Tema: Dinamica numerică și mișcarea naturală a

populației. Politici demografice. Mobilitatea teritorială a

populației: factori de mobilitate, tipizare, importanță.
 Termeni cheie:
■ Dinamica populației: totalitatea modificărilor care intervin în numărul, structura și repartizarea populației,
raportate la anumite intervale.
■ Natalitate: numărul celor născuți vii într-un anumit interval de timp (un an), calculat la 1000 de locuitori
■ Mortalitate: numărul celor decedați într-un interval de timp (un an), calculat la 1000 de locuitor
■ Mortalitate infantilă: numărul de decese ale copiilor sub 1 an la 1000 de născuți vii exprimat în promile (‰)
■ Notă: indicatorii natalității și cei ai mortalității se exprimă atât în persoane la 1000 de locuitori, cât și în
promile ‰
■ Bilanț natural: diferența dintre natalitate și mortalitate. Când bilanțul natural este pozitiv, adică natalitatea
depășește mortalitatea, fenomenul se numește spor natural, iar când bilanțul este negativ, el poartă denumirea
de deficit natural.
■ Explozie demografică: creșterea numerică accentuată a populației, ca urmare a scăderii bruște a mortalității și
a menținerii natalității la nivel ridicat.
■ Politică demografică: ansamblu de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale și
educaționale, adoptate de un stat cu scopul de a stimula sau de a reține creșterea numărului populației.
■ Criză demografică: micșorarea populației țării sau a regiunii în urma reproducerii nule ce conduce la o
descreștere totală a populației.
 Cauzele exploziei demografice
Scăderea
considerabilă a
mortalității
Ameliorarea
nivelului și
condițiilor de trai
Păstrarea
Natalității
înalte
Îmbunătățirea
Asistenței
medicale
Lichidarea
multor
epidemii
 Tipuri de reproducere a populației
■ Reproducerea populației: reprezintă totalitatea indicatorilor natalității, mortalității și creșterii
naturale, care asigură reînoirea neîntreruptă a omenirii și schimbul de generații
■ Tipul tradițional de
reproducere a populației
■ Natalitate înaltă și foarte înaltă
■ Mortalitate înaltă, dar în descreștere
■ Ritmuri înalte de creștere a
populației (bilanț natural pozitiv)
Anume în țările cu acest tip de reproducere a populației s-a
manifestat explozia demografică din deceniul șapte al sec.
al XX-lea. La acest tip se referă majoritatea țărilor din
Africa, Asia și America Latină, înregistrând un bilanț
natural de 1,1-2,5%. însă în așa state ca Mali, Ciad, Niger,
Uganda, R. D. Congo, Zambia rata creșterii anuale a
populației depășește 3% (creștere explozivă). Ele fac parte
din grupa celor mai slab dezvoltate state, unde ramura
principală a economiei este agricultura.
■ Tipul modern de
reproducere a populației
■ Natalitate scăzută
■ Mortalitate scăzută
■ Spor lent al populaiei
se evidențiază 3 subgrupe.
prima subgrupă:statele cu rata medie a creșterii anuale de 0,5-1%
(5-10 oameni la 1 000 de locuitori, sau 5-10%o). Ex.: S.U.A.,
China, Australia, Islanda, Irlanda, Noua Zeelandă, R. Africa de Sud,
Armenia, Cipru, Singapore.
a doua subgrupă se referă statele cu un bilanț natural „nul” sau
aproape de zero (Cehia, Polonia, Grecia, Monaco, Austria etc.), ce
nu asigură o reproducere sporită a populației.
a treia subgrupă - țărilcu bilanț natural negativ (deficit natural),
adică în ele mortalitatea depășește natalitatea, numărul locuitorilor
doar descrește (depopulare sau criză demografică), (Rusia,
Ucraina, România, Ungaria, Bulgaria, R.F. Germană, Belarus,
Serbia, Letonia, Lituania, Estonia, Italia etc.)au o reproducere
naturală negativă. O situație similară se atestă și în Japonia (Asia).
Tranziție demografică: procesul de schimbări consecutive ale natalității,
mortalității și sporului natural al populației pe măsura dezvoltării
socialeconomice a țării.
■ Așadar, în prezent pe globul pământesc s-au format două tipuri de reproducere a populației - în țările
în curs de dezvoltare și în cele dezvoltate.
■ între aceste două tipuri se identifică câteva tipuri de tranziție.
■ Ele se caracterizează prin valori medii ale natalității, mortalitate joasă și creștere moderată a
populației.
■ La baza trecerii reproducerii populației de la un tip la altul se află schimbările social-economice din
