Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a

Banatului ,, Regele Mihai I al României,, din Timişoara

NOTE DE CURS

AMELIORAŢII SILVICE

Șef lucrări dr. DRAGOMIR PETRU IOAN

Timişoara
2020


1
 CUPRINS

CUPRINS .......................................................................................................................................................2
INTRODUCERE ..............................................................................................................................................4
NOTIUNI DE HIDROLOGIE AMELIORATIVĂ ....................................................................................................5
1. Circulaţia apei în natură ................................................................................................................5
1.1.Calculul coeficientului de bilanţ hidrologic ..............................................................................5
PROCESELE DE DEGRADARE ALE TERENURILOR DE CULTURĂ ŞI GENEZA TERENURILOR DEGRADATE.........9
1. Eroziunea pluvială şi consecinţele ei ........................................................................................9
1.2. Dinamica eroziunii pluviale accelerate ......................................................................12
3. Desfăşurarea eroziunii pluviale în suprafaţă. ..........................................................................14
4. Determinarea predispoziţiei la eroziune şi cuantumului eroziunii pluviale ............................15
2. Eroziunea eoliană şi consecinţele ei ...............................................................................................19
3. Procesul de alunecare a terenurilor şi consecinţele lui...................................................................22
4. Procesul de sărăturare a terenurilor şi consecinţele lui ..................................................................25
5. Procesul de înmlăşVnare a terenurilor............................................................................................26
6. Procesele de degradare antropică şi consecinţele lui .....................................................................29
CERCETAREA ŞI CARTAREA TERENURILOR DEGRADATE ..............................................................................30
1. Cercetarea generală a perimetrelor de ameliorare ......................................................................30
2. Cartarea terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare ...................................................31
2.1. Metoda de cartare a terenurilor degradate în raport cu natura şi intensitatea degradării ....31
2.2. Metoda de cartare a terenurilor degradate după unităţi şi Vpuri staţionale .........................34
2.3. Metoda de cartare staţionară unitară.....................................................................................36
PREGĂTIREA ŞI AMENAJAREA TERENULUI ..................................................................................................43
1. Lucrări de curăţare a perimetrului de ameliorare. .......................................................................43
2. Lucrări de consolidare a terenurilor erodate ................................................................................43
2.1. Terasele simple .......................................................................................................................44
2.2. Terase sprijinite de gărduleţe..................................................................................................46
2.3. Terase sprijinite de banchete de piatră...................................................................................47
2.4. Gărduleţe intersectate ............................................................................................................49
2.5. Garnisaje .................................................................................................................................50
3. Lucrări de stabilizare a terenurilor fugiVve...................................................................................52

2
 3.1. Anrocamente cu cleionaj ........................................................................................................54
3.2. Împiedicarea infiltraţiilor concentrate de apă ........................................................................55
3.3. Eliminarea apelor infiltrate .....................................................................................................55
5. Lucrări de desecare ......................................................................................................................56
6. Lucrări de stabilizare a nisipurilor mobile.....................................................................................58
PREGĂTIREA ŞI AMELIORAREA SOLULUI .....................................................................................................59
1. Lucrări de pregăVre a solului ........................................................................................................59
2. Lucrări de ferVlizaree a solului .....................................................................................................60
2.1. FerVlizarea cu pământ vegetal de împrumut ..........................................................................60
2.2. FerVlizarea cu îngrăşăminte organice .....................................................................................61
2.3. FerVlizarea chimică .................................................................................................................61
3. Lucrări de amendare a solurilor ...................................................................................................62
3.1. Amendarera solurilor acide ....................................................................................................63
3.2. Amendarea solurilor bazice ....................................................................................................64
4. Spălarea solurilor..........................................................................................................................64
IMPĂDURIREA TERENURILOR DEGRADATE .................................................................................................66
1. ParVcularităţi şi felul lucrărilor de împădurire..............................................................................66
2. Specii, formule şi scheme de amestec pentru împădurirea terenurilor degradate ......................67
3. Tehnica instalării culturilor foresVere pe terenuri degradate .......................................................68
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................70

3
INTRODUCERE

Amelioraţiile silvice studiază procesele de degradare şi de secetă şi consecinţele lor,

stabilind mai apoi modul de combatere a acestora prin mijloace de tehnică silvică
Necesitatea ameliorării terenurilor degradate a constituit o preocupare a silvicultorilor
încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începuturile acţiunii de ameliorare silvică
a terenurilor de cultură fiind legate de stabilizarea nisipurilor mobile din sudul Olteniei, utilizând
vegetaţia forestieră.
După Revoluţia din Decembrie 1989 activitatea de ameliorare a terenurilor degradate a
intrat într-o perioadă de stagnare, datorită tranziţiei şi a preocupărilor de natură economico-
sociale. Totodată, datorită lipsei unor legi ferme şi clare, noii proprietari au distrus unele culturi
forestiere, au bracuit şi au defrişat numeroase arborete, atât în zonele de câmpie, cât mai ales la
deal şi munte.
Prin aceste acţiuni inconştiente s-au intensificat, s-au amplificat procesele de degradare,
sporind astfel suprafeţele efectuate de eroziunea pluvială, de alunecări de teren, precum şi a celor
ocupate de nisipurile mobile.
Pentru remedierea situaţiei dezavantajoase în care se găsesc aproximativ 2 milioane de
hectare de terenuri este necesară înfiinţarea culturilor forestiere şi conducerea acestora spre o
pădure care să exercite funcţiile protectoare, dar şi exploatarea raţională a pădurilor existente.
La ora actuală se observă cum pădurea este agresiv exploatată şi solicitată în scopuri
egoiste, suprimând beneficiile de natură protectivă de refacere a regimului hidrologic,
producerea de oxigen, ş.a.
În vremuri în care efectele încălzirii globale sunt tot mai evidente, când criza existenţială
este resimţită tot mai violent, ar trebui să conştientizăm că pădurea este singura care poate da
unui teren funcţionalitatea economică, socială, ecoprotectică şi estetică.

