www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • cichirdan@yahoo.

com
Bilunar de
informaţie
culturală

34

Anul III • Nr. 36 - 37 • august 2010 • editat de INTOL PRESS - ECOSTAR 21 • ISSN 1844 - 2358

ZILELE IMNULUI NAŢIONAL

REPERE ISTORICE CU PRIVIRE LA
IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR
Ilie GORJAN
Apelul moldovenilor la 1848, Mama lui Ştefan
cel Mare, Unsprezece cireşar, precum şi marşul
aceluia din artiştii care ar elabora imnul cel mai
bun.”
Juriul, compus din Al. Flechtenmacher,
Dimitrie G. Florescu, Ludwig Anton West,
Alexandru Berdescu, Johann Andreas
Wachmann, Grigore Bengescu şi col. Manu,
precum şi Comisia literară a imnului constituită
din D.Bolintineanu, G. Sion, Gh. Reteanu,

D e-a lungul existenţei sale, poporul român

şi-a alăturat trăirilor sale sentimentale
diferite cântece, cele mai mobilizatoare care
intitulat În numele Guvernului scris de Pascu
Purcărea, unter ofiţer în muzica militară, se
înscriu printre
Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu şi
Ioan G. Massin au recomandat la 22 ianuarie 1862
Ministerului de
însoţeau sentimentele patriotice fiind denumite numeroasele Război următoarele
imnuri, termen ce provine din greaca veche, preocupări ale compoziţii:
desemnând cântecele solemne prin care se vremii de alcătuire a -Marş triumfal
preamăreau zeii şi eroii legendari. unui imn naţional. spre primirea
Se poate vorbi despre o primă încercare În 1860, Al. steagului Măriei Sale
de imn în timpul Revoluţiei din 1821 când poezia I. Cuza a ordonat P r i n ţ u l
Mugur-mugurel ,pusă pe muzică, a avut o largă organizarea unui Domnitor,compus de
circulaţie cu semnificaţia unui imn. În 1842 la concurs pentru Eduard Hlubs, capel-
Iaşi, Constantin Negruzzi a scris, cu prilejul zilei compunerea unui m a i s t r u l
domnitorului Mihail Sturdza, un imn pus pe imn naţional. În Regimentului al 2-lea
melodia capelmaistrului Herffner. Peste un an, vederea executării de Linie;
italianul Lago Massini a compus Imn Naţional ordinului, ministrul de război, generalul I. -Zorile cu rugăciunea, compus de Iosif
despre sosirea Măriei Sale pentru omagierea Florescu a dat următorul ordin de zi : având în Islavici, capelmaistrul Regimentului al 5-lea de
domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe vedere că imnurile ce se cântă la primirea şefilor Linie;
Bibescu. La începutul anului 1848, cu prilejul sunt străine şi diferează de la corpuri la corpuri, -Marşul destinat la primirea oricărui şef în
vizitei domnitorului Gheorghe Bibescu la având în vedere necesitatea ce este de a avea în drept, compus de Pascu Purcărea.
Craiova, se intonează o melodie creată de E. asemenea ocazii un imn naţional, am hotărât cele Întrucât niciuna
Schilieder, având rol de imn naţional. ce urmează: dintre aceste piese nu a
În acelaşi an 1848, s-a creat un imn -se acordă un pre- fost declarată imn
naţional de către postelnicul Ghe. Asachi pus pe miu de 100 de gal- naţional, la scurtă vreme
muzica lui Alexandru Flechtenmacher. Anul beni celui ce va s-a organizat un nou
revoluţionar 1848 a declanşat o adevărată compune un concurs câştigat de cân-
emulaţie de creare a unor imnuri şi cântece patri- asemenea imn; tecul pe versurile lui
otice cu un impact puternic asupra maselor de -toţi concurenţii Gheorghe Sion, versuri
participanţi la revoluţie. Despre muzica din acea vor trimite până la 31 devenite primul text
perioadă, George Bariţiu spunea: „ Cine nu ştie, d e c e m b r i e oficial al imnului
sau mai bine nu cunoaşte, că muzica este aceea compunerile României. Conţinutul
care deşteaptă în piepturile noastre sentimentele d u m n e a l o r acestui imn era următorul:
cele mai zvăpăiate, presimţirile, nădejdile, subsemnate şi sigilate „După secoli de-amorţire/
durerile şi bucuriile noastre!”Acum s-a născut la Ministerul de Resbel unde ecsaminându-se se România a-nviat. Două ţări într-o unire/ Viaţa lor
celebrul cântec Marşul lui Iancu la iniţiativa lui va hotărî premiantul. au proclamat,/ Pe români însufleţeşte/ Cu al
Bălcescu, cel care a preluat o poezie dedicată de Ordinul a fost repetat în 1861 sub forma patriei amor,/ Şi cu scutu-ţi întăreşte/ Al lor tron
Costache Negruzzi lui Dragoş-Vodă, unei înştiinţări cu şi domnitor./România cu
întemeietorul statului Moldova, şi a pus-o pe următorul conţinut: mândrie/Astăzi vine a
muzica lui Rossini, după o adaptare „Domnul ministru striga:Laudă, mărire ţie!/
corespunzătoare a textului. Acest marş s-a cântat de resbel, în dorinţa Doamne, asta-i fapta ta!”
cu mare entuziasm la Marea adunare de la Blaj la de a da o satisfacţie Cu toate acestea, în
3 Mai 1848, pe Câmpia libertăţii unde s-au rostit orgoliului naţional, continuare s-a folosit ca imn
celebrele cuvinte vrem să ne unim cu ţara. ca să nu se mai naţional, fără text, melodia lui
Anul revoluţionar, 1848, i-a oferit posibil- cânte imnuri străine Eduard Hlubs, clasată pe locul
itatea marelui poet V. Alexandri să compună Hora la reuniuni şi alte I, până în 1881, când România
Ardealului ce va sta la baza Horei Unirii de mai ocazii, a luat s-a transformat în regat şi când
târziu, iar din colaborarea lui Andrei Mureşanu cu dispoziţii pentru V. Alexandri a creat pe această
Anton Pann a rezultat marseillesa românească, şi elaborarea unui melodie Imnul Regal Român.
anume cântecul de mare simţire şi vibraţie imn naţional, pub- Acesta a fost Imnul Naţional al
patriotică, Deşteaptă-te, române, intonat pentru licând prin României până la 30 decem-
prima oară în Ţara Românească la 29 Iulie 1848 Monitorul Oastei brie 1947, când s-a proclamat
în parcul Zăvoi din Rm Vâlcea. Creaţiile lui nr. 38 din anul Republica Populară Română.
Alexandru Flechtenmacher, Sfânta zi de libertate, expirat, un premiu
continuare în pag.8
2 Cultura Vâlceană
Itinerar cultural
ISTORIA
ANTEDECEMBRISTĂ A
ROMÂNIEI A FIXAT „LUPTA
DE LA POSADA 1330” ÎN
JUDEŢUL VÂLCEA
Mozaicul de pe
frontispiciul
Arhivelor Naţionale
Filiala Vâlcea
executat în 1982 şi
având ca subiect
Lupta de la Posada
1330 este
document grăitor
asupra locaţiei,
judeţul Vâlcea, unde
s-a presupus că a
avut loc cumplita bătălie finală a războiului
dus în 1330 de Carol Robert de Anjou împotri-
va lui Basarab I, primul mare principe voevod
al Valahiei care-şi întindea graniţele de la
Severin şi până pe teritoriul Basarabiei de sud
(numită Basarabia după numele său); şi care
faţă de Valahia (probabil, în acele vremuri, tot
Basarabia) avea să devină monedă de schimb
între principatele române şi marile puteri, de
atunci, şi până astăzi...Să vedem cât va mai fi
la fel!
Să construeşti un asemenea mozaic
(dimensional şi calitativ) în 1982 a fost un fapt
de mare curaj politic, dar şi artistic, şi care iată,
acum, Râmnicul se poate mândri cu o lucrare
monumentală tot atât de celebră cât şi bătălia
care a dus la creerea documentului aflat la
Viena-celebra „cronică pictată”...Două mari
obiective au fost finalizate aproximativ în
acelaşi timp: Arhivele statului şi Întreprinderea
„Hervil” (amândouă cu implicaţii
internaţionale deosebite şi, fiecare în domeniul
său, transformând Râmnicul într-o adevărată
capitală! Capitală a tehnologiei şi hidraulicii şi
capitală a documentului vechi...
Sâmbătă, 31 iulie 2010, ora
22.00, NOAPTEA ALBĂ A
RÂMNICULUI
• Concert de arii şi canţonete, susţinut de
soprana Camelia Clavac, acompaniată de
formaţia semisimfonică „Primavera”
• Muzică, dans, costume, prezentate de
reprezentantele Asociaţiei Femeilor Africane
din Marea Britanie
Locaţia: zona Muzeul de Istorie –
Biblioteca Judeţeană Vâlcea
VASILE MILITARU
Mihai POPA
(…) Dorim să punem în lumină adevăratul om
Vasile Militaru prin poezia sa, corectând
neavenita apreciere a lui G. Călinescu ce nu
vedea în el decât "...autorul unor
fabule triviale... de un succes
extraordinar".
(...) Debuteaza cu versuri in
revista ,,Literatura si arta
romana’’ la varsta de 15 ani.
Primul volum de versuri ,,Strop
de roua’’ aparand in anul 1919.
Fiind remarcat de mai multi
oameni de cultura ca Barbu
un
Stefanescu Delavrancea,
Alexandru Vlahuta si Duliu
Zamfirescu (acesta din urma
fiind chiar mandru de
descoperirea noului talent)
incepe sa publice in ziarul
,,Universul’’ intre anii 1927-1930.Devine cunos-
cut si printr-o serie de fabule publicate in revis-
tele ,,Drum nou’’ si ,,Porunca vremii’’. In poezia
sa vorbeste despre ortodoxie, nationalism,
oameni simpli, satul romanesc. Tratează o sume-
denie de subiecte care au fost, sunt şi vor fi
mereu importante vieţii decente. Un prim volum
de poezii remarcat este,, Psaltirea in versuri
‚’(1939), premiat de Academia Romana, dar
opera sa de capatai ramane ,,Divina Zidire’’, la
care a lucrat peste 25 de ani (1926-1955).
,,Divina Zidire’’ este Biblia versificata si ilustra-
ta.
In perioada interbelica devine unul dintre
cei mai populari oameni de cultura din tara. Se
spune ca nu exista casa de om care stia sa citeas-
ca, fara un Vasile Militaru pe etajera. Militaru
obisnuia sa spuna: „Daca am pierdut averi si ran-
guri, dar nu am pierdut credinta in Dumnezeu,
nu am pierdut inca nimic". (...) Ca să fie uitat se
spunea, după 1944, că George Cosbuc ar fi scris
versurile cunoscutei romante "A venit aseara
mama" (scrisă în faptb de V.Militaru în 1930,
ION CANTACUZINO (1863 - 1934)
(partea a II-a)
Vasile GREVUŢU
Î n perioada când Ion Cantacuzino îşi începea
studiile de biologie, darwinismul cucerea
poziţii din ce în ce mai puternice în ştiinţă,
perioadă de noi descoperiri şi de descifrare a
istoriei lumii vii. Începe să înveţe din tainele
zoologiei, având atracţie către necunoscut; disecă
diferite animale, face desene după cărţi sau din
imaginaţie...
Într-o scrisoare din 4 ianuarie 1890, adresată
mamei, descrie staţiunea zoologică de la Roscoff
ca un loc minunat de muncă, cu 20 de cercetători,
tineri şi bătrâni, toţi dornici şi pasionaţi de
ştiinţele naturii.
In această perioadă, la Messina,
Mecinikov decoperă celula fagocită (phgein-a
mânca şi citos-celulă) care duce la naşterea
fagocitozei (mod de hrănire-digestia
intracelulară), care stă la baza teoriei imunităţii.
La acest mecanism o contribuţie importantă a
avut şi Ion Cantacuzino.
În lucrările sale găsim calităţi de seamă,
rigoarea necesară şi o anumită simplitate în
expunerea faptelor. Nicolae Iorga, scria despre
Cantacuzono: ,,Jucăndu-se cu teoriile şi jonglând
august 2010
fiind dedicată lui George Enescu). Un alt exem-
plu ar fi poezia "M-am nascut intr-un bordei",
despre care „se ştia” că face parte din folclor.
Întreaga operă a lui Vasile Militaru este
prin excelenţă originală. Foloseşte un verb uşor
accesibil, limpede, aşezat cu
o măiestrie rar întâlnită în
idei mature. Formularea,
uneori prea facilă, cucereşte
prin logica unui umanism
profund, plin de
înţelepciune. Priza la cititor
este imediată. Deşi îşi face
intrarea în literatură şi în
memoria românului prin
fabule, ele sunt doar o mică
parte din tot ce a scris.
Aproape întreaga sa operă e-
n versuri, cu iz nostalgic de
morală filosofică, de
părintească sfătoşenie, aşa
cum a deprins să cugete, copil fiind, la şezătorile
din lumea satului..
Autorul e conştient că, mai mult
ca oricând, prima jumătate a secolul XX a făcut
ca oamenii să-şi consume machiavelic existenţa
terestră. Niciodată "Scopul scuză mijloacele" nu
s-a identificat mai bine cu verbul a supravieţui.
Speranţa în Dreptatea Divină apare ca nevoia
pâinii în casa omului sărac. Omul trebuie înţeles
ca ultima şi cea mai frumoasă creaţie a lui
Dumnezeu. Dar credinţa lui Vasile Militaru nu
este cea a creştinului smerit, care ia cunoştinţă de
Divinitate doar la slujbele duminicale. Pentru
poet a fi drept nu-i o virtute. Dreptatea şi binele
sunt privite ca un firesc al firii , care trebuie să
existe mereu în noi. Contrar părerii lui Petre
Ţuţea, care spune că rugăciunea aparţine doar
oamenilor, Vasile Militaru e convins că toate
fiinţele vii, de vreme ce sunt creaţia
Demiurgului, îşi au forma lor de rugăciune.
Militaru obişnuia sa spună: „Dacă am pierdut
averi şi ranguri, nu am pierdut credinţa în
Dumnezeu, nu am pierdut încă nimic".
cu ipotezele,cu spiritul lui critic, Cantacuzino,
ajunge cel puţin din punct de vedere metodologic
la înălţimea marilor oameni de ştiinţa din Europa.
Evidenţiindu-i pregătirea biologică şi medicală în
curs, Kovalevscki, îi propune mai tânărului coleg
să lucreze o vreme în laboratorul lui Mecinikov la
Institutul Pasteur, ocupându-se de fagocitoză. Va
lucra în ,,casa lui Pasteur, îl va cunoaşte, se va
forma din punct de vedere ştiinţifc sub conduc-
erea lui Mecinikov!
Intrarea lui Cantacuzino în laboratorul
lui Mecinikov este marcată de un eveniment
dramatic. În anul 1892 izbucneşte o epidemie de
holeră la Paris, care se întinde până în Bretania şi
sudul Franţei. Ea este aproape concomitentă cu
marea epidemie de la Hamburg, care a omorât
peste 8000 de oameni, acţiune de combatere la
care a participat cu mult succes savantul nostru.
Microbul holerei a fost descoperit de
Roberth Koch în intestinele holericilor, în anul
1883. Ipoteza lui Koch asupra transmiterii holerei
prin apa infectată a fost verificată atât în epidemia
de la Hamburg,căt şi în cea izbucnită la periferia
Parisului.
continuare în pag.14
 august 2010
OCNELE MARI-LEGENDĂ A POEZIEI
ROMÂNEŞTI
L a Ocnele Mari, la mormântul lui Vasile Militaru,
cel dispărut dintre noi în 1959, după un
tratament inuman în puşcăriile de la Piteşti şi Ocnele
Mari, Consiliu Local a invitat (în 02 iulie 2010)
Societatea Culturală „Anton Pann”, pe părintele (paroh
la biserica „Trăistar”) Petre Veţeleanu, să participe la un
parastas la cimitirul unde s-a aflat îngropat marele poet
(fiind prezenţi şi preoţii din parohia zonei) după care la
sediul Primăriei, cu Petre Iordache
în frunte, dar şi cu viceprimar şi
secretar, şi membri din consiliu, a
avut loc un simpozion Vasile
Militaru...După ce cu 2 luni în
urmă, în salina turistică
şi...medicală a vut loc un eveni-
ment similar, tot cu societatea
culturală împreună, Costea
Marinoiu, dovedindu-se un activ şi
de folos cetăţean de onoare al
Ocnelor (domnia sa, îndeplinind
funcţia de preşedinte al societăţii-
iată ce colaborări şi proiecte
comune!), astăzi, evenimentul a
căpătat o dimensiune de mai mare interes...Membrii
Societăţii au fost activi şi s-au angajat serios pentru
viitor, câmpul cultural din Ocnele Mari, dovedindu-se
extrem de promiţător!
Redăm în continuare, pentru început şi
cunoaştere (pentru a vedea şi implicaţia naţională), un
fragment din lucrarea „Să restituim opera lui Vasile
Militaru” de Ionică Alconstant-Buică, Centrul Cultural
Piteşti, 19 iunie 2010 (adnotat de redacţia noastră).
...Cel mai viguros vlăstar al brazdei româneşti,
geniu reprezentativ al ţăranului român, Vasile Militaru s-
a născut în comuna Dobreni-Câmpurelu, plasa Vidra,
judeţul Ilfov, la 19 septembrie 1886 şi a fost asasinat de
bolşevici prin întemniţare la Ocnele Mari. A murit demn,
preferând bezna ocnei pe viaţă în locul compromisului
cu fiara bolşevică atee, în ziua de 8 iulie 1959.
Bolşevicii nu l-au iertat pentru că, fiu de ţărani fiind,
cu doar patru clase primare, ţăranii plugari şi păstori din
cele mai izolate cătune îi doineau/plângeau cântecul:
„M-am născut într-un bordei/ Învelit cu paie.../
Doinitor mi-a fost un tei,/ Leagăn - o copae”...
Nu l-au iertat pentru că a scris cea mai frumoasă
poezie „Mama” pe care a dedicat-o: „Dragului meu
prieten G. Enescu”, care a şi pus-o pe note (şi atribuită
lui George Coşbuc n.n): „A
venit aseară mama,/ Din
sătucu-i de departe,/ Să mai
vadă pe fecioru-i,/
astăzi «Domn cu multă
carte»!” ...
Nu l-au iertat pentru că a
scris volumele „Cântarea
neamului” şi „Chiot către
Neamul meu”, închinând
versurile celor care s-au
jertfit pentru neam şi pentru
ţară.
Nu l-au iertat pentru că a
fost şi va fi cel mai mare fab-
ulist al neamului românesc.
Nu l-au iertat pentru că a
fost un adevărat sfânt al
românismului şi a scris
„Psaltirea în versuri”, operă premiată de Academia
Română, dar şi volumul cu rugăciuni în versuri „Spre
Împărăţia lui Iisus”.
Nu l-au iertat pentru că el, ca nimeni altul, a scris
poezia „Ţara mea - Scrisoare unui străin”:
„...De-ai venit pe-aici odată, ai vedea că am o ţară/
Ca un fagure de miere strâns din flori
de primăvară...”
Nu l-au iertat pentru că nu exista serbare din cele mai
îndepărtate şi izolate cătune ale ţării unde elevii să nu-i
recite versurile, iar ochii părinţilor să nu fie înrouraţi de
lacrimi.
Dacă bolşevicii care au distrus sufletul românesc l-au
lăsat pe Vasile Militaru să zacă şi să moară în bezna
Ocnelor Mari, „comuniştii cu faţă umană” (comunism
făgăduit naţiunii la TV în seara zilei de 22 decembrie
Cultura Vâlceană 3
Itinerar cultural
SCULPTORUL RADU
AFTENIE EXPUNE LA
1989) nu i-au găsit locul în nici o programă şcolară, în
nici o filă de manual din puzderia de manuale „de
învăţătură alternativă” (şi noi credem, că prea s-au grăbit
MUZEUL SIMIAN
românii să înmulţească şcolile, să acorde titluri acade- Destindere, atmosferă artistică la Muzeul
mice, grade, manuale alternative în timp ce copii erau Simian, cu ocazia Zilelor Imnului, în sala
sfătuiţi, chiar de părinţi, să nu mai înveţe...n.n). Şi, ceea
interioară, principală unde expune Radu
ce este mai tragic, din 100 de cadre didactice din zona
sud-vestică a judeţului Dâmboviţa şi din sudul judeţului
Aftenie sculptor din municipiul Sibiu.
Argeş, cu vârsta sub 35- În această deosebită zi de iulie i-am
40 de ani, doar două văzut fericiţi pe cei trei custozi, muzeografi
persoane „au auzit” că importanţi: Claudiu Aurel Tulugea, Ioana
„a fost un poet”, iar Ene, Tiberiu Aniniş, care au fost gazdele
dintre elevii din şcolile (inclusiv spectacolul din curtea interioară
primare şi gimnaziale „Pictând muzica” autor pictorul craiovean
niciunul nu a auzit de Silviu Bârsanu) acestei manifestări culturale
Vasile Militaru... cu largă deschidere într-un spaţiu public tot
Pe lângă cei amintiţi
mai sărac... Claudiu Tulugea, directorul
a fi luat parte la
simpozion au mai
muzeului, ne pare din ce în ce mai deschis
participat, luând şi spre cetăţean, din ce în ce mai aproape de
cuvântul, din care necesităţile sale...
redăm parţial, următorii
membrii şi nemembrii
ai Societăţii “A. Pann”:
Mihai Sporiş, care şi-a arătat preocuparea (a
subliniat că astăzi, 2 iulie, Ştefan cel Mare a trecut la
cele veşnice – 1504 - şi că anul acesta se împlinesc 535
de ani de la victoria de la Podul Înalt- Vaslui-1475),
subliniind, că “Vasile Militaru este în continuare, poate
tot ca un blestem, ocultat…Dacă Ştefan cel Mare, şi
Sfânt (sublinierea noastră), a avut şansa să fie
recunoscut ca mare apărător al graniţelor ţării, Vasile
Militaru este în continuare uitat…”…Spre sfârşit, a
recitat o poezie din vol. “Poezia în cătuşe” de Virgil
Mateaş.
Mihai Popa a citit un referat, reliefând personalitatea
lui Vasile Militaru…”decenii întregi a acumulat doar
succese, în ultima parte a vieţii fiind complet învins…nu
putem aprecia că a fost vioara I-a a poeziei româneşti…”
Profesoara de l.română şi franceză Aurica Costan,
spunea “…acum vedem tot ce înseamnă rău în revoluţia
socială a României”.
Marian Pătraşcu: …este o plăcere pentru mine să
constat astăzi că există primari interesaţi de cultură…vă
rog să reţineţi, cât de proastă este înţelegerea unora-
majoritatea dintre noi asupra unor fenomene istorice
precum mişcarea legionară, termenul de legionar, încât
numai aud
cuvântul şi se
sperie, ascund
asta…tremură de
furie. Iată, fratele muzicologul Iosif Sava
meu, cam chefliu,
prin 60, recita
mereu “N-avem
ţară de vânzare”,
şi când îl întrebam
cine a scris
poezia, fiind mai
mic, îl amintea pe
G e o r g e
Coşbuc…Până
când, tata Lae
Şchiopul, Lae
Pătraşcu, legionar
şi “şef de cuib”
mi-a spus…”Bă, poezia asta n-a scris-o George Coşbuc,
ci Vasile Militaru!...”
Gigi Poşircă a subliniat neiertătoarea uitare de către
urmaşi, “dar, care, iată, astăzi, demonstrându-se că nu
este chiar aşa…Unul dintre cei mai de succes al
neamului, cum l-a numit G.Călinescu, bard al celor
mulţi”…
Preotul PetreVeţeleanu amintea, printre altele, celor
prezenţi, că “Vasile Militaru a fost un pionier al satului
românesc”, trist moment al realităţii politice a României
postbelice şi “de durere pentru istoria acestei ţări, pentru
că jumătate din floarea intelectualităţii a fost distrusă la
închisoarea de la Ocnele Mari…”
Eugen Petrescu, şef la Cultul Eroilor, s-a referit la
locul sfânt care este Ocnele Mari, sfânt pentru tot
neamul românesc, şi că Asociaţia Cultul Eroilor are în
4 Cultura Vâlceană
Itinerar cultural
LIDIA SALUTĂ GRECIA
Grecia, un sentiment ("iar ca sentimeent un
cristal", vorba lui Ellitis...)…
Ion LAZU
EUGEN PETRESCU A LUAT
BINECUVÂNTAREA
ARHIEPISCOPULUI
GHERASIM
Pe întâi august 2010, şeful judeţean al Cultul
Eroilor, Eugen Petrescu a solicitat binecu-
vântarea arhiepiscopului Gherasim Cristea
pentru tabăra de cercetare pe care o va organiza
dimpreună cu Universitatea din Craiova,
Facultatea de Istorie, în zona Perişanilor, căutând
dovezi şi mărturii (şi mai evidente) precum că în
această zonă s-au dat luptele de la Posada, cele
câştigate de Basarab I, primul întemeietor al
Ţării Româneşti, Valahiei, cum ne place nouă să-
i mai spunem ţării din acel timp!
PRINTRE CÂTEVA STATUI
Statuia lui Constantin G. Mihăilescu, din
blocuri de marmură, executată de echipa de
italieni condusă de Copetti, cel ce a condus şi
lucrările de la fântâna lui Brâncoveanu, din faţa
Primăriei, şi cele de la zidul din faţa Statuii
Independenţei, probabil şi statuia, şi Colegiul
Lahovary, şi Şcoala Waldorf (fostă Cetăţuia -
Nr.2. Plata lucrărilor de la statuia din Zăvoi,
închinată lui Barbu Ştirbei, onorariul lui
Mihăilescu, a fost finanţată prin spectacolele
date de C.C. Popian... Femeia din ambele lucrări
este inspirată din chipul plăcut al nevestii lui C.
Mihăilescu, sora lui Ioan Iordănescu... Mai
vedem şi câteva lucrări din faţa hotelului
colecţionarului domn, Sofianu!..esecutate în
taberele de la Drăgăşani, de către cadre didactice
de la diferitele catedre universitare de arte
vizuale!
vedere extinderea noţiunii de erou, în sensul de a
cuprinde şi rezistenţa anticomunistă, existentă în
perioada postbelică în ţară, dar mai ales în Subcarpaţii
vâlceni…
Paul Stănişor a recomandat participanţilor să ţină un
moment de reculegere pentru toţi cei pieriţi în mişcarea
anticomunistă…
Violeta Perian, de aproape 40 ani, bibliotecară la
Ocnele Mari (prima din judeţ care a deschis o bibliotecă
modernizată prin programul “Biblionet”, şi care prin
exemplul său demonstrează ce înseamnă să-ţi faci
meseria cu pasiune şi entuziasm şi să vrei să laşi ceva în
urma ta), spunea: ...”din 1999 am început să-l
comemorăm anual pe Vasile Militaru, făcându-i atunci
primul parastas şi tot atunci am lansat cartea „A venit
aseară mama”...
Alexandru Popescu Mihăeşti, invitatul societăţii
culturale (preşedintele Forumului Cultural al
Râmnicului), dar şi al Primăriei din Ocnele Mari, a luat
cuvântul, s-a referit la împrejurările timpului, când a
intrat în contact cu versul marelui poet – apropiat al
familiei sale, şi a povestit cum prin anii 42-43, în clasa
a treia, la deschiderea anului şcolar, a recitat două poezii
de Vasile Militaru...L-a întrebat tatăl său...”mă, tu ce
reciţi acum, la deschiderea şcolii, la serbarea de la
Monumentul Eroilor?”...”ce mi-o spune doamna
învăţătoare” a răspuns copilul inteligent (care ştia de
atunci definiţia Ecuatorului-vezi „Alifantul” de Nelu
Barbu). „Uite, mai bine recită ceva de aici; ...poezia „N-
avem ţară de vânzare” şi părintele ia dat o carte cu auto-
graf de la V. Militaru. A mai recitat o poezie indicată de
mama sa: „Şase pui şi-o biată mamă” de acelaşi autor
(interesantă atmosfera timpului, real şi viu
patriotică...în 1944, de ziua eroilor, alături, la
Monumentul Eroilor din Căzăneşti, sora mea, evacuată
de-o lună împreună cu fraţii şi părinţii din Hotinul
românesc, recita, la monument, „Rugămintea din urmă”
de George Coşbuc...tot aşa, iată, în ţinuturile româneşti,
părinţii - mama ne-a învăţat l. română şi franceză - îşi
educau copiii să simtă în spiritul lui George Coşbuc şi
V. Militaru... atmosferă pe care o regăsim şi în
„Memoriile lui C.C. Popian”).
La întâlnirea de la Ocnele Mari, Alexandru Popescu
Mihăeşti a recitat magistral (practic susţinând un
program artistic) cele două poezii „Şase pui şi-o biată
mamă” şi „N-avem ţară de vânzare”(am glumit eu,
„asigurându-şi premiul de recitare din cadrul viitorului
Concurs de poezie şi recitare -Vasile Militaru – la care
tinerii vor avea de înfruntat talentul acestui veteran al
culturii româneşti...) De notat, că a cântat şi o baladă –
scrisă de domnia sa - despre suferinţa poetului în
CULTUL EROILOR A ORGANIZAT LA
PERIŞANI - LABORATOR DE
RECUNOAŞTERE A UNOR URME ALE
LUPTELOR DE LA POSADA 1330
A sociaţia Cultului Eroilor din România, prin
Filiala sa de la Râmnicu Vâlcea, a demarat la
02 august 2010 acţiunea programată la Simpozionul
Naţional de Istorie „Posada 1330”, din noiembrie 2009,
organizând o tabără de studiu în vederea cercetării posi-
bilelor urme ale cele-
brelor Lupte de la
Posada duse în 1330
de Basarab I împotri-
va Regelui Ungariei
Carol Robert de
Anjou. La această
tabără organizată cu
ajutorul Consiliului
Local Perişani (locul
declarat până acum
de istorici ca fiind
mai mult ca sigur
locul celebrei bătălii
care l-a făcut pe
Basarab I unul din
primii mari principi europeni, cel care a stăpânit cea
mai întinsă Valahie, chiar peste Ucraina de astzi-
Basarabia istorică de ieri, făcând practic Nistrul frate cu
Oltul, şi Dunărea de jos, numai a românilor) au partici-
pat cadre univesitare, istorici din judeţele Dolj şi
august 2010
închisoare, iar la întâlnirea de la mormântul lui V
Militaru, din Ocne, Al Popescu Mihăeşti a recitat
poezie, împreună cu Mihai Sporiş; să nu uităm, că şi la
dezvelirea Monumentului foştilor deţinuţi politici-de la
Ocniţa, lîngă fosta celebră puşcărie-acum scufundată, în
2009, omul de cultură născut la Mihăeşti, a recitat
poezia-„N-avem ţară de vânzare”, entuziasmând
mulţimea prezentă cu acel prilej, fiind şi primul care a
caracterizat critic acest „nevinovat” şi „nepervers”
monument (sublinierile ne aparţin...).
ŞASE PUI ŞI-O BIATĂ MAMĂ (fragment)
Mai de mult, o rândunică avea'n cuibu-i şase pui
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -săgeată- căutând, pe deal şi văi,
Hrană pentru puii săi
(...)
Astăzi fiindcă sunt bolnavă, dragii mamii, se cuvine,
-
Mari cum v'a facut măicuţa, să 'ngrijiţi şi voi de
mine
Si ca - nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare, să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine
Până când o să vrea cerul să mă facă iarăşi bine...
Ascultând cuvantul mamii, au zburat cei şase pui
Si-au adus, vre-o şase zile, fiecare bobul lui...
Mai departe însă puii, - beţi de-al slăvilor înalt, -
Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt, -
N'a mai dus nici unul bobul şi, uitata mucenică,
A murit atunci de foame cea mai sfântă randunică.
Şi-a rămas apoi povestea tristă, neluată'n seamă,
Orişicui ai sta s'o spui, -
Că o mamă îsi hrăneşte: şase, opt sau zece pui,
Insă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.
Nu a fost ultimul care a vorbit, Alexandru Popescu
Mihăeşti, al doilea sau al treilea cred că a fost, dar aşa
ne-a venit la „mână” înregistrarea; moderatorul Costea
Marinoiu, a încheiat şirul vorbitorilor, şi fiindu-i greu
de a mai adăuga ceva la câte s-au prezentat, a mulţumit
gazdelor pentru primire şi condiţiile de realizare, şi i-a
oferit ultimul cuvânt primarului Petre Iordache...Am
observat în gestica primarului Ocnelor, satisfacţie după
această şedinţă a Societăţii Culturale „A. Pann”, în
memoria lui Vasile Militaru, iar eu îl asigur că de câte
ori a ieşit în public, societatea noastră, nicicând nu a
transmis în jur atâta substanţă. Este meritul Primăriei
Ocnele Mari!
Bogdan CICHIRDAN
Mehedinţi, istorici şi scriitori vâlceni, cadre militare
active şi în rezervă-specializate în arta tehnicii militare
de luptă, studenţi de la Facultatea de Ştiinţe Sociale din
Craiova, elevi laureaţi olimpici din judeţul
Vâlcea...Eugen Petrescu, preşedintele Cultului Eroilor-
Filiala Vâlcea împreună cu pri-
marul Ion Sandu s-au ocupat de
organizarea şi bunul mers al
acestei interesante şi utile,
pentru toată lumea, tabere. Am
fost martor la pregătirea
minuţioasă a acestei acţiuni,
programată încă de anul
trecut...Astfel, ca bun creştin, şi
cunoscând importanţa şi
implicarea Bisericii în orice
acţiune de importanţă istorică,
naţională, din judeţul Vâlcea,
Valea Oltului, găzduind de 2000
de ani majoritatea eveni-
mentelor majore legate de
istoria românilor din jurul Dunării şi Carpaţilor, Eugen
Petrescu, a declanşat acţiunea, cerând, împreună cu
toată echipa, binecuvântarea Arhiepiscopiei
Râmnicului-ÎPS Gherasim. Astfel: Dinică Ciobotea,
Petre şi Otilia Gherghe, Mite Măneanu, Constanţiu
 august 2010 Cultura Vâlceană 5
Dinulescu, istorici – cercetători-cadre universitare din
Craiova şi Turnu Severin, preşedinţi de societăţi de
având nenumărate scrieri privind istoria moşnenilor nu
numai din Ţara Loviştei: „Nu vă aşteptaţi că acum o să Itinerar cultural
ştiinţe istorice; Ilie Gorjan şi Nicolae Dinescu, cadre hotărâm noi că aici s-au dat luptele de la Posada; în
universitare de la Bucureşti şi Râmnicu Vâlcea, Costea orice caz, la nivelul mijloacelor acestei cercetări,
Marinoiu scriitor şi istoric literar, preşedintele Soc. majoritar toponimice şi geografice, vom putea spune
Culturale „Anton Pann”; Marian Pătraşcu, cercetător; mai aproape de sigur că aici este posibil să fii avut loc
Tiberiu Osoianu, lt. colonel la garnizoana militară; Lupta de la Posada!”.
studenţii: Popa Ileana Florentina, Drăgostin Oana Eugen Petrescu observând drumul de la Hula
Mădălina, Chiriac Priporii, cel care duce
Andreea, Brie Andreea şi spre Sălătrucel,
Ionicescu Alexandru, ocolind muntele
precum şi elevii olimpici la Cozia, emitea şi
ştiinţa istoriei, de la posibilitatea ca bătălii
Colegiul Lahovary din la fel de încrâncenate
Râmnic şi Colegiul să fii avut loc asupra
Brâncoveanu din Horezu, cu o parte din oştirea
Ştefan Iosmina, respectiv, ungară care ar fi
Ferteci Nicolae, înainte de evitat dezastrul şi s-ar
a se deplasa la Perişani au fi retras spre
primit binecuvântarea C ă l i m ă n e ş t i
arhiepiscopiscopului...”Eu încercând să pene-
vă binecuvintez, şi, mai treze pe aici spre
mult decât atât, sunt foarte Transilvania, existând
bucuros că iubiţi istoria. un drum lateral peste
Fără istorie...este ca munte pe lângă
biserica fără religie...cine nu ştie istorie, nu ştie ce este trecătoarea de la Cozia! Am acordat atenţie teoriei lui
cu el” a spus printre altele ÎPS Gherasim, şi le-a dăruit E. Petrescu, ştiindu-mă partizan al ideii generale că
tuturor, în final, câte un exemplar din volumul său Râmnicul şi Argeşul pe axa Coziei şi a Oltului a
„Istoria Eparhiei Râmnicului”...La Mănăstirea Cozia, reprezentat pentru istoria valahilor daco români
primul popas spre Perişaniul „cimitirul” imperial,
Loviştei, stareţul Vartolomeu oaza de linişte a
Androni, a dat binecuvântarea pustnicilor din
şi s-a pozat cu echipa subcarpaţi, zidul de
„Posada”...La Perişani, echipa a netrecut format din
fost primită de primarul Ion munte şi apă, unde
Sandu, şi în sala de consiliu, nimeni nu s-a
practic, a început avântat cu curaj să-l
prima şedinţă de lucru străpungă vreodată...
în care eroii au fost Marea tehnologie a
gazdele vâlcene, din timpului, civilizaţia EXPLOZIE ARTIZANALĂ
Râmnic, mai puţin apuseană, sau cum i
echpa din Dolj şi se mai spune - ÎN ZĂVOI DE ZILELE
Severin; s-au adăugat oceanică, a fost sin-
echipei de cercetare, gura care în secolul
IMNULUI
Gheorghe Sporiş, XVIII a reuşit să
cunoscut geograf - străpungă acest O adevărată explozie de artă de tranziţie - în
cunoscător însemnat nepenetrabil zid această perioadă (douăzeci de ani) de urbanizare
al Ţării Loviştei; Nicolae Ştefan Băbeanu, care a dat un (datorită Austriei, producătoare industrială de praf de a satului românesc - artă care, cu cât se leagă mai
ajutor substanţial logistic şi material, locuitor pasionat puşcă)... Acest scut de apărare (de înaintare, dacă îl ai puternic de spiritul popular şi naiv, cu atât devine
al zonei, originar din Mehedinţi; Petre Buican, localnic, la spate) a creat zona marii credinţe şi linişti spirituale un concurent tot mai insistent pentru artele
83 de ani; Enache Florinel, viceprimar... În această zi s- pentru locuitorii din Ţara Loviştei, şi ţara de sub munte academice, aşa zise profesioniste - după o logică
au produs, parcă provocând echipa de cercetători din a Argeşului şi Vâlcii...
afara judeţului: Marian Pătraşcu (oastea lui Carol Le spunem cercetătorilor din Ţara Loviştei, că
trebuia să meargă pe firul unei ape, Băiaşul, ...distanţa Arhivele Statului, clădirea din Municipiul Râmnicu
Tălmaciu – Perişani poate fi făcută în câteva ore, Vâlcea, deţine cel mai întins mozaic artistic înscris pe
călare), Ilie Gorjan-general al armei jandarmerie şi faţadă şi este construit în 1982, credem noi, tocmai că
conf. universitar, scriitor (există declaraţii ale lui Carol cei mai renumiţi istorici ai timpului trecut au considerat
Robert asupra strategiei şi locului înfrângerii lui, sau, că Lupta de la Posada s-a dat pe teritoriul vâlcean;
era singurul loc pe unde putea trece spre Transilvania, Doamne, şi câte surprize nu ne mai rezervă această
masi repede decât prin altă parte) a dat şi multe Vale a Oltului...
informaţii despre tactica de luptă aplicată; Dinică Petre CICHIRDAN
Ciobotea, istoric, specializat în probleme medievale,

