FORMAREA ŞI ALCĂTUIREA PROFILULUI DE SOL

• rezultatul proceselor fizice, chimice şi biologice ce se

petrec la suprafaţa scoarţei terestre, sub influenţa factorilor
pedogenetici, pe adâncimea acesteia sunt anumite strate,
cu proprietăţi caracteristice, care sunt cunoscute sub
denumirea de orizonturi de sol. Acestea se mai numesc şi
orizonturi pedogenetice, deoarece se formează şi se
dezvoltă treptat, odată cu evoluţia procesului de solificare.
• Succesiunea orizonturilor genetice, de la suprafaţă şi
până la roca de formare, constituie profilul de sol.
• Formare diferitelor tipuri de sol este rezultatul interacţiunii
tuturor factorilor de solificare (climă, organisme vii, rocă,
relief, apă, timp şi om), prin intermediul diferitelor procese
fizice, chimice şi biologice numite şi procese de
pedogeneză.
• Pedogeneza este o ramură a Pedologieie care are ca
obiect de studiu totalitatea proceselor care contribuie la
formarea solului (Gh. Blaga şi colab. 2005).
 1. PROCESE CARE DETERMINĂ DIFERENŢIEREA ÎN
ADÂNCIME A SOLULUI

• În profilului de sol acţionează diferite procese fizice, chimice şi

biochimice de alterare şi dezagregare a materiei minerale şi
organice. Din această cauză se formează componentele
minerale şi organice ale solului, se produce o transformare şi
un amestec al lor, având loc acumularea sau transportul unor
substanţe de la un orizont la altul (ceea ce determină
sărăcirea unor orizonturi şi îmbogăţirea altora etc.)
• Procesele cele mai frecvente care duc la diferenţierea celor
mai importante orizonturi şi la dezvoltarea profilului de sol,
sunt: bioacumularea, eluvierea şi iluvierea, alterarea,
gleizarea, stagnogleizare, salinizarea, alcalizarea, procesele
vertice şi procesele andice.
• Cunoaşterea acestor procese este necesară pentru a putea
defini orizonturile profilului de sol şi în funcţie de însuşirile lor,
tipurile de sol.
 1.1.Bioacumularea. Formarea orizonturilor: A,O,T
• Bioacumulare, constă în acumularea în sol a
substanţelor organice. În funcţie de condiţiile de
solificare se deosebesc trei categorii de bioacumulare,
caracterizate prin: acumulare de humus, de materie
organică parţial humificată și de înmagazinare masivă de
resturi organice.
• Bioacumularea cu formare și acumulare de humus, duce
la îmbogăţirea solului în materie organică bine
humificată şi intim legată cu partea minerală, rezultând
orizontul de la suprafaţă notat cu litera "A".
• În funcţie de condiţiile de formare şi proprietăţile pe care
le prezintă acesta, se disting trei tipuri de orizont A:
orizont A molic notat cu "Am", orizont A umbric notat cu
"Au" şi orizont A ocric notat cu "Ao".
• Orizontul Am (A molic, de la mollis = moale, afânat) este bogat
în humus, alcătuit mai ales din acizi huminici saturaţi în cea mai
mare parte cu cationi de calciu. Are culoare închisă, este bine
structurat, drenat şi aerat. Acest orizont se formează, de obicei,
în zone puţin umede, sub vegetaţie ierboasă şi mixtă, în condiţii
de reacţie alcalina, neutră ori slab acidă, în zone mai umede se
întâlneşte numai la solurile evoluate pe roci bogate în calciu
sau alte elemente bazice.
• Orizontul Au (A umbric, umbra = umbră, cu sensul de soluri
care au culoare închisă şi reacție acidă) este asemănător
orizontului Am, de care se deosebeşte prin gradul mai mic de
saturaţie în baze. Se formează în zone umede şi răcoroase, cu
vegetaţie acidofilă, pe materiale sărace în elemente bazice.
• Orizontul Ao (A ocric, de la ochros = pal, culoare deschisă) se
caracterizează prin culoare deschisă, datorită humusului
alcătuit predominat din acizi fulvici, sau prin conţinutul redus de
humus. Acest orizont se întâlneşte la solurile formate în zonele
umede, cu vegetaţie care lasă cantităţi mici de resturi organice
sau pe seama cărora rezultă acizi fulvici, ori la solurile tinere cu
solificare puţin avansată.
• Bioacumularea cu depunere de materie organică parţial
humificată, duce la formarea orizontului folic, notat cu "O",
caracterizat prin acumularea de materie organică în diferite
grade de humificare şi nelegată sau amestecată cu partea
minerală a solului.
• bioacumulare este întâlnită sub vegetaţia lemnoasă şi este
caracteristică unor soluri formate în zone umede şi reci, pe
roci sărace în elemente bazice, denumite și litieră
• Bioacumularea cu depunere și înmagazinare de resturi
organice în condiţii de exces de umiditate, duce la formarea
orizontului turbos, nota cu "T", ce se caracterizează prin
înmagazinarea unei cantităţi mari de resturi organice
turbificate.
• Acest tip de bioacumulare este specific zonelor cu exces
permanent de umiditate şi cu o bogată vegetaţie hidrofilă.
 1.2.Procesele de eluviere şi iluviere şi formarea
orizonturilor specifice

