Descrierea metodelor de

stimulare a creativității
Sesiunea 11

Tehnica 6/ 3/5, Philips 6 / 6, Portofoliul, Prelegerea – o

perspectivă modernă, Proiectul, S.I.N.E.L.G., Studiul de caz.

Formator, Laurențiu Marin-Badea

Tehnica 6 / 3 / 5
Descriere

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi

însă se scriu pe foile de hârtie care circulă între participanţi şi de
aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica se
numeşte 6/3/5 pentru că există:
— 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de
hârtie câte
— 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de
— 5 minute (însumând 18 răspunsuri, în 30 de minute, în
fiecare grup)
Etape
I. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.
II. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.
◆ Elevii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei
coloane.
III. Desfăşurarea activităţii în grup.
◆ În această etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea
colectivă.
◆ Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat
pe o foaie 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5
minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la
posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte
soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin
formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le
continuu.
IV. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
◆ Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază
rezultatele.
Avantaje

👍 oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima;

👍 similar brainstorming-ului, stimulează construcţia de „idei pe idei”;
👍 încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri,
îmbinând munca individuală cu cea de echipă;
👍 are caracter formativ-educativ, dezvoltând spiritul de echipă;
👍 procesele psihice superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza
ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza, generalizarea şi
abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei
etc);
Dezavantaje

👎 Constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp

fix.
👎 Pot exista fenomene de contagiune negativă între
răspunsuri.
👎 Elevii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând
într-un blocaj creativ.
Philips 6 / 6
Descriere
Este similară brainstorming-ului şi tehnicii 6/3/5, însă se
individualizează prin limitarea discuţiei celor 6 participanţi la 6
minute.

Acest fapt are ca scop intensificarea producţiei creative, ca şi

în cazul tehnicii 6/3/5.
Etape
1. Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1
conducător de grup).
● Secretarul fiecărui grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.
Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă
concluziile.
2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în
particular, de către fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia.
3. Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de
6 minute.
● Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la
sfârşit se reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care
fiecare participant expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi
apoi se trece la celelalte idei.
Etape

4. Colectarea soluţiilor elaborate.

● Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt
predate în scris coordonatorului colectivului (profesorului).
5. Discuţia colectivă este urmată de decizia colectivă în ceea ce
priveşte soluţia finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă.
6. Încheierea discuţiei se face în urma prezentării din partea
profesorului a concluziilor privind participarea la desfăşurarea
activităţii şi a eficienţei demersurilor întreprinse.
Avantaje

Sunt similare braistorming-ului şi tehnicii 6/3/5, în ceea ce

priveşte:
😊 facilitarea comunicării;
😊 obţinerea într-un timp scurt a numeroase idei;
😊 intensificarea demersului creativ;
😊 stimularea imaginaţiei tuturor participanţilor
😊 permite întărirea coeziunii grupului şi angajează elevii în
(auto)evaluare.
Portofoliul
Descriere

➢ Portofoliul este un instrument de evaluare complementară care

regrupează rezultate ale învăţării pe o perioadă îndelungată.
➢ „Portofoliul este „cartea de vizită a elevului urmărindu-i progresul de
la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul şi chiar de la un ciclu
de învăţământ la altul.
➢ Portofoliul se poate raporta la o materie, la un curs opţional, dar şi la
întreaga activitate în şcoală.
➢ Portofoliul este o colecţie de probe date de elev, înregistrări ale
observărilor sistematice ale comportamentului său, proiecte, fişe de
autoevaluare, alte produse finale sau intermediare realizate de elev.
Ce face profesorul?

● defineşte tema;
● selectează obiectivele / competenţele şi conţinuturile
esenţiale pe care se bazează sarcinile de rezolvat pentru
portofoliu;
● enunţă tipurile de piese care vor fi incluse în portofoliu;
● stabileşte perioada de construire a portofoliului;
● stabileşte criteriile de evaluare (pe produs şi/sau pe
portofoliul ca întreg);
Ce face elevul?

