Ţesutul nervos

Neuroni
Celule de susţinere
 Organizare generală
 Componente
 Sistemul nervos central
 Sistemul nervos periferic
 Sistemul nervos autonom (vegetativ)
 Funcţii majore
 Răspuns rapid la stimuli
 Reglează funcţiile organelor interne
 Ţesutul nervos
 Neuroni
 Celule de susţinere
 Componente celulare
 Neuronii
 Unităţile morfofuncţionale ale ţesutului nervos

 Recepţionează stimuli

 Formează şi conduc impulsul nervos

 Transmit impulsul prin sinapse

 Celulele de susţinere
 Celule gliale sau nevroglii în SNC

 Celule Schwann şi satelite în SNP şi SNV

 Suport fizic şi izolare electrică pentru neuroni

 Asigură schimburile metabolice

 Nu generează, nu conduc, ci doar modulează impulsul nervos

Neuroni şi celule gliale, coloraţia Kluver-Barrera
Neuropil: între corpii celulari
ai neuronilor şi celulelor de
susţinere
 Filogeneză
 Celulele nervoase s-au dezvoltat în filogeneză după cele
musculare
 Primele celule nervoase: rol receptor de suprafaţă
 Primul neuron: aferent (aduce informaţii şi le transmite la
SNC)
 Al doilea neuron: eferent (conduce stimulul de la SNC la
organele efectoare)
 Circuitul cu doi neuroni: cea mai simplă formă de arc
reflex
 Complexare structurală: apariţia interneuronilor
 Embriogeneză
 Ziua 16-a de viaţă intrauterină din
ectoderm
 Ectodermul de pe linia mediană dorsală
formează placa neurală
 Ziua a 24-a: şanţul neural
 Marginile şanţului neural fuzionează
 Tub neural

 Creste neurale -celule ectodermale

detaşate din şanţul neural

 Tubul neural: formează componentele
SNC
 Crestele neurale
 Elementele SNP

 Medulosuprarenala

 Melanocitele
Tub neural Creste neurale
 Histogeneză
 Celulele stem neurale
 La adult localizate în stratul ependimar, subependimar şi în

hipocamp
 Persistă şi formează neuroni toată viaţa
 Diviziuni mitotice: neuroblaste precursoare şi glioblaste
precursoare
 Diferenţiere şi maturare: neuroni maturi şi prelungirile lor,
celule gliale
 Creşterea în număr şi dimensiuni: sub influenţa factorilor de
creştere specifici pentru neuroni şi glii
 Prin procese de proliferare, regresie şi distrugere
 Neuronii care nu stabilesc contacte funcţionale: degenerează
 Celula stem neurală
 Mitoze
 Markeri
 Nestină
 Factor de
transcripţie Sox1
 Nucleostemină
1999: Identificarea celulei stem
neurale umane postnatale

Jonas Friesen
 Aplicaţii practice
 Tumori cerebrale
 Heterogenitate celulară
 Celule tumorale similare
cu stem neurale sau
 Leziuni traumatice progenitoare
 Boli neurodegenerative  Celule tumorale care
 Parkinson exprimă nestină
 Scleroza multiplă  Potenţialul migrator al
 Implante cu celule stem NSC: vectori pentru
terapie genică
neurale
 Metode de identificare
 Morfologice: HE,
tricromă
 Histochimice
 Impregnări argentice
 Albastru de toluidină
 Imunohistochimice
 Proteina asociată
neurofilamentelor
 Enolaza neuronal
specifică
 Sinaptofizina
Impregnare argentică tip Cajal
Impregnare argentică Bielschovsky
NFAP
Celula nervoasă - neuronul
 Neuronii
 Unităţile structural funcţionale ale ţesutului nervos
 Specia umană: 10-100 miliarde neuroni
 Clasificarea funcţională
 Senzoriali: transmit impulsul de la receptori la SNC

