CLASA PROTISOLURI (PRO)

• În acestă clasă, se regăsesc soluri variate, în

curs de formare, ale căror profile nu prezintă
caractere morfologice suficient conturate
(orizontul A sau O sub 20 cm urmat de roca
parentală), pentru a fi încadrate la unul din
tipurile de sol evoluate.

• Clasa protisoluri cuprinde următoarele tipuri de

sol: litosol, regosol, psamosol, aluviosol.
 PSAMOSOLUL (PS) SRTS 2012
ARENOSOLS WRB-SR-1998

• În prezent prin psamosoluri se înţeleg solurile cu profil

slab diferenţiat (neevoluate), având un orizont A, urmat
în adâncime de materialul parental, nisip eolian.

• Răspândire Psamosolurile ocupă, în ţara noastră, o

suprafaţă de cca. 500 000 ha. Cele mai importante
suprafeţe se găsesc în sudul Olteniei, în Bărăgan, în
Cîmpia Tecuciului, în Câmpia de Vest, în Banat
(Teremia Mare – Tomnatic), în Delta Dunării, Dobrogea,
etc.
 Condiţii naturale de formare
• Clima.
– Precipitaţii medii anuale cuprinse între 400–600 mm,
– temperaturi medii anuale de 7-11 0C
– vânturi cu frecvenţă şi intensitate mare. Acestea îndeplinesc rolul
important în transportul şi depunerea materialelor nisipoase pe care
evoluează psamosolurile.
• Vegetaţia. Vegetaţia naturală este rară şi alcătuită din asociaţii erbacee
dintre care amintim: Cynodon dactylon (Pir gros, Iarba câinelui), Polygonum
arenarium (Troscot de nisipuri), Anthemis ruthenica, Tribulus terrestris
(Colţii babei), etc. în zonele mai umede se găseşte şi o vegetaţie lemnoasă,
naturală sau cultivată: salcâm sau chiar stejar.
• Roca de solificare. Au evoluat pe depozite nisipoase sau nisipo–lutoase
formate sub acţiunea vântului.
• Relieful reprezentat de câmpie și lunci se prezintă sub formă de dune.
• altitudini de 5-6 m cum în Delta Dunării şi 130 – 160 m pentru celelalte
zone.
• Apa freatică. Solurile formate pe dune nu stau sub influenţa apei freatice,
doar cele formate în interdune, acolo unde nivelul apelor freatice este mai
ridicat, iar evoluţia solurilor este influenţată de acestea.
 Procese de pedogeneză
• Formarea componentei organice. Materialul parental
permeabil şi sărac în elemente fertilizante, nu asigură
condiţii pentru dezvoltarea normală a vegetaţiei. Ca
urmare, vegetaţia naturală a lăsat şi lasă în masa solului
cantităţi reduse de resturi organice, acestea în mică
măsură sunt humificate şi în cea mai mare parte sunt
mineralizate. Rezultă astfel, un orizont de bioacumulare
sărac în humus şi slab conturat (Ao).
• Formarea componentei minerale. Depozitele
nisipoase de natură eoliană, fiind lipsite de coeziune sunt
uşor spulberate de vânt. De asemenea, au capacitatea
pentru apă foarte redusă. În aceste condiţii solificarea
este foarte lentă, rezultă cantităţi foarte reduse de argilă
(sub 12%), iar profilul este scurt, slab conturat şi la baza
orizontului Ao se găseşte roca parentală ( C ).
 Alcătuirea profilului și proprietăți
• Ao-C, un profil slab diferenţiat.
• Orizontul Ao, prezintă grosimi cuprinse între 10-40 cm, este de
culoare brun– cenuşie, brun–deschis, datorită conţinutului redus de
humus, textura este nisipoasă sau nisipo – lutoasă, iar structura
grăunţoasă slab dezvoltată este poros şi afânat.
• Orizontul C urmează la baza lui Ao şi este reprezentat prin
materialul parental nisipos sau nisipo – lutos.
• textura nisipoasă sau nisipo–lutoasă,
• structură grăunţoasă slab dezvoltată sau sunt nestructurate.
• porozitatea foarte mare şi raportul aero hidric nefavorabil.
• Sunt foarte sărace în humus (1%) şi în substanţe nutritive.
• Reacţia variază foarte mult de la slab acid neutru dar sunt şi cazuri
de reacţie alcalină (Delta Dunării).
• Gradul de saturaţie în baze cel mai frecvent este de 60-70%
 Subtipuri și fertilitate
• distric(di) (Ao-C), eutric (di) (Ao-C), calcaric(ka) (Aok-C),
molic (mo) (Am-C), umbric (um) (Au-C), gleic(gc)(Ao-CGo),
sodic (ac) (Aoac-C) şi salinic (sc) (Aosc-C).
• Aceste soluri, deşi se lucrează uşor, datorită faptului că
nureţin apa şi elementele nutritive au o fertilitate naturală
scăzută.
• prin aplicarea unor măsuri de fixare şi fertilizare se pot
valorifica mai bine.
• fasolea, lupinul, tutunul, ricinul, cartoful, iar dintre pomi:
piersicul, caisul, prunul şi bine se comportă viţa de vie.
 ALUVIOSOLUL (AS)