● elaborează produsele;
● selectează produsele pe care le va include în portofoliu
inclusiv selecţii din însemnări care aduc exemplificări,
schiţe iniţiale, planificări, revizuiri;
● completează enunţuri de autoevaluare, reflectând asupra
modului de rezolvare a sarcinii, originalităţii abordării, a
punctelor sale tari şi slabe, alegerii produselor şi a paşilor
pe care urmează să-i facă în continuare;
● prezintă portofoliul.
Evaluarea portofoliului

Evaluarea portofoliului este ponderarea rezultatelor evaluării

pentru diferitele piese de portofoliu (teste, proiecte, eseuri
etc.) ceea ce presupune enunţarea de criterii clare pentru
fiecare categorie în parte.

O altă posibilitate este evaluarea portofoliului ca întreg. De

exemplu, urmăriţi tabelul din diapozitivul următor:
 Evaluarea portofoliului
Exemplar Bun Acceptabil Mai e de
lucru

Înțelegerea materiei

Dezvoltarea capacităților esențiale

Demonstrarea progresului

Profunzimea autoevaluării

Perseverență dedicare

Învățarea în moduri originale

Calitatea produselor

Comentarii:
Utilitatea portofoliului

Dacă strategiile active determină elevul să fie actorul principal al

activităţii de predare-învăţare, prin intermediul portofoliului el
devine şi evaluatorul său.

Prin urmare îşi conştientizează propriul progres, îşi descoperă şi

foloseşte punctele tari, îşi descoperă şi ameliorează punctele slabe.

Pe de altă parte, portofoliul facilitează un dialog normal şi eficient

între profesor, elev şi părinte despre activitatea la clasă şi mai ales
despre posibile soluţii de ameliorare a acesteia.
Utilitatea portofoliului

Nu în ultimul rând, portofoliul face posibilă o evaluare lipsită de stres, a

cărei funcţie de feed-back devine cu adevărat operantă şi în care
procesul învăţării devine vizibil şi evaluabil.

Din perspectiva grilei, acest proces este o mare necunoscută. Simplul

produs pe care testul grilă îl cuantifică nu ne spune nimic despre
progresul învăţării. Grila ierarhizează elevii în funcţie de standard pe
baza unui produs final. Portofoliul, în schimb, dă măsura evoluţiei
achiziţiei şi satisfacerii standardului pe parcursul construirii învăţării. Iată
de ce un portofoliu standardizat naţional ar fi şi un instrument serios de
evaluare.
 Criterii de evaluare ale portofoliului ca întreg

Criteriu în mică în măsură în mare

măsură (1p) moderată (2p) măsură (3p)

Elevul sistematizează factologia prin liste tematice.

Elevul identifică, în mesaje scrise sau orale,

evenimente, fapt, acțiuni alte aspecte de viață
cotidiană.

Elevul redactează texte coerente pe temele atribuite.

Elevul face progrese în dezvoltarea competențelor de

comunicare.

Elevul face progrese în demersul metacognitiv de

autoevaluare.
 Posibilă formulă de notare
Dacă punctajul este
maxim pentru toate cele 5
criterii, atunci:
Notații:
Totalul de puncte obținut - T
N1 - total puncte pentru „în mică măsură”;
N2 - total puncte pentru „în măsură
moderată”
N3 - total puncte pentru „în mare măsură”
N - nota finală
Prelegerea – o perspectivă
modernă
Descriere

Prelegerea este fără îndoială cea mai frecventă alegere într-o

abordare didactică tradiţională.

În acest sens este tipică imaginea profesorului la catedră (sau la tablă)

care vorbeşte elevilor care stau cuminţi în bancă şi ascultă sau scriu
după dictare.

Această abordare este foarte puţin eficientă pentru învăţare.