4
NOTIUNI DE HIDROLOGIE AMELIORATIVĂ
1. Circulaţia apei în natură

Sub influenţa radiaţiei solare şi a gravitaţiei, în natură are loc un permanent şi complex proces de
circulaţie a apei. Acest proces poartă numele de circuit hidrologic şi cuprinde un ansamblu de fenomene-
verigi reprezentate prin:

➢ evapotranspiraţie;
➢ mişcare a vaporilor;
➢ condensare;
➢ precipitare;
➢ infiltrare în sol;
➢ băltire temporară sau permanentă;
➢ scurgere superficială şi subtereană.

Fig. 1 Circuitul apei în natură

1.1.Calculul coeficientului de bilanţ hidrologic

5
 Ca urmare a circuitului hidrologic, uscatul primeşte şi pierde permanent anumite cantităţi
de apă. Calculul care exprimă relaţia dintre veniturile de apă (W0) şi cheltuielile de apă (Z0) într-
un caz dat poartă denumirea de bilanţ hidrologic.
Bilanţul hidrologic se referă la un anumit teritoriu şi la o anumită perioadă de timp, iar
componentele lui principale sunt precipitaţiile (pentru venituri), respectiv scurgerea şi
evapotranspiraţia (pentru cheltuieli)
În funcţie de elementele menţionate, bilanţul normal al unui teritoriu se poate exprima
prin următoarea ecuaţie de bilanţ:

P0=S0+E0+F=S1+S2+E0+F
unde:
P0 reprezintă precipitaţiile căzute pe teritoriul
respectiv, în mm;
S0 – scurgerea totală, în mm;
E0 – evapotranspiraţia, în mm;
S1 – scurgerea de suprafaţă, în mm;
S2 – scurgerea subterană, în mm.
F – factorul de bilanţ
Pentru teritoriul ţării noastre, ecuaţia bilanţului hidrologic îmbracă următoarea formă
concretă:

660=157+503+0=108+49+503+0

Elementele bilanţului hidrologic sunt corelate între ele, în sensul că o sporire a veniturile
de apă determină o sporire a scurgerii şi a evapotranspiraţiei. Menţionăm totuşi că, aceste
elemente pot realiza în mod discordant valori limită şi ca urmare bilanţul hidrologic poate suferi
perturbaţii.
În situaţiile în care diferenţa dintre veniturile de apă (P0) şi cheltuieli este
➢ egală cu 0, bilanţul hidrologic este normal sau echilibrat;
➢ negativă sau pozitivă, bilanţul hidrologic este anormal sau
dezechilibrat.
6
 Ultimile situaţii reprezintă cazul terenurilor care ca urmare a unor condiţii particulare de
ordin meteorologic şi geomorfologic, sau a unor activităţi de natură antropică, suferă de exces de
apă, respectiv de deficit de umiditate.

Elementele bilanţului hidrologic anual şi coeficienţii de scurgere pentru zonele climatice din
România
Tabelul 1

P0 S0 S1 E0 K
Zona climatică k0
(mm) (mm) (mm) (mm) Mediu Maxim
Zona cu umiditate
deficitară (coline şi 375- 500 25– 50 0– 25 350– 450 0,10 0,025 0,05
câmpii uscate)
Zona cu umiditate
redusă (coline şi 500- 650 50– 100 25– 50 450– 550 0,15 0,075 0,10
câmpii relativ umede)
Zona cu umiditate
650- 800 100- 250 50-150 550 0,25 0,15 0,20
moderată (dealuri)
Zona cu umiditate
bogată (muncei şi 800-1000 250- 500 150-500 500- 550 0,40 0,275 0,35
munţi mijlocii)
Zona cu umiditate
foarte bogată (munţi 1000-1400 500-1000 350-800 300-500 0,65 0,475 0,60
înalţi)

Într-un caz dat, pentru aprecierea stării hidrologice a unui teritoriu limitat se calculează
coeficientul de bilanţ,( k), ca raport între apa care se acumulează pe teritoriul respectiv şi
evapotranspiraţia potenţială:
W0
k=
E

unde:
W0 reprezintă veniturile reale de apă
provenite din precipitaţii şi din alte surse, în mm;
k0 – coeficientul de scurgere totală, în mm;

7
 E – evapotranspiraţia potenţială, în mm.

Formula de mai sus devine utilizabilă, determinând valoarea lui W0, adoptând pentru k0 valori
corespunzătoare, în funcţie de zona climatică, de relief, de sol şi de folosinţa terenurilor şi luând pentru
evapotranspitaţia potenţială cifrele medii înscrise în tabelul următor:

Valorile evapotranspiraţiei potenţiale

Tabelul 2

Valoarea
Nr
Zona climatică evapotranspiraţiei
crt.
potenţiale (mm)
1. Zona cu umiditate deficitară (pp sub 500 mm) Peste 700
2. Zonă cu umiditate redusă (pp între 500-650 mm) 600- 700
3. Zonă cu umiditate moderată (pp între 650- 800) 550- 600
4. Zonă cu umiditate bogată (pp între 800- 1000 mm) 500- 550
5. Zonă cu umiditate foarte bogată (pp peste 1000 mm) Sub 500

Coeficientul de bilanţ poate fie egal, mai mic sau mai mare decât 1. În cazul în care:

➢ kb este egal cu 1, bilanţul hidrologic este normal;

➢ kb este mai mare decât 1, terenul respectiv suferă din cauza uni exces
de apă;
➢ kb este mai mic decât 1, terenul este deficitar sub raportul umidităţii.
De fiecare dată analiza valorii coeficientului de bilanţ şi a parametrilor de calcul arată
asupra cărui factor trebuie să acţionăm.