POSADA 1330-SIMBOLUL BIRUINŢEI postcomunistă (ca şi cum cele artizanale,

DACO-ROMÂNE primele, nu ar fi), s-a manifestat în zăvoi de zilele
Imnului... Mult mai atractivă decât expoziţia de
Eugen PETRESCU la „Galeriile de artă”, foarte „subţire” şi care

I ubitorilor de istorie le facem cunoscut faptul că,

la iniţiativa Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”
– filiala judeţeană Vâlcea, în parteneriat cu Primăria
com. Perişani (instituţie care a asigurat partea logistică
- cazare, masă, transport), în perioada 2 - 9 august
2010, în nordul judeţului Vâlcea, în Ţara Loviştei -
perimetrul Perişani-Titeşti (Loviştea istorică sau
Loviştea argeşeană - ţinutul situat în partea de nord-est
a judeţului, în stânga Oltului), şi în perimetrul Brezoi-
Obârşia Lotrului (Ţara Lotrului sau Loviştea vâlceană
- ţinutul situat în partea de nord-vest a judeţului, în
dreapta Oltului), dar şi în judeţul vecin, Argeş –
localităţile: Sălătrucu – Şuici – Cepari - Valea Danului
- Curtea de Argeş, s-a desfăşurat prima etapă a
lucrărilor proiectului naţional de cercetare istorică
„POSADA 1330 - simbolul biruinţei daco-române”, al
cărui program are ca scop localizarea perimetrului în
care s-a desfăşurat bătălia din 9-12 noiembrie 1330,
dintre oştile maghiare conduse de Carol Robert de
Anjou – regele Ungariei şi oştile valahe conduse de
voievodul Basarab I – Întemeietorul, în care au fost
implicaţi cca. 40.000 de ostaşi (30.000 de partea
maghiară şi până la 10.000 de partea valahilor, pierder-
ile fiind de aproape 30.000 din partea maghiarilor şi
minime din partea valahilor). Este vorba de cel mai
sângeros conflict militar, încheiat cu cea mai
răsunătoare victorie din istoria Europei sec. al XIV-lea,
obţinută de marele voievod întemeietor de ţară. Acesta
este momentul desăvârşirii lungului proces de formare
a Valahiei (Ţara Românească) - actul decisiv de înte-
meiere a primului stat al daco-romanilor, valahilor, după părerea mea este cântecul de lebădă ale
românilor de mai târziu. acestei filiale profesioniste de interes public...
De remarcat este faptul că, încă din primele Am parcurs acest itinerar artistic în ultima zi de
zile, la Perişani, au început să se contureze o serie de expunere, duminică, şi tot am mai găsit ceva de
adevăruri susţinute cu ani în urmă de către cercetătorii valoare; din start, Dan Dobre (pictură, Aleşd-
vremii, cu privire la celebra bătălie din 9-12 noiembrie Bihor), Nicolae Pătru (pictură, Argeş), George
6 Cultura Vâlceană
Itinerar cultural
Marincu (sculptură, Constanţa – cel mai
puternic stand) la un pol, şi Mariţa Lăscărache
(scule de lucru, Galaţi), Mircea Crăciun şi Ion
Constantin (prelucrare metale, Bucureşti) la alt
pol-al tehnologiei, au captat ochii şi ineresul
vizitatorilor; sigur, şi standurile cu ţesute din in
şi cânepă - Ana Metenti (Maramureş) şi
Simona Antohi (Prahova). Dar să mai
remarcăm arta exprimării, sensibilitatea şi sin-
ceritatea unor: Constantin Manoli (incrustaţie
în lemn - câtă tratare superioară a lemnului;
Râmnicu Vâlcea), Gabriel Medvedov (artă
decorativă, Râmnicu Vâlcea), Cornel Milescu
(prelucrare materiale vegetale, Râmnicu
Vâlcea), Diana Mitulescu (pictură, Râmnicu
Vâlcea), Benonia Vlăjie (pictură, Sibiu), Elena
Ciolacu (pictură pe lemn, Râmnicu Vâlcea),
Zizica Mihai (pictură sculptură icoane, Argeş),
Elena Nencov (ţesături, Argeş), Mathe Deneş
(ceramică, Harghita), Molnoş Ioszef (ceramică,
Harghita), Ferenc Szilveszter (sculptură os,
Harghita), Dan Dărăscu (miniatură lemn,
Argeş), Daniel Ionescu (miniaturi arhitecturale
vâlcene), Florin Poptean (jucării, Bucureşti),
Ştefania Groza (pictură şi sculptură, Baia
Mare), Dănilă Zoltani (pălării, Mureş), Rodica
Bărdăhan şi Elena Todaşcu (ouă încondeiate,
Suceava), Elena Lucas (desene, Dâmboviţa),
Arpad Nagy-ARPY_ART (portret, caricatură,
Râmnicu Vâlcea) – nu ultimul!
Felicităm pe doamna Elena Stoica pentru
demersul constant şi productiv pe care îl face în
această direcţie a artei meşteşugăreşti – reală
artă – precum şi în cultivarea şi apărarea
tradiţiilor populare, dar, mai mult, pentru
păstrarea independenţei majorităţii artiştilor
promovaţi de domnia sa! În această perioadă,
două decenii, nu a făcut nimeni cât a făcut
Centrul de Păstrare şi Valorificare a Tradiţiilor,
condus de Elena Stoica, pentru prezenţa reală a
judeţului Vâlcea în patrimoniul viu al culturii
naţionale...Ştim ce vorbim!
august 2010
1330. Pentru cercetătorii prezenţi la proiectul „Posada
1330”, pe lângă datele furnizate de cronicile
datate. Aceste obiecte ar fi putut face, sau nu, legătura
timpurilor noastre cu Bătălia de la 1330.
medievale, de mare ajutor au fost şi informaţiile prim- Cu toate acestea, există suficiente elemente –
ite de la localnici, în mod special de la Ion Sandu – altele decât cele precizate mai sus, care, indică faptul
primarul localităţii şi Enache Florinel - viceprimarul că, la Pripoarele Perişanilor s-a dat marea bătălie din 9-
acesteia. Un rol 12 noiembrie 1330. Comparând
extrem de important aceste locuri cu informaţiile din
l-au avut însă Nicolae celebra Cronică pictată de la
Ştefan Băbeanu şi Viena avem senzaţia, chiar dacă
octogenarul Petre ştim că nu este aşa, că autorul
Buican, cei doi fiind acesteia a trăit pe viu întregul
adevărate enciclope- eveniment petrecut aici în
dii cu privire la istoria toamna anului 1330. Piatra
acestor locuri. Şanţului, este principalul punct
Toponimele, strategic din care au fost prăvăliţi
configuraţia bolovani peste oastea maghiară
geografică şi legen- iar, pe sub Podei, pe cărările văii
dele, sunt principalele pârâului Frumuşiţa – a cărui
elemente care fac, obârşie se află la nord de satul
deocamdată, puntea de legătură dintre Ţara Loviştei, Pripoare, către Munţii Făgăraş, a fugit în mod ruşinos,
Basarab I - Întemeietorul şi marea victorie asupra însoţit de un grup de apropiaţi, Carol Robert de Anjou
oştilor maghiare, încununată de formarea primului stat – regele Ungariei.
al valahilor, a românilor de mai târziu – Valahia sau În acest spaţiu, de sub Piatra Şanţului, se
Ţara Românească. întinde către sud-est şi nord-vest, pe o lungime de
Toponimia locului ne indică, printre altele, un câteva sute de metrii, o porţiune îngustă, o forma
punct numit „La Cimitir”. Cu siguranţă este vorba de geografică asemănătoare unei „corăbii”, împădurită, de
un cimitir foarte vechi şi părăsit de multă vreme. Se care vorbeşte celebra cronică, în care a fost încleştată şi
crede că, aici, ar fi groapa comună în care au fost înhu- nimicită oastea maghiară aflată în retragere către
mate cele 30.000 de trupuri ucise în această bătălie, dar, Transilvania. Zona aceasta, în formă de „corabie”,
deocamdată, în acest despărţită de albia Băiaşului,
loc, nu s-au putut face este improprie agriculturii,
cercetări amănunţite motiv pentru care perimetrul
din cauza culturilor ei nu a fost niciodată supus
agricole din grădina procesului de defrişare. În
unui sătean, situată în acest punct, de o parte şi de
acest perimetru. alta a pârâului, versanţii sunt
Pietrele stâncoşi şi abrupţi iar motivul
inscripţionate – puţine defrişării nu şi-ar găsi
câte au mai rămas, din motivaţia. În schimb, la
mulţimea existentă cu intrarea şi la ieşirea din
ani în urmă, dar dis- „corabie” - direcţia est-vest,
truse sau folosite în situaţia se schimbă. Aici valea
alte scopuri – fundaţii se deschide din ce în ce mai
de case şi anexe mult, iar stratul fertil permite
gospodăreşti, din neglijenţa sau nepăsarea unora care practicarea agriculturii – pomicultură, cultura
au fost plătiţi să se ocupe de istoria acestor locuri, ne cartofului şi a porumbului, fâneţe şi păşuni naturale;
dau o serie de informaţii, de mesaje, sărace este creşterea animalelor.
adevărat, ce ne pun în legătură cu evenimentele Legat de acest program, şi de rezultatul
petrecute cu secole în urmă pe aceste meleaguri. Legat cercetărilor, mă opresc, deocamdată, aici. Ceea ce este
de acest aspect, în atenţia cercetătorilor a intrat, printre interesant de ştiut va fi prezentat pe larg, cu prilejul
altele, inscripţia de pe o piatră în greutate de cca. 2 to, Simpozionului Naţional de Istorie „Posada 1330”, ed. a
situată în punctul numit Dosul Dealului sau Gruiul II, care va fi organizat în luna noiembrie la
Plăcintei – Titeşti. Este vorba despre un text, care, din Arhiepiscopia Râmnicului şi, într-un volum care,
cauza condiţiilor neprielnice, nu a putut fi tradus. sperăm noi, va vedea lumina tiparului în primăvara
S-au căutat cu insistenţă urme materiale care anului viitor.
să adeverească faptul că, aici, pe Valea Băiaşului, s-a
pus „temelia” ţării Vreau să fac
lui Basarab, moment cunoscut oamenilor de
de la care se vor cultură – cititorilor pres-
împlinii, în toamna tigioasei reviste „Cultura
aceasta, 680 de ani. Vâlceană”, faptul că,
Din păcate, începând din acest an,
deţinătorii de odată cu împlinirea a
obiecte vechi au 680 de ani de la măreaţa
refuzat să le prezinte victorie, Asociaţia
cercetătorilor, Naţională „Cultul
motivând că le-au Eroilor” – filiala Vâlcea,
pierdut. De fapt, va organiza un program
motivul este altul - special pentru
frica de a nu le fi sărbătorirea înălţătorului
confiscate. O frică eveniment, care se va
ce a pus stăpânire pe deschide cu un
poporul român în perioada regimului comunist, atunci ceremonial militar şi, se va închide cu un ceremonial
când, dacă se descoperea ceva, chiar dacă obiectul sau religios - un parastas (slujbă religioasă) şi un praznic
comoara respectivă erau predate de bună voie, sau în (pomană) creştinesc, pentru sufletul Eroilor valahi de la
urma unui denunţ, norocosul intra în atenţia organelor Posada.
de securitate şi de miliţie. Din acel moment, bietul om De asemenea, toţi cei implicaţi în derularea
era suspectat de o descoperire mult mai importantă şi proiectului nostru, vor fi răsplătiţi cu medalia şi
mai valoroasă decât cea predată. Orice semn de diploma jubiliară „Posada 1330 – simbolul biruinţei
bunăstare era pus pe seama comorii. Din păcate, frica Daco-Române”.
confiscării acestor piese, a terenurilor pe care au fost
găsite, frica demolării construcţiilor situate pe aceste Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” – filiala
terenuri, i-a determinat pe lovişteni să nu-şi mai judeţeană Vâlcea,
amintească nimic legat de descoperirile făcute de ei,
părinţii, bunicii sau străbunicii lor. Vârfurile de lance şi
de săgeţi descoperite întâmplător, cu ocazia unor 10 august 2010,
lucrări agricole sau prin săparea unor fundaţii pentru Preşedinte
construcţii, puteau fi prezentate experţilor pentru a fi Eugen Petrescu
 august 2010 Cultura Vâlceană 7
Femeile asudate freacă mujdeiul, în timp ce bărbaţii
Fugiţi, privighetoarea învârtesc la frigare. La câţiva metri de ei, lăzi de cutii cu Itinerar cultural
bere, sticle de vin şi alte licori care de care mai bogate în

cântă! grade, ce aşteaptă la rece grupul adevăraţilor băutori.