Cu puţină „sare şi piper“ prelegerea poate fi recondiţionată însă şi

introdusă într-un demers didactic modern, centrat pe achiziţiile elevului.
Faze ale prelegerii
➔ Faza de evocare:
◆ Lecţia debutează printr-o fază de evocare, care poate consta în răspunsuri la mai multe
întrebări legate de subiectul prelegerii sau în elaborarea unei liste de idei referitoare la
subiect, urmărindu-se reactualizarea cunoştinţelor şi opiniilor anterioare;
➔ Prelegerea parţială, care durează maxim 20 min, fază asimilată etapei de
realizare a sensului;
➔ Verificarea însemnărilor.
◆ Se compară însemnările iniţiale cu informaţiile conţinute de prelegere. Poate fi formulată şi o
întrebare. Astfel se realizează reflecţia;
➔ O nouă fază de evocare - o nouă reactualizare a cunoştinţelor anterioare
➔ Continuarea prelegerii ( o nouă realizare a sensului) urmată de o nouă
verificare a însemnărilor;
➔ Reflecţie asupra materialului prezentat, care poate lua forma unor minieseuri
sau a unei întrebări cu mai multe răspunsuri posibile. Se realizează astfel o
reflecţie finală.
Profesorul trebuie să:

★ Stimuleze interesului elevilor prin:

○ intrarea în prelegere prin intermediul unei poante, poveşti, imagini
captivante
○ şi în deplină relaţie cu ceea ce urmează să fie predat prin
intermediul prelegerii
○ prezentarea unei probleme/ unui studiu de caz pe care se
focalizează prezentarea
○ lansarea unei întrebări incitante (astfel încât elevii să fie atenţi la
prelegere pentru a afla răspunsul)
Profesorul trebuie să:

★ determine aprofundarea înţelegerii elevilor prin:

○ folosirea de exemple şi analogii pe parcursul prezentării (pe cât
posibil cu trimiteri la viaţa reală);
○ dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de imagini,
grafice şi alte materiale ilustrative;
○ folosirea limbajului corporal.
Profesorul trebuie să:

★ implice elevii pe parcursul prelegerii prin întreruperea

prelegerii:
○ pentru a incita elevii la a oferi exemple, analogii, experienţe
personale;
○ pentru a da răspunsuri la diferite întrebări;
○ pentru a efectua o sarcină scurtă care clarifică diverse poziţii
enunţate;
Profesorul trebuie să:

★ evite un punct final la final!

○ încheierea prelegerii prin intermediul unei probleme / aplicaţii care
urmează să fie rezolvate de elevi;
○ solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau pentru a
concluziona.
Activitate - individuală - asincron

Cum ați face atractivă, antrenantă prelegerea în mediul

online?
Proiectul
Descriere
Proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi. Este un
produs al imaginaţiei acestora, menit să permită folosirea liberă a
cunoştinţelor însuşite, într-un context nou şi relevant.

Proiectul este o activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra

conţinutului său, dar şi asupra formei de prezentare.

Proiectul porneşte întotdeauna de la o temă studiată în clasă. Având o

structură foarte flexibilă, activitatea de proiect poate fi adaptată oricărui nivel
de vârstă dar şi de studiu (de la începători la avansaţi).

Proiectul este ceva, nu este despre ceva. Produsul finit rezultat în urma
activităţii de proiect creează elevului sentimentul utilităţii a ceea ce produce,
direcţionează efortul acestuia către cineva (publicul-ţintă căruia i se adresează).
Descriere

Adaptabilitatea unei astfel de activităţi se referă nu numai la vârsta şi

nivelul elevilor, dar şi la interesele lor, precum şi la resursele
materiale.

Proiectul încurajează cel mai bine abordarea integrată a învăţării.

Elevilor li se creează ocazia de a folosi cunoştinţe şi tehnici de lucru
dobândite la mai multe discipline.

Îi dă acestuia posibilitatea de a asambla într-o viziune personală

cunoştinţele pe care le are: „Ce pot face cu ceea ce am învăţat la
şcoală?“
Etape de realizare

1. Stimularea - Sub coordonarea profesorului elevii discută idei legate

de o temă, după / înainte de parcurgerea unei unităţi de învăţare
2. Stabilirea obiectivelor - Grupurile de lucru discută, negociază asupra
conţinutului, formei şi modalităţii de prezentare a proiectului
3. Împărţirea sarcinilor - Fiecare membru al grupului îşi asumă o
sarcină de lucru (profesorul monitorizează ca ele să fie egale ca
dificultate)
4. Cercetare / creaţie / investigaţie - Studiu individual al unor surse
bibliografice, scrierea de articole, povestiri; intervievarea unor
persoane.
Etape de realizare

