Cu mult timp în urmă, românii erau separați și trăiau în trei țări diferite: Țara

Românească, Moldova și Transilvania, deși oamenii care locuiau în aceste trei

țări vorbeau aceeași limbă, aveau aceleași obiceiuri și aceleași credințe.
Văzând ei că seamănă atât de mult, s-au gândit că ar fi bine să locuiască toți în
aceeași țară și au început să se gândească să UNEASCĂ toate cele trei țări într-una
singură, mai mare. Cu trecerea anilor, dorința lor de a se uni a crescut tot mai mult.
Primul moment în care au reușit să facă un mic pas spre unire a fost pe timpul
domniei lui Mihai Viteazul. Acesta era un domnitor viteaz, după cum îi era și
numele, și a reușit pentru câteva zile să fie domnitor în două țări în același timp:
Moldova și Țara Românească. Dar după câteva zile, dușmanii au reușit să despartă
din nou cele două țări.
Deși Mihai Viteazul a murit, românii nu au uitat că el a reușit ceea ce toți își
doreau. Dar pentru câteva sute de ani, unirea nu s-a mai putut realiza.

După vreo 250 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, un alt domnitor curajos și
inteligent pe nume Alexandru Ioan Cuza a reușit să unească din nou Țara
Românească și Moldova. De această dată, unirea nu a mai putut fi distrusă.
Deși Țara Românească și Moldova erau acum unite într-o singură țară, toți își
doreau ca și Transilvania să se unească împreună cu ele. Acest lucru
s-a realizat după încă 60 de ani.

După un război lung și greu care a cuprins întreaga lume, numit Primul Război
Mondial, Țările Române au primit aprobarea să se unească toate într-o singură
țară cu numele de România.
Această victorie o sărbătorim în fiecare an, pe data de 1 Decembrie. De atunci,
Țara Românească, Transilvania și Moldova nu au mai fost despărțite.

De 1 Decembrie, în toate orașele și satele din România se fac serbări în stradă și

ceremonii.
Anul trecut, s-au împlinit 100 de ani de la această mare victorie și bucurie. Și în
fiecare an, toți românii spun cu speranță: