Strategia noastră de

rezolvare a unui conflict în

De : versuri
Pomană Amalia
Kovacs Andrei
Toma Andrei
Băncilă Diana
 Rămâne scris
I. Ştiu că e greu şi e nasol, te rog eu nu da cu şutul,
Ştii că nimic nu e uşor şi ăsta-i doar începutul,
Urmează chestii mai grave, dar am încredere-n tine,
Habar n-ai unde te duce, aşa că ţine-te bine,
De tine ţine ce vrei, acum să trecem la fapte,
Să n-ai încredere-n nimeni, restul sunt doar să te sape,
O să-ntalnesti nişte oameni cu promisiuni pe măsură,
Dar tot mai bine e singur şi cu durere la pungă
R: Rămâne scris,
Ştii că totul ţine doar de tine,
Unde eşti, unde te duci ce-o să faci şi cu cine,
Rămâne scris,
Când vorbele nu-şi mai au rostul,
Vezi că nu mai ştie nimeni, rămâne secretul nostru.
II. Uşor, uşor o să descoperi că nimic nu-i ce pare,
Că circul ăsta-i pe bune, dar să vezi când ia amploare,
Dar vezi că orice ai face nu poţi să ocoleşti schema,
De-aici nu-i cale de-ntors, nici nu se pune problema,
Şi zici că totu-i ok, e doar o lume nebună,
O să-ntâlneşti jumătatea, doar că ea n-o să rămână,
Ştiu că nu-ţi pasă deloc, n-a fost să fim împreună,
Ştim amândoi că de fapt e mult mai greu decât sună,
Nu-mi amintesc dacă ştiu, dar am conştiinţa-mpăcată,
Să nu te duci după turmă, lumea e teleghidată,
Şi între timp să nu uiţi : prin viaţă treci doar o dată,
Asta cu sau fără hartă, informaţii sau probleme,
Întrebări fără răspuns sau le cauţi prea devreme,
Ţine drumu-nainte sigur te duce la sigur,
Dar nu mă crede pe mine, du-te şi-ncearcă-le singur.
R: Rămâne scris,
Ştii că totul ţine doar de tine,
Unde eşti, unde te duci ce-o să faci şi cu cine,
Rămâne scris,
Când vorbele nu-şi mai au rostul,
Vezi că nu mai ştie nimeni, rămâne secretul nostru.