Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și
Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată
prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1
iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a
înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.
Ales domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea
Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană (Imperiul Otoman) și Puterile
Garante și apoi pentru desăvârșirea Unirii Principatelor Române prin înfăptuirea unității
constituționale și administrative. Aceasta s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara
Românească au format statul român unitar modern, adoptând oficial numele de România, [3] cu
capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
În anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub denumirea de Monstruoasa
Coaliție cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza
să abdice.