Crăiasa Zăpezii

Înainte să îl scri,să îl citești) Un vrăjitor răutăcios avea o oglindă

magică ce transforma tot ce era bun şi frumos în rău şi urât. Dorind ca
toată lumea să fie transformată după oglinda cea rea, vrăjitorul a
urcat-o în cer, dar a scăpat-o pe pâmânt şi ea s-a spart în cioburi mici.

Bucăţile din oglindă s-au împrăştiat în toată lumea, transformând

oamenii pe care îi atingeau în fiinţe rele, urâcioase, fără suflet. Doi
copii sărmani, Karl şi Gretchen, care se iubeau ca doi fraţi, s-au
întâlnit, ca în fiecare seară, să asculte povestea spusă de bunica
băiatului despre Crăiasa Zăpezii. Poate din cauza poveştii auzite sau a
imaginaţiei sale, lui Karl i s-a părut că vede la geam o femeie înaltă,
cu ochii reci, buzele vineţii şi o rochie albă ca neaua… În acea clipă
băiatului îi intrase în ochi un ciob din oglinda vrăjitorului care i-a
transformat inima într-un bulgăre de gheaţă, iar el a uitat de
dragostea familiei şi a prietenei lui, Gretchen. În următoarele zile, Karl
a ieşit în piaţă cu săniuţa şi a întâlnit-o din nou pe femeia de gheaţă.

El s-a agăţat repede de sania ei şi astfel a ajuns într-un ţinut

îndepărtat, unde Crăiasa Zăpezii (căci ea era) l-a sărutat de două ori
pe obraz, ştergând ultimele sale amintiri cu Gretchen. În oraş, toată
lumea credea că băiatul a murit înecat în râu, dar Gretchen simţea că
trăieşte şi a întrebat râul dacă apele lui l-au înecat pe Karl. Aflând de
la râu că prietenul ei nu se înecase, fata a pornit în căutarea lui Karl
într-o luntre care a dus-o până la casa unei bătrâne vrăjitoare, sub
vraja căreia a întârziat căutările sale multă vreme. Supărată că a
pierdut mult timp în casa vrăjitoarei, Gretchen a pornit grăbită în
căutarea lui Karl şi a întâlnit un cioroi, care, înduioşat de povestea ei,
a îndrumat-o la un palat, unde se afla Karl. Gretchen a plecat
bucuroasă spre palat, dar mare i-a fost dezamăgirea văzând că, în
locul prietenului ei drag, a găsit un prinţ… Fata şi-a cerut scuze că a
intrat nepoftită în palat şi a povestit printre lacrimi despre pierderea
lui Karl. Ea a primit o caleaşcă de aur şi haine noi, pentru a-şi putea
continua drumul. Într-o pădure deasă, caleaşca a fost jefuită de nişte
tâlhari, care i-au omorât pe vizitiu şi pe valet şi au răpit-o pe
Gretchen, voind s-o mănânce. Fetiţa tâlharilor o duse pe Gretchen la
un castel vechi, unde află de la porumbei că prietenul ei a ajuns în
Laponia, la palatul Crăiesei Zăpezii. Gretchen primeşte de la fata
tâlharilor un ren care ştia drumul până la Crăiasă. Gretchen îşi ia
rămas bun de la fetiţa tâlharilor şi pleacă spre Laponia călare pe ren.

Ajunge astfel la femeia finlandeză şi la femeia laponă, iar, într-un

final, descoperă palatul Crăiesei. Aici Gretchen a fost nespus de
bucuroasă să-l vadă pe Karl. Băiatul era înfrigurat şi încerca să
formeze din bucăţi de gheaţă cuvântul « Eternitate », aşa cum îi
ceruse Crăiasa Zăpezii. Era singura şansă de a se putea desprinde de
vrajă. Ochii lui Gretchen s-au umplut de lacrimi de bucurie pentru că îl
găsise pe prietenul ei, dar şi de tristeţe când a văzut că nu o
recunoaşte… Fata l-a atins pe Karl, topind bulgărele de gheaţă din
jurul inimii. Karl a îmbrăţişat-o pe Gretchen şi a căpătat puterea de a
forma cuvântul magic, cheia ieşirii lor din palatul de gheaţă. Cei doi
copii s-au înapoiat împreună acasă şi au rămas prieteni pentru
totdeauna.