Adina DUMITRESCU
Î ntr-o poiană la margine de pădure, lâng-un izvor, un
stejar secular a scăpat de tăierile masive din jur. Ca
un buletin de identitate, în scoarţa lui a rămas scrijelită
data plantării, dată ce l-a salvat ca prin minune, iar acum,
e arbore protejat. Trunchiul îi e drept, falnic, rădăcinile îi
sunt unele bine înfipte-n pământ, vârfurile nevăzute îi
sunt acoperite cu micorize ce-i dau apa pământului. Cele
de suprafaţă sunt ca spinările acoperite ale şerpilor, lungi,
sănătoase şi apte încă să-i tragă seva, tocmai de pe solul
ce se întinde până la proiecţia coroanei. Are frunziş des,
verde, iar toamna târziu îl prinde plin de ghindă, ca şi
când se împodobeşte cu cercei, când alţii se pregătesc de
iernat. E măreţ în solitudinea lui! Înfruntă zăpezile
iernilor şi pocnetul mugurilor în aceeaşi tăcere cu care
auditorul aşteaptă să înceapă simfonia. Că pe dinăuntru e
vesel sau trist de solitudinea lui, singur ştie… Că-i plânge
noaptea coroana prin frunze, singur ştie… Că-i caută
mistreţii toată ghinda prin frunzişul uscat când se termină
toamna, singur ştie… Că râde de micuţele flori ale
primăverii, ghiocei, brânduşe sau floarea-paştelui de sub
umbrar, tot singur ştie… Din pădurea apropiată au
început să se audă triluri de privighetori. Toate stau
strânse aici, cântă pe toate vocile şi-n toate octavele, şi
triluri peste triluri străbat văzduhul. Dar iată neînfricata,
privighetoarea ce părăseşte stolul, îşi avântă aripile spre
stejarul solitar să-i aducă acestuia o frântură de tril, o
frântură de viaţă colorată şi veselă de primăvară. Îşi
propteşte firavele gheruţe pe-o creangă din coroana
stejarului, îşi îndreaptă ciocul spre vârful acestuia şi
cântă. Îşi mişcă gâtul în dreapta şi-n stânga, în sus şi în
jos, şi-i cântă stejarului pentru tot timpul în care acesta a
fost lipsit de melodia anotimpurilor şi de trecerea lor.
La liziera pădurii, lângă pârâu, grupuri de oameni au
ieşit pentru prima baie de aer din anul acesta. Iată-i pe
adevăraţii gurmanzi, îşi scot grătarele, fleicile animalelor
tăiate, vesela de campanie şi măsuţele cu scaunele pliante.
Sunt nerăbdători şi au grumazul uscat, n-au pus picătură
Mariana Daniela Stan
în gură de ieri. Mai departe e grupul celor cu flash-uri, sărbătorită la Societatea Culturală
aparate de filmat, camere video în telefoane, în etuiuri de
piele, le poartă la gât, la piept sau la vezeală pe boturi de „Anton Pann”
maşini. O adevărată expoziţie video, ce face abstracţie de
nuditatea naturii ce e pe cale de-a îmbrăca mantia verde- Luna trecută a fost ziua de naştere a Danielei
n trei nuanţe, pentru trei anotimpuri. N-o văd pe viu, că Mariana Stan, membru activ al Societăţii
trebuie musai, să o vadă prin cameră.
Culturale „A. Pann”; membrii societăţii au
- Dar ce se aude, întreabă gurmanzii mestecând
sărbătorit-o, iar Paul Stănişor, ca întodeauna -
pofticios ? Se apropie-n haită, pun pas peste pas, duc
degetul la buze, aproape se târăsc spre stejar. Zăresc priv- cavaler, i-a dăruit ei şi lui Ion Micuţ, câte o
ighetoarea. Înlemnesc. - S-o mânca? lucrare proprie, de sculptură în lemn! Felicitări,
Şi la grupul însetaţilor ajung frânturi de triluri, între- La Mulţi Ani, şi din partea noastră.
rupte de chiotele lor euforice, dar şi de mârâieli agresive.
- Fiţi atenţi la stejar! Scoate un sunet ciudat, parcă-i o
muzică în frunziş! Nu! Uitaţi! E o pasăre, cântă de mama
focului, s-o prindem, zic băutorii! Vă daţi seama ce-ar fi
să ne cânte la sfârşitul beţiei, o prindem şi-o luăm cu noi!
Rupem gura târgului, iar de se va lăsa învăţată, o punem
să stea pe umărul gol al Vioricăi din Clejani! Încercuiţi
stejarul, scoateţi sprayurile paralizante, să prindem
muzicantul! Ce dacă-i privighetoare? Pi ia, pi mama ei, s-
o dăm gata!
- Uitaţi o imagine unică, strigă cei ce imortalizează-n
ecrane! În frunziş verde de stejar e o mică pasăre, ca o
pată de culoare! Ce contrast … Puneţi flash-urile pe ea,
puneţi flash-urile pe ea şi pe el, imortalizaţi-o!
Imortalizaţi-i! Este o imagine unică! Şi ce dacă se sperie,
ce dac-o orbesc luminile-n mănunchi? Ce dacă păţeşte
ceva? Principalul e să prindem imaginile, să le filmăm cu
camerele video, să le avem!
- Fugiţi, privighetoarea cântă, încearcă-n zadar
stejarul secular să oprească mulţimea! Lăsaţi-o să-şi cânte
toată partitura, sunt poate ultimele triluri ce le aud, iar
pentru ea, ultimul zbor curajos, zborul spre mine. …
Minunaţi-vă că nu i-a fost teamă de bătaia puştii când a
zburat din pădure spre mine, staţi jos şi ascultaţi, iar de nu
… temeţi-vă să nu fiţi blestemaţi de natură, temeţi-vă de
tăcerea grea a grotelor de pe o Terră goală, fără tril, fără
culoare şi fără curaj …