 Motori: transmit impulsul de la SNC la organe efectoare

 Interneuroni: interpuşi între senzoriali şi motori

 Clasificarea morfologică: numărul de poli din care se formează prelungiri

 Multipolari

 Bipolari

 Unipolari

Neuroni amacrini-fără axon, retină

 Tipuri de neuroni
 Multipolari
 Un axon, mai multe dendrite

 Dendritele şi corpul celular: componenta

receptoare
 Axonul: componenta conductoare

 Neuronii motori şi interneuronii

 Bipolari
 Un axon, o dendrită

 Retină, ganglionul nervului cranian VIII

 Unipolari
 O singură prelungire, axonul

 Ramură periferică şi centrală

 Senzoriali

 Ganglionii n. cranieni şi spinali

Tipuri de neuroni
 Neuroni multipolari

Neuroni unipolari
Neuroni bipolari, retină
 Dimensiunile şi forma
 Dimensiuni
 Cele mai mari şi cele mai mici celule ale organismului
 Cele mai mari: marii neuroni motori din scoarţa
cerebrală (peste 100 μ)
 Cele mai mici: neuronii granulari din cerebel (5 μ)
 Forma
 Stelată: neuroni multipolari
 Piramidală: marii neuroni motori
 Piriformi: neuronii Purkinje
 Globuloasă: neuronii unipolari
Neuronii - componente structurale:
 corp celular: nucleu şi organite care menţin viabilitatea celulei
 prelungiri: axon şi dendrite
 Corpul celular al neuronului

 Centrul trofic al celulei

 Nucleu central, rotund, eucromatic (“veziculos”),
cu nucleol proeminent
 Corpii Nissl: agregate de reticul endoplasmic
rugos
 Se colorează cu reactivi tiazidici

 Microscopie electronică

 Organite nespecifice: complex Golgi, mitocondrii,

ribozomi liberi, lizozomi
 Incluziuni: glicogen, lipide, pigment (roşu,
lipofuscină)
 Citoschelet: neurofilamente şi neurotubuli
 Neurofilamentele agregă şi formează

neurofibrilele
 N
Microscopie electronică
Cisterne paralele de reticul
endoplasmic rugos
(corpii Nissl din MO)
Organitele nespecifice şi elementele de citoschelet ale corpului neuronal
 Dendritele
 Prelungiri neuronale care primesc stimuli
 Diametru gros la origine
 Ramificate şi nemielinizate
 Ramificaţiile cresc suprafaţa de contact
 Conţin corpi Nissl, ribozomi, elemente
golgiene, neurofilamente şi neurotubuli
 Realizează sinapse cu mai mulţi neuroni
 E.g. Un neuron Purkinje din cerebel:
10.000 de dendrite, peste 200.000
sinapse
Ramificaţia dendritică
a neuronului Purkinje
 Axonul
 Conduce impulsul la alt neuron sau celulă efectoare
 Fiecare neuron: un singur axon
 Lungimea axonului
 Lung, peste 1 m la neuronii din nucleii motori (neuroni Golgi tip I)

 Scurt, la interneuroni (Golgi tip II)

 Membrana-axolemă; citoplasma-axoplasmă
 Con de emergenţă: lipsit de organite
 Segment iniţial: între con şi porţiunea mielinizată, generează potenţial
de acţiune
 Segment de conducere: mielinizat
 Porţiune efectoare: terminală, cu ramificaţii şi butoni terminali
Buton terminal
 Sinapsa
 Structură specializată în transmiterea impulsului nervos de la
un neuron la altul sau la o celulă efectoare
 MO: nu sunt evidente la coloraţii uzuale; evidenţiate cu
impregnare argentică Golgi (corpi ovali pe suprafaţa
neuronilor receptori)
 Componente
 Presinaptică: buton terminal, vezicule cu neuromediatori

 Fanta sinaptică

 Postsinaptică: membrana următorului neuron, cu receptori

pentru neuromediator
 Tipuri de sinapse
 Axodendritice
 între axoni şi dendrite
 Axosomatice
 între axoni şi corpul celular
 Dendrodendritice
 între dendritele diferiţilor neuroni
 Axoaxonice
 între axonii diferitilor neuroni
Sinapse, microscopie electronică
Organizarea schematică a sinapsei
 Neuromediatorii
 SNP: acetilcolina, norepinefrina
 SNC: GABA, glicina, acid glutamic, dopamina, serotonina
 Rol mediator: VIP, colecistokinină, neurotensină
 60% sinapse ale SNC: neuropeptide
 Mediatori în exces: recaptaţi, degradaţi sau reutilizaţi
 Sinaptogeneza
 Contact funcţional viabil