5. Procesarea materialului (individual sau în grup) - Este momentul în care

profesorul poate semnala erorile de conţinut, organizare a textului sau
acurateţe a limbajului
6. Realizarea formei finale - Discuţii în grup privind unitatea de concepţie
- design, editare
7. Prezentarea proiectului - Membrii grupului decid asupra modului de
prezentare, rolurilor, materialelor folosite Profesorul monitorizează şi
evaluează
8. Feed-back de la profesor, de la colegi - (aprecieri, întrebări, schimb de
idei etc)
9. Autoevaluare
S.I.N.E.L.G.
Descriere

Sistemul
Interactiv de
Notare pentru
Eficientizarea
Lecturii și
Gândirii
Descriere

Este o modalitate de codificare a textului care permite celui

care învaţă să citească şi să înţeleagă în mod activ şi
pragmatic un anumit conţinut.

Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului

(învăţare, comprehensiune).

Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin activităţi

specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru
lectura / ascultarea textului.
Etape
1. În timpul lecturii elevii adnotează în text (sau notează pe
hârtie în timpul prelegerii):
● cunoştinţele confirmate de text (v)
● cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum (+)
● cunoştinţele infirmate / contrazise de text (–)
● cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie
cercetate (?)
2. După lectură, informaţiile se trec într-un tabel:

v + - ?
Etape
3. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi /
grupuri etc., apoi se comunică de către perechi / grupuri
profesorului care le centralizează într-un tabel similar la
tablă.
4. Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare
pentru lecţiile următoare.
Activitate 1 - individuală

Studiați și adnotați următorul text:

AVANTAJE ŞI RISCURI ÎN E-LEARNING

Activitate 2 - în echipe

Discutați, în cadrul echipei și completați tabelul din fișa

corespunzătoare grupului

Echipa 1 - SINELG

Echipa 2 - SINELG

Echipa 3 - SINELG
Activitate 3 - frontală

Formatorul centralizează informațiile în tabelul din fișa:

S.I.N.E.L.G. - Centralizator
Studiul de caz
Descriere
● Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu
o situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un
set de situaţii şi evenimente problematice.
● Scopurile acestei metode interactive, valoroasă din punct de vedere euristic
şi aplicativ constau în:
○ realizarea contactului participanţilor cu realităţile complexe, autentice dintr-un domeniu dat,
cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le dezvolta capacităţile
decizionale, operative, optime şi abilităţile de a soluţiona eventualele probleme;
○ verificarea gradului de operaţionalitate a cunoştinţelor însuşite, a priceperilor şi
deprinderilor, a comportamentelor, în situaţii limită;
○ sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, autoevaluarea din partea fiecărui participant în
parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create;
○ educarea personalităţii, a atitudinilor faţă de ceilalţi participanţi şi faţă de cazul respectiv,
tratarea cu maturitate a situaţiilor;
○ exersarea capacităţilor organizatorice, de conducere, de evaluare şi decizie asemeni unei
situaţii reale;
Reguli ale desfășurării
● Regulile desfăşurării metodei au în vedere în special „cazul”
ales. Astfel, pentru ca o situaţie să poată fi considerată şi
analizată precum un „caz” reprezentativ pentru un
domeniu, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
○ să fie autentică şi semnificativă în raport cu obiectivele prefigurate,
condensând esenţialul;
○ să aibă valoare instructivă în raport cu competenţele profesionale,
ştiinţifice şi etice;
○ să aibă un caracter incitant, motivând participanţii la soluţionarea lui,
corespunzând pregătirii şi intereselor acestora;
○ să solicite participarea activă a tuturor elevilor/studenţilor în
obţinerea de soluţii, asumându-şi responsabilitatea rezolvării cazului;
Etape
1. Prezentarea cadrului general în care s-a produs
evenimentul şi a cazului respectiv:
a. profesorul va alege mai întâi un „caz” semnificativ domeniului cercetat
şi obiectivelor propuse, care să evidenţieze aspectele general-valabile;
b. cazul va fi prelucrat şi experimentat mai întâi pe un grup restrâns, apoi
va fi propus participanţilor spre analiză;
c. prezentarea trebuie să fie cât mai clară, precisă şi completă;
2. Sesizarea nuanţelor cazului concomitent cu înţelegerea
necesităţii rezolvării lui de către participanţi:
a. are loc stabilirea aspectelor neclare;
b. se pun întrebări de lămurire din partea participanţilor;
c. se solicită informaţii suplimentare privitoare la modul de soluţionare a
cazului (surse bibliografice);
Etape