societate.
■ Țările ce aparțin acestor tipuri de reproducere se deosebesc între ele și după speranța de viață la
naștere.
■ în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare din Asia și în multe state din America Latină speranța de
viață la naștere este de 68 de ani;
■ în țările din Africa este de circa 56 de ani;
■ în cele mai slab dezvoltate - sub 50 de ani;
■ în țările dezvoltate ea constituie la femei 80 de ani, iar la bărbați - peste 75 de ani
 Direcții de promovare a politicii demografice
■ Măsuri întreprinse
■ Țările ce urmăresc scopul
de a stimula (crește)
natalitatea
-alocările financiare pentru fiecare nou-născut;
- acordarea diferitor înlesniri mamelor cu copii
mici:
- asigurarea cu creșe, grădinițe și locuințe;
- păstrarea locului de muncă și a salariului pe
un anumit timp;
- acordarea drepturilor prioritare mamei și
copiilor în caz de destrămare a familiei;
- interzicerea avorturilor etc.
O astfel de politică demografică
promovează Franța, Japonia, Germania,
Danemarca, Belgia, Olanda, țările scandinave
etc.
■ Țările ce urmăresc scopul
de a reține creșterea
numărului populației
-sporirea impozitelor pentru fiecare al treilea ori al doilea copil nou-
născut;
- lipsirea familiilor cu mai mulți copii de orice înlesniri și ajutoare
materiale;
- lipsirea de locuri pentru micuți în instituțiile preșcolare, iar în unele
cazuri și interzicerea continuării studiilor la instituțiile de învățământ
mediu de specialitate și superior;
- este reglementată prin lege vârsta de înregistrare a căsătoriilor, ea
fiind,mai mare decât în țările înalt dezvoltate.
- Lozinca răspândită în aceste state este: „o familie - un copil”. O
atare politică demografică a desfășurat China până la începutul
deceniului doi al sec. al XXI-lea. Astfel țara a trecut de la tipul
tradițional la tipul modern de reproducere a populației.
Politica de reținere a creșterii populației este promovată, de India,
Bangladesh, Indonezia, Sri Lanka, Pakistan, unele state din Africa
etc.
■ în multe țări (India, Pakistan, Bangladesh, statele arabe din Asia
de Sud- Vest) o influență mare au religiile (hindusă,
musulmană), care stimulează familiile cu multi copii. Un rol
important revine tradițiilor și obiceiurilor păstrate pe parcursul
mai multor secole.
■ Așadar, societatea umană a depășit explozia demografică, se
întreprind măsuri pentru a reține și a stabiliza creșterea
numărului populației.
■ Totodată, numărul populației continuă să crească. Astfel, în
anul 2012 populația Glo­bului a constituit 7 057 mlrd. locuitori.
 Mobilitatea teritorială a populației: factori de
mobilitate, tipizare, importanță
- Mobilitatea teritorială a
populație reprezintă toate
transformările care au loc în
numărul locuitorilor unui anumit
teritoriu, datorită deplasăriilor (cu
sau fără schimbarea domiciliului
stabil).
- Mobilitatea teritorială a
populaţiei este o componentă
importantă a dinamicii populaţiei,
fiind un factor al creşterii sau
descreşterii numerice a populaţiei,
iar sporul migratoriu este
complementar sporului natural.
 Termeni cheie:
■ Migrație - proces prin care persoanele își schimbă locul de reședință în mod definitiv
sau temporar (de la cuvântul latin migratio - deplasare).
■ Emigrație - plecarea oamenilor din țara în care au trăit; persoanele plecate sunt
numite emigranți.
■ Imigrație - venirea oamenilor din țara în care au trăit pentru a se sta­bili cu traiul într-
o altă țară; persoanele stabilite aici se numesc imigranți.
■ Cart - serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave,
de membrii echipa­jului.
■ Bilanț (sold) migratoriu al populației - diferența dintre numărul imigranților și cel al
emigranților exprimată în valori relative, calculată pentru un an sau pentru o perioadă
determinată de timp. El poate avea valoare pozitivă ori negativă.
■ Exod de intelecte - formă a migrației internaționale, constând în migrația oamenilor
de știință și a lucrătorilor de înaltă calificare, de obicei, din țările în curs de dezvoltare
spre țările dezvoltate.
 Principalii factori care influenţează mobilitatea teritorială a populaţiei sunt:

