Viata si activitatea lui Nicolae Dimo

A efectuat: Cibotari Adrian

Chisinau 2021
Nicolae Dimo s-a născut în 1873 la Orhei și a fost un om
de știință în domeniul pedologiei și eroziunii solului. A
pus bazele ideilor moderne despre distribuția geografică
a solurilor în diferite regiuni ale lumii, a propus idei
originale de cartografiere a solului. A dezvoltat
clasificarea solurilor saline; efectuând studii de
recuperare a solurilor pentru mari teritorii irigate din
Asia Centrală și Caucaz. A fost unul co-fondatorii
Universității Asiei Centrale din Tașkent. A organizat
expediții și cercetări în Caucaz și Iranul de Nord. A fost
director al Institutului de Pedologie al Filialei
Moldovenești a Academiei de Științe a URSS.
Și-a făcut studiile la Școala Reală din Chișinău, apoi la Institutul Agricol de
Silvicultură din Novo-Aleksandrovsk (Rusia), specializarea pedologie (știința
despre soluri). A participat la cercetări sub îndrumarea renumitului lui Vasili
Dokuceaev. În 1898, cu puțin timp înainte de absolvire, a fost arestat pentru
participarea la cercurile revoluționare și adunările de studenți și a fost trimis
sub supravegherea poliției la Saratov. Patru ani mai târziu, în 1902, i s-a
permis să susțină examenele finale, în urma cărora a primit o diplomă de
agronom în categoria întâit. Și-a consacrat tinerețea studierii solurilor din mai
multe regiuni ale Rusiei țariste: Saratov, Cernigov, Penza. A predat la Institutul
de Cadastru din Moscova între 1917 și 1920. 
Din 1920, după ce s-a mutat în Asia Centrală, timp de 11 a fost
profesor și decan al Facultății agrare a Universității Asiei Centrale din
Tașkent. În același timp, a condus Institutul de Știința Solului în
Tașkent, pe care l-a și fondat. În 1929, a participat la elaborarea unui
plan de 5 ani pentru cercetarea solului din Tadjikistan.În decembrie
1930 a fost arestat de NKVD, iar în iulie 1931 a fost condamnat la
moarte. Ulterior totuși sentința a fost înlocuită cu 10 ani de muncă
forțată. Printr-un concurs de împrejurări, a fost eliberat în februarie
1932. În 1932-1945 a desfășurat cercetări în Georgia și Azerbaidjan, iar
apoi în Iranul de Nord. Totodată, a lucrat ca șef al departamentului de
luptă împotriva salinizării solului la Institutul de de Gestionare a
Apelor din Tbilisi.
Între timp, pe lângă studiile complexe în domeniul pedologiei,
Nicolae Dimo a inventat și propus utilaje pentru tratarea solului și
plantarea culturilor agricole. De exemplu, în 1949, el a propus o
metodă de prelucrare a solului în fante, în urma căreia în sol erau
tăiate deschideri înguste și adânci pentru a spori fluxul de
precipitații în straturile mai adânci ale solului. Tot Nicolae Dimo a
propus  o mașină de fumigație, care funcționa prin introducerea în
sol a substanțelor de combaterea a dăunătorilor sub formă lichidă
sub presiune și făcând posibilă pulverizarea tufișurilor și pomilor
fructiferi. El însă nu a primit nici brevet și  nici certificat de
autor. 
În 1945, Nicolae Dimo revine în Moldova. Aici între anii 1946-1959
a fost profesor la Universitatea de Stat a Moldovei. În 1953,
Nicolae Dimo, membru al Academiei de Științe Agricole a URSS, a
fost numit director al nou-înființatului Institut de Pedologie,
Agrochimie și Ameliorare a Filialei Moldovenești a Academiei de
Științe a URSS.A murit la 15 martie 1959. În cinstea lui Nicolae
Dimo a fost numită o stradă din sectorul Râșcani al capitalei și una
din orașul Orhei. De asemenea, Institutul de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului din Republica Moldova poartă
numele lui Nicolae Dimo.