3. Studiul individual al cazului propus:

a. documentarea participanţilor;
b. găsirea şi notarea soluţiilor de către participanţi;
4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluţionare a cazului:
a. analiza variantelor, fie mai întâi în grupuri mici (5–6 membri) şi apoi
în plen, fie direct în plen, fiecare îşi expune variantă propusă;
b. compararea rezultatelor obţinute şi analiza critică a acestora printr-
o dezbatere liberă, moderată de profesor;
c. ierarhizarea variantelor;
Etape

5. Formularea concluziilor optime pe baza luării unor decizii

unanime.
6. Evaluarea modului de rezolvare a situaţiei-caz şi
evaluarea grupului de participanţi (elevi), analizându-se
gradul de participare. Totodată se fac predicţii asupra
importanţei reţinerii modalităţilor de soluţionare în
vederea aplicării lor la situaţii similare.
Rolul profesorului

În cazul apelului la metoda studiului de caz, se reduce doar la

cel de incitator şi de provocator al demersurilor de rezolvare
a cazului.

Cu abilitate şi discreţie, el trebuie să aplaneze eventualele

conflicte şi să manifeste răbdare față de greutăţile
participanţilor de a soluţiona cazul, punând accent pe
participarea activă şi productivă, individuală şi de grup.
Avantaje

😊 prin faptul că situaţia-caz, aleasă de profesor, aparţine domeniului studiat,

iar elevii/studenţii sunt antrenaţi în găsirea de soluţii, se asigură o
apropiere a acestora de viaţa reală şi de eventualele probleme cu care se
pot confrunta, „familiarizându-i cu o strategie de abordare a faptului real”
😊 prin faptul că are un pronunţat caracter activ, metoda contribuie la
dezvoltarea capacităţilor psihice, de analiză critică, de elaborare de decizii
şi de soluţionare promptă a cazului, formând abilităţile de argumentare;
😊 prin faptul că se desfăşoară în grup, dezvoltă inteligenţa interpersonală,
spiritul de echipă, toleranţa şi ajutorul reciproc, specific învăţării prin
cooperare; o prin confruntarea activă cu un caz practic, metoda oferă
oportunităţi în construirea unui pod între teorie şi practică;
Limite

😐 dificultăţi legate de realizarea portofoliului de cazuri adecvate

disciplinei, fapt care solicită mult timp de prelucrare şi experimentare
a fiecărui caz;
😐 dificultăţi în evaluarea participării fiecărui elev la soluţionarea cazului,
concomitent cu manifestarea fenomenului de complezenţă ori de
lene, lăsând pe seama celorlalţi responsabilitatea rezolvării cazului;
😐 dificultăţi legate de accesul la sursele de informare necesare
soluţionării cazului;
😐 experienţa redusă a unora dintre participanţi creează dificultăţi în
găsirea soluţiei optime.
Activitate 1 - asincron

Vizionați următorul videoclip despre sursele deschise în mediul online:

https://youtu.be/RRymi-lFHpE?t=44

Propuneți câte un studiu de caz privitor la exemple de dificultăți (provocări) sau (după
caz) exemple de valorificare a avantajelor învățării online, în privința aplicării metodelor
de stimulare a creativității, pe parcursul implementării în școala dumneavoastră a
infrastructurii virtuale/digitale necesară (platforme, suite de aplicații etc.)

Ca urmare a analizei situației prezentată ca și caz, formulați concluzii sintetice pentru

depășirea dificultăților, soluționarea provocărilor sau (după caz) modalități concrete de
valorificare ale avantajelor învățării online, ca oportunități care să devină puncte tari.