8
 PROCESELE DE DEGRADARE ALE TERENURILOR DE
CULTURĂ ŞI GENEZA TERENURILOR DEGRADATE

1. Eroziunea pluvială şi consecinţele ei

Eroziunea pluvială reprezintă procesul de dizlocare a particolelor de sol şi de rocă, produs de

acţiunea precipitaţiilor atmosferice, care după ce lovesc solul se scurg pe terenurile în pantă, fie
difuz, fie concentrate sub formă de şuvoaie, exercitând o triplă acţiune – de roadere, transport şi
depozitare.
În funcţie de intensitatea acţiunii erozive a apei, eroziunea pluvială prezintă două forme
fundamentale şi anume o formă lentă şi o formă accelerată.
Eroziunea pluvială lentă este imperceptibilă sau nesesizabilă, iar eroziunea pluvială
accelerată este o formă evidentă şi de interes practic şi are două forme distincte: eroziune în
suprafaţă şi eroziune în adâncime.
Eroziunea în suprafaţă reprezintă forma eroziunii pluvial cu dezvoltare areală pe orizontală,
produsă de picăturile de ploaie şi scurgerea pluvială difuză.
Eroziunea în adâncime este forma eroziunii pluvial cu dezvoltare pe verticală şi este produsă
de scurgerea pluvială concentrată sub formă de şuvoaie.
Se remarcă pentru început faptul că, în desfăşurarea eroziunii pluviale pot fi distinse două
faze şi anume o fază de roadere, desprindere, detaşare şi o fază de antrenare sau transport şi de
depunere a materialelor.
Eroziunea pluvială accelerată este un process păgubitor, cu consecinţe grave asupra activităţii
umane. Eroziunea pluvială în suprafaţă produce modificări importante în mediul geographic,
având consecinţe de ordin pedologic, hidrologic, climatic şi peisagistic.
Eroziunea pluvială în adâncime duce la estrem consecinţele de ordin pedologic, hidrologic,
climatic şi peisagistic ale eroziunii pluviale în suprafaţă, practice, înlăturând rapid stratul de sol,

9
distrugând diverse constricţii şi instalaţii, subminând versanţii, etcScurgerea pluvială şi factorii care
o influienţeză

Scurgerea pluvială este scurgerea generată de precipitaţiile atmosferice căzute pe un

teritoriu.
Ca element al bilanţului pluvial acestă scurgere depinde pe deoparte de precipitaţiile
căzute, iar pe de altă parte de suprafaţa pe care are loc fenomenul.
Precipitaţiile influienţează scurgerea prin natura şi caracteristicile lor, cele mai mari şi
intense scurgeri fiind generate pe deoparte de catre ploile abundente şi foarte abundente şi de
ploile torenţiale de mare intensitate, iar pe de altă parte de zăpezile mari sau trioenite, care se
topesc brusc în condiţii de sol parţial sau total ingheţat.
Principalul element pluvial care determină amploarea scurgerii este cuantumul
precipitaţiilor, respectiv cantitatea de apă cazută direct sau rezultată din topirea zăpezilor- h
{mm}.
Suprafaţa de teren influienţează scurgerea atat prin mărimea sa cât şi prin caracteristicile
sale. Terenurile înclinate de pe care are loc scurgerea sunt reprezentate prin bazine hidrografice şi
interbazine, iar întinderea lor se notează de regulă cu S, exprimandu-se in unităţi de arie (m2,
km2, ha)
Caracteristicile suprafeţei de teren care influienţează scurgerea pluvială sunt: panta
terenului, configuraţia sau topografia terenului, condiţiile de sol (profunzime, textura,
compactitate), precum şi modul de folosinţă şi exploatare a acestor terenurilor.
Coeficientul de scurgere reprezintă raportul dintre cantitatea de apă scursă şi precipitaţiile
căzute. De regulă acest coeficient se notează cu <k>, este subunitar şi prezintă mare importanţă
în hidrologie.
Dacă se face bilanţul unei ploi, se poate observa că din cantitatea de apă căzută din
atmosfera,<h>, o parte este reţinută la nivelul stratului vegetal şi la nivelul suprafeţei <hr>, o
parte se infiltrează în sol, <hi>, iar o parte se scurge hs=h-(hr+ hi).

hs h− ( hr + hi)
k = =
h h

10
 Pentru determinate coeficientului de scurgere este necesar să se stabilească de fiecare
dată valoarea retenţei şi a infiltraţiei.
În funcţie de categoria de teren valorile retenţei (hr) sunt :
1. – teren neted fără vegetaţie ………….1 mm
2. – teren neted slab înierbat……………2 mm
3. – teren cu mici neregularităţi şi slab înierbat sau cu tufărişuri…3- 5 mm
4. – teren bine înierbat, cu tufărişuri dese sau pădure tânără……6- 10 mm
5. – pădure mijlocie sau fânaţă cu vegetaţie foarte abundentă….10- 15 mm
6. –pădure bătrână cu consistenţă plină, cu subarboret si litieară bine dezvoltată…15- 20
mm
Valoarea infiltraţiei poate fi determinată prin intermediul graficului următor în funcţie de durata
ploii şi de tipul de sol:

11
 Fig. 2 Grafic pentru determinarea valorii infiltraţiei

În calculele hidrologice se pot adopta anumite valori medii ale retenţei şi ale infiltraţiei,
valoarea coeficientului de scurgere fiind:

a) – paduri şi fâneţe normale…0,1- 0,3;

b) – izlazuri bune…………….0,2- 0,4;
c) – păduri şi fâneţe parţial degradate 0,4- 0,6;
d) – izlazuri degradate……….0,5- 0,7;
e) – terenuri nude, neprotejate de vegetaţie …0,7- 0,9.