■ Factori economici (dezvoltarea economică a unei regiuni atrage populaţia, oferind

locuri de muncă, spre deosebire de regiunile slab dezvoltate, din care populaţia
emigrează);
■ Factori politici ( de exemplu emigrările masive de populaţie înainte de 1990 din
ţările “blocului comunist” spre statele democrate din Europa Occidentală, S.U.A.);
■ Factori religioşi (de exemplu, deplasarea a peste 6 milioane de persoane între India
– cu religie hindusă şi Pakistan – cu religie musulmană/islamică, după retragerea
administraţiei britanice);
■ Factori naturali (condiţiile climatice vitrege, relieful inaccesibil, sărăcia resurselor
de apă, solurile de slabă fertilitate, catastrofele naturale – erupţii vulcanice,
cutremure, au determinat dintotdeauna deplasări ale populaţiei);
■ Cauze turistice, care se estimează că atrag anual peste 10% din populaţia Terrei.
■ Mobilitatea teritorială a populaţiei a fost şi este o consecinţă a inegalităţilor
existente, în plan regional sau la nivel mondial, în ceea ce priveşte distribuţia
populaţiei, pe de o parte, şi cea a resurselor naturale, pe de altă parte.
■ În raport de evoluţia indicatorilor mişcării naturale a populaţiei (natalitatea şi
mortalitatea), s-au conturat trei perioade:
■ perioada tradiţională – caracterizată prin rate ridicate ale natalității şi ale mortalității şi
un bilanţ natural foarte scăzut;
■ perioada de tranziţie – când mortalitatea a scăzut, natalitatea s-a menţinut ridicată şi
s-a produs “explozia demografică”;
■ perioada modernă – caracterizată prin rate reduse ale natalității şi mortalității şi o
creştere numerică a populaţiei foarte redusă, nulă sau negativă.
■ Aceste deplasari sunt de doua feluri: 
■    A.  Deplasari de populatii in timpuri istorice
■    B.  Deplasari actuale ale populatie
 Deplasări actuale ale populație
■ 1. interne;
■ 2. internaționale;
1. Deplasările interne sunt :                                                      
■ a. Deplasările zilnice: iau forma navetismului și sunt generalizate în țările cu economii
dinamice, rolul   mijloacelor rapide de transport fiind esențial.      
■ b. Deplasările sezoniere: - pot fi legate de anumite activități economice sau de turismul
intern.    
■ c. Deplasări definitive: - presupun schimbarea domiciliului, dar tot în interiorul aceleași
țări.
■ - cauze: - aridizarea unor regiuni;
■               - hazarde naturale;
■               - apariția unor activități: - miniere;
                                - industriale; 
                            - agricole;
■ 2. Deplasările internaționale sunt: 
■ a. Deplasările din cauze economice:
■ - sunt cele mai importante;
■ - se manifestă sub cele mai variate forme;
■ Cauze economice ale deplasărilor internaționale:
■ - țările foarte sărace, cu o mare creștere demografică, nu pot oferi propriei populații
locuri de muncă
■ - țările în curs de dezvoltare cu deficit demografic care își dezvoltă activități economice
noi, caută să angajeze temporar persoane din alte țări; (exemple: Libia, Arabia Saudită)
■ - țările dezvoltate cu o populație rară dar resurse bogate atrag numeroase persoane;
(exemple: Canada, Australia)