G^NDITORI GLOBALI, IDEI SCLIPITOARE

Gheorghe PANTELIMON
a [nceputul acestui an, [n
L paginile prestigioasei
reviste Foreign Policy Rom@nia a
ap`rut lista celor 100 de g@nditori
globali ale c`ror idei geniale au
influen\at mersul lumii [n 2009.
Pe baza informa\iilor furnizate de
aceast` publica\ie vom prezenta
10 dintre personalit`\ile celebre
cuprinse [n topul min\ilor sclipi-
toare ale anului trecut, perfor-
man\ele lor intelectuale ]i con-
tribu\ia adus` la revolu\ionarea
unor domenii de [nsemn`tate
major` pentru evolu\ia omenirii.
{n fruntea listei se afl` Ben
Bernanke pre]edinte al Rezervei
Federale a SUA. {ntr-un interval
de c@teva luni acesta ]i-a trans-
format superba carier` academ-
ic` [ntr-un proiect de ac\iune, a
reinventat de unul singur, rolul
unei b`nci centrale ]i a prevenit
colapsul economiei SUA.
Principalul lucru pe care l-a
[n\eles foarte bine [l reprezint`
nevoia unei interven\ii masive pe
pie\ele financiare, [n ciuda unor
riscuri extrem de mari, iar [n
prezent se afl` [ntr-o lupt` grea,
[n [ncercarea de a extinde perma-
nent puterile Rezervei Federale.
Iat` viziunea sa propus` [n
„Eseuri despre Marea
Depresiune”: „cei care se [ndoi-
esc c` exist` o mare leg`tur`
[ntre economia anilor ´30 ]i
economia secolului 21, super-
schimbat`, a erei informa\ionale,
sunt invita\i s` se uite la princi-
palele ]tiri din domeniul eco-
nomic – despre ]omajul ridicat,
despre b`ncile falimentare,
despre pie\ele financiare volatile,
despre crizele monetare ]i chiar
despre defla\ie. Problemele ridi-
cate de Depresiune ]i lec\iile ei
sunt [nc` relevante azi”.
Pe pozi\ia a doua [n top se
afl` Barack Obama, pre]edintele
SUA. Acesta a venit la Casa Alb`
[n condi\iile unor realit`\i dure,
aparent de netrecut. Este vorba
despre urm`rile a dou` r`zboaie
s@ngeroase din Irak ]i
Afganistan, o criz` economic` de
propor\iile celei din anii ´30,
b`t`lii mari [n Congres privind
cheltuielile publice ]i sistemul de
s`n`tate, iar enumerarea ar putea
continua. Un orator cu o retoric`
excelent`, primul pre]edinte de
culoare al SUA, pare uneori mai
mult un lider care repar` lucrurile
dec@t un vizionar, spun anali]tii.
Studiaz` mult, evalueaz` cu
luciditate realitatea, se sf`tuie]te,
c@nt`re]te, iar [n final „umbl`
pu\in la ceva”. O mare calitate a
liderului de la Casa Alb` este
aceea c` ascult`, se consult` ]i
apoi ac\ioneaz`.
Detractorii s`i [l caracter-
izeaz` ca fiind „un radical care
face totul treptat”. Este un
pre]edinte care comand` cea mai
puternic` armat` din lume, care
are idei mari, mai ales [n politica
extern`. Se poate afirma c`
Barack Obama a reinventat rolul
SUA [n lume.
Pe pozi\ia a ]asea se afl` dou`
nume bine cunoscute – Bill
Clinton, fost pre]edinte al SUA ]i
Hillary Rodham Clinton, actualul
secretar de stat al SUA. {n anul
2009 so\ii Clinton ]i-au [nt`rit
statutul de cel mai puternic cuplu
pe plan global, dintre toate
cuplurile puternice. INUNDAŢII DIN VINA
Crea\ia lui Bill Clinton,
Clinton Global Ini\iative, aflat`
NOASTRĂ
[n al cincilea an de existen\`
reune]te lideri ai organiza\iilor Una dintre gospădăriile inundate din cauza
de caritate din mediul academic unui canal artificial, declarat spaţiu public, pe
]i din cel de afaceri, precum ]i care curge apa doar când plouă, dar necesar
guverne care finan\eaz` marile pentru curăţirea closetelor de la Gura Văii, şi care
sale idei, care au alocat miliarde este scurtcircuitat (aproximativ-tub insuficient
de dolari pentru [mbun`t`\irea pentru a prelua întreaga cantitate de apă, la
sistemului american de s`n`tate
capătul canalului)... A fost din nou scurcircuitat,
la mijloc, de această dată fiindcă cineva a aprobat
]i de [nv`\`m@nt.
fixarea a două tuburi cu secţiune prea mică şi
tablă care să etanşeze podeţul astfel format... La
continuare în pag.15
8 Cultura Vâlceanã
Itinerar cultural
torentul de ploaie din 07 08 10 tuburile s-au
înfundat şi apa a deversat pe lateralele amonte de
montarea lor, pe proprietatea de la nr. 258...
Proprietarul, cu încuvinţarea primarului şi
fostului primar, care au sărit în ajutor, singurii, a
tăiat tabla la nivelul canalului pentru a evita
reţinerea apelor, dar tuburile au rămas, ridicarea
lor necesitând macara, iar propietarul lor, nefiind
de găsit... Ce contează o gospodărie inundată!
Nimeni nu are dreptul să reducă secţiunea canalu-
lui de scurgere a apelor, situat în spaţiu public...
Clubul Iubitorilor de Cultură –
întâlnirea din 11 august
O întâlnire cu adevărat de mare cuprindere: o
expoziţie de amploare, în cadrul celei de a treia
ediţii a Salonului naţional de artă plastică
„Atitudini contemporane”, organizat de
entuziastul Dan Tudor Truică, un desant scri-
itoricesc dinspre Craiova – colaboratori ai
editurii şi revistei „Scrisul Românesc”, conduşi
spre Curtea de Argeş de Florea Firan, directorul
editurii şi revistei – şi, de la Zalău, două cărţi de
excepţie: „Legenda Marelui Zalmoxis”, de Florin
Horvath (care nu cu mult timp în urmă lansa în
august 2010
urmare din pag.1
ZILELE IMNULUI...
S-o curăţaţi, să spălaţi piciorul
ţăranului şi să-i daţi încălţări noi. Scurt!
Să nu ne mai tânguim! Eu privesc de
Imnul regal român avea următorul text: „
departe. Şi voi care staţi în biserică nu vedeţi cât e
Trăiască Regele/ În pace şi onor/ De ţară iubitor/
de înaltă”.
Şi-apărător de ţară./ Fie Domn glorios/ Fie peste
Este interesant de menţionat faptul că în
noi,/Fie-n veci norocos/ În război./ O, Doamne
1912, regele Albaniei l-a rugat pe Victor Eftimiu,
sfinte, Ceresc Părinte,/ Întinde a Ta mână/
albanez la origine, să găsească o melodie pentru
Coroana Română!/ Trăiască Patria/ Cât soarele
imnul Albaniei. Acesta i-a propus cântecul lui
ceresc, / Rai vesel pământesc, / Cu mare, falnic
Porumbescu Pe-al nostru steag. Poetul albanez
nume./ Fie-n veci el ferit/ De nevoi,/ Fie-n veci
Alexander Stavri Drenova a prelucrat versurile lui
locuit/ De eroi./ O, Doamne sfinte/ Ceresc
Andrei Bârseanu şi a scris textul imnului Albaniei,
Părinte,/Întinde a Ta mână/
care datează din 1912
Pe Ţara Română.” În 1948,
până în zilele noastre.
urmând modelul sovietic, s-
În 1977, imnul
a scris imnul Zdrobite
României devine piesa
cătuşe în urmă rămân, ver-
Trei culori de acelaşi
surile Aurel Baranga,
Ciprian Porumbescu,
muzica Matei Socor, având
având textul adaptat după
următorul text:” Zdrobite
cum urmează: „Trei culori
cătuşe în urmă rămân,/ În
cunosc pe lume/ Amintind
frunte-i mereu muncitorul!/
de-un brav popor/ Ce-i
Prin lupte şi jertfe o treaptă
viteaz cu vechi renume/ În
urcăm,/ Stăpân pe destin e
lupte triumfător./ Multe
poporul!/ Trăiască, trăiască
secole luptară străbunii
Republica noastră,/ În marş de năvalnic şuvoi,/
noştri eroi,/ Să trăim stăpâni în ţară/ Ziditori ai
Muncitori şi ţărani, şi ostaşi/ Zidim România
lumii noi./ Roşu, galben şi albastru/ Este-al nostru
Republicii noi./ În lături cu putredul vechi
tricolor,/ Se înalţă ca un astru/ Gloriosul meu
stăvilar,/ E ceasul de sfântă-
popor./ Suntem un popor
ncordare,/ Unirea şi pacea
în lume/ Strâns unit şi
şi munca-i stegar/
muncitor,/ Liber, cu un
Republicii noi populare”.
nou renume/ Şi un ţel
Din august 1953
cutezător./ Azi partidul
Imnul de Stat al R.P.R. a
ne uneşte,/ Vrăşmaşii-n
devenit cântecul Te slăvim,
luptă-i zdrobim,/ Cu alte
Românie! pe versurile lui
neamuri sub soare/
Eugen Frunză şi Dan Deşliu
Demn, în pace să trăim./
şi muzica lui Matei Socor.
Iar tu Românie mândră/
Textul era următorul:” Te
Tot mereu să dăinuieşti/
slăvim, Românie, pământ
Şi în comunista eră/ Ca o
părintesc,/ Mândre plaiuri
stea să străluceşti. În
sub cerul tău paşnic rodesc,/ E zdrobit al trecutu-
1990, la 24 Ianuarie, Consiliul Frontului Salvării
lui jug blestemat,/ Nu zadarnic străbunii eroi au
Naţionale emite Decretul nr. 40 prin care se
luptat,/ Astăzi noi împlinim visul lor minunat./
consacră juridic că Imnul de Stat al României este
Puternică, liberă, pe soartă stăpână,/ Trăiască
Deşteaptă-te, române.Constituţia României,
Republica Populară Română./ Înfrăţit fi-va veşnic
adoptată prin Referendum la 8 Decembrie 1991 şi
al nostru popor/ Cu poporul sovietic
modificată în 2003, prevede în art. 12 că Imnul
eliberator,/Leninismul ni-e far şi tărie şi-avânt/
Naţional al României este Deşteaptă-te,
Noi urmăm cu credinţă Partidul neînfrânt,/
române.Prin Legea nr.75 din 1994 s-au stabilit
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.” În 1975 a
norme cu privire la intonarea Imnului Naţional,
fost adoptat ca imn de stat cântecul lui Ciprian
iar prin Legea nr. 99 din 28 mai 1998 s-a stabilit
Porumbescu Pe-al nostru steag e scris unire,
ca ziua de 29 Iulie să devină Ziua Imnului
compus ca imn al societăţii
Naţional al României.
studenţeşti România Jună din
Viena, în anul 1880 pe ver-
surile lui Andrei Bârseanu,
având următorul text: „Pe-al
nostru steag e scris: Unire,/
Unire-n cuget şi-n simţiri,/ Şi
sub măreaţa lui umbrire/ Vom
înfrunta orice loviri./ Acela-n
luptă grea se teme/ Ce singur e
rătăcitor,/ Iar noi uniţi în orice
vreme/ Am fost, vom fi
învingători./ Am înarmat a
noastră mână/ Ca să păzim un
scump pământ,/ Dreptatea e a lui
stăpână/ Iar domn e adevărul
sfânt./ Şi-n cartea veşniciei scrie/
Că ţări şi neamuri vor pieri,/ Iar
scumpa noastră Românie/ Etern, etern v-a
înflori.”Despre acest imn, Caragiale spunea în
1910: „Am ascultat Pe-al nostru steag e scris
unire. Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieţi! Asta-
i adevărată, şi nu Deşteaptă-te, române! Aia-i
tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până
acuma. Mă, de-acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu
plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi
fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani un popor
european. Să nu-i mai cântaţi opinca aia murdară.
 august 2010
Gheorghe Cristescu
(1882-1973)
Ghoerghe MĂMULARU
A fost militant socialist de prestigiu şi primul sec-
retar general al Partidului Comunist din
România. S-a născut la 10 octombrie 1882 în comuna
Copaciu, judeţul Vlaşca. A fost fiul lui Mihale Cristea,
ţăran sărac care avea doi băieţi şi trei fete. Gheorghe a
fost luat de un unchi al său la Giurgiu pentru a fi dat la
şcoala primară, pe care a terminat-o în anul 1893. A făcut
doar patru clase. Peste puţin timp a fost dat ca ucenic la
o fierărie, dar această meserie nu i-a plăcut şi s-a dus să
înveţe pe cea de cojocar-plăpumar tot în localitatea
Giurgiu. Aici însă anumite lucruri l-au nemulţumit şi a
plecat la Bucureşti. Acolo s-a angajat ca ucenic la
plăpumarul Foişoreanu. După ce a obţinut calificarea a
deschis un atelier propriu de plăpumărie. Era un lucrător
harnic şi priceput. Devenise cunoscut şi apreciat pentru
calitatea plăpumilor sale. Faima lui „Nea Ghiţă
Plăpumaru”, aşa i se spunea, ajunsese atât de mare încât
a participat şi la o expoziţie universală de la Paris, unde
plămumile sale au fost premiate. Cu acest prilej, regina
Spaniei, care a participat la această expoziţie, l-a chemat
la Madrid ca să-i lucreze nişte plăpumi după modelele pe
care le văzuse şi le admirase la aceasta expoziţie.
După succesul obţinut cu această ocazie şi-a
schimbat numele devenind Cristescu. Sub îndrumarea
tatălui său, care activa în cadrul socialiştilor, Gh.
Cristescu a luat legătura cu muncitorii socialişti din
Bucureşti şi a activat sub îndrumarea lui I.C. Frimu,
conducătorul partidului Social Democrat. Atelierul lui
devenise şi birou de plasare a celor care nu aveau de
lucru. Gh. Cristescu era un om inteligent şi dornic de a
se instrui. A început să citească literatură marxistă, prima
carte i-a fost pusă în mână de Nicoale Păcală. Cumpăra
gazetele muncitoreşti şi citea cu nesaţ articolele munci-
torilor din întreprinderi. Îl avea în continuare ca
îndrumător pe I.C. Frimu. Acesta văzând calităţile
intelectuale şi spiritul organizator al lui Gh. Cristescu, l-
a numit secretar al cercurilor marxiste.
Împreună cu I.C. Frâncu, tâmplar, Marinescu
tipograf, Popovici cizmar şi alţii, Gh. Cristescu a
înfiinţat „Munca” o asociaţie a muncitorimii. Scopul
acesteia era acela de a realiza unitatea muncitorilor prin
sindicate. Cu ajutorul sindicatelor se ajunge la reorgani-
zarea Partidului Social Democrat în anul 1910. Prin
activitatea sa, Gh. Cristescu devine cunoscut atât în ţară
şi peste hotare. A luat atitidine împotriva războaielor bal-
canice (1912-1913). În timpul primului război mondial a
fost scos din rândurile armatei pentru că ar fi „ftizic”
.Realitatea era aceea că Ghiţă Cristescu-Plăpumarul
figura pe lista proscrişilor ca „activist combativ
antirăzboinic permanent şi hotărât”care nu era pe placul
guvernanţilor. În anul 1916 a rămas deci în Bucureşti,
ocupat de nemţi. Gh. Cristescu ducea o activitate
antirăzboinică. El a organizat pe vremea aceea
manifestaţii în parcul Cişmigiu, cu un grup de femei
împotriva războiului şi solicitau întoarcerea bărbaţilor
acasă. În urma acestor acţiuni a fost arestat, judecat de
comandantul german şi condamnat la moarte. Atunci a
intervenit I.C. Frimu pentru salvarea lui. Acesta a apelat
la Brăttăleanu, care făcea parte din armata austro-
germană, şi acesta l-a trimis cu o scrisoare la Flueraş,
conducătorul socialiştilor din Ardeal, pentru ca acesta la
rândul său să intervină la Viena pentru salvarea lui Gh.
Cristescu. Pe lângă aceste intervenţii externe, în
Bucureşti s-au organizat manifestaţii şi greve, care au
dus la comutarea pedepsei capitale în mucă silnică pe
viaţă şi apoi a fost ajutat şi pus în libertate.
Tot în timpul primului război mondial, Gh.
Cristescu a luat legătura cu socialiştii francezi şi
democraţii englezi şi a organizat pe mai departe, în
Bucureşti, manifestaţii pentru ca România să nu intre în
război.
După sângeroasa represiune a demonstraţiei
muncitoreşti de la 13 decembrie 1918 din faţa Teatrului
Naţional, Gh. Cristescu, împreună cu alţi revoluţionari, a
fost arestat şi schingiuit. Eliberat din închisoare la puţin
timp îşi continuă activitatea în partidul socialist.
Împreună cu alţi militanţi, Gh. Cristescu a fost
ales în două rânduri, în 1919 şi 1920 deputat în
parlament. Tot în această perioadă a militat pentru trans-
formarea partidului socialist în partid comunist. În anul
1920 au apărut primele grupuri comuniste în cadrul
partidului socialist. Acţiunea a fost accelerată de vizita la
Cultura Vâlceanã
9
Moscova pentru a se discuta afilierea la Internaţionala
Comunistă. În acest sens s-a ales o delegaţie formată
Itinerar cultural
din: Gh. Cristescu, Gh. Popovici, Al. Dobrogeanu
oraşul nostru alte două cărţii incitante,
Gherea, Eugen Răzvan, David Fabian şi Ioan Flueraş. În
decembrie 1920 a avut loc întâlnirea lui Gh. Cristescu cu „Voievodul albastru” şi „Un templier la
Sarmizegetusa”) şi romanul „Fracul de lut”, de
V.I. Lenin. Iată ce mărturiseşte Gh. Cristescu: „L-am
întâlnit pe tovarăşul Lenin la Moscova în 1920, când am Ion Piţoiu-Dragomir, care-şi va prezenta şi un
purtat o discuţie cu privire la deosebirile dintre partidul volum recent de poezie.
socialist şi cel comunist, când am căzut de acord că
deosebirea principală dintre ele este din punct de vedere
Întâlnirea a avut loc la Casa de Cultură şi a
început, ca de obicei, la ora 16.00 (Gh. Păun)
tactic şi nu doctrinal. Tovarăşul Lenin m-a întrebat de ce
am votat contra două dintre tezele Kominternului; eu am
ripostat şi i-am spus: „ Nu pot asta decât ceea ce ajută
dezvoltării ţării mele...; fiecare ţară îşi are condiţii
obiective şi subiective de dezvoltare, o ţară e dezvoltată
economiceşte, alta e înapoiată, alta e mijlocie; la intelect
la fel. Această stare m-a determinat să mă gândesc că nu
mă pot juca cu situaţia organizaţiei noastre. Iar eu, ca un
comandant al mişcării muncitoreşti, ştiu că acela este un
comandant distins care obţine cu minimum de jertfe,
maximum de câştig...” Atunci tovarăşul Lenin mi-a spus:
„Tovarăşul Cristescu are dreptate. Vom lăsa fiecare
partid să-şi facă munca de organizare şi propaganda
conform specificului ţării sale”.
În perioada 30 ianuarie- 3 februarie 1921 a avut
loc o şedinţă a Consiliului general al partidului unde s-au
conturat cele trei curente din partid şi s-a hotărât
întrunirea P.S.D –ului într-un congres. La 8 mai 1921 s-
a ţinut congresul şi s-a înfiinţat Partidul Comunist
Român. Gh. Cristescu a fost ales secretar general (1921-
1924). Celor peste trei sute de delegaţi care au votat
aderarea la Internaţionala aIII-a li s-a intentat un proces
de înaltă trădare cunoscut sub numele de „Procesul din
Dealul Spirii”. În interogatoriul său Gh. Cristescu a
respins acuzaţiile din rechizitoriu. A fost deţinut la
închisoarea Văcăreşti.
După eliberarea sa din detenţie, Gh. Cristescu (nume
conspirativ Crilenco) alături de Al. Dobrogeanu –
Gherea a participat la sedinţele sindicale unde a făcut
propagandă comunistă. În aprilie 1924 au avut loc
percheziţii la sedile P.C.R. şi la domicilile unor militanţi.
Gh. Cristescu a fost arestat câteva zile deoarece de 1 mai
1924 a scris în mod clandestin şi a afişat pe ziduri ziarul
„Tineretul socialist”. La 23 august 1924 Gh. Cristescu a PATRU PICTORI DIN
adresat preşedintelui Tribunalului Ilfov o cerere de
trimitere in judecată a Ministerului de Interne şi Război FLORENŢA PREZENŢI LA
pentru încălcarea Constituţiei de repreimare a ziarului
„Socialismul” al cărui coproprietar şi director era. În
CIC CURTEA DE ARGEŞ ÎN
decembrei 1924, pe baza legii Mârzescu aproape toţi LUNA SEPTEMBRIE
secretarii organizaţilor regionale şi majoritatea
membrilor de partid au fost arestaţi.
Am primit deja pliante de prezentare ale celor
Cariera politică a lui Gh. Cristescu în P.C.R. s-a ter-
minat brusc în iunie 1926 când a fost exclus din partid patru pictori din
din cauza divergenţelor politice dintre acesta şi Florenţa care vor avea expoziţie la Casa de
Comitetul Central. O încercare de resuscitare a carierei Cultura din Curtea de Argeş pe 8 septembrie - vi
sale politie a avut loc în 1927 când Gh. Cristescu şi-a le trimit spre o prima luare de contact şi pentru a
creeat propriul său partid socialist, care însă nu a întări invitaţia de participare.
rezistat. În anul următor, 1928, aderă la P.S.D, iar după 3
ani îl găsim în Partidul Socialist Muncitoresc Român
Toate cele pozitive,
alături de Ştefan Voitec, Leon Ghelerter etc. După
Gh. Paun
scindarea P.S.M.R. şi formarea Partidului Socialist
Independent, Gh. Cristescu trece pentru scurt timp în
noua formaţiune, care după fuziunea cu gruparea Leon
Ghelerter se transformă în Partidul Socialist Unit. În
1938 se înscrie din nou in P.S.D., nemaiavând însă
funcţii de conducere.
După 1945 prezenţa lui în viaţa politică a fost doar la
nivel declarativ. După 23 august 1944 a fost trimis în
puşcărie. Marcel Ungureanu în lucrarea sa „Cazul
Plăpumaru: sfâşiat de tovarăşi” consemnează
următoarele: „până la amnistiere a stat ascuns chiar în
centrul Bucureştiului într-un cavou din cimitirul Belu,
unde breasla groparilor l-a găzduit mai mult de un an...”.
Începând cu anul 1947 Gh. Cristescu este plimbat prin
închisorile comuniste, cea mai mare parte a detenţiei a
petrecut-o la Canal. A fost din nou arestat la 16 august
1952 de către D.G.S.S. Călimăneşti şi încarcerat la
Piteşti.
A fost reabilitat în anul 1965 de N. Ceauşescu, dar
Gh. Cristescu a refuzat reprimirea în P.C.R. A murit la 29