• Eluvirea determină procesul de spălare (migrare) a compuşilor

solului de-a lungul profilului de sol, rezultând orizonturi
sărăcite în coloizi şi săruri, de culoare mai deschisă, numite
orizonturi eluviale.
• Prin iluviere se înţelege procesul de depunere a compuşilor
solurilor la diferite adâncimi, formându-se orizonturi
îmbogăţite în coloizi şi săruri, compacte şi impermeabile.
– Argiloiluvierea
– Chiluvierea sau spodolizarea
– Criptospodolirea
– Migrarea şi acumularea carbonaţilor
•
1.2.1.Argiloiluvierea. Formarea orizonturilor Bt şi E
Argiloiluvierea, este specifică procesul eluviere-iluviere a argilei sau lessivare, este un
proces de translocare şi constă în îndepărtarea de particule argiloase, în stare de
suspensie, din partea superioară a profilului şi depunerea acestora mai în profunzime.
• Prin eluvierea argilei din orizonturile de la suprafaţă şi depunerea acesteia mai în
adâncime se formează un orizont specific denumit orizont B argic, care se notează cu
"Bt".
• Acumularea argilei în orizontul Bt este însoţită, în mod obişnuit, şi de oxizi de fier, care-i
imprimă un colorit gălbui-roşcat.
• Aceste procese au loc în condiţiile unui climat umed (precipitaţii medii anuale peste 550
mm) şi deci a unui regim hidric periodic percolativ
• Precipitaţiile abundente favorizează levigarea CaCO3 şi debazifi-carea complexului
coloidal (cationii de Ca2+ şi de Mg2+ sunt parţial înlo­cuiţi cu cationi cu H+) şi
acidifierea soluţiei de sol.
• Deasupra acestui orizont de iluviere a argilei (Bt), de unde s-a spă­lat argila şi hidroxizi
de Fe şi a avut loc îmbogăţire reziduală în silice (par­ticule de cuarţ) de culoare deschisă,
se formează un "orizont eluvial" notat cu simbolul ”E”.
• Când migrarea argilei este intensă, deasupra orizontului Bt se formează un orizont
eluvial, sărăcit în coloizi şi îmbogăţit rezidual în particule grosiere. În cazul în care
sărăcirea în coloizi şi îmbogăţirea în particule grosiere este accentuată, orizontul se
numeşte eluvial albic şi se notează cu "Ea", iar când acestea sunt de intensitate mai mică
orizontul se numeşte eluvial luvic şi se notează cu "El".
• Speciile de plante din flora spontană indicatoare a procesului de eluviere intensă
(aciditate) sunt reprezentate de Aspera spica-venti, Rumex acetosella s.a (Blaga şi colab.
2005).
 1.2.2.Chiluvierea sau spodolizarea. Formarea orizonturilor Ea, Bhs şi Bs
• Chiluvierea sau spodosolizarea constă în: migrarea (translocarea) dintr-un
orizont superior şi acumularea în unul inferior a sescvioxizilor de fier şi/sau
aluminiu şi uneori a fracţiunilor humice solubile sub formă de chelaţi.
• Procesul genetic de cheluviere-chiluviere prin care în profilul de sol se
individualizează orizonturile "Ea" şi „Bhs" este caracteristic podzolirii humico-
feriiluvială sau spodosolizării, specifică pentru spodisoluri
• climat mai umed şi mai rece (comparativ cu cel de la argiloiluviere) şi a unei
acidifieri pronunţate a soluţiei de sol (pH < 5), sub pădure de răşinoase,