1.2. Dinamica eroziunii pluviale accelerate

In mecanismul de producere a eroziunii pluviale accelerate intervin o serie de forte, puse

in evidenta de dinamica procesului. Aceste forte sunt pe de o parte forte motoare, care provoaca
detasarea si antrenarea particulelor de sol si roca, iar pe de alta parte forte de rezistenta, care se
opun detasarii si antrenarii particulelor respective

Anliza dinamicii procesului de care ne ocupam conduce la doua cazuri extreme si anume:

➢ cazul terenurilor nude, lipsite de covorul vegetal protector;

➢ cazul terenurilor acoperite de vegetatie protectoare.
In primul caz, respectiv cazul terenurilor nude dezvelite de vegetatie, suprafata solului este
expusa nemijlocit actiunii directe a unor factori exteriori. In acest caz particolele de sol sunt
desprinse din intregul din care fac parte prin inghet- dezghet, prin insolatie- radiatie, prin
actiunea directa a precipitatiilor, prin actiunea apei de scurgere rezultata din ploi si zapezi, prin
actiunea animalelor domestice si salbatice si prin activitatea umana.

Fortele de rezistenta, care se opun antrenarii particolelor, sunt reprezentate prin:

➢ componenta normala a greutatii aparente a particulelor, care se opune ridicarii

particulelor spre suprafata curentilor de apa;

12
 ➢ forta de frecare data de componenta normala a greutatii in apa a particulelor
multiplicata cu coeficientul de frecare, care se opune deplasarii particulelor
respective pe planul de scurgere.
Fortele motoare de antrenare sunt reprezentate prin:

➢ componenta tangentiala a greutatii aparente a particolelor, care tinde sa antreneze

particulele respective in josul planului de scurgere;
➢ forta frontala de antrenare care impinge particulele tot in josul palnului de
scurgere;
➢ forta ascensionala dinamica sau de sustentatie, determinata de udarea nesimetrica
a particulelor si de catre vartejurile ascensionale, care tind sa ridice particulele
solide spre suprafata curentilor de apa;
➢ forta tangentiala unitara, care actioneaza tangent cu planul de scurgere.
In cazul al II- lea, adica in cazul terenurilor protejate de vegetatie, dinamica eroziunii pluviale
accelerate se modifica in mod considerabil. Intr-adevar in acest caz apar urmatoarele
particularitati:
➢ intra in joc forta de coeziune, care leaga intre ele particulele si se opun detasarii;
➢ rugozitatea planului de scurgere este mare si ca urmare viteza apei se reduce in
mod considerabil;
➢ deoarece particulele de sol alcatuiesc un tot compact si coeziv, nu isi pot face
aparitia nici forta ascensionala statica, nici forta frontala sau ascensionala
dinamica şi desigur, nici fortele care deriva din greutatea particulelor respective.
Ca urmare, in cazul terenurilor acoperite de vegetatie, in dinamica eroziunii pluviale accelerate
intervine:
➢ forta de coeziune, ca forta de rezistenta, notata cu Fco, si depinde cu precadere de
textura solului, avand valori care se inscriu intre 3- 5 N/m2
➢ forta motrica unitara si forta tangentiala unitara, ca forte motoare de dislocare.
Forta motrica unitara, Fmo, reprezinta componenta tangentiala a greutatii unui volum de apa
situat deasupra unei suprafete de teren egala cu unitatea (1m2). Aceasta poate fi determinata cu
relatia:
13
 Fmo= γ h I
in care: γ este greutate specifica a apei, in N/m3;
h- grosimea lamei de apa, in m;
I- panta planului de scurgere, I=sinά.
Forta tangentiala unitara, Ftg, este o forta care deriva din forta de presiune dinamica. Aceasta
actioneaza tangential la suprafata solului si poate fi determinata cu urmatoarea relatie:

Ftg=Cx γ ν2/2g
in care Cx este un coeficient care depinde de starea suprafetei
respective.
Pentru ca eroziune pluviala acelerata sa aiba loc este necesar ca Fmo si respectiv , Ftg, sa
fie mai mare decat Fco, iar acest lucru nu este posibil decat in urmatoarele 3 situatii:
➢ pe pante mari;
➢ la scurgeri pluviale cu grosimi mari ale lamei de apa;
➢ la scurgeri impetuoase cu viteze mari de scurgere.

3. Desfăşurarea eroziunii pluviale în suprafaţă.

În urma eroziunii pluviale în suprafaţă rezultă 2 categorii de trenuri degradate:

➢ terenuri erodate
➢ terenuri stâncoase
Terenurile acoperite de soluri erodate şi de erodisoluri, rezultate în urma eroziunii în
suprafaţă poartă denumirea de terenuri erodate.
Gradul de erodare al solurilor se stabileşte prin compararea profilului erodat cu un profil
martor situat în condiţii identice, dar neafectat de eroziune.
De obicei se iau în considerare 3 grade de eroziune şi anume:
➢ eroziune moderată sau eroziune de gradul 1(E1)
➢ eroziune puternică sau de gradul 2(E2)
➢ eroziune foarte puternică sau de gradul 3(E3)

14
 În unele cazuri, în urma îndepărtării parţiale prin eroziune a stratului de sol, apar o serie
de aflorimente stâncoase, formate din roci compacte de natură eruptivă, metamorfică sau
sedimentară.
Dacă pe anumite terenuri aflorimentele stâncoase se întâlnesc în proporţie de 25- 90%,
atunci terenurile respective se numesc terenuri stâncoase şi reprezintă a II- a categorie de
terenuri degradate generate de eroziunea pluvială în suprafaţă.
În tabeleul următor este redată semnificaţia gradelor de eroziune şi caracteristicile
pedologice ale terenurilor erodate pentru cele 3 tipuri de profile pedologice:

Gradul de eroziune Modificări suferite de solurile cu profil de tip...