 Recunoaşterea neuronală

 Numărul şi natura sinapselor se modifică toată viaţa

(plasticitate)
 Sistemul de transport axonal
 Transportul de substanţe prin axon
 Direcţie
 Anterograd: de la corpul celular la axonul terminal (tubulina,
proteine ce formează neurofilamentele, enzime metabolice)
 Mediat de KINESINĂ
 Retrograd: de la axonul terminal la corpul celular (resturi de
organite, mediatori în exces, toxine bacteriene, virusuri)
 Mediat de DINEINĂ
 Viteză
 Lent: 0.2-4 mm/zi, doar variantă anterogradă
 Rapid: 20-400 mm/zi, bidirecţional
 Mecanism: neurotubuli şi neurofilamente
 Forme particulare de neuroni
 Neuroni cu pigment în citoplasmă
 Lipofuscină
 Neuromelanină (substanţa nigra, locus ceruleus,
ganglioni spinali)
 Neuronii “roşii”
 Incluziunile nucleare Marinescu
 Incluziunile hialine (hipoglos, cornul anterior al
măduvei spinării)
 Neuroni cu granule eozinofilice
 Neuronii feruginoşi
Incluzie hialină

Neuroni feruginoşi,
reacţia Perls
Celulele gliale
 Generalităţi
 De 10 ori mai numeroase decît neuronii
 Nu generează potenţial de acţiune şi nu participă la
realizarea sunapsei
 Pot endocita şi inactiva unii neuromediatori (GABA,
acetilcolina)
 Preparate colorate cu metode uzuale: se observă doar
nucleii
 Histochimic: impregnări argentice Cajal şi Hortega
 Imunohistochimic: proteina glială fibrilară acidă (GFAP,
markerul generic al celulelor gliale)
GFAP
 Astrocitele
 Cele mai mari, prezente în substanţa cenuşie şi albă
 Formează o reţea în SNC
 Astrocite protoplasmatice:
 Localizate în substanţa cenuşie
 Prelungiri citoplasmatice ramificate, interpuse între vasele sanguine şi
neuroni: element al barierei hemato-encefalice
 Porţiunea terminală a ramificaţiilor aplicate pe peretele vascular: dilatată –
pedicele
 Astrocitele fibroase:
 Localizate în substanţa albă
 Au mai puţine prelungiri
 Astrocitul Bergmann: în cerebel între neuronii Purkinje
 Astrocitele pilocitice:
 Localizate în spaţiul subependimar
 Numeroase în condiţii patologice
 Astrocite: 1 – schemă (relaţia cu vasul capilar sanguin),
2 – impregnare argentică, 3 - GFAP

