Prima inițiativă de unire de la 1600

• Prima unire a românilor într-o singură

țară a fost realizată de Mihai Viteazul în anul 1600.

• Deși unirea a durat doar un an de zile

(1599-1600), ea a rămas o dorință a
românilor din cele trei țări.
 Primul pas spre Unire
• Marile Puteri ale vremii se temeau de Imperiul Rus care își dorea să se extindă
și să ocupe noi teritorii. Pentru a rezolva această problemă, împăratul francez
Napoleon al III-lea a venit cu ideea unirii Moldovei cu Țara Românească.
 Adunările ad-hoc
• Marile Puteri au hotărât să îi întrebe pe românii din Moldova și din Țara
Românescă dacă doresc unirea.

• Pentru a răspunde acestei consultări, s-au organizat în 1857 în fiecare țară

adunări ad-hoc.

• La adunările ad-hoc au participat

reprezentanți ai bisericii, a boierimii
și a țăranilor și ei au votat pentru
unirea celor două țări.
 O problemă și o idee măreață
• Marile Puteri impuseseră celor două țări să-și aleagă doi domnitori, dar românii
au profitat de faptul că Marile Puteri nu specificaseră în document ca cei doi
domni să fie și
persoane diferite. Astfel, ei au
hotărât să aleagă același domn
în ambele țări.
 5 ianuarie 1859
• La alegerile organizate în data de 5
ianuarie 1859, românii l-au ales
ca domn al Moldovei pe
Alexandru Ioan Cuza.
 24 ianuarie 1859
• Câteva zile mai târziu, la data de
24 ianuarie 1859, Alexandru
Ioan Cuza a fost ales domn ȘI
în Țara Românească.
 Unirea recunoscută
• Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au fost nevoite să recunoască unirea
celor două principate române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

• Unirea a fost
recunoscută după
multe discuții și
negocieri, abia în
anul 1861.
 După Unire
• După recunoașterea Unirii în anul 1861, Alexandru Ioan Cuza a început o serie
de reforme cu scopul modernizării țării.

• Prima reformă a fost formarea guvernului unic al noii țări în anul 1862 și
instituirea noului steag.
 Hora Unirii
• Vasile Alecsandri, fostul coleg al lui Alexandru Ioan Cuza de la pensionul din
Iași, a compus poezia Hora Unirii în anul 1856, exprimând în versuri dorința
fiecărui român de a trăi în aceeași țară cu frații lui din cele trei principate.

• Aceasta a devenit imnul

unirii din data de 24
ianuarie 1859 și este
cântată până în ziua
de azi.
Hai să dăm mână cu mână  Amândoi suntem de-o mamă
Cei cu inimă română, De-o făptură și de-o seamă,
Sa-nvârtim hora frăției Ca doi brazi într-o tulpină
Pe pământul României! Ca doi ochi într-o lumină.

Iarba rea din holde piară! Amândoi avem un nume,

Piară dușmănia-n țară! Amândoi o soarta-n lume.
Între noi să nu mai fie Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
Decât flori și omenie! În noi doi un suflet bate!

Măi muntene, măi vecine Vin' la Milcov cu grăbire

Vino să te prinzi cu mine Să-l secăm dintr-o sorbire,
Și la viață cu unire Ca să treacă drumul mare
Și la moarte cu-nfrățire! Peste-a noastre vechi hotare,

Unde-i unul nu-i putere Și să vadă sfântul soare

La nevoi și la durere Într-o zi de sărbătoare
Unde-s doi puterea crește Hora noastră cea frățească
Și dușmanul nu sporește! Pe câmpia românească!