Categoria de
teren degradat A(-AB)-Bv(Bt)- A-E-EB(E+B)-Bt-
Calificativ Simbol A-AC-C
C C

S-a erodat până la S-a erodat până S-a erodat parţial

Eroziune Teren moderat
E1 50% din orizontul la 50% din sau total orizontul
moderată erodat
A orizontul A A
S-a erodat parţial
S-a erodat peste la S-a erodat peste
sau total orizontul
50% din orizontul la 50% din
E şi parţial sau
Eroziune Teren puternic A şi până la cel orizontul A şi
integral orizontul
puternică E2 erodat mult 50% din apar lentile din
EB sau E+B.Apar
orizontul AC orizontul B
lentile de orizont B.
Acţiunea erozivă a
apei se desfăşoară
în jumătatea Acţiunea erozvă
Eroziunea are loc în
Eroziune Teren foarte inferioară a se desfăşoară în
orizontul B sau în
foarte E3 puternic orizontului de orizontul B sau
orizontul C.
puternică erodat tranziţie AC sau la în orizontul C.
nivelul orizontului
C.
Tabelul 3

4. Determinarea predispoziţiei la eroziune şi cuantumului eroziunii pluviale

Stabilirea gradului de erodabilitate a terenurilor

15
 Eroziunea pluvială este un proces natural, care imbraca forme brutale de manifestare
numai în anumite condiţii. Ca urmare se poate spune că fiecare teritoriu prezintă un anumit grad
de erodabilitate, în raport cu condiţiile geografice care îl caracterizează. Evident, cunoaşterea
gradului de erodabilitate al terenurilor prezintă un mare interes teoretic şi practic, deoarece acesta
este de natură sa orienteze activitatea de amenajare, folosire şi exploatare a terenurilor
respective.
Aşa cum se ştie deja, în desfăşurarea eroziunii pluviale intervin numeroşi factori şi
anume:
➢ substratul litologic;
➢ relieful;
➢ climatul;
➢ solul;
➢ vegetaţia;
➢ factorul antropic.
Dacă roca, relieful, climatul, şi solul constituie circumstanţele care pot favoriza sau
defavoriza procesul, atunci vegetaţia, în special cea forestieră, protejează terenurile, sporindu-le
rezistenţa , iar factorul antropic este pe de o parte factor declanşator, iar pe de alta parte factor de
stăvilire a acestui proces.
Excluzând factorul antropic, capabil atât să declanşeze eroziunea pluvială accelerată, cât
şi să o stopeze şi să o ţină sub control, rezultă că gradul de erodabilitate al unui teritoriu depinde
pe de o parte de caracteristicile rocii, reliefului, climei şi solului, care determină o anumită
predispoziţie fizico- geografică la eroziune, iar pe de altă parte de gradul de acoperire cu
vegetaţie compactă, preprezentată prin păduri şi fâneţe, care determină o anumită rezistenţă la
acţiunea erozivă a apei.
Pentru caracterizarea sub raport erozional a terenurilor se poate folosi un sistem bazat pe
indici.
Acest sistem ia în considerare următorii factori erozionalii şi de rezistenţă:
➢ natura rocilor din substratul litologic (R)
➢ panta (I) sau energia de relief (E.R.)

16
 ➢ factorul pluvial (P)
➢ textura solului (S)
➢ factorul vegetal (V)
Fişa indicatorilor de caracterizare erozională
Tabelul 4

Nr.crt Factorul Situaţii extreme Indici

Roci greu erodabile 1
1 Roca (R) Roci moderat erodabile 2
Roci uşor erodabile 3

Panta pana la 10% (E.R. sub 250 m) 1

2 Panta (I) sau enrgia Panta de 10- 20% (E.R. 250- 500m) 2
de relief (E.R.) Panta de 20- 30% (E.R. 500- 750 m) 3
Panta de 30- 40% (E.R. 750- 1000 m) 4
Panta mai mare de 40% (E.R. peste 1000m) 5
Precipitaţii anuale sub 500 mm 1
3 Factorul pluvial (P) Precipitaţii anuale de 500- 650 mm 2
Precipitaţii anuale de 650- 800 mm 3
Precipitaţii anuale de 800- 1000 mm 4
Precipitaţii anuale de peste 1000 mm 5
Solul (S) Sol mijlociu textural 1
4 Soluri cu textura uşoară 2
Soluri grele textural 3
Gradul de acoperire nul 0
Gradul de acoperire până la 10% 1
Gradul de acoperire de 10- 20% 2
5 Factorul vegetal (V) Gradul de acoperire de 20- 30% 3
Gradul de acoperire de 30- 40% 4
Gradul de acoperire de 40- 50% 5
Gradul de acoperire de 50- 60% 6
Gradul de acoperire de 60- 70% 7
Gradul de acoperire de 70- 80% 8
Gradul de acoperire de 80- 90% 9
Gradul de acoperire peste 90% 10

Primii 4 factori sunt factori erozionali si determină predispoziţia fizico- geografică la

eroziune a terenurilor. Astfel, daca suma indicilor acestor factori este:
➢ 4- 5 predispoziţia la eroziune este foarte slabă;
➢ 6- 8 predispoziţia este slabă;
➢ 9-11 predispoziţia este moderată;

17
 ➢ 12-14 predispoziţia este puternică;
➢ 15- 16 predispoziţia este foarte puternică;
Factorul al cincilea este un factor de rezistenţă şi în funcţie de indicele de acoperire cu
păduri sau fîneţe poate avea:
➢ rezistenţă foarte redusă, dacă indicele de acoperire este 0 sau 1;
➢ rezistenţă redusă, dacă indicele de acoperire este egal cu 2- 3;
➢ rezistenţă moderată , dacă indicele de acoperire este egal cu 4- 6;
➢ rezistenţă puternică, dacă indicele de acoperire este egal cu 7- 8;
➢ foarte puternică, dacă indicele de acoperire este egal cu 9- 10.