FLUVISOLS WRB-SR 1998

• Sa format pe materialele aluviale aduse de apele curgătoare, al
cărui orizont A depăşeşte 20 cm şi care este urmat de
materialul parental de cel puţin 50 cm grosime.

• Răspândire. Suprafeţe importante ocupate de acest tip de sol

se găsesc în lunca şi Delta Dunării, în luncile râurilor

• În toate cazurile au evoluat pe formele de relief care au ieşit

de sub influenţa revărsărilor de ape.
 Condiţii naturale de formare
• Clima. precipitaţii medii de 400 – 650 mm, în Câmpia de Vest aceste valori sunt uşor
depăşite ajungând până la aproximativ 661 mm, temperaturile sunt de 9-11,2 0C.
• Vegetaţia. Zonele ocupate de solurile aluviale, datorită regimului propriu de umiditate,
prezintă o vegetaţie naturală caracteristică.Luncile au o vegetaţie ierboasă formată din
specii xerofile şi mezoxerofile precum şi asociaţii lemnoase care formează zăvoaie de
salcie (Salix sp.), plop (Populus sp.), arin (Alnus sp.) şi păduri rare de stejar (Quercus sp.).
În luncile de sub terasă unde apele freatice se găsesc aproape de suprafaţă, se instalează
asociaţii de plante hidrofile şi chiar plante higrohalofile.
• Luncile au o vegetaţie ierboasă formată din specii xerofile şi mezoxerofile precum şi
asociaţii lemnoase care formează zăvoaie de salcie, plop, arin şi păduri rare de stejar.
• Roca de solificare. depozite aluviale, caracterizate printr-o mare neomogenitate
texturală, mineralogică, chimică, etc. depozitele aluviale după textură pot să fie nisipoase,
nisipo – lutoase, lutoase sau chiar argiloase.
• neomogene şi pe verticală, adică prezintă alternanţă de materiale cu diferite texturi:
alternare de materiale grosiere depuse la viituri mari, cu materiale fine depuse la viituri
mici.
• Depozitele aluviale pot să fie carbonatice sau necarbonatice, iar în unele cazuri pot să fie
chiar salinizate sau depozite reziduale roşii provenite prin alterarea unor roci cristaline
(gabrouri).
• Relieful. Aceste soluri este strâns legată de existenţa luncilor, teraselor, câmpiilor aluviale sau a
perimetrelor cu lacuri sau foste lacuri.
• Apa freatică. Evoluţia solului aluvial stă sub influenţa apelor freatice, alimentate din albia râului.
Acest lucru face ca majoritatea solurilor să fie influenţate de procesele de gleizare sau uneori
chiar de salinizare.
 Procese de pedogeneză
• Formarea componentei organice. evoluează pe formele de relief din
vecinătatea apelor curgătoare sau a lacurilor, care au ieşit de sub
influenţa revărsărilor. Ca urmare s-au creat condiţii pentru instalarea şi
dezvoltarea unei vegetaţii ierboase iar prin transformarea resturilor
vegetale se formează humusul. Condiţiile optime pentru dezvoltarea
proceselor de humificare sunt scurte şi ca urmare cantitatea de humus
formată este redusă (în jur de 2%). Humusul se acumulează într-un
orizont de bioacumulare mai mare de 20 cm.
• Formarea componentei minerale. În geneza solurilor aluviale se pot