noiembrie 1973 la vârsta de 91 de ani. Corpul
neînsufleţit a fost depus în Monumentul din Parcul
Libertăţii, iar după 1989 a fost depus în cavoul familiei
la Belu.
În anul 1901 Gh. Cristescu s-a căsătorit cu Aneta
Iosif (muncitoare) cu care a avut 5 copii: Valeria (care a
murit la o vârstă fragedă), Eugenia (Gella), Ferer, Tita şi
Gheorghe. Fiica sa, Tita Cristescu a fost Miss România
şi actriţă de cinema.
10 Cultura Vâlceană
Itinerar cultural
„UCENICII CUVÂNTULUI”
O carte apărută la Editura Fortuna, în 2009,
autor Mihai Mihăiţă-Lovişte, şi care în luna iunie
2010 a făcut obiectul unei prezentări şi analize la
un seminar în cadrul Universităţii Spiru Haret,
condus de Dan Mircea Trană, decanul
Universităţii din Râmnicu Vâlcea şi avândul ca
analist literar pe profesorul universitar Alexandru
Popescu Mihăeşti...Au mai participat, având
scurte intervenţii, pe lângă autor, specialişti ai
Universităţii Spiru Haret, scriitorul Ion Soare şi
publicistul Petre Cichirdan...
Iată ce spune cunoscutul istoric literar Dan
Zamfirescu, pe coperta 2 a volumului luat în
discuţie, despre M.M. Lovişte: „...este un scriitor
adevărat, iar acest lucru este foarte rar. El scrie
cum scriau marii prozatori ai timpului. Astăzi,
acestora li se mai spune „bătrânii”, „demodaţii”,
expiraţii”, Dostoevski, Tolstoi, dikens, Balzac.
M.M.Lovişte scrie ca aceşti <bătrâni expiraţi>, cu
diferenţa că el dispune de un potenţial uman al
zilelor noastre, pe care cei dinaintea sa nu-l
aveau”.
Conţinutul cărţii este (încearcă) precum un
film despre viaţa şi faptele lui Iisus Hristos pe
care M. M. Lovişte îl intueşte în spaţiul cotidian
şi ni-l transpune spre lecturare...De aici fantezia
în concordanţă cu scrierile religioase post
perioadei înfinţării instituţiilor bisericii, spre
sfârşitul mileniului I era noastră, transfigurarea
textului religios, aducându-l până astăzi,
imaginaţia compilării şi coloristica cu care este
dotat, făcând cu tupeu din diavol, un personaj
omniprezent, important...Întradevăr textul
cuprinde multă transfiguraţie literară, stil propriu
savant, întercalaţii retorice, el alternează între cel
bidsericesc şi cel biblic! Lucifer, un amplu diavol,
trece prin toate formele din cadrul posibil al
artelor vizuale, el încearcă să domune, este mult
mai prezent în textul scriitorului decât în cel
biblic!
Păcatul „neascultării” este păcatul primordial;
Binele a spus: ascultă! Răul a spus: nu-l asculta şi
poţi să fii ca El!
Binele şi Răul stă
într-o căruţă-
balanţă... Omul, el,
stabileşte adevărul,
căci are doi ochi,
două urechi, două
nări pentru aer
preţios, şi-o gură
pentru adevărul
primordial... O luptă
reală dintre Bine şi
Rău, !
Adam şi Eva l-a
născut pe Noe, Avram
pe Iacov, acesta - 12
seminţii, Iuda l-a
născut pe David, care pe Iisus l-a vândut lui Iuda!
Rezultă că Iuda este marele purtător de plus şi
minus şi defineşte omul, purtător de Bine şi Rău,
august 2010
Râmnicule te iubesc
MEŞTEŞUGUL MORĂRITULUI ÎN
RÂMNICUL DE ALTĂDATĂ
Titi Mihai GHERGHINA
D atorită mediului înconjurător, Râmnicul a prof-
itat din plin de avantajul celor două râuri, Oltul
la est şi Râmnicul (râul Olăneşti) la sud.
în legătură cu „Moara de Hârtie”, care era vecină cu bis-
erica „Sf. Gheorghe”, (construită iniţial în 1636,
rezidită din temelie la 1857-1860), aşa cum
Aici s-a dezvoltat încă din cele mai vechi consemnează un zapis (act) de vânzare al boierilor
timpuri meşteşugul morăritului. Bujoreni din august 1761 (schiţă aflată la sursă-
În mediul rural, s-a evidenţiat în mod 1790,1791,
excepţional iscusinţa ţăranului român în născocirea a tot pl. 38,
felul de mecanisme considerate creaţii remarcabile în oraşul R.
folosirea energiei apelor, în special, s-a remarcat spiritul Vâlcea,
inventiv în construcţia morilor săteşti. harta Ţ.
Afirmaţia se bazează pe faptul că au existat o Româneşti
mulţime de „mori domneşti”, dar şi ale unor locuitori ai realizată
locului, aşa cum reiese din documentele vremii. între anii
Printre cele mai reprezentative documente pot 1784-1792
fi amintite: de ofiţerii
- 20 mai 1388, un document din vremea lui cartografi
Mircea cel Bătrân „...şi moara la Râmnic, pe care a austrieci,
dăruit-o Dan Voievod şi via tot acolo, dăruită de Jupan printre care se vor remarca Schwantz şi Spect; harta
Budu, după voia părintelui domniei mele Radul este alcătuită din 108 planşe color, executate la scara
Voievod, şi curtea pe locul Hinăteştilor, pe care a dăruit- 1:57.600. Documentul ne prezintă locul de unde se
o totul bisericii”... ramifică „Iazul Morilor” din râul Râmnic în amonte de
- 8 ianuarie 1392, Mircea cel Bătrân dăruieşte moara K. Borănescu; până la moara Borănescu canalul
Mânăstirii Cozia „o moară la Râmnic”... era cunoscut sub numele de „Iaz”, de la moară în aval
- 9 ianuarie 1478, Basarab cel Tânăr „întăreşte purta numele de
(M-rii. Cozia) moara domnească din târgul Râmnic pe „ I a z u l
Olt”... Morilor”.
- 1 august 1496, Radu cel Mare „întăreşte (M- Iazul
rii. Govora) şi o moară în Râmnic”. trecea pe la sud
- 3 mai 1502, Radu cel Mare ”întăreşte M- de curtea Şcolii
rii Govora şi o moară în oraşul domniei mele de la Generale nr.5,
Râmnic”. şi pe lângă fosta
- 30 octombrie 1517, Neagoe Basarab Şcoală mixtă
„întăreşte M-rii Govora în Râmnic o moara ce este nr.1 de pe strada
veche, unde se împreună oraşul cu uliţa lui Oprea”... Ştirbei Vodă, cunoscută şi sub numele de „Beldiman”,
Putem vedea cu certitudine că în acest docu- traversa strada I.C. Brătianu, numită azi „Splaiul
ment din 1517, apare pentru prima dată menţionată, cu Independenţei”, şi trecea pe sub un pod de beton şi după
numele, o stradă în Râmnic. aceea intra pe proprietatea „Morii cu piua Geltz”
Nu avem o statistică a numărului de mori fondată în
funcţionabile de-a lungul râului Râmnic, precum şi anul 1886.
căile de acces. Cu siguranţa configuraţia terenului de
ajuns la unele din ele trebuie să fi fost destul de greu. Avem la
Cu multe secole în urmă, cum se scrie în docu- îndemână
mente, râmnicenii au construit un iaz de-a lungul părţii o descriere
de sud a oraşului, dirijând o parte din apa râului Râmnic a morii
în el. făcută de
Iazul, creaţie a locuitorilor, de la care, folosind „medicul
curgerea continuă a apei sub influenţa gravitaţiei să urbei”, dr.
folosească energia naturală necesară funcţionării Suciu, din
morilor de apă. anul 1903: „Moara de făină bună şi mălai, Andreaş
Istoricul N. Iorga, în „Istoria industriilor la Gheltsch, de pe str. Călăraşilor nr.146, în două etaje cu
români” (Bucureşti, 1927, p.181), spune: „Încă de la patru pietre un valţ, o curăţătorie, ferestreu circular
1247 se pomenesc morile ... aceste mori de apă, pentru lemne, magazie de grâu şi făină, de zid şi
înlocuind vechile râşniţe romane, se întâlnesc scânduri...
pretutindeni pe pământul românesc”. Lucrează
Pe o distanţă de aproximativ 4 km, cu o stăpânul şi un
diferenţă de nivel de câţiva metri, apa râului Râmnic a băiat, oltean de
fost deviată din vechime în iaz, silită să pună în mişcare 19 ani, ca
roţile cu ciutură şi mai târziu roţile metalice ale morilor morar şi ajutor,
şi chiar ciocanele grele ale unei aşa zise „fabrici de apoi şase
aramă lui Arnold Iarvnay”. oameni toţi
Realizarea acestui iaz s-a făcut pentru a da majori”.
posibilitatea, de a construi mori cât mai aproape de Moara
locuitorii oraşului, dar şi pentru o mulţime de alte funcţiona cu
activităţi gospodăreşti. ajutorul unei roţi hidraulice, construită din tablă groasă
Vă facem cunoscute câteva informaţii docu- din oţel. În faţa roţii se aflau două stăvilare ce serveau
mentare care ne va confirma activitatea morilor de pe la oprirea apei din când în când, pentru a-i ridica
Iazul Morilor. nivelul; apa
- 28 ianuarie 1681, Şerban Cantacuzino Iazului,
„dăruieşte vad de moară în râul Râmnicului, din jos de scăpată de
oraş..., Stolnicului Vişinescu... nu va da apă la moară, sub roţile
pe iazul care a fost mergând la acea moară” morii, urma
- 8 octombrie 1681, „Vlad Vişinescu, vinde să lucreze
locul morii în sus, cum mergea iazul în lung, până unde pentru ridi-
dă de apa din râul cel mare” (vezi cele două fotografii carea unor
după gravuri de Anton Kaindl 1872-1951; la sursă ciocane
există şi shiţe topografice ale acestor locuri, originale g r e l e ,
timpului). folosite la
Istoricul A.Sacerdoţeanu ne oferă o informaţie întinderea
 august 2010 Cultura Vâlceană 11
unor plăci de aramă, după ce mai înainte erau m, cu
încălzite până la roşu într-un cuptor. Din aceste plăci balustrade de Itinerar cultural
subţiri se confecţionau obiecte de uz gospodăresc: lemn care făcea
cazane de fabricat ţuică, tot felul de cazane, ibrice de legătura cu Str. însuşi omul este o cruce (răscruce) rezultată dintr-
cafea etc. Fabrica de cazane cu motor de apă era pro- E m i l o abilă combinaţie intemeietoare de deosebită
prietatea lui Arnold Iarvnay, situată pe strada Avramescu ce Slavă: omul întâi s-a slăvit pe sine şi Dumnezeul
Călăraşilor nr.142, înfiinţată la 19 iulie 1908, (dosar dădea în str. său, şi mai apoi s-a mântuit!
nr.5629/1908). Tabaci, care la
Apa Iazului, în drumul său spre vărsare în rândul ei dădea
Olt, întâlnea moara Cpt. Avramescu, cunoscută sub în str. Călăraşi
numele de „Sentinela”cumpărată în anul 1883 de la – col. Apostol
eforia spitalelor civile din Bucureşti (dosar. Dumitrescu din anul 1920.
Nr.2/1884). În călătoria noastră de-a lungul
Începând de la podul de intrare în parcul „Iazului Morilor”, am ajuns la moara lui Ghiţă
zăvoi, construit în anul 1884, de ing. Ionescu Grama Ştefănescu, o construcţie mare din cărămidă roşie,
şi ing. R. Zăgănescu, în lungime de 4m şi lat de 4 m situată pe Str. col. Apostol Dumitrescu, nr.54, cu p.cickirdan
cu o firma „Moara
adâncime de Ţărănească”.
1.50 m, peste În con- OBICEIURI DE VACANŢĂ,
„ I a z u l tinuare apele
Morilor”, Iazului trec prin ÎN VACANŢA MARE, LA
albia Iazului curtea fabricii D.
era pavată cu Simian, fondată
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
lespezi de în anul 1888, pe
gresie, real- sub calea ferată, În vacanţa mare copii şi elevii din Râmnicu
izând un fel Drăgăşani – Vâlcea participă fiecare după cum le este talentul
d e Râmnicu Vâlcea, dată în exploatare la 20.06.1887. sub supraveghere profesională la diverse activitaăţi
canalizare. Ajunge şi la morile lui Hanci şi a care să le stimuleze creativitatea...Iată, zilele aces-
Între anii 1905-1906 se va construi Uzina lui Ion C. Diaconeasa de pe strada cpt. N. tea, în holul central al Bibliotecii, sub cupola
Electrică, perioadă în care se va instala şi primul Simionescu, paralelă cu „Iazul Morilor”, fosta strada
arhitectonică măiastru ornamentată, se desfăşoară
grup electrogen cu motor Diesel de 80 C.P. Abatorului, ultima moară funcţiona din anul 1923,
Pentru a se mări puterea energetică în anul fiind cunoscută şi sub numele de Dumitrescu Olt,
o expoziţie cu lucrările realizate în această
1909 se va instala un nou noul proprietar. perioadă...Întâlnim şi nume (pictură sacră, pe
motor Diesel de 180 C.P., lemn) mai consacrate precum: Simona Mihaela,
pe lângă cel de 80 C.P. Î n Păsărică Diana, Vlad Rentea, Spinciu Adela, Roşca
D i n partea de Alin, Violeta Scrociob, Opresu Ştefania, Miroiu
dosarul nr.15/1899, aflăm est a morii Radu.
că „locuitorii oraşului care exista o
aveau locuinţe de-a lungul podişcă de
Iazului, foloseau apă pen- lemn, care
tru diverse nevoi casnice. îţi uşura
Prin canalizare s-a omis să trecerea în
se facă şi scări pentru a crângul de
coborâ la marginea apei pentru a lua apa necesară arini şi
nevoilor gospodăreşti”... Lucrările de amenajare a plopi de pe malul stâng al râului Râmnic.
Iazului Morilor, au fost finalizate la 22 aprilie 1899, Crângul era cunoscut cu numele de
recepţia lucrărilor s-a făcut între 27-28 iulie 1899. „La Şapte Plopi”, locul unde copii din „Mahalaua
Lungimea Călăraşilor” îşi disputau „renumitele meciuri de fot-
canalizată a bal”, la care se foloseau mingi de cârpă; în locul
Iazului a fost de a c e s t e i
1322m. Au fost „ A r e n e
construite 3 Sportive” de
poduri, pe Str. cartier acum
Regele Carol I, se afla
pe Str. Călăraşi, „Kauflandul”.
lângă Zăvoi şi pe
str. Tabaci. În De aici apa îşi
această perioadă urma cursul,
au mai fost executate lucrări de modernizarea morii liniştit,
lui G. Ştefănescu. obosită după
Vizavi pe stânga era restaurantul atâtea munci la câte a fost pusă, până la „Abatorul
„Carpaţi”, proprietar Vasile Căpraru, deschis la 20 Comunal”, ultimul obiectiv la care apa era folosită la
octombrie curăţirea camerelor de sacrificiu.
1925 (dosar Până la vărsarea în râul Olt, la
nr. 2938). În punctul numit „Gura Râului” – „Raiul Pescarilor”,
apropiere se mai are de străbătut aproximativ 250m, pe care iazul
a f l a îi străbate în
„Atelierul linişte dând
Mecanic posibilitatea
Vizitiu”. mai multor
Malul pescari, ROTONDA SPIRITULUI
stâng era amatori şi ROMÂNESC – TABĂRĂ DE
ocupat de pereţii unor prăvălioare aşezate cu faţa profesionişti,
spre piaţă. oameni din PICTURĂ LA CONACUL
În continuare se aflau câteva prăvălii mai partea locului,
m a r i , să-şi facă
BĂLCEŞTILOR
renumitele plăcerea de a
pescării în pescui. În perioada 16 – 28 august 2010, laConacul
care se „Iazul morilor”, a pus în mişcare Bălceştilor din comuna Nicolae Bălcescu s-a
v i n d e a mecanismele a 5 mori, a deservit piaţa centrală cu desfăşurat o tabără de pictură la care au fost
numai peşte pescăriile şi hala, a alimentat în permanenţă cu apă invitaţi să participe pictori din Republica
proaspăt ştrandul şi lacul din zăvoi, apele sale au trecut pe sub Moldova, pe harta veche a României, inerbelică,
adus de la 16 poduri şi podeţe. această ţară purtând denumirea de Basarabia, iar
Dunăre. Creaţia tehnică a acestui canal, a
nord vestul ei, de Bucovina de Nord...Echipa
acelor vremuri, a rămas anonimă. Nu cunoaştem mai
sosită aici şi aflându-se în custodia directorului
Apa Iazului precis pe făuritorii acestei construcţii, realizată cu
trecea de zona pieţii, pe sub un pod de lemn lat de 4 mare iscusinţă. muzeului Nicolae Bănică – Ologu şi a lui Sergiu
Plop, sosit din 1993 în România şi încetăţenindu-
12 Cultura Vâlceanã
Itinerar cultural
se aici prin căsătoria sa cu Mioara
Comănescu, a fost primită, la deschiderea
oficială de însuşi prefectul de Vâlcea, Petre
Ungureanu, de vicepreşedintele consiliului
judeţean, Romulus Bulacu, de fostul prefect
Iulian Comănescu, parlamentarul Samoil
Vâlcu...de mulţi, foarte mulţi oameni de
cultură vâlceni. A deschis tabăra Nicolae
Bănică Ologul printr-un speach decent şi
inspirat, a vorbit, folosindu-şi carisma de om
cultivat şi politic, Petre Ungureanu care a pus
umărul la legimitatea taberei. Personal, am
urmărit expresiile artiştilor bucovineni şi
basarabeni, care au asistat la deschidere,
încercând să ghicesc ceva din personalitatea
fiecăruia, ajutat fiind şi de un valoros program
tipărit, intitulat „Rotonda spiritului
românesc”, şi, în care, am găsit o reală
imagine fizică şi artistică a fiecăruia dintre
ei...felicitări organizatorului!
Gheorghe Zvarici, din Cernăuţi, pictor,
critic de artă, 1989-1990 Academia de Arte
Frumoase din St. Petersburg ; Vitalie Butescu,
pictor, licenţiat 1997 Academia de arte „Ioan
Andreescu-Cluj; Mihai Chiseliţă, din
Cernăuţi, licenţiat 1999, aceeaşi Academie din
Cluj; Simion Ciumeica, pictor, Universitatea
august 2010
PREMIILE FUNDAŢIEI VALCEA UNU, 2009
Denisa IACOB
G ala Premiilor Fundaţiei „Vâlcea unu” a
început, în acest an - în august, cu un expozeu
al senatorului liberal Emilian Frâncu, care a prezentat
membru fondator al Forumului, mă voi implica mai
mult în activitatea de menegement economic al aces-
tui for cultural” a conchis senatorul liberal).
un istoric al acordării premiilor fundaţiei; „iată, de 12 Premiul de
ani se dau aceste premii sub patronajul fundaţiei Excelenţă
Vâlcea 1, dar şi a Dorsetei Frâncu, ideea care a stat la „ D r a g o ş
baza acordării acestora fiind promovarea şi justa Vr â n c e a n u ”
apreciere a actului de cultură care se produce în acest pentru literatură:
areal şi, care, sub însemnul şi caracterul artisticului R a d u
real, este singurul care contează pentru posteritate”... Alexandrescu
Premii în bani, fără a fi un act de caritate, dar pentru cartea
purtătoare de „Lumina dintre
noroc (vezi lozul două lumi” (cel
din caseta cu care a dăruit
î n s e m n e l e lumii un Râmnic cum nimeni altul nu a mai făcut-o);
fundaţiei), s-au profesorul Emil Istocescu pentru vol. „Gib Mihăescu”
oferit anul acesta: şi „Marin Sorescu în scrisori”; scriitorul George Voica
Diplome de pentru vol. „Epistolă pentru veneţieni” (G. Voica, cu
Excelenţă, Premii care „Vâlcea 1” câştiga anii trecuţi un premiu la
Speciale... Premii Festivalul Etno-Folk la Slătioara); scriitorul Mihai
într-un oraş în care Mihăiţă pentru vol. „Ucenicii Cuvântului”; Victor
exită şi oameni care îl consideră „cimitir de cadavre, Păun pentru vol. „Poveşti şi proverbe reverberate”;
cioclii şi strigoi (...) să plece, să-i alungăm dintre noi”, Andreea Niţescu – elevă la Colegiul Mircea cel
a mai adăugat Emilian Frâncu, referindu-se la cei care Bătrân, pentru vol. „Fata cu
dispreţuiesc realitatea culturală a Râmnicului... steluţe în loc de nume”.
Diploma de Excelenţă pentru cultivarea interesului Premiul de Excelenţă
faţă de cercetarea istorică - Premiul „Petre Bardaşu”: „Constantin Iliescu” pentru Arte
IPS Gherasim Cristea pentru „Istoria Eparhiei Vizuale: hotelul „Muzeu
Râmnicului”...Un alt premiu: doctorul în istorie Sofianu” , aparţinând lui
Constantin Mihai pentru cartea „Biserica şi elitele Nicolae Sofianu, primeşte
intelectuale interbelice”. A adăugat senatorul E. Marele Premiu al Artelor
Frâncu: ”Suntem în criză morală şi avem nevoie de Vizuale... Corina Croitoru
modele!...până acum tot ce am luat ca model este pentru realizările din arta
rău...avem nevoie de un drum spre mai bine!Nou!” ceramică; Trestian Găvănescu,
Premiul special al juriului s-a acordat domnului pentru artă fotografică (care îi
George Rotaru „pentru cartea unicat, care se află în multumeşte şi este încântat că
faţa librăriei Rotarexim, de dimensiuni gigantice, în fotografia este alături de
care apare istoria României, imagine şi text” (o celelalte arte, şi la
adevărată interferenţă, din nou, a artelor cu ştiinţa profesionişti...Bravo! n.n);
n.n): ”Istoria românilor. Atlas istoric”. Florentina Chiriţă, elevă la
Premiul de excelenţă scriitorului general în rezervă liceul de artă, pentru design în
Ilie Gorjan şi general Ioan P. Suciu, pentru volumul vestimentaţie; Petre Cichirdan
„Contribuţii la Istoria Jandarmeriei Române”... pentru monumentul de la
Ilie Gorjan a ţinut, în cuvântul său, să remarce un Ocnele Mari (...o frumoasă
fapt demn de luat în considerare şi pe care presa l-a prezentare şi înţelegere a sculp-
neglijat complet: ”este ştiut că jandarmeria română a turii din partea omului de
jucat un rol esenţial în actul istoric de la 23 august cultură Emilian Frâncu; Elena
1944...dar, din păcate, arma pe care am slujit-o, o Stoica, director al Centrului de
viaţă, şi o slujesc şi acum, l-a arestat pe mareşalul Conservare a Tradiţiilor...şi
Antonescu... Nu înţeleg cum presa a neglijat sau Diana Mitulescu primesc
neglijează să de-a publicităţii un fapt nemaiîntâlnit în acelaşipremiu pentru realizarea