Diferenţa dintre suma indicilor factorilor erozionali şi indicele factorului de rezistenţă

arată gradul de erodabilitate al teritoriul în cauză, aşa cum rezultă din următorul tabel:

Stabilirea gradului de erodabilitate al terenurilor

Tabelul 5

Nr. Mărimea diferenţei dintre suma indicilor Gradul de erodabilitate al terenurilor

crt factorilor erozionali şi indicele de acoperire

1 0 Erodabilitate foarte redusă

2 1- 3 Erodabilitate redusă
3 4- 6 Erodabilitate moderată
4 7-9 Erodabilitate puternică
5 Peste 10 Erodabilitate foarte puternică

Gradul de erodabilitate arată susceptibilitatea sau predispoziţia la degradarea prin

eroziune a unui teritoriu. Ca urmare un grad ridicat de erodabilitate înseamnă o predispoziţie
avansată la eroziune şi deci pericolul declanşării cu uşurinţă a acestui proces.
Aşa cum se poate observa, gradul de erodabilitate a unui teritoriu poate fi uşor modificat ,
în sens convenabil, printr-o restructurare a folosinţelor în favoarea pădurii şi a fâneţelor.

18
2. Eroziunea eoliană şi consecinţele ei

Vântul sau factorul eolian este un agent extern de modelare a scoarţei şi de distrugere a
solului, care roade, transport şi depune particulele de sol şi de rocă, producând modificări
importante la suprafaţa litosferei.
Eroziunea eoliană se declanşează în momentul în care forţele aerodinamice reprezentate
prin forţa fontală, forţa tangenţială unitară, şi forţa ascensională dinamică, depăşesc forţele
de rezistenţă reprezentate prin forţa de coeziune şi forţa de frecare.
În desfăşurarea procesului pot fi distinse trei fenomene caracteristice şi anume:
- deflaţia;
- coraziunea;
- sedimentarea eoliană.
Deflaţia sau denudaţia eoliană este fenomenul de spulebararea particulelor solide,
produs de către curenţii de aer şi constă în antrenarea particulelor necoezive, respectiv detaşarea
particulelor coezive şi apoi deplasarea acestora în alte locuri.
Se disting două cazuri şi anume:
- cazul depozitelor necoezive;
- cazul depozitelor coezive.
În primul caz, adică în cazul depozitelor necoezive cu particule detaşate în prealabil, tot
de vânt sau de alţi factori de dezagregare, la declanşarea spulberării întră în joc forţele motoare
cât şi forţa de rezistenţă.
Forţele motoare sunt reprezentate prin forţa frontală şi forţa ascensională dinamică,
date de presiunea dinamică a vântului.
Forţa de rezistenţă este reprezentată prin forţa de frecare dată de greutatea unei particule.
Din egalarea acestor forţe rezultă următoarea relaţie de legătură între viteza limită la
suprafaţa terenului, vlim, în m/s şi diametrul particulelor care pot fi puse în mişcare, d.

19
 0,5
d δp f
( Cx )
vlim = = ad0,5

în care: - γp este greutatea specifică a particulei, în N/m3;

o f – coeficientul de frecare;
o Cx – coeficientul forţelor aerodinamice, egal cu cca 0,50;
o a- coeficientul de proporţionalitate, egal cu 125- 200, în funcţie de
turbulenţa curenţilor, de forma şi natura particulei, şi de starea
suprafeţei de teren.
De regulă vânturile cu viteza de 4-7 m/s pot antrena doar particule mici cu diametre mai
mici de 0,5 mm, vânturile cu viteza de 17- 28 m/s pot antrena particule cu diametre de 2-4 mm,
uraganele a caror viteză depăşeşte 28 m/s, pot pune în mişcare chiar particule de mărimea unui
ou de găină.
În cel de-al doilea caz , adică în cazul nisipurilor coezive intrevine forţa tangenţială
unitară, ca forţă motoare şi forţa de coeziune, ca forţă de rezistenţă.
Pentru ca particulele solide să fie detaşate şi apoi antrenate este necesar ca forţa
tangenţială unitară, dată de presiunea curenţilor de aer, şă depăşească forţa de coeziune unitară
dintre particule.
Coraziunea eoliană este fenomenul fizic de sculptare şi şlefuire a proeminenţelor
stâncoase şi constă în roaderea (măcinarea) stâncilor produsă de aerul în mişcare încărcat cu
particule solide în urma deflaţiei.
În urma fenomenului în cauză, datorită sculptării şi şlefuirii rezultă o serie de forme
denumite generic garale (babe, sfincşi, ciuperci, etc).
Sedimentarea eoliană este fenomenul de depozitare a particulelor solide antrenate de
vânt în urma defleţiei şi/sau coraziunii.
În urma eroziunii eoliene iau naştere o serie de forme de teren degradat, şi anume:
- câmpuri de pietre şi terenuri stâncoase cu aflorimente modelate sub formă de
garale;

20
 - terenuri denudate şi rovinate eolian;
- câmpuri nisipoase acoperite cu acumulări de nisip, denumite dune.

Sub raportul formei dunele se pot prezenta astfel:

- sub formă de valuri longitudinele, paralele cu direcţia vântului generator;
- sub formă de valuri transversale, perpendiculare pe direcţia vântului
dominant;
- sub formă de movile regulate sau mai puţin regulate, denumite goze;
- sub formă de semilună sau de copită de cal, denumite barcane.

Factorii care influienţează desfăşurarea eroziunii eoliene

- roca sau substratul litologic;
- relieful;
- clima;
- solul;
- vegetaţia;
- factorul antropic.
Eroziunea eoliană are consecinţe grave prin:
- înlăturarea treptată sau rapidă a solului, sau acoperirea acestora cu diferite
materiale nefertile sau puţin fertile;
- rănirea, dezrădăcinarea sau asfixierea culturilor agricole;
- înnisiparea aşezărilor omeneşti, a instalaţiilor de transport;
- generarea unor furtuni negre de praf şi nisip.
Cele mai cunoscute areale nisipoase din ţara noastră:
- S Olteniei;
- Campia Română, în Bărăgan;
- Delta Dunării;
- N- V Ardealului, în zona Carei- Satu Mare;
- Câmpia Tecuciului. 