1 2 3
1 2

Astrocite identificate prin impregnare argentică

1 – impregnare Cajal, 2 – impregnare/eozină
Glia Bergmann
Astrocit cu corpi
amilacei
 Oligodendrocitele
 75% dintre celulele gliale
 Sinteză de mielină în SNC
 Celule mici, cu prelungiri
puţine (“butonate”)
 Un oligodendrocit: mielina
pentru mai mulţi axoni
 Nucleul: situat la distanţă
de axonul pe care îl
mielinizează
Oligodendrocite, impregnare Gomori
 Oligodendrocite
Impregnare Cajal
Oligodendrocit, ME
Reprezentarea schematică şi ultrastructurală a relaţiei
dintre oligodendrocit şi axoni
 Microglia
 Cea mai mică dintre glii
 Rare la normal
 Numeroase în leziunile SNC
(traumatisme, infarct cerebral,
tumori, infecţii)
 Aparţine sistemului mononuclear-
macrofagic, origine în măduva
hematogenă
 Citoplasmă: lizozomi, incluziuni,
vezicule
 Tipuri: amoeboidală (în leziuni
cerebrale), ramificată (de repaus)
 Celulele ependimare
 Delimitează cavităţile SNC şi
canalul spinal
 Celule epiteliale diferenţiate
secretor
 Microvili la polul apical
 Cuboidale la ventriculi şi
columnare la canal spinal
 Formează plexurile coroide
împreună cu extensii ale
piei mater
Tanicitele: celule ependimare specializate, in ventriculul III
•procesele citoplasmatice se extind in hipotalamus
•vin in contact cu capilarele din stratul subependimar
 Plexurile coroide
 Expansiuni ale ţesutului
conjunctiv care formează
piamater, acoperite de
celule ependimare
 Ventriculi laterali, unghi
ponto-cerebelos
 Specializate în secreţia l.c.r.
 Lichidul cerebro-spinal
 Filtrat al plasmei
 Secretat continuu de plexurile coroide
 Resorbit continuu de celulele ependimare care delimitează
canalul măduvei spinării
 Localizare: cavităţi ventriculare, canal ependimar, spaţiu
subarahnoidian
 Cantitate normală: 100 ml
 Compoziţie: apă, electroliţi, celularitate săracă, cantitate
redusă de proteine
 Hipersecreţie în condiţii patologice: pînă la 200 ml/zi
 Vehicul pentru antibiotice în afecţiunile inflamatorii
(meningite)
 Celulele de susţinere din SNP
Celulele Schwann - Celulele satelite
 Celula Schwann
 Theodore von Schwann Ax
(1839) S
 Derivă din celulele crestelor
neurale
 Migrează împreună cu axonii
în creştere în timpul F M
dezvoltării nervului periferic NR
 Sintetizează NGF în dezvoltare
şi regenerare
 Prezentă în fibre nervoase
mielinizate şi nemielinizate
 Citoplasma celulei Schwann

 Mitocondrii, poliribozomi, complex Golgi, reticul

endoplasmic rugos
 Citoschelet: vimentină
 Compartimente: perinuclear şi în teaca de mielină
 Identificare: lamina externa
 Îmbătrînire: pigment lipofuscinic perinuclear
(granulele π Reich)
 Granulele π: lamelate, metacromatice la albastru de
toluidină, bogate în fosfatază acidă
 Particularităţi structurale
 Sintetizează
 Mielina în SNP
 Componentele laminei
externa
 Laminină
 Fibronectină
 Colageni I, III, IV, V
 Înconjurate de reţea
de fibre de reticulină
 Exprimă proteina S100
 Relaţia celulă Schwann - axon

 Mai multe celule Schwann formează mielina pentru

segmentul conductor al unui singur axon în fibrele
nervoase mielinice
 Celulele Schwann: dispuse pe un singur rînd, succesiv
 Limita dintre două celule Schwann consecutive: nod
Ranvier
 Între două noduri Ranvier consecutive: segment
internodal
 Lungimea segmentului internodal: viteza de conducere a
impulsului nervos
 Reţeaua de
Nod filamente
Nucleul celulei
Ranvier
Schwann

endonerv

axon

mielină Citoplasma filamente

c. Schwann
A – axon, R – Ranvier, C – colagen, L – anse ale membranei, EL – lamina externă
 Mielina
 Biochimic: lipide 75%, proteine 25%
 Slab bazofilă, sudanofilă, osmiofilă
 Formată prin fuziunea membranelor celulei Schwann;
intern şi extern: mezaxon
 ME: lamele paralele concentrice – linii interperiodice
 Izolant electric biologic
 Permite transmiterea saltatorie a impulsului
 Mielinizarea: adaptare evoluţionistă, permite creşterea
velocităţii de conducere fără creşterea axonului în diametru
 Schmidt-Lanterman
Ranvier Zone de citoplasmă între lamele
succesive de mielină
Dispoziţia concentrică
a lamelelor de mielină
în jurul axonului
 Celulele satelite
 Celule de susţinere de la
nivelul ganglionilor nervoşi
 Similare celulelor Schwann,
dar nu produc mielină
 Dispuse pe un singur strat
(continuu) în jurul neuronilor
unipolari
 Cuboidale sau aplatizate
 Strat discontinuu în jurul
neuronilor multipolari din
ganglionii autonomi