PRINCIPALELE

NOŢIUNI ALE
TEORIEI ŞI
METODICII
EDUCAŢIEI FIZICE
ŞI
Conf.SPORTULUI
univ. dr. Mangra Gabriel
 Teoria Educaţiei Fizice şi Sportului abordează următoarele probleme
principale:
1. Noţiunile 7. caracteristici teoretice ale 4. idealul, funcţiile şi
fundamentale principalelor componente ale obiectivele generale
din domeniu; procesului de practicare a ale educaţiei fizice şi
exerciţiilor fizice: sportului;
• calităţi motrice,
2. educaţia fizică şi
• deprinderi şi priceperi 5. sistemul de educaţie fizică
sportul ca
motrice, şi sport din ţara
activităţi
• cunoştinţe teoretice de noastră;
sociale;
specialitate,
• indicii de dezvoltare fizică.
6.sistemul
mijloacelor
3. originea şi educaţiei fizice şi
esenţa antrenamentului
acestora; sportiv,
exerciţiul fizic -
mijloc de bază;
 Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului abordează, în etapa actuală, următoarele probleme
principale:

1 2 3 4
5
sistemul tipologia,
legătura determinarea, structura şi
formelor de
componentelor dirijarea şi densitatea
organizare a
procesului dinamica procesului de lecţiei şi a altor
instructiv- efortului în forme de particularităţi ale
practicare a
educativ cu procesul exerciţiilor fizice organizare a lecţiei în condiţii
efortul; practicării şi lecţia ca practicării speciale (din
exerciţiilor fizice exerciţiilor punct de vedere
formă de bază
la diverse în cadrul fizice; material şi
categorii de climateric);
acestui sistem;
populaţie;
 Metodica Educaţiei Fizice şi Sportului abordează, în etapa actuală, următoarele probleme
principale:
10
6 8 9
11
orientări
sistemul metodologice
conţinutul şi planificarea metodelor şi
şi evidenţa moderne în particularităţile
caracteristicile principiilor de educaţiei fizice şi
în educaţie educaţie
programei de instruire în sportului în
fizică şi fizică şi sport;
educaţie fizică; educaţie fizică şi verigile sistemului
sport; antrenament nostru de
7 sportiv, prin învăţământ şi
prisma metodologia de
evaluarea în particularităţilor realizare a
educaţie fizică acestora; componentelor
şi sport; modelelor
structurale
specifice etc.
 Categoriile cu gradul cel mai mare de generalizare în
cadrul Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi
Sportului sunt:
2.Sportul 3.Antrenamentul 4.Cultura Fizică
Sportiv

Disciplina sportivă/
8. /Ramura sportivă/
1.Educaţia Fizică /Proba
sportivă.

5.Dezvoltarea Fizică 6.Capacitatea Motrică 7.Mişcarea Omului

 Educaţia Fizică
Educaţia fizică, este o componentă a
educaţiei generale, alături de educaţia 01
intelectuală, estetică, morală şi tehnico-
profesională.

În majoritatea cazurilor educaţia implică

o activitate; ea se desfăşoară sub formă
de proces bilateral şi este logică, 02
necesitând prezenţa celor doi factori:
educator şi educat.

Prin educaţia fizică se acţionează asupra

fizicului uman, educaţia fizică fiind:
activitatea care valorifică sistematic 03
ansamblul formelor de practicare a
exerciţiilor fizice în scopul măririi
potenţialului biologic al omului în
concordanţă cu cerinţele sociale.
Prin natura exerciţiilor sale educaţia
Educaţia Fizică
fizică este fiziologică, prin metodă este
pedagogică, prin efecte este biologică,
iar prin modul de organizare este
04
activitate socială.
Educaţia fizică este:

 un proces instructiv-educativ care vizează 05

creşterea, formarea, cultivarea capacităţilor
fizice ale oamenilor,

 un proces construit şi desfăşurat în vederea

perfecţionării dezvoltării fizice şi capacităţii 06
motrice, în funcţie de particularităţile de vârstă
şi sex, cerinţele de integrare, specific
profesională, este accesibilă tuturor
categoriilor de vârstă.
Cultura fizică, este o componentă a culturii
universale care sintetizează categoriile,
Cultura Fizică
legităţile şi bunurile materiale create pentru
valorificarea exerciţiilor fizice în scopul
perfecţionării potenţialului biologic şi implicit,
spiritual al omului.
Cultura fizică este un depozit pentru
valorile matriale sau spirituale create în
procesul nemijlocit de practicare a
exerciţiilor fizice sau de-a lungul evoluţiei
istorice a domeniului.

