso#it! de explica#ia ra#ional! a pl!smuirilor
fanteziei.
300
7. Ca "i „Legendele zeilor", „Legendele eroilor" contribuie la îmbog!#irea
cuno"tin#elor "i la educa#ia tinerei genera#ii, punîndu-i în fa#! modele de
lupt! dîrz!, create de antici, în care, pornind de la realit!#i certe, se
formuleaz! n!zuin#e spre mai bine "i spre mai frumos.
Din cele expuse, se vede limpede c! autorul „Legendelor Olimpu-lui" n-a
precupe#it nici un efort spre a da o dezlegare cît mai judicioas!
problemelor fiindc!
„mitologie", pe care le ridica
„Legendele alc!tuirea
Olimpului" acestei mitologii.
nu constituie, Zicem
în fond, altceva
decît o mitologie, dar o mitologie scris! într-o form! literar! vie, plastic!
prin pregnan#a "i culoarea termenilor "i epitetelor, sprinten! prin
muzicalitatea ritmului frazei.
Prin toate aceste calit!#i, cartea de fa#! este una dintre cele mai izbutite
scrise la noi în acest gen, dac! nu cea mai izbutit!.
Prof. Dr. docent NICOLAE I. BARBU
LEGENDE LA ILUSTRA%II
pag. Pag.
pag.
pag.
pag- pag.
35 pag.doboar! leul din Nemeea. (Tav! de argint teca na#ional! din
Heracle
Paris.)
Biblio-
61 - Heracle (numit Farnese) - oper! a lui Glicon din Atena, sec. al H-lea
î.e.n. - este înf!#i"at dup! împlinirea celor 12 munci, statua reprezentînd
idealul de for#! al celor vechi.
81 - Lupta lui Tezeu cu sîngerosul minotaur. (Pictur! pe o cup! antic!.)
99 - Me"terul Dedal ajutat de fiul s!u Icar, f!cîndu-"i aripi pentru
zbor. (Basorelief din sec. al II-lea î.e.n.) 117
129
167
Belerofon
Hipocrene.l!sîndu-"i
(Basoreliefînaripatul
din sec. s!u cal, Pegas,
al II-lea î.e.n.). s! soarb! ap! de la izvorul
Grup statuar antic, înf!#ii"îndu-l pe Asclepio al!turi de fiica sa Higeea.
Argonau#ii preg!ti#i de plecare, dup! popasul în insula Lemnos, în rîndul
de sus se v!d zei#a Atena, Iason "i Heracle. (Vas cu figuri ro"ii din
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Orvieto, pictat în stilul marelui artist Po-lignote, de la mijlocul sec. al V-
lea î.e.n.)
pag. 213 (sus) - Ahile, ie"ind din rîndul fetelor regelui Licomede, înte care
se ascunsese, m!rturise"te cine este, luînd armele aduse de Ulise "i
strigînd c! este gata s! ia parte la r!zboiul troian, (Basorelief pe asa-
numitul „sarcofag al lui Ahile".)
213 (jos) - în fier!ria sa din Olimp, zeul Hefaistos, ajutat de ciclopi,
f!ure"te armele lui Ahile. De-o parte "i de alta se v!d zei#ele Hera "i
Atena. (Basorelief din sec. al II-lea î.e.n.)
257 - Euricleea, sp!lîndu-l pe picioare, îl recunoa"te pe Ulise dup! o
cicatrice din tinere#e. (Vas elin pictat.)
277 - împ!rat roman aducînd jertfe zeului olimpian Apolo. Dup; '' unele
p!reri, împ!ratul ar fi însu"i Traian. (Basorelief antic
302
pag.
Pag.
pag.
CUPRINS
EROII
t
Perseu............... 5
Heracle............. 24
Tezeu............... 68
Dedal "i Icar C............ 92
Castor "i Polux . . .......... 103
Belerofon.............. 113
Asclepio............... 123
Meleagru.............. 133
Orfeu "i Euridice........... 143
întemeierea Tebei............. 152
Expedi#iatroian..............
R!zboiul argonau#ilor..........
190 162
întoarcerea aheilor în Elada......... 232
P!#aniile lui Ulise Y........... 243
Aventuroasa c!l!torie a lui Enea........ 264
Studiu de Prof. Dr. docent NICOLAE I. BARBV .... 284
BIBUQTl :
"LUCIA : B
«SEC%I
NR, Inventa:
Lector : DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor : AURICA IORDACHE
Bun de tipar 1.III.1983
Ap!rut 1983 anterioare 1978. Coli de tipar 19
Data edi#iilor
Comanda nr. 20 664
Combinatul poligrafic „Casa Scînteii",
Pia#a Scînteii nr. 1, Bucure"ti,
Legendele Olimpului
de Alexandru Mitru
Republica Socialist! România

Legendele Olimpului - Volumul 2 - Eroii - Alexandru Mitru PDF

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legendele Olimpului - Volumul 2 - Eroii - Alexandru Mitru PDF

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Editura Ion Creang! 1983

Acrisiu descoper! crima

duri de marmur!, în fundul m!rii. S! pustiasc!-ntreaga #ar!, "i-n acest fel

La oracolul din Delfi

- Olimpul clocote"te de ur! "i mînie c! m-ai eliberat, a mai spus

:desp!r#irii, ce drum urma s-apuce, ca s! ajung! grabnic în #ara hesperid!

oHeracle, vrînd pe-aceast!

dioase, preaginga"ele muze, dup! ce d!n#uiau pe verzile coline de-aici,

In timpul nop#ii urm!toare fata s-a zbuciumat întruna... Dorin#a ei cea

Menelau porne"te sprecupatrie,

•oper!, creat! de Shakespeare, numit! „Hamlet". La fel, tinârul prin#

-Enea i-a ceri

ozei#ei din spuma

Date fiind faptele men#ionate mai sus, în leg!tur! cu contaminarea

S-ar putea să vă placă și