21
3. Procesul de alunecare a terenurilor şi consecinţele lui

Pe lângă procesele de eroziune, la nivelul scoarţei terestre au loc şi alte procese de

modelare a reliefului şi de distrugere a solului şi anume procese de deplasare gravitaţională.
Procesele de degradare gravitaţionale, denumite şi deplasări de teren sau pornituri, pot fi
grupate în două categorii:
- pornituri umede;
- pornituri uscate.
Porniturile umede, sunt de regulă deplasări lente, cuprinzând alunecările de teren.
Porniturile uscate, sunt deplasări bruşte şi cuprind surpările de teren şi prăbuşirile.
Procesul de alunecare a terenurilor reprezintă o pornitură umedă relativ lentă, şi constă în
dislocarea unor mase de sol şi rocă, produsă de acţiunea forţei de gravitaţie şi a apelor de
infiltraţie.
Acest proces îmbracă mai multe forme, şi anume:
a) după modul în care se mişcă masele de sol şi rocă, se deosebesc următoarele
categorii de alunecări, şi anume:
- alunecări glisante (alunecări propriu-zise)
- scurgeri de noroi (alunecări curgătoare);
b) după grosimea stratului angajat în deplasare, se pot distinge:
- alunecări superficiale, stratul antrenat are grosimea mai mică de1m
- alunecări puţin adânci, stratul antrenat este de 1- 1,5 m;
- alunecări adânci, grosimea stratului antrenat este de 5- 20 m;
- alunecări foarte adânci, stratul antrenat depăşeşte 20 m.
c) în raport cu forma în plan a terenurilor afectate, se deosebesc:
- alunecări areale, procesul este extins pe orizontală, afectând întreaga
suprafaţă;
- alunecări elongate, procesul se dezvoltă liniar, afectând fâşii de teren relativ
înguste şi lungi.
d) în raport cu microtectonica locală, alunecările de teren pot fi:

22
 - asecvente, procesul afectează terenuri cu structură omogenă, nestratificată;
- consecvente, terenurile afectate prezintă o structură monoclinară cu panta
morfologică;
- insecvente, procesul se desfăşoară pe terenuri care prezintă în substrat roci
stratificate dispuse în cele mai diverse moduri.
Alunecările de teren au loc atunci când forţele motoare reprezentate prin componenta
tangenţială a greutăţii şi foţele de presiune exercitate de către apa de infiltraţie, depăşesc forţele
de rezistenţă reprezentate prin forţa de coeziune, forţa de frecare şi forţa de rezistenţă pasivă a
sprijinului lateral.
În afara forţei de gravitaţie care este principala cauză a procesului de alunecare, un rol
important revine apei de infiltraţie, care împreună cu gravitaţia obligă masele de sol şi rocă să
coboare pe pante, pentru a-şi realiza un nou echilibru. Apa infiltrată umectează, dizolvă,
descompune, lubrifiază, presează, detaşează, reduce coeziunea şi frecarea, subminează şi crează
goluri interne, constituind un important factor cauzal, declanşator şi intensificator.
În desfăşurarea procesului se disting trei faze evolutive şi anume:
- faza de desprindere;
- faza de deplasare;
- faza de depozitare.
Formele de teren degradat generate de procesul de alunecare sunt terenuri fugitive, care
în raport cu mişcarea maselor şi cu starea lor de umiditate şe împart în:
- terenuri alunecătoare;
- terenuri curgătoare.
Privit în ansamblu, un teren fugitiv prezintă două zone mai mult sau mai puţin distincte,
şi anume:
- zona de desprindere, cu aspect de râpă, denumită şi firidă, nişă, cupă.
- zona de deplasare intermediară şi de depozitare.
Între prima şi a doua zonă apare o depresiune treansversală, denumită uluc, în care
bălteşte apa şi se instalează o bogată vegetaţie hidrofilă.
Factori care condiţioneză alunecarea terenurilor, pagubele pe care le produce procesul.

23
 În desfăşurarea procesului de alunecare a terenurilor intervin o mulţime de factori
condiţionali, care influinţează acestă desfăşurare.
Factorii care intervin în declanşarea şi evoluţia procesului se grupează în:
- factori fizico-geografici;
- procese naturale;
- factorul antropic.
Factorii fizico-geografici sunt reprezentaţi prin:
- substratul litologic- roca;
- condiţiile de relief- panta şi configuraţia terenului;
- condiţiile de sol- textura, gradul de acoperire cu vegetaţie;
- condiţiile climatice- în special pluviozitatea;
Procesele naturale care determina desfăşurarea procesului sunt:
- eroziunea pluvială în adâncime;
- cutremurele de pământ;
- mişcările neotectonice.
Factorul antropic, prin diversele sale activităţi conduce la declanşarea alunecărilor de
teren.
Majoritatea cazurilor de alunecare din spaţiul geografic sunt legate direct sau indirect de
activitatea economică a omului. Cele mai obişnuite acţiuni declanşatoare ale procesului sunt:
- debleerea artficială a versanţilor;
- supraîncărcarea versanţilor
- supraumectarea terenurilor cu apele concentrate în lungul drumurilor de
exploatare;
- producerea de trepidaţii, în urma unor derocări prin dinamitare.
Dar, factorul antropic nu reprezintă numai un factor negativ, capabil doar să declanşeze şi
să intensifice procesul. Omul se dovedeşte şi un factor pozitiv, capabil să preîntâmpine procesul,
să-l stăvilească şi sa-l ţină sub control.

