Defectele de forma ale

trunchiului

PROFESOR
COORDONATOR: STUDENT:
SEF LUCR. DR. PETRU BUCILĂ SERGIU
DRAGOMIR
Defectele lemnului

Defectele lemnului reprezintă abaterile de la creșterea normală a arborilor, de la structura, aspectul și

compoziția chimică a cestuia și care au ca efect reducerea valorii de întrebuințare a acestuia. Ele sunt defecte de
formă ale lemnului rotund, brut, defecte de structură anatomică, defecte datorate factorilor biologici și defecte
datorate factorilor externi.
Uneori abaterea de la normal ( fibra creata – defect anatomic ) poate fi considerata o calitate foarte pretuita;
Paltinul cret
 DEFECTELE
LEMNULUI

Defecte Caracteristici Depuneri Defecte de Coloratii Alte coloratii Defecte

de forma ale structurii Defecte de Crapaturi anormale ranire anormale anormale cauzate de
normale
considerate structura factori biotici
Curbura defecte
Insabierea Pete de
Conicitatea Crapaturi la Pungi de Cicatricea
arborii pe picior rasina Duramen fals mucegai
Labartarea Excentricitate Coaja
Canelura Noduri -crapaturi de Lemnul umed -inima de ger a Pete de Defecte
Neregularitatea inima Zona infundata fagului tanin cauzate de
Ovalitatea Maduv inelelor anuale -rulura imbibata cu Lemn mort -inima stelata a
Infurcirea
a si fagului insecte
Excrescenta Lunura -gelivura rasina Cancer
inima Inimi concrescute -crapaturi de Rani datorate -inima bruna a
Scobitura
traznet corpurilor frasinului
Alburn Devieri ale fibrelor -inima rosie a
-crapaturi straine Defecte cauzate de
ul -fibra rasucita stejarului
interne
-fibra create -inima neagra a ciuperci
Crapaturile
-fibra incalcita sortimentelor paltinului Defecte produse
Lemn de reactive de lemn rotund -inima cenusia a de plante
Lemn de compresiune Crapaturi la teiului si plopului Vatamari produse
Lemn de tensiune capat Albastreala de vasc
Crapaturi Roseata Vatamari produse
laterale Incinderea
de plante
agatatoare
• Însăbierea reprezintă un caz particular de curbură constând în devierea
curbă a axei trunchiului în partea dinspre colet . Apare la arborii în
linie situați la limita superioară altitudinală, pe pante mari (larice).
• Conicitatea trunchiului este o descreștere anormală și continuă a
diametrului dinspre bază spre vârf. Defectul este mai accentuat la
rășinoase , la arborii din arboretele claselor de producție inferioară, la
arborii ce cresc izolați. Acest defect scade defectul la ecarisare,
debitare și derulaj.
• Ovalitatea trunchiului este forma ovoidală a secțiunii transversale a
trunchiului. Ea reduce randamentul de debitare a lemnului și duce la
apariția deformațiilor după prelucrare.
• Lăbărțarea este îngroșarea pronunțată a trunchiului în zona coletului
datorită înrădăcinării. Este întâlnită la numeroase specii indigene și
poate căpăta o dezvoltare excesivă la unele specii exotice și poate fi
rotunjită sau stelată.
• Curbura este devierea curbă a trunchiului de la axa longitudinală, cauzele
 curburii pot fi de natură climatică, orografică (panta) sau de natură
 silviculturală (reducerea consistenței). Defectul influențează negativ
 posibilitățile de utilizare, reducând randamentul prelucrării, calitatea
 pieselor precum și proprietățile mecanice. Curbura poate fi simplă sau
 multiplă.
• Înfurcirea trunchiului constă în despărțirea acestuia la o anumită înălțime
 în două sau mai multe ramificații principale, în mod obișnuit ca urmare a
 creșterii mai active a mugurilor laterali în locul celui terminal.
• În dreptul înfurcirii trunchiul are creșteri neregulate, lemnul cu acest  
defect fiind inapt pentru majoritatea utilizărilor. În plus, această zonă  
este puternic expusă alterării, permițând stagnarea apei din precipitații  și
 întrunind condiții favorabile pentru instalarea ciupercilor xilofage.
• Canelura este un defect de formă care reprezintă conturul sinuos al secțiunii transversale a
trunchiului, respectiv vălurarea suprafeței laterale a acestuia. 
Acest defect se întâlneşte, în special, la carpen, anin, ienupăr, corn. Când
aceste caneluri sunt pronunţate, pierderile de material cresc, în special,
 la  furnirele obținute prin derulare. Forma sinuoasă a conturului exterior
 se transmite şi la inelele anuale.Canelura se măsoară prin raportul dintre adâncimea
maximă a canelurii și diametrul secțiunii transversale, ambele fiind măsurate la capătul
gros.