deosebi mai multe faze. Astfel, după ce depozitele aluviale au ieşit de
sub influenţa revărsărilor începe maturarea fizică a acestora. În acest
caz materialul mineral este supus unor fenomene de uscare şi de
crăpare, adică de formare a unei structuri primare. În paralel are loc
formarea şi stabilirea unui regim de apă şi aer , se dezvoltă factorul
biologic, se intensifică alterarea compuşilor minerali şi începe levigarea
unor produşi ai alterării (săruri uşor solubile, CaCO3, etc.), rezultă
profilul de sol cu orizonturile sale. În primele faze ale solificării profilul şi
orizonturile vor fi mai slab diferenţiate şi pe măsură ce solificarea
avansează, din soluri aluviale neevoluate se ajunge la soluri evoluate,
corespunzătoare condiţiilor generale sau locale ale mediului.
 Alcătuirea profilului și proprietăţi
• profilul Ao-C.
• Orizontul Ao: are o grosime ce variază între 20-50 cm; culoare brună–
cenuşie; textură foarte diferită de la fină la grosieră în funcţie de materialul
parental; este bine structurat; mediu-fin poros; activitate biologică bună.
• Orizont C: reprezintă materialul parental, constituit din materiale aluviale;
textura, structura şi compoziţia chimică diferă în funcţie de materialul
parental.
• textură foarte diferită de la nisipoasă la lutoasă şi chiar argiloasă. Textura
variază şi pe profil.
• Structura este grăunţoasă sau chiar glomerulară, slab până la moderat
dezvoltată.
• Porozitatea totală a acestor soluri, în general, este mai mare cu valori de
peste 52%, permeabilitatea este mare sau chiar foarte mare la solurile cu
textură grosieră şi redusă la cele cu textură fină.
• Conţinutul de humus este de 2-3%. Cea mai mare parte a solurilor aluviale
au reacţie slab acidă sau neutră (pH= 6-7,2), dar sunt soluri şi cu reacţie
slab alcalină (pH=7,4-8,3), în Delta Dunării.
• Conţinutul în substanţe nutritive este mai scăzut în cazul solurilor aluviale
cu textură grosieră şi mai ridicat la solurile cu textură mijlocie – fină şi
fină
 Subtipuri și Fertilitate
• distric (di) (Ao-C), eutric (eu) (Ao-C), calcaric (ka) (Aok-
C), molic (mo)(Am-C), umbric (um) (Au-C), entic(en)
prezintă un orizont A foarte slab dezvoltat (Ao-C), vertic(vs)
(Aoy-C), gleic (gc) (Ao-CGo), salinic (sc) (Aosc-C), sodic
(ac) (Aoac-C), psamic (ps) (Ao-C), pelic (pe) (Ao-C) şi
coluvic (co) (Ao-C).
• Fertilitatea naturală este bună dar este condiţionată de
numeroase probleme pe care le ridică. Majoritatea
suprafeţelor se găsesc sub influenţa inundaţiilor, care
împiedică uneori folosirea lor ca terenuri arabile din această
cauză este necesară înduguirea acestor suprafeţe.
• aluviosolurile sunt, bogate în substanţe nutritive dar răspund
foarte bine şi la aplicarea de îngrăşăminte organice și
minerale,
• Categoria de folosiinţă cea mai pretabilă este arabilul iar
dintre culturi cele mai favorabilă sunt porumbul, sfecla, orzul,
grâul, orezul, plantele furajere şi legumele.