Cultura fizică are sferă largă şi conţinut

complex, aparţinându-i următoarele categorii
de valori materiale şi spirituale:
1
• valori create de-a lungul evoluţiei istorice:
performanţele şi recordurile; măiestria
tehnică şi teoretică;
 Cultura Fizică
• valori create în procesul direct de
practicare a exerciţiilor fizice: educaţia 2
fizică, antrenamentul sportiv, competiţii etc.;

• valori de natură materială: instalaţii şi

materiale sportive moderne, baze sportive
în aer liber şi în interior, aparatură modernă 3
de refacere a capacităţii de efort etc.;

• valori create prin spectacolul sportiv:

receptivitate faţă de estetica gestului motric
în competiţie, dorinţa de depăşire şi de 4
autodepăşire, respectul faţă de adversar,
arbitrii, public, corectitudinea, fair-playul etc.
 Dezvoltarea fizică
Dezvoltarea fizică se defineşte ca fiind acţiunea îndreptată spre influenţarea creşterii
corecte şi armonioase a organismului uman, concretizată în indici morfologici-somatici
şi funcţionali calitativi şi proporţionali, cât mai apropiaţi de valorile atribuite în acest
sens organismului sănătos la diferite vârste.

Organismul uman se dezvoltă odată cu ontogeneza sa. Această dezvoltare poate fi

influenţată prin procesul de practicare ştiinţifică a exerciţiilor fizice.

Se urmăresc 3 obiective prioritare în acest sens:

2. proporţionalitate între 3. proporţionalitate

1. armonie între indicii
indicii somatici între indicii
morfologici şi cei funcţionali
(antropometrici) funcţionali
 Sportul este un fenomen social, dezvoltat cu precădere în acest secol mai ales sub impulsul
Jocurilor Olimpice Moderne.
Sportul este deosebit atât ca structură cât şi ca funcţii sociale, existând prin structuri motrice
diferenţiate pe discipline, ramuri şi probe sportive.
Subsistemele sportului sunt următoarele:
Baza de masă a
1. Sportul pentru toţi sportului de
performanţă (formată
(sportul de masă)
din secţiile de copii şi
juniori din asociaţiile şi
cluburile sportive)

3. Sportul de 4. Sportul de
performanţă înaltă
performanţă.
 Sportul

Sportul, are un caracter competitiv, prin trăsătura lui esenţială care este competiţia şi care valorifică
acumulările câştigate prin antrenament sportiv.

Sportul îndeplineşte următoarele funcţii:

1 - contribuie la asigurarea unei stări optime de sănătate şi a unei dezvoltări fizice corecte şi armonioas

- contribuie substanţial prin competiţii la dezvoltarea gustului pentru mişcare, pentru unele ramuri sa
2 probe sportive;

3 - contribuie eficient la integrarea socială a individului uman.

 Sporturile se clasifică după numeroase criterii:
4
3
2 SPORTURI
SPORTURI SPORTURI DE SPECIFIC
CLASICE ŞI SEZON ŞI MASCULINE,
MODERNE SPORTURI SPORTURI SPECIFIC
INDIVIDUALE, PE PENTRU TOT FEMININE ŞI
ECHIPE ŞI MIXTE ANUL PENTRU AMBELE
1
CALENDARISTIC SEXE

5 7
6
SPORTURI CU
CARACTER MOTRIC
SPORTURI (MAJORITATEA) ŞI
OLIMPICE ŞI SPORTURI NAŢIONALE UNELE SPORTURI
NEOLIMPICE (OINA, TRÂNTA ETC.) CU CARACTER
ŞI INTERNAŢIONALE AMOTRIC (ŞAH
ETC.)
 Antrenamentul sportiv, este un proces
Antrenamentul sportiv
instructiv-educativ desfăşurat sistematic şi
continuu gradat de adaptare a organismului 0
omenesc la eforturile fizice şi psihice intense, 1
în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una
din formele de practicare competitivă a
exerciţiilor fizice.
0
Antrenamentul sportiv cuprinde un număr relativ mic de 2
indivizi faţă de educaţia fizică, dar nu pe ansamblu ci la
nivelul disciplinelor, ramurilor şi probelor sportive,
beneficiază de un număr mai mic de exerciţii fizice faţă de
educaţia fizică.