istoria de 60 de ani a poporului nostru referitoare la expoziţiei „Arta fereastră a
existenţa holocaustului antonescian... În urmă cu sufletului”...
câteva zile, preşedintele statului Israel, aflat în vizită Premiul de Excelenţă „Ion
în România, declara că mulţumeşte statului român Dumitrescu”: Mihail
(deci şi lui Antonescu n.n) pentru că este singurul stat Ştefănescu, dirijorul „Integralei
din Europa care a contribuit la salvarea celor 400 000 Beethoven” şi directorul
de evrei (care au făcut obiectul holocaustului n.n)...” Filarmonicii; soprana Camelia
Cercetătorul istoric Gheorghe Deaconu primeşte Clavac, pentru canto; cvartetul
Diploma de Excelenţă pentru volumele „Constantin de coarde „Cantabile”, al
Gibescu”, „Boiereştii”, „O istorie subiectivă”; Filarmonicii, condus de Meda
Claudiu Tulugea, pentru reeditarea revistei Stanciu (împreună cu Mihaela
„Buridava”. Cerbu, Oltea Badea şi Izabela
Claudiu Tulucea, Diplomă de Excelenţă, pentru Oprea); Cristian Stroe, dirijorul
reeditarea revistei „Buridava”. corului eparhiei Râmnicului;
Claudiu Tulucea, Diplomă de Excelenţă, pentru Gheorghe Iordache, pentru CD-
reeditarea revistei „Buridava”. ul „Pan pipes romantic”.
Premiul de Excelenţă „Cornel Frâncu”: ”Bunic, Premiul de Excelenţă
unchi, tată; o familie, care s-a sacrificat pentru „Goange Marinescu”, pentru
românism ...aşa am gândit acest premiu, în numele teatru: Adrian Roman, pentru
tatălui meu pe care, practic, l-am răzbunat pentru tot menegementul Teatrului de stat;
ce i s-a făcut mai rău direct sau indirect; eu, urcând Doina Migleczi, pentru regia la
treptele pe care el şi toţi ai mei şi le-au dorit!” Acest piesa „Gaiţele”; Camelia
premiu a fost acordat profesorului Laurenţiu Stilea, şi Constantin, pentru rolul
a fost înmânat de Ion Măldărescu, scriitor, publicist, Duduleanca din „Gaiţele”; Iulia
prieten şi apropiat al familiei Frâncu; Gheorghe Antonie pentru rolul Vitoriei
Ploaie, profesor, doctor în cercetare geografică, Lipan din „Baltagul”.
primeşte al doilea premiu de Excalenţă Cornel Frâncu Premiul de Excelenţă pentru
din mâna profesorului universitar Alexandru Popescu sprijinirea debutului: Mariana
- Mihăeşti, preşedintele Forumului Cultural al Floroiu, volumul manuscreis
Râmnicului („când nu voi mai avea griji politice, ca „Poezii”
 august 2010
PARASTAS „DUMITRU BĂLAŞA” LA
RÂUL VADULUI
L a 99 de ani de la naşterea părintelui
duhovnic şi istoric Dumitru Bălaşa, la
Cabana Râul Vadului (com Câineni) judeţul Vâlcea a
avut loc un parastas în memoria pr. Dumitru Bălaşa
urmat de o masă rotundă cu titlul „Viaţa şi
personalitatea preotului Dumitru Bălaşa”, avându-i
ca moderatori pe I.St.Lazăr şi fratele Dumitru
Misăilescu Panu. Întreaga acţiune s-a desfăşurat cu
ajutorul domnului Ştefan Prală, în locaţia turistică a
acestuia, şi sub egida Forumului Cultural al
Râmnicului, Fundaţia culturală „Sfântul Antim
Ivireanul”, Asociaţia luptătorilor
din decembrie 1989, Fundaţia
culturală „Dokiana-Preot
Dumitru Bălaşa”, Asociaţia
ortodoxă „PRO-VITA”, şi, a
consemnat a VII-a ediţie a
Memorialului Preot Dumitru
Bălaşa -„Patriarhul de
Drăgăşani”...
Au fost prezenţi pe lângă cei
amintiţi mai sus: pr. Nicolae
State Burluşi, Alexandru Popescu Mihăeşti cu soţia,
Antigona Grecu, Venera Dumitrescu, sculptorii
Nicolin şi Florin Bogoslov, foarte mulţi alţi
invitaţi...şi următorii care au avut ceva de spus:
St lazăr: - Părintelui trebuie să-i multumim
pentru exemplul său personal, în primul rând moral;
zilele trecute, la Forumul Cultural, a avut loc o
discuţie extrem de aprinsă despre
personalitatea lui Dumitru Bălaşa
şi îmi pare rău că astăzi nu sânt
decât eu aici; atunci, discuţia s-a
purtat între domnul generalul Ilie
Gorjan, un adept al părintelui,
subsemnatul, un ziarist, şi mai
„criticistul” Ion Soare...Aveam
nevoie de domnul Ion Soare
pentru dimensiunea de slavist a
părintelui Bălaşa...de domnul Ilie
Gorjan pentru dimensiunea sa de
dacoromân, de acel ziarist, pasionat istoric, care îl
cunoscuse şi pe Napoleon Slăvescu... Dar vom reuşi
să ne descurcăm şi singuri...Îi avem aici pe Geo
Stroe, pe doamna Antigona Grecu, înţeleg că vor mai
sosi şi alţii...
Dumitru Misăilescu Panu şi-a
început discursul, în stilu-i
caracteristic-direct şi hotărât,
propunând ca adevărul şi numai el
să călăuzească intervenţiile celor
de faţă... A prezentat cele două
cărţi ale lui Augustin Deac (fonda-
tor al Academiei dacoromâne) vol
I şi II - „Istoria adevărului istoric”,
cărţi care au apărut în 2001 „şi
pentru care profesorul doctor
Augustin Deac a fost omorât...
Iată pentru ce (citează din carte-pag 81) ”...între nea-
murile tracice, ale pelasgilor, moşnenilor şi dacilor!”
...Un discurs plin de patos în care se reliefează
importanţa moşnenilor în istoria acestei ţări, a
acestor regiuni, şi în care părintele Dumitru Bălaşa
a jucat un rol important.
Pentru om, a continuat D. Panu, cea mai
Cultura Vâlceanã 13
Itinerar cultural
Ion Creangă – Chişnău; Ştefan Coman, pictor,
1989, Colegiul de Artă „Repin” Chişnău; Anatol
Ghimpu, 1989, Institutul de Artă din Kiev; Teodor
Macari, 1989, Institutul de Artă din Tallin-Estonia;
Arcadie Răileanu, arhitect sef al raionului Floreşti,
1978, director Şc. Populară de Artă-Bacău,2006;
Vasile Sitari, licenţiat al Institutului de stat al
Artelor-Chişnău, 1996. Vom reveni cu un material
de fond la sfârşitul taberei...
MUZICĂ LIBERĂ ÎN FAŢA
TEATRULUI ARIEL
În 1980, la Moscova, fiind purtătorul unui bilet
de bună purtare de la Fabrica de Avioane din
Craiova (avioanele de luptă - IAR 93 şi IAR 99 –
Şoimul) am avut ocazia să particip ca spectator al
Olimpiadei de vară ... dar timpul mi l-am folosit aşa
importantă este credinţa, apoi familia şi pe urmă
pământul...moşnenii au primit acest pământ şi ei nu
au avut la ce îl vinde... De aceea ei sunt cei mai
cum am vrut eu, adică am cutreierat Moscova. O
experienţă uluitoare, în care nu am reuşit să vând
siguri apărători şi se opun fenomenului care se
întâmplă astăzi, acela de a vinde pământul la orişice
neavenit. Pământul şi credinţa nu se
înstrăinează...asta ne-a învăţat Dumitru Bălaşa! „Cu
toţi care am vorbit până acum le-am spus:
moşneanul trebuie să fie brandul României, căci nu
supără pe nimeni”! Dreptul de stăpânire al
pământului, la moşneni, este al celui care se va
naşte, cel prezent, având
drept doar de uzufruct...
Geo Stroe,
preşedintele Academiei
Dacoromâne a pus în
lumină importanţa lui
Dumitru Bălaşa pentru
istoria modernă a
României, importanţa nici măcar puloverul pe care-l putrtam mai mult pe
demersului de astăzi a umeri !
organizatorilor, a admirat Într-o sâmbătă după amiază, în parcul Lujniki,
această minunată locaţie turistică a Râul Vadului- am găsit grupuri de tineri care recitau poezii...alţii,
motelul lui Ştefan Prală, prieten şi admirator al care cântau în formaţie; grup de bătrâni care dansau
patriarhului de la Drăgăşani... A prezentat volumul pe alei în faţa a două trei instrumente de suflat şi-o
lui George Pentecan, editat de Academia armonică... În minte toate mi se păreau nefireşti, din
Dacoromână, „Provincia medievală DACIA din cauza tancurilor garate pe străzile din jurul parcului
Europa nordică”, 2010.
(în care se găsea şi colosala arenă sportivă Lujniki)
Ştefan Prală... - Dumitru Bălaşa a reuşit să
– unde participau majoritatea ţărilor socialiste şi
renască spiritualitatea
românească, a reuşit de ţările din lumea a treia (după Olimpiada de la
mult timp să ne adune în Munchen teama de terorism o luase razna), parcă
jurul spiritului său toate pluteau, era înnourat, dar... în parcul Lujniki
ortodox, acum, să se aveam sentimentul că respir alături de Gogol... În
bucure acolo sus, unde se
află, de ceea ce facem
noi astăzi în numele lui
Dumnezeu pentru
România! Sunt onorat să
văd aici oameni care
gândesc frumos despre
România, care preţuiesc valoarea românească;
preotul Dumitru Bălaşa în genunchi, dar nu înge-
nuncheat, spunea: ce am avut mai scump nu le-am
dat, nu se vinde credinţa în Dumnezeu, credinţa nu
le-o dai... asta vroiau să-i
ia prin puşcării... M-a
învăţat ceva: copile,
minciuna trebuie s-o
scoţi la suprafaţă,
anul 1980, încă se mai putea spera la libertatea de
adevărul trebuie scos la
exprimare sinceră pe uliţa de lângă casa ta şi nu
suprafaţă, s-a minţit în
funcţie de interesele după canoanele impuse de instituţiile în cauză ale
vremurilor.. Aşa am puterii...
ajuns să nu ne mai Aşa, vezi bine, în parcul Zăvoi, sâmbăta, în faţa
înţelegem astăzi român cuibului de teatru „Ariel”,iată, Lucian Marin,
cu român, creştin cu Daniel Belgun, Ioan Andreica şi Cristi
creştin... Pentru mine, Gomboşanu... cu o dotare modestă şi minimă, de
părintele Bălaşa a fost un model, un luptător pentru amplificare, cu ghitările lor naturale şi mişcarea
adevăr... Atât de mult m-au fascinat lucrările lui D. firească de pe asfalt, dar într-un cadru verde şi mai
Bălaşa...”De la Zamolxe la Iisus”...şi după discuţii
firesc, comunică artistic cu tinerii şi copii lor, cu
îndelungate cu habotnicul frate Panu...şi ...cu cel ce
bătrânii ieşiţi la plimbare, prin intermediul poeziei,
râde mai în spate, Marian Pătraşcu, încât am simţit
că trebuie să mă duc spre esenţe; da, esenţa lumii, a muzicii libere - rock !...mai mult decât frumos...şi
vieţii, o regăsim în opera lui D. Bălaşa să fie cu noroc!
14 Cultura Vâlceanã
Itinerar cultural
Am fost acolo sâmbăta trecută, în 28 august,
cu scopul de a face câteva fotografii , de a ridica
câteva imagini video...şi trebuie să mărturisesc,
că am rămas două ore, că spectacolul-
nespectacol, liber, variat şi dens, de calitate,
fără noanţe de academism, dar cu stări spirituale
mai curate şi mai academice decât al mai multor
ştiu eu ce fel de şcoli de arte (vezi acordurile
variate, tonalitatea vocilor, starea unică a
poeziei cuvântului în interferenţă cu arta
sunetului, curăţenia textelor,... sigur, este loc şi
de mai bine) m-a făcut să rămân mult timp în
loc! Cu cât se înopta cu atât apăreau mai mulţi
spectatori; copiii, ei da, copiii de trei patru
anişori se pare că agreau f. bine sunetele înalte
şi joase a trei ghitări şi voci dezlănţuite!
...dacă nu ar fi aşa, dacă nu am simţi acelaşi lucru
nu am fi aici împreună...Îţi mulţumoim părinte, acolo
unde eşti, că ne-ai adus acum împreună! În jurul tău!
Astăzi aici se simte energia, energia creatoare a
românilor...energia aici la Râul Vadului...aici, la Cecilia
Stork! Citesc puţin, dar când o fac, citesc cărţi bune...
nu am timp, trebuie să muncesc, dar citesc, da, cam
astfel de cărţi aşa cum scrie
aici: „a fi pentru a şti, a şti
pentru a avea, a avea pentru a
putea, a putea pentru a face,
şi a face pentru a fi oameni
fericiţi; Dumitru Bălaşa a
făcut oameni fericiţi, inclusiv
aici prin prezenţa noastră...
Gh Sporiş: - Robeştiul are
importanţa lui; în municipiul
Timişoara existau la un
moment dat 5 directori din
Robeşti!...un sat cu o sută de case! Dumitru Misăilescu
Panu este tot din Robeşti!...Mi-aduc aminte de o zi de
Sf Gheorghe, când Panu conducea Mitsubishi-ul său
către Mânăstirea Stănişoara cu o mână pe acel drum
periculos şi părintele Bălaşa i-a strigat: - Copile vezi ce
faci, să nu ajunfgem în râpă!... Era de o vitalitate şi
precauţie uluitoare!
Dr. Mihai Zamfir a avut o intervenţie care a atras
atenţia întregii asistenţe, iar Marian Pătraşcu, prietenul
nostru de la Forumul Cultural şi vicepreşedintele
Societăţii Culturale „Anton Pann”, menţiona faptul că
fiind din aceeaşi comună cu Dumitru Panu, cunoaşte
faptul că acesta a fost binecuvântat de părintele Bălaşa,
şi că, împreună cu Ştefan Prală, pe ei nu te poţi supăra,
ambii fiind de mare şi respectuos caracter... Se poate
conta pe oameni ca cei doi sau ca părintele State
Burluşi!
Profesorul Nelu Barbu, recent „botezat” ca scriitor
(a tipărit de curând piesa „Alifantul” ) s-a referit şi
domnia sa la personalitatea patriarhului de Dragăşani,
în plus, făcând inteligente relaţii şi comparaţii cu
ungurenii sibieni, cu vecinătatea lovişteană... i-a
mulţumit lui Ion Măldărescu pentru invitaţia la această
„masă rotundă”...
.Scriitorul Ioan Barbu l-a amintit pe părintele Golea
din SUA, un fan al Mareşalului Antonescu...
Theodor Răpan, scriitor şi poet din Bucureşti, fost
diplomat în Georgia, care a venit însoţit de Mikheil
Pashiashvili, academician dr. ing. în Georgia-stabilit
acum la Bacău, a făcut un loby puternic relaţiilor
româno-georgiene...
Costea Marinoiu a recut şi domnia sa în revistă per-
sonalitatea preotului de la Drăgăşani de la a cărui
naştere au trecut 99 de ani.
Ion Predescu, în cuvântul său, a spus în stilu-i
caracteristic, cu alură „hermeneutică”, că , citez
aproximativ ... - ţăranul care muncea, muncitorul care
muncea - bine ceea ce trebuia să facă, intelectualul
făcea bine ceea ce trebuia să facă...da, aceasta a fost o
problemă fundamentală a României... Problema e că nu
trebuie să avem disensiuni şi să i se recunoasă fiecăruia
valoarea... Absenţele sunt întotdeauna mai productive
decât anmumite prezenţe... Memoria strămoşilor dvstră
ca şi ai mei este mai productivă decât anumite prezenţe.
urmare din pag.2
ION CANTACUZINO
Ion Cantacuzino intră în laboratorul lui
Mecinikov tocmai în perioada când se studia
rolul fagocitelor în holeră, urmând cursurile de
iniţiere ţinute de Roux din anul 1889. Avantajat
de studiile sale de biologie, de experienţa
câştigată la Roscoff, Cantacuzino asimilează
repede cunoştiinţele necesare,declarând, ,,eram în
anticamera Ştiinţei, ştiinţa secolului XIX-lea,
inflexibilă, ... rolul savantului izolat, ale cărui
cercetări interesau doar o mână de oameni, a fost
definitiv încheiat.”
În anul 1901 Cantacuzino lucrează sub
îndrumarea lui Mecinikov la teza de doctorat
intitulată ,,Cercetări asupra modului de distrugere
a vibrionului holeric, pe care o va termina în anul
1904. Prin experienţele sale, Cantacuzino
demonstrează posibilitatea vaccinării contra
holerei pe cale bucală.
La data de 8 noiembrie 1904, este numit
august 2010
Asta este fundamental! Agonia Domnului Iisus, pe
cruce, acum 2000 de ani este mai presus... să zicem de
anumite prezenţe. V-am spus aceste lucruri că dacă-l
citesc pe Densuşianu am o imensă bucurie către anume
iluzii, iar dacă-l citesc pe Lucian Boia am o bucurie la
fel de imensă fiindcă vine dintr-o altă şcoală de
istorie... Admiraţia pentru dumneavoastră este
evidentă, fiindcă de aceea
am venit astăzi aici... Cred
că sunt lucruri esenţiale, şi
o carte a lui Mihail Şora în
1947, la Paris, „Dialogul
interior” spune foarte
mult...Cred că asta este
fundamental pentru noi...
Nu dau nume, vă
admir...levitaţia...aşa... În
spaţiul ăsta al muntelui, eu
ştiu, cu legi aspre, care nu
permit levitaţia, dar ne bucurăm de iluzie ca şi de real-
itate...Eu mi-amintesc de Constantin Noica, aşa cum ar
fi făcut-o şi ca moşnean, acolo la Păltiniş, cu 6 luni
înainte de a muri; am fost cu elevii la el, se scula mereu
si spunea „este un şoricel în cameră” şi toţi am venit la
el să-i spunem că nu este nici un şoricel şi tot aşa când
l-au internat, se scula şi spunea că „este un şoricel în
cameră”, deşi doctorul îi liniştea, „domnu Noica nu
este nici un şoricel”... Se scula noaptea să caute
şoricelul, adică pentru a-l găsi...doar pentru a-şi găsi un
spaţiu al conştiinţei... Acum, vorbind de Antonie
Plămădeală, un alt tip de gândire în munţi, la fel ca şi
Rafail Noica... Dar nu vreau să vă plictisesc, mă bucur
că v-am găsit aici, sunt şi eu dintr-o familie de
moşneni, de la Bărbăteşti, probabil o să ne întâlnim şi
acolo sau la Bistriţa să continuăm...
Nicolae State Burluşi a prezentat cartea lui D.
Bălaşa „Roma veche-Cronică ortodoxă daco-română”
editată de Ed. Buna Vestire-Rm. Vâlcea şi Fundaţia
Dochiana-Suteşti, 1999; a povestit, cum, ajutat de
Dumitru Panu Misăilescu a tipărit cartea şi a lansat-o
cu părintele Bălaşa la Cluj, în mandatul prietenului Gh
Funar-pe atunci - primar...
Nicolae State Burluşi...- Părintele Bălaşa unic în
ţară şi în lume a scis cu un patriotism nestăvilit pe care
ni l-a transmis şi nouă...Astăzi eu păţesc ce păţesc:
acest asasinat (binenţeles, puneţi-l între ghilimele)
asupra mea şi a familiei mele pentru că am făcut şi fac
ceva pentru patriarhul, cum l-am numit în 1994, de
Drăgăşani!... La Aiud, a fost forţat să se lepede de
Hristos, dar el în loc de răspuns în favoarea
torţionarilor a spus o rugăciune compusă de el pe care
am să-ncerc să vo recit şi pe care împreună cu
profesorul I.St. Lazăr am publicat-o în cartea aceasta
tipărită la 90 de ani... Vă spuneam mai devreme, toată
lumea spune că suntem în criză mondială...una făcută
poate de alţii, provocată... De ce americanii nu sunt în
criză că au deficit 300 la sută...ştiaţi asta? Iată şi Grecia
are 150 la sută şi nu o duc ca noi... Noi avem 6 la sută!
Criza la noi este de altă natură ...este o criză
morală...Avem nevoie de părintele Bălaşa pentru a
proceda precum a făcut-o el în faţa răului. Rugăciunea
cea din urmă, cum a numit-o părintele Bălaşa, am să vo
recitesc...
Simona KISS
profesor suplinitor la catedra de
morfologie animală a facultăţii de stiinţe din Iaşi.
Astfel, în această perioadă de efervescenţă
stiinţifică Bacteriologia devine stiinţa care uneşte
naţiunile şi care oferă singura posibilitate
stiinţifică de control al epidemiilor.
Tudor Arghezi, elogia bunătatea
,,copleşitoare şi monstruoasă” a lui Ion
Cantacuzino, adăugând că ,,profesorul nu s-a
supărat niciodată pe nimeni. Poate că s-a supărat
pe sine, că nu a fost destul de bun cu un om, care,
cerându-i o cămaşă a primit numai trei”.
Personalitatea lui Ion Cantacuzino,
acţiunile sale în folosul oamenilor, îi determină
pa aleşii vremii să-i recunoască meritele într-o
perioană grea (1919). În noul cabinet ministerial,
a lui Vaida Voevod, Ion Cantacuzino este numit
ministru şi primul delegat al României pentru
semnarea tratatului de la Trianon (1920).
(Bibliografia la autor).
 august 2010 Cultura Vâlceanã 15
CÂTEVA ZIARE, CĂRŢI ŞI
REVISTE VÂLCENE
Vă prezentăm primul număr din „Povestea vorbii”, nr1, 1992,
apărut sub egida Inspectoratului pentru Cultură şi Artă, preşedinte
Doru Moţoc, care a fost şi coordonatorul revistei, având un
colectivde redacţie compus din George Achim, Felix Sima, Ioan
Lazăr, Mihai Buşe, Vasile Nistor...
Primul număr (martie 2008) din CULTURAvâlceană, format A4,
şi apărut în cuprinsul ziarului PUBLIC al lui Dragoş Comănescu,
tehnoredactorul computerizat de la atâtea ziare şi cărţi vâlcene,
patronul postului PUBLIC TV şi al website-lui „Globalartfusion” şi
aflat acum în Marea Britanie, încercând „oceanul cu degetul”...
Locul său la tehnoredactarea publicaţiilor noastre a fost preluat de
Bogdan Cichirdan-inginer de Protecţia Mediului...
Primul număr (ianuarie 2010) din revista Ligii Scriitorilor din
România, „Memoria Slovelor” condusă de Petre Petria şi având un
cuvânt de început semnat de Costea Marinoiu...
Revistele SEMN şi ŢÂNŢARUL, nr.17-iulie 2010; revista
SEMN, de literatură şi artă, condusă de George Achim este închinată
aproape exclusiv evenimentului cel mai important din viaţa poetului-
împlinirea vârstei de 60 de ani (La Mulţi Ani, George!) în timp ce
ŢÂNŢARUL, ca de obicei, ne dezvăluie ce se mai întâmplă în lumea
umoriştilor vâlceni, după cum am văzut, de două ori anul acesta, ea
făcându-se remarcată la nivel naţional...