descompunerea resturilor organice se face încet (predominant de către ciuperci),
cu formarea mai ales de acizi fulvici, (acizi care intensifică alterarea
constituenţilor minerali) iar în urma alterării înain­tate a silicaţilor primari aceştia
se desfac în componentele de bază dintre care mai importante sunt silicea şi
sescvioizii de Fe şi Al.
• Orizontul superior eluviat de baze, hidroxizi de fier şi aluminiu şi humus şi
îmbogăţit rezidual în silice coloidală şi cuarţ prin procesul de cheluviere, de
culoare cenuşiu deschis se numeşte orizont E albic (cunos­cut sub denumirea de
orizont E spodic în clasificarea anterioară, 1980) şi se notează cu simbolul Ea.
• Orizontul inferior, iluvial de acumulare a acizilor humici şi a oxizilor de Fe şi Al
prin procesul de chiluviere, se numeşte orizont B humico feriiluvial sau B
spodic, se notează cu simbolul Bhs şi are culoare neagră sau neagră cafenie.
• Orizontul spodic în care se acumulează în cantitate mai mare sescvioxizi de Fe şi
Al are culoare portocalie, se mai numeşte orizont B feriiluvial şi se notează cu
simbolul Bs
 1.2.3. Criptospodolirea. Formarea orizonturilor Bcp
• în regiunile umede şi reci, în cazul unor podzoluri, care
au evoluat sub vegetaţie ierboasă timp îndelungat, are
loc o acumulare intensă de materie organică acidă de
culoare închisă în orizonturile A, E şi B spodic, mascând
aceste orizonturi.
• Orizontul spodic format prin acest proces se numeşte
orizont criptospodic şi se notează cu simbolul Bcp.
• orizon­tul criptopodzolic este un orizont spodic de
acumulare iluvială de material amorf activ, predominant
humic şi aluminic, astfel că nu are coloritul roşcat
specific orizontului spodic sau acesta este mascat de
conţinutul ridicat de materie organică (în general peste
10%).
 1.2.4. Migrarea şi acumularea carbonaţilor. Formarea
orizonturilor Cca
• În condiţiile climatice din ţara noastră, procesul de eluviere conduce,
de obicei, la spălarea completă a sărurilor uşor şi mijlociu solubile.
• prin spălarea carbonatului de calciu din partea superioară şi depunerea
acestuia în materialul parental (care se notează cu C) se formează un
orizont carbonatoacumulativ, calcic sau calxic notat cu "Cca".
• Cantitatea de carbonat de calciu din orizontul Cca variază în funcţie de
conţinutul iniţial în carbonaţi al materialului parental şi de stadiul de
evoluţie a solului.
• În orizonturile carbonatoacumulative pe lângă CaCO3 poate fi prezent
şi carbonatul de magneziu sub formă de dolomit - CaMg(CO3)2.
• Când orizontul calcic, pe o grosime mai mare de 10 cm, este întărit sau
cimentat continuu atât de puternic încât solul în stare uscată nu poate fi
străbătut de sondă sau cazma, iar fragmentele uscate lăsate în apă nu se
desfac, se numeşte „orizont petrocalxic” şi se notează cu simbolul pc.
• Cimentarea este deci cauzată de prezenţa carbonatului de calciu şi
uneori, a carbonatului de magneziu sau chiar şi a silicei.
 1.3.Procesele specifice de alterare
1.3.1. Argilizarea. Formarea orizontului Bv

