Unitățile majore ale reliefului terestru

Megarelieful este reprezentat de continente și oceane, plăci tectonice, formate

prin procese, precum dinamica plăcilor dinamice.

Macrorelieful este reprezentat de sisteme montane, podișuri și câmpii, abruptul

continental, platforma continentală, bazine oceanice, dorsale și fose.

Mezorelieful este reprezentat de masive muntoase (catene montane, depresiuni,

podișuri, piemonturi, câmpii și vulcani submarini).

Microrelieful este reprezentat prin canioane, delte, văi, estuare, dune etc., fiind
formate în urma unor procese ale agenților externi și alcătuirea substratului.

o Relieful oceanelor

Tipurile majore ale oceanelor sunt conturate de următoarele trepte:

 în cadrul oceanelor: platforma continental, abruptul

continental (povârnișul oceanic), platoul oceanic (platforma oceanică)
și gropile abisale (fosele oceanice).

Relieful oceanelor

Relieful fundului oceanic este format atât de dinamica și structura generală a

scoarței terestre, cât și de dinamica apelor (acțiunea curenților marini, a
valurilor și a mareelor sau transgresiunile și regresiunile nivelului oceanului).  

Tipurile de relief oceanic sunt:

a. Platforma continentală (între 0 și -200 m adâncime) – reprezintă partea

relativ netedă a blocurilor continentale, fiind acoperită de apa oceanelor.
b. Abruptul continental (povârnișul oceanic) (extins de la minus 200-400
m, sau chiar minus 3000-4000 m) – este fruntea continentului (sau a
platformei continentale). Curenții subacvatici formează pe pantele
moderate canioane, formate pe vechi văi, la gurile cărora se formează
cantități mari de sedimente, formându-se glacisuri sau piemonturi
acvatice, asemănătoare celor de pe uscat.
c. Platforma (platoul) oceanică – este rezultată din ”expansiunea fundului
oceanic” și reprezintă suprafața terestră a scoarței de tip bazaltic, ce este
acoperită cu sedimente fine adunate în urma gravitației din apa oceanică.
d. Dorsala oceanică (lat de 1000 – 2000 km) – este un lanț muntos
subacvatic, format din magma ieșită prin rift. După ce aceasta se răcește,
se acumulează de-o parte și de alta a riftului și se înalță sub presiunea
anumitor curenți subcrustali.
e. Gropile abisale (fosele oceanice) – au adâncimi de aproape 6000 m,
având formă alungită și îngustă.