urmare din pag.7
GÂNDITORI...
De asemenea, [n numele ONU a desf`]urat
activit`\i umanitare [n Haiti ]i diplomatice [n
Coreea de Nord. Se apreciaz` c` fostul pre]edinte
al SUA a redefinit filantropia [n era modern`.
So\ia sa, Hillary Clinton a transmis perma-
nent principalul mesaj
diplomatic al Administra\iei de la Washington
aflat` sub conducerea lui Barack Obama.
{n prezent SUA sunt o putere inteligent`, par-
ticipant` la „noua er` de negociere bazat` pe
interese comune, valori [mp`rt`]ite ]i respect reci-
proc”. Hillary Clinton a a]ezat „puterea
inteligent`” la loc de cinste [n Departamentul de
Stat American.
Aflat pe locul al 12-lea se afl` Bill Gates, un
filantrop care a redefinit computerul c@t ]i lupta
[mpotriva unor boli neglijate cum sunt malaria,
pneumonia ]i tuberculoza. Se spune c` el „a dus
eficien\a Microsoft p@n` la s`racii s`racilor”.
Pe locul al 13-lea [n top, Dick Cheney, fost
vicepre]edinte al SUA a exercitat o influen\` mai
mare asupra perspectivelor de politic` extern` ale
Partidului Republican, dec@t orice alt` personali-
tate, dup` Henry Kissinger ]i s-a afirmat drept „cea
mai proeminent` voce disident`” [ntr-un
moment de domina\ie a Partidului Democrat. {ntr-
unul din discursurile sale, din 21 mai 2009, Dick
Cheney sus\inea c` „[n lupta [mpotriva terorismu-
lui nu exist` teren de mijloc, iar jum`t`\ile de
m`sur` te las` pe jum`tate expus”.
Pe pozi\ia a 17-a se afl` Papa Benedict al XVI-
lea, care a dus biserica mai aproape de forma sa
anterioar`, dinaintea moderniz`rilor pe scar` larg`
ale momentului Vatican II. Suveranul Pontif a vor-
bit deschis ]i despre pericolele capitalismului
imprudent, a pozi\ionat biserica [n rolul de
ap`r`toare a mediului ]i a avertizat [mpotriva
schimb`rilor climatice. De asemenea a f`cut efor-
turi mari pentru dialogul intercultural ]i a ar`tat c`
p@n` ]i cei presupu]i infailibili se pot schimba.
Kofi Annan, fost Secretar General al ONU,
numit c@ndva „starul rock al rela\iilor
interna\ionale”, se afl` [n top pe pozi\ia 30. {n
opinia unui diplomat american „cel mai bun
Secretar General din istoria ONU”, Annan se
str`duie]te permanent s` creeze o Revolu\ie Verde
[n Africa, „singura regiune unde siguran\a alimen-
tar` ]i mijloacele de subzisten\` se deterioreaz` per
ansamblu”, conform propriei declara\ii din 2007.
Annan s-a angajat s` creeze „O Revolu\ie Verde
African` unic` ]i sustenabil` din punct de vedere
economic”. El nu []i propune s` copieze industri-
alizarea din Occident ci promoveaz` micile ferme
familiale.
Henry Kissinger – de pe pozi\ia 55 – a fost
secretar de stat al SUA ]i s-a aflat timp de o
jum`tate de secol la c@rma comunit`\ii de politic`
extern`. }i-a dedicat [ntreaga via\` aplic`rii ]i
expansiunii puterii SUA.
Gordon Brown, care de\ine func\ia de prim-
ministru al Marii Britanii ca reprezentant al
Partidului Laburist, ocup` locul 74 [n top, pentru
felul cum a guvernat [n timpul crizei economice. A
intervenit [n mod hot`r@t pentru prevenirea dezas-
trului prin na\ionalizarea b`ncilor falimentare, prin
aplicarea unor m`suri de stimulare masiv` ]i prin
[ndemnurile adresate omologilor s`i de a proceda
[n mod similar.
Pe locul 100 se afl` istoricul american Paul
Kennedy. Acesta a scris cartea despre declinul
imperial „Clasica The Rise and Fall of Great
Powers”, [n care traseaz` cursul marilor imperii
europene, descriind expansiunea economic`,
cuceririle teritoriale ]i l`comia c`reia i-au c`zut
victime o serie de \`ri, de la Spania la Marea
Britanie. Despre SUA spune c` se apropie de
sf@r]itul propriei lor domina\ii imperiale. „Unchiul
Sam ar putea fi nevoit s` mai coboare o treapt` sau
dou`”, consider` Paul Kennedy.
Galeria g@nditorilor globali ai anului 2009
este impresionant`, iar ideile lor sunt pline de
str`lucire. De aceea suntem [ndrept`\i\i s` afirm`m
c` paginile revistei Foreign Policy Rom@nia ofer`
informa\ii inedite, captivante ]i utile fiec`rui citi-
tor.
16 Cultura Vâlceanã august 2010