Migrații internaționale au avut loc întotdeauna, însă ele au ajuns la apogeu în a doua jumătate a sec. al XIX-
lea - începutul sec. al XX-lea. Fluxul principal de emigrări era orientat din Europa spre America de Nord și
de Sud, Australia, Noua Zeelandă. între anii 1815-1915 circa 40 min. de europeni s-au îndreptat spre S.U.A,
Canada, America Latină, Australia, Africa de Sud ș.a., iar peste 10 min. de chinezi au emigrat spre Malaysia,
Singapore, Indonezia, Thailanda, Vietnam etc.
■ Prinipalele fluxuri internaționale sunt:
■ - fluxuri „Sud – Sud”:deplasari din tarile mai putin dezvoltate spre cele care au un deficit demografic;
Exemple: din: Mali - Sierra Leone
■   Burkina Faso – Cote D’Ivoire
■   Niger – Nigeria 
■   Angola – Rep. Dem. Congo
■   Botswana – Rep. Africa de Sud
■   Mozambic – Tanzania
■   Etiopia – Sudan
■   Algeria, Egipt, Ciad – Libia
■   Egipt,Sudan,Yemen,India,Pakistan,Afghanistan – Arabia Saudita
■   Pakistan - Iran
■   Peru, Columbia – Venezuela
■   Brazilia, Uruguay, Paraguay – Argentina
■ - fluxuri „Sud – Nord”:deplasari intre tarile subdezvoltate si cele dezvoltate;
■ Exemple: din:  Filipine, Vietnam, Mexic, Peru, El Salvador – S.U.A. si Canada
■ Filipine, Vietnam – Australia
■ Bangladesh, Afghanistan, Siria, Algeria, Maroc, Argentina, Chile,  Mexic – Italia, Franta, Germania, Austria si
Suedia;
■ b. Deplasările în interes turistic:
■ - depășesc anual 10 % din populatia planetei
■ c. Deplasările  religioase (între India și Pakistan, peste 6 milioane de persoane)
     * etnice (Africa Centrală, Serbia, Muntenegru)
     * ideologice (din fostele țări socialiste spre Europa de Vest și S.U.A.)

■ Exodul rural: În cadrul migraţiilor internaţionale, o problemă deosebită, în ultimii

ani, o ridică stabilirea unor specialişti de înaltă calificare din ţări slab dezvoltate sau în
curs de dezvoltare, în cadrul unor ţări dezvoltate (fenomenul denumit “exodul
creierelor” = “brain drain”).
- datorat saracirii regiunilor agricole si rurale
 Consecințele migrațiilor
■ Migrațiile au influențat direct asupra structurii naționale, pe rase, lingvistice a diferitor țări și
regiuni. (De exemplu, structura multinațională a S.U.A)
■ Migrațiile au influențat asupra formării națiunii canadiene bilingve (engleză și franceză),
răspândirii limbilor spaniolă și portugheză în țările din America Latină
■ Migrațiile forțate ale negrilor în sec. al XVIII-lea, din Africa în America de Nord și de Sud, în
scopul folosirii lor ca sclavi în gospodăriile feudale de plantații, au contribuit la apariția și
răspândirea noilor grupe rasiale (mulatri, metiși, zambos), care în unele state din America Latină
în prezent constituie majoritatea populației.
■ In a doua jumătate a sec. al XX-lea, pe lângă migrațiile internaționale ale muncitorilor de calificare
obișnuită sau joasă, au luat amploare și migrațiile specialiștilor de înaltă calificare (savanți, ingineri,
medici etc.), care au căpătat denumirea de „exod de intelecte”. Inițial se atestă exodul specialiștilor
din țările dezvoltate europene spre S.U.A. și Canada, apoi din țările în curs de dezvoltare spre țările
înalt dezvoltate, iar în prezent din țările postsocialiste și din C.S.I. E de menționat faptul că aceste
migrații au consecințe grave pentru țările slab dezvoltate, îndepărtând implementarea
realizărilor revoluției științifico-tehnice în economia lor.