Evaluarea

randamentului școlar
la istorie românilor și universală.
Referențialul de evaluare

Cristina GHERASIM
1
 Evaluare
Evaluarea școlară presupune: măsurarea gradului de
îndeplinire a obiectivelor, stabilite la nivel de sistem;
aprecierea acestuia prin obținerea unor dovezi experimentale
sau de altă natură; folosirea datelor respective pentru
elaborarea aprecierii finale.
Elementele evaluării:
-Verificarea – este parte componentă a actului didactic prin
care profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și
abilităților practice dobândite de elevi;
-Aprecierea – se referă la estimarea nivelului performanțelor,
cunoștințelor, capacităților, deprinderilor, aptitudinilor
elevilor;
-Notarea – se realizează prin măsurarea și validarea 2
rezultatelor pregătirii elevilor.
 Funcţiile evaluării. Tipologie

• Funcţia diagnostică, prognostică şi de orientare

a activităţii didactice;
• Funcţia educativă, stimulativă, motivantă;
• Funcţia de clasificare, selectivă, de competiţie;
• Funcţia de feedback (de reglaj şi autoreglaj);
• Funcţia social economică: evidenţiază
eficienţa învăţământului

3
 Tipologia evaluării
1. După proveniența evaluatorului:
-E. externă; -E. internă;
2. După numărul subiecților evaluați simultan:
-E. individuală; - E. frontală; - E. de grup;
3.După forma de evaluare:
-E. orală; - E. scrisă; - E. practică;
4. După modelul evaluării:
-E. inițială; - E. formativă; -E. sumativă; - E. finală

4
 Evaluarea iniţială
• Evaluarea iniţială nu are rol de control, este
diagnostică, stimulantă şi indică planul de urmat
în procesul de învăţare (Yvan Abernot, 1996).
• Este necesară pentru cunoaşterea nivelului de
realizare a învăţării prealabile; are semnificaţia
unei punţi de legătură între o stare precedentă şi
una viitoare;
• Realizează un diagnostic al pregătirii elevilor dar
îndeplineşte şi o funcţie predictivă.
5
 Evaluarea iniţială este benefică pentru:
1. Pentru elev:
-Inventarizează achiziţiile existente la momentul iniţial;
-Depistează eventuale decalaje între aceste achiziţii;
-Constată, la momentul respectiv, capacităţile / posibilităţile de învăţare ale elevilor.
2. Pentru profesor:
-Descoperă factorii care explică situaţia respectivă;
-Pun în evidenţă caracteristicile diferenţiate ale elevilor şi posibilităţile de a acţiona în
direcţia atingerii obiectivelor;
-Ajută la conceperea şi organizarea activităţii în trei planuri: modul adecvat de predare a
noului conţinut; aprecierea oportunităţii de organizare a unui program de recuperare pentru
întreaga clasă; și a unor programe individuale

6
 Evaluarea formativă
• Esenţa e.f. constă în faptul că evaluarea trebuie
să fie integrată în mod constant şi operativ pe tot
parcursul procesului instructiv .
• E.f. este frecventă sub aspect temporal şi are ca
finalitate remedierea lacunelor sau erorilor
săvârşite de elevi.
• E.f. este centrată pe procese, este destinată
rectificării, reajustării, ameliorării şi optimizării.

7
 Evaluarea sumativă
• Evaluarea sumativă realizată la sfârșitul unei unități
de învățare, în scopul stabilirii nivelului de formare
a competențelor
• Câteva caracteristici: este o evaluare de bilanţ; poate
fi internă şi externă; se încheie cu atribuirea unei
note; intervine prea târziu ca să mai poată influenţa
ameliorarea rezultatelor şi refacerea procesului deja
parcurs; furnizează informaţii de bilanţ...

8
 Numărul de evaluări sumative
• GIMNAZIU – 4 ore anual

• Liceu – 6 ore anual (inclusiv tezele

semestriale)

9
 Instrumentele de evaluare:
• Matricea de specificație;
• Testul de evaluare;
• Barem de corectare
• Barem de convertire

10
11
12
13
 Metodele de evaluare
• Metode tradiţionale (evaluarea orală, evaluarea
scrisă, evaluarea prin probe practice, testul
docimologic);
• Metode moderne, alternative şi complementare
de evaluare (observarea sistematică a
comportamentului elevului faţă de activitatea
şcolară, portofoliul, investigaţia, proiectul,
autoevaluarea etc.)

14