ARTELE ÎN INTERFERENŢĂ LA CASA SIMIAN

Petre CICHIRDAN
loc un spectacol oferit de colegi artişti din Craiova şi Târgu
Jiu, artişti plastici, actori, muzicieni, reuniţi în AAA CLUB
– ART&JAZZ – RĂSCRUCI/remanelist într-un program cu
totul special plin de vocaţie şi valoare artistică. Oameni care
fac din artă meserie (căci
invers este de când lumea)
şi care au adus la Râmnicu
Vâlcea spirutul de adevărată
artă, artă trecută prin
academie, artă trăită real în
viaţă, artă întâi meserie şi
mai apoi după aceea, artă!
Artişti care ne-au mai
vizitat, pe care
cunoaştem, aşa cum sunt cei
de la Târgu Jiu, plasticieni,
şi pe care nu o dată ne-am
grăbit să le evidenţiem
măestria artistică, care aici
pe malul Oltului nu prea
are căutare decât dacă este
garantată de „vameşi”...de
la Bucureşti! De oriunde,
numai de la Vâlcea nu!
În curtea (cea mai
elegantă şi cu bun simţ din
regiunea noastră) de la
Muzeul Simian au expus
sculptură, marmură şi
sticlă, doi aşi ai tehnologiei
celor două materiale, Paul
Popescu şi Valer Neag; în
sala principală a muzeului,
a expus bronz turnat sculp-
torul sibian Radu Aftenie,
autorul celor doi „Gh.
Lazăr” din Piaţa Mare a
Sibiului postprooccidental,
cel montat prin anii 70 şi
demolat în 2007, dar şi al
celui montat cu ocazia
manifestărilor europene din
2008; „Sibiu capitală
pictând muzica
D e zilele Imnului, la
Casa Simian a avut
culturală europeană”... Iată, aşadar trei sculptori din două
judeţe adiacente, trei maeştri tehnologi ai marmurei, sticlei
şi bronzului. Nu exagerăm şi nici nu-i curtăm pe cei trei
atunci când le spunem maeştri (un termen des folosit, dar nu
întotdeauna cu rost sau folos), căci nu oricine poate „ciopli”
marmura precum aripile de flutur, părând aproape străvezii;
îi
modela sticla mono sau policromă în tot atâtea savante
formule şi forme tridimensionale, stabilind noi puncte de
referinţă în arta vizualului...Şi nu oricine poate construi un
astfel de Gh. Lazăr, în bronz, şi astfel de jocuri şi umbre,
patine de culoare, în micile siluete, forme în mişcare, pre-
cum cele expuse în muzeul Simian în mijlocul maeştrilor
picturii olteneşti...
*
Şi iată că am ajuns şi la spectacolul în sine, din curtea
interioară unde o formaţie de jazz a Asociaţiei craiovene
„Podul lui Apolodor“ , fondată de arhitectul Cristian Ciomu,
baritonul Victor Gomoiu, şi pictorul Silviu Bârsanu (şi care
are printre obiective protejarea monumentelor din Oltenia şi
renaşterea spiritualitatii craiovene. Pentru concretizarea
acestor planuri, s-a creat proiectul cultural „Agora artelor
arhitecturii“. „Am optat pentru aceasta denumire deoarece
noi vedem arhitectura ca o agora în care se manifestă cele-
lalte arte. Relatia dintre ele este una de asimilare şi
coabitare, dar nicidecum de subordonare“, a tinut sa pre-
cizeze Cristian Ciomu, membru al formatiei Opus 1,61. În
limbajul membrilor Asociatiei „Podul lui Apolodor“, un
eveniment cultural poarta denumirea de „rascruci“, iar locul
unde se desfasoara acesta devine „agora artelor arhitecturii“.
Pâna în prezent, în Craiova au avut loc 14 „răscruciuri“,
primul desfaşurindu-se pe 1 august 2002, în subsolul unei
clădiri de pe Calea Unirii. Miercuri, intre orele 19.15 si
21.00, Parcul „Nicolae Romanescu“ va deveni agora artelor
arhitecturii. Extras din E.L. 16 08 09) şi formată de această
dată din Oana Stancu-puckea, Ilinca Zamfir-mezzo, Mircea
Suchici-cello (lipsă de această dată) Iulian Albu-elguitars,
Cristi Ciomu-clape, Marius Albu-tehnic, împreună cu pic-
torul Silviu Bârsan (Craiova)-mimă, dar şi creatorul ambi-
entului pictural-discuri pictate şi suspendate ca globuri de
Crăciun. Am asistat la căteva secvenţe recitativ, Cristi
Ciomu la clape, pe fondul (sau invers) incantaţiilor mez-
zosopranei Ilinca Zamfir, amîndoi, atrăgând atenţia unui
public mai puţin obişnuit cu un demers artistic
neconvenţional…dar solicitant pentru artişti, pentru profe-
sionalitatea lor. A fost clar, un spectacol dialog, mimând
cotidianul frust, teatrul în spaţiul de pe trotuar sau squar,
nelipsita incantaţie frizând poeticul, tonurile veşnic-
tânărului jazz plăcut auzit din “clapele” acestui muzician
care este Cristian Ciomu! Şi când te gândeşti că şi arhitec-
tura este regina artelor, fiind compusă în esenţă din trei
simboluri: muzica, poetul şi între ele omul…

municipii, 9 oraşe, 78 Prin acest centru, vor fi studiate istoria, tradiţiile,

Centrul Naţional de Cercetare Istorică
„Pr. Dumitru Bălaşa”
L a 10 august 2010, a doua zi după închiderea
programului naţional de cercetare istorică „Posada
1330 – simbolul biruinţei daco-române”, am propus
conducerii Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” – Consiliul
Director Central Bucureşti, înfiinţarea unui centru, la nivel
naţional, care să se ocupe de revigorarea cercetării istoriei
vechilor provincii româneşti, din interiorul şi exteriorul
graniţelor actuale ale României, care să poarte numele
marelui cercetător istoric şi cărturar Pr. Dumitru Bălaşa.
Propunerea a fost aprobată, urmând ca această
divizie de cercetare să se numească Centrul Naţional de
Cercetare Istorică „Pr. Dumitru Bălaşa”. Centrul va
funcţiona sub patronajul Asociaţiei Naţionale „Cultul
Eroilor” şi va avea sediul la Râmnicu Vâlcea. Va fi un
centru pilot, a cărui activitate se va desfăşura, deocamdată,
la nivelul judeţului Vâlcea şi va fi coordonat de ANCE -
filiala judeţeană Vâlcea. Colectivul de cercetători va avea o
componenţă diversă: oameni de ştiinţă, cultură şi artă, cu
precădere - istorici, arheologi, arhivişti, geografi, filologi,
folclorişti, teologi, artişti plastici, artişti fotografi, scriitori
etc. (academicieni, cadre universitare şi preuniversitare,
doctori în ştiinţe, specialişti în domeniul militar - generali şi
ofiţeri ai instituţiilor militare româneşti; studenţi şi elevi
iubitori de istorie, cultură şi artă).
În cercetările noastre ne vom folosi de toate
izvoarele posibile: izvoarele arheologice – urmele materiale
ale vieţii şi activităţii omului, păstrate de obicei în pământ
(cetăţi, aşezări, cimitire etc.), care pot servi la reconstituirea
vieţii societăţii umane din trecut; izvoarele literare – ştirile
istorice pe care le aflăm de la scriitorii şi poeţii vremii;
izvoarele epigrafice – inscripţiile pe materiale dure (piatră,
cărămizi, metale, os, lemn); izvoarele numismatice – studi-
ul monedelor; izvoarele lingvistice – toponimele locale
şi limbile vorbite în antichitate sau mai târziu în spaţiul
nostru; izvoarele folclorice şi etnografice – creaţiile literare
şi artistice populare, portul şi obiceiurile; izvoarele paleon-
tologice – scheletele umane, resturile de animale şi de
plante.
Pentru a cuprinde întreg teritoriul vâlcean (2
comune), Centrul va
avea în structura sa
obiceiurile, folclorul, arta şi arhitectura ţărănească şi
bisericească, pe fiecare judeţ şi regiune istorică în parte. De
patru tabere de asemenea, se va pune accent pe cercetarea eroismului şi
cercetare: martirajului românilor de-a lungul vremii.
1. Tabăra Treptat, fiecare filială ANCE din ţară, va prelua
Naţională de Cercetare modelul nostru şi va organiza asemenea tabere de cercetare
Istorică „Basarab I” – Ţara Loviştei, în componenţa căreia
intră cele opt localităţi loviştene (Loviştea argeşeană şi
pe teritoriul arondat. Toate aceste măsuri, au ca principal
scop, salvarea de la uitare a tot ceea ce ţine de trecutul nos-
Loviştea vâlceană sau Ţara Lotrului) – Boişoara, Brezoi, tru.
Câineni, Malaia, Perişani, Racoviţa, Titeşti, Voineasa. Rezultatul cercetărilor vor face subiectul unui
2. Tabăra Naţională de Cercetare Istorică „Mircea volum de proporţii, care va fi publicat sub numele de
cel Bătrân” – Râmnicu Vâlcea, în componenţa căreia intră „Cartea de Aur”, în cazul nostru „Cartea de aur a Judeţului
24 de localităţi din Subcarpaţii Vâlcii – perimetrul din Vâlcea”.
dreapta Oltului: Băile Govora, Băile Olăneşti, Bujoreni, Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” – filiala
Buneşti, Călimăneşti, Mihăeşti, Muereasca, Ocnele Mari, judeţeană Vâlcea 25 august 2010
Păuşeşti Măglaşi, Rm. Vâlcea, Vlădeşti; Subcarpaţii Vâlcii Preşedinte,
– perimetrul din stânga Oltului, situat între râul Topolog şi Eugen PETRESCU
râul Olt: Berislăveşti, Budeşti, Dăeşti, Goleşti, Milcoiu,
Runcu, Sălătrucel; Podişul Getic - Piemontul
Cotmeana, situat în stânga Oltului: Dănicei,
Drăgoeşti, Galicea, Nicolae Bălcescu, Olanu,
Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL
Editura INTOL - PRESS.
Stoileşti;
3. Tabăra Naţională de Cercetare Istorică
„Constantin Brâncoveanu” – Horezu, în Director: Petre CICHIRDAN
componenţa căreia intră 26 de localităţi din Consilier editorial: Constantin POENARU
Subcarpaţii Vâlcii, Subcarpaţii Olteniei Editori colaboratori: Felix SIMA,
(perimetrul vâlcean) şi Podişul Getic – Piemontul Mihai SPORIŞ,
Olteţului, sectorul nordic al Vâlcii: Alunu, Vasile GREVUŢU,
Băbeni, Bărbăteşti, Berbeşti, Cernişoara, Costea MARINOIU,
Copăceni, Costeşti, Frânceşti, Grădiştea, Horezu, Titi Mihai GHERGHINA
Lăpuşata, Mateeşti, Măldăreşti, Oteşani, Păuşeşti, Simona Maria KISS
Pietrari, Popeşti, Roeşti, Roşiile, Sineşti, Denisa IACOB
Slătioara, Stoeneşti, Stroeşti, Şirineasa, Tomşani, Gheorghe PANTELIMON
Vaideeni; Adina DUMITRESCU
4. Tabăra Naţională de Cercetare Istorică
„Tudor Vladimirescu” – Drăgăşani, în Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.
componenţa căreia intră 31 de localităţi situate în
Podişul Getic – Piemontul Olteţului, sectorul Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3
sudic al Vâlcii: Amărăşti, Bălceşti, Creţeni,
Diculeşti, Drăgăşani, Făureşti, Fârtăţeşti, Glăvile,
Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824,
E-mail: cichirdan@yahoo.com
Guşoeni, Ghioroiu, Ioneşti, Laloşu, Lăcusteni,
Lădeşti, Livezi, Lungeşti, Măciuca, Mădulari,
Parteneri media: www.globalartfusion.com, Revista
Mitrofani, Orleşti, Pesceana, Prundeni, Scundu, Interferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-
Stăneşti, Suteşti, Ştefăneşti, Şuşani, Tetoiu, Valea lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro
Mare, Voiceşti, Zătreni. Preţ: 3 lei