Se desfăşoară la un alt nivel al volumului,

intensităţii şi complexităţii efortului fizic faţă de 0
educaţia fizică. 3
 Capacitatea motrică
Capacitatea motrică reprezintă ansamblul
posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin 1
care se pot realiza eforturi variate ca structură
şi dozare.

Capacitatea motrică este formată din deprinderi şi priceperi 2

motrice specifice unor ramuri de sport şi calităţile motrice.

Capacitatea motrică este de două feluri:

1. generală şi
2. specifică.
3
 Capacitatea motrică generală este formată
din calităţile motrice de bază:
• viteza, Capacitatea motrică
• îndemânarea,
• rezistenţa,
• forţa şi
deprinderile şi priceperile motrice de bază şi 1
utilitar-aplicative:
• mers,
• alergare,
• săritură,
• aruncare-prindere,
• transport de greutăţi,
• escaladare,
• târîre,
• căţărare etc.).

Capacitatea motrică specifică este formată din:

• calităţile motrice specifice şi
• deprinderile şi priceperile motrice specifice unor
2
ramuri sportive.
 Mişcarea omului sau motricitatea este
reprezentată de totalitatea actelor motrice Motricitatea
efectuate de om pentru înterţinerea relaţiilor sale
cu mediul natural şi social, inclusiv prin
efectuarea deprinderilor specifice unor discipline 1
sportive.
Motricitatea este de diferite tipuri:
•ciclică,
•aciclică,
•voluntară, 2
•involuntară,
•automată,
•activă,
•pasivă,
•uniformă,
•accelerată etc.

Motricitatea se concretizează în următoarele elemente:

• acte motrice,
• acţiuni motrice şi 3
•activităţi motrice.
 Actul motric este un fapt simplu de comportare Act motric
realizat prin muşchii scheletici, în mod voluntar,
pentru efectuarea unei acţiuni sau activităţi
motrice. 1

Motricitatea este de diferite tipuri:

•ciclcă,
•aciclică,
•voluntară, 2
•involuntară,
•automată,
•activă,
•pasivă,
•uniformă,
•accelerată etc.

Actul motric se referă la actele reflexe instinctuale şi

automatizate.
Un act motric special este exerciţiul fizic.
3
 Acțiune motrică
Acţiunea motrică este ansamblul de acte motrice 1
astfel structurat încât realizează un tot unitar în
scopul rezolvării unor sarcini imediate.

Acţiunea motrică este o deprindere, cu un mecanism de bază

bine pus la punct:
 mersul,
 alergarea,
 săritura,
 aruncarea. 2
Activitate motrică
Activitatea motrică este ansamblul de acţiuni motrice
încadrate într-un sistem de idei, reguli şi forme de
organizare în vederea obţinerii unui efect complex de
adaptare a organismului şi de perfecţionare a dinamicii
acestuia (activitatea de educație fizică, antrenament
sportiv, activitatea competiţională etc.).
Disciplina sportivă
Disciplina sportivă este ansamblul ramurilor şi
probelor sportive cu structură, gen de efort,
condiţii, mod de reglementare şi de evaluare
asemănătoare:
 atletism,
 gimnastică,
 jocuri sportive,
 sporturi de iarnă.
 Ramura sportivă
Ramura sportivă este un sistem de
exerciţii fizice care s-au statornicit în
timp şi se realizează în concurs după
reguli precise şi în condiţii specifice:
o alergări,
o sărituri,
o aruncări,
o gimnastică acrobatică,
o gimnastică sportivă,
o fotbal,
o handbal,
o volei etc.
Proba sportivă

Proba sportivă este un exerciţiu fizic complex care face

parte dintr-o ramură sportivă, are o structură proprie, se
efectuează în condiţii specifice competiţionale, este evaluată
după un anumit cod şi permite o participare diferenţiată şi
specializată din partea sportivilor:
 alergarea de viteză,
 alergarea de rezistenţă,
 săritura în lungime,
 săritura în înălţime,
 paralele,
 sol,
 cal,
 sărituri,
 inele etc.
VĂ MULȚUMESC!