Unirea Principatelor Române

Prima unire a românilor într-o singură țară a fost realizată de Mihai Viteazul în anul
1600. Deși unirea a durat doar un an de zile, ea a rămas o dorință a românilor din
cele trei țări. Mai târziu, în 1853, a început războiul Crimeei care a condus la ocuparea
de către Imperiul Rus a Principatelor Române. Trei ani mai târziu, războiul s-a
încheiat cu înfrângerea Rusiei de către marile puteri aliate Anglia, Franța și Imperiul
Otoman.

Marile Puteri ale vremii se temeau de Imperiul Rus care își dorea să se extindă și să
ocupe noi teritorii. Pentru a rezolva această problemă, împăratul francez Napoleon al
III-lea a venit cu ideea unirii Moldovei cu Țara Românească.

Marile Puteri au hotărât să îi întrebe pe românii din Moldova și din Țara

Românească dacă doresc această unire. Așadar, în anul 1857, în fiecare țară s-au
organizat adunări ad-hoc. La adunările ad-hoc au participat reprezentanți ai
bisericii, ai boierimii și ai țăranilor, care au votat unirea celor două țări deoarece
doreau următoarele:

• unirea într-un singur stat și autonomie față de alte popoare străine;

• un conducător român, nu un prinț străin ales dintr-o dinastie domnitoare a
Europei;
• conducător și urmași la tron crescuți în religia țării;
• libertate de alegerea și organizare a legilor.

Pagina 1 din 2 vizitează twinkl.ro

 Unirea Principatelor Române

La alegerile organizate în data de 5 ianuarie 1859 în

Moldova, românii l-au ales ca domn pe Alexandru Ioan
Cuza. Câteva zile mai târziu, la data de 24 ianuarie 1859,
românii din Țara Românească l-au ales tot pe Alexandru
Ioan Cuza ca și domn al țării.

Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au fost

nevoite să recunoască unirea celor două principate
române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. După
alegerea sa, Cuza a depus următorul jurământ: „Jur, în numele Prea Sfintei Treimi
și în fața țării mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi
credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia mea voi priveghea
la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura,
iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea
ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei
să-mi fie întru ajutor!”.

După realizarea Micii Uniri, bucuria a cuprins întreg poporul român. Oamenii
din orașe și sate își zâmbeau și se îmbrățișau indiferent de condițiile materiale,
spunând „ Să trăiască Cuza! Să trăiască domnul nostru!”

Pagina 2 din 2 vizitează twinkl.ro