• Alterarea este un proces general, care participă la formarea

tuturor solurilor. Există însă şi situaţii când alterarea conduce
la apariţia unor caracteristici sau orizonturi specifice.
• Un exemplu de alterare specifică îl constituie formarea
orizontului B cambic, nota cu "Bv" întâlnit la cambisoluri.
• Acest orizont se formează prin alterarea materialelor
parentale, deosebindu-se de acestea prin faptul că şi-a
schimbat culoarea, structura şi uneori a căpătat un plus de
sescvioxizi şi chiar de argilă (latinescul cambiare = a schimba,
cu sensul de orizont modificat datorită alterării). Litera "v "
vine de la cuvântul nemţesc "verwiterung" care înseamnă
alterare, deci exprimă echivalenţă cu cuvântul cambiere.
• Bv nu este un orizont iluvial, chiar dacă uneori are un plus de
argilă, aceasta nu este migrată de sus, ci este formată "in
situ" (pe loc).
 1.4. Procesele de gleizare şi stagnogleizare
• Procesele de gleizare şi stagnice au loc în condiţii de exces permanent
sau periodic de apă în sol.
• Excesul de apă de origine freatică determină procese cunoscute sub
numele de procese de gleizare, iar cele datorate excesului de origine
pluvială se cunosc sub denumirea de procese stagnice (pseudogleizare).
• Procesele de gleizare determină formarea unui orizont specific cunoscut
sub denumirea de orizont gleic, notat cu "G" şi care poate fi orizont
gleic de reducere, notat cu "Gr" şi gleic de oxidare-reducere, notat cu
"Go".
• Excesul de apă acumulată din precipitaţii, care determină tot procese de
reducere, duce la formarea unor orizonturi specifice denumite stagnice
(pseudogleizare).
• În funcţie de intensitatea procesului de reducere se cunosc două feluri de
orizonturi stagnice: orizont stagnogleic, care se caracterizează prin
culori predominat de reducere determinate de excesul prelungit de
umiditate şi se notează "W" (de la Wasser = apă) şi orizont
stagnogleizat, notat cu "w", caracterizat prin culori de reducere şi de
oxidare.
 1.5. Procesele de salinizare şi alcalizare .
• Procesele de salinizare determină o îmbogăţire a solului
în săruri solubile, iar alcalizarea procesul de îmbogăţire
a complexului coloidal al solului în ioni de sodiu adsorbiţi.
• sunt frecvent întâlnite în zonele puţin umede, pe
terenurile cu apa freatică la adâncimi mici şi bogată în
săruri, care se ridică prin ascensiune capilară şi se
depun în masa solului. Salinizarea mai poate fi
determinată şi de prezenţa unor materiale parentale
salifere sau bogate în săruri solubile etc.
• În cazul în care acumulările de săruri solubile sunt mai
mari de 1-1,5%, orizontul poartă denumirea de orizont
salic şi se notează "sa", iar în situaţia în care
concentraţia de săruri solubile este mai mică 1-1,5%
orizontul se numeşte orizont hiposalic şi se notează "sc".
Orizontul salic şi hiposalinizat se grefează pe alte
orizonturi genetice (Aosa, Amsa, Aosc etc.).
• Procesul de alcalizare se desfăşoară în condiţii
asemănătoare salinizării şi constă în pătrunderea ionilor
de sodiu în complexul adsorbtiv al solului.
• Atunci când saturaţia în sodiu este 5-15% orizontul
poartă denumirea de orizont hiponatric sau hiposodic şi
se notează cu "ac", iar când valoarea saturaţiei în sodiu
schimbabil este mai mare de 15% se numeşte orizont
natric şi se notează cu simbolul "na".
• Aceste două simboluri se trec, în funcţie de situaţie,
alături de simbolul orizontului cu care se asocieaza
(Amac, Bvna etc).
• Orizontul natric, care prezintă şi caractere de orizont Bt,
este denumit orizont Bt natric (sau soloneţic) , se
notează cu "Btna" şi este caracteristic solurilor numite
soloneţuri.
 1.6. Procesele vertice (de la lat. verto - a întoarce).

• apar numai la solurile bogate în argilă (peste 30%), cu

caracter gonflant în perioadele secetoase, datorită
contracţiei puternice a materialului argilos, se formează
crăpaturi largi, care fragmentează masa solului în
agregate mari.
• Prin umezire se măreşte volumul materialului, agregatele
se presează şi alunecă unele peste altele, schimbându-
şi poziţia, de unde şi denumirea de caracter vertic.
• Aceste procese duc la formarea unor orizonturi specifice
denumite: orizont vertic care se notează cu "y" şi orizont
pelic care se notează cu “z”, alături de simbolul
orizontului cu care se asociează (Ay, Bty ,Az, Bz, Cz ).
 1.7. Procesele andice
• Sunt un alt proces specific de alterare,care duc
la formarea în unele soluri a unui complex
coloidal a cărei parte minerală nu este alcătuită
din minerale argiloase, ci din materiale amorfe,
cunoscute sub numele de allofane. Astfel de
caractere se întâlnesc la solurile formate pe roci
magmatice necristalizate (vulcanice), denumite
soluri andice şi andosoluri