24
 Procesul de alunecare este deoebit de păgubitor, având consecinţe grave. Acest proces
fragmenteză, răvăşeşte şi distruge solul, intensifică eroziunea pluvială şi torenţială, constituie un
pericol pentru aşezările omeneşti, pentru instalaţiile de transport, şi pentru alte construcţii.
Cele mai importante areale răscolite de alunecări sunt: Podişul Bârladului, Podişul Getic,
Podişul Târnavelor, Câmpia Jijiei, Câmpia Transilvaniei, Subcarpaţii- în special în zona de
curbură.
În numeroase locuri, procesul de aluinecare se asociază cu eroziunea pluvială în
adâncime, cu înmlăştinarea şi cu sărăturarea, generând situaţii din cele mai dificile şi mai greu de
soluţionat.

4. Procesul de sărăturare a terenurilor şi consecinţele lui

Spre deosebire de procesele de degradare studiate, care înlătură, acoperă sau răvăşesc
solurile, sărăturarea este un proces de degradare in situ (pe loc) a terenurilor. Procesul are un
caracter natural şi se subordonează legii circulaţiei şi acumulării sărurilor în natură.
Cele mai obişnuite săruri care produc sărăturarea sunt: sulfatul de sodiu (Na2SO2),
clorura de sodiu (NaCl), si carbonatul de sodiu (Na2CO3).
În desfăşurarea procesului pot fi distinse trei fenomene şi anume: salinizarea, alcalizarea,
solodizarea.
Salinizarea este fenomenul de acumulare a sărurilor solubile pe profilul de sol. De regulă
aceste săruri provin din pânza freatică mineralizată situată la mică adâncime, aduse spre
suprafaţa solului prin capilaritate şi dispuse in exterior prin evaporare.
Orizonturile slab, moderat şi puternic salinizate se numesc orizonturi salinizate
(solonceacate), notate cu „sc”, iar orizonturile foarte puternic salinizate orizonturi sărăturate
(salinice), notate cu „sa”.
Produsul cel mai înalt al salinizării este solonceacul, un sol halomorf, cu profil de tipul
Aosa-A/C-C, Aosa-A/Go, caracterizat printr-un grad de saturaţie în baze de 100%, un pH egal
cu 8- 8,5, o fertilitate foarte scăzută şi o vegetaţie halofilă, formată din cenoze cu Salicornia
herbacea, Suaeda maritima, etc

25
 Alcalizarea este fenomenul de adsorbţie masivă a ionilor de sodiu în complexul coloidal
al solului, care se îmbogăţeste astfel în acesti ioni dispersaţi.
Orizonurile de sol slab şi moderat alcalizate se numesc orizonturi alcalice, notate cu
„ac”, iar orizonturile puternic alcalizate poartă denumirea de orizonturi natrice şi se notează cu
„na”.
Cel mai înalt produs al alcalizării îl reprezintă soloneţul. Acesta este un tip de sol
halomorf, cu profil Ao-Btna-C(CGo), caracterizat printr-un grad de saturaţie în baze de 70-
100%, un pH mai mare de 8,5 (uneori depăşeşte 10), un orizont Btna columnar, practic
impermeabil, o fertilitate extrem de scăzută şi o floră halofilă formată din Puccinelia sp.,
Camphorosma sp., Aster tripolium, Limonium gmelini, etc
Solodizarea reprezintă fenomenul de debazificare a soloneţurilor prin înlocuirea ionilor
de sodiu din complexul coloidal cu ioni de hidrogen.
Spre deosebire de soloneţ, solodiul prezintă interpus, între orizontul Ao sărac şi slab acid
şi orizontul Btna eubazic şi puternic alcalin, un orizont E (E1, E2 sau E+B), mai deschis la
culoare, mai sărac şi mai acid decât orizontul de deasupra.
Formele de teren degradat generate de procesul de sărăturare poartă denumirea de
terenuri sărăturare sau sărături.

5. Procesul de înmlăştinare a terenurilor

Procesul de înmlăştinare este procesul de degradare a terenurilor produs de un exces de

apă, care în anumite condiţii de acumulează pe suprafaţa solului sau în sol alterându-i
proprietăţile fizice, chimice şi microbiologice.
Ca şi sărăturarea, procesul de înmlăştinare este un proces de degradare „in situ”, având un
caracter natural şi se subordonează circuitului hidrologic al apei.
Formele de apă care pot duce la înmlăştinarea terenurilor de cultură sunt reprezentate de:
- apa căzută din precipitaţiile atmosferice;
- apele scurse de pe terenurile din jur;
- apele de revărsare;

26
 - apele freatice la mică adâncime;
- apa de irigaţie, provenită din canalele şi instalţiile de udare.
În raport cu locul de stagnare al apelor, înmlăştinarea poate fi freatică sau de băltire, iar
în funcţie de durata excesului de apă procesul poate fi permanent sau periodic.
În desfăşurarea procesului se disting trei fenomene caracteristice şi anume:
pseudogleizarea, gleizarea, turbificarea.
Stagnogleizarea (pseudogleizarea) este fenomenul de altereare a proprietăţiilor solului
produs de un exces de apă care bălteşte pe suprafaţa solului şi pătrunde în interiorul acestuia de
sus în jos.
În raport cu durata excesului de apă iau naştere, orizonturi stagnogleizate
(pseudogleizate) notate cu litera „w”, care se formează în condiţii de exces periodic de apă, şi
orizonturi stagnogleice (pseudogleice), notate cu „W”,în urma unui exces prelungit sau
permanent de apă.
Solurile care au un orizont stagnogleizat (w) în primii 100 cm, sau un orizont stagnogleic
(W) localizat între 50 şi 200 cm se numesc soluri stagnogleizate, iar cele care au un orizont
stagnogleic (W) mai sus de 50 cm se numesc soluri stagnogleice şi reprezintă un tip de sol
hidromorf cu profil Aow-AoW-BW-C.
Produsul cel mai înalt al stagnogleizării este solul stagnogleic mlăştinos, având limita
superioară a orizontului stagnogleic situată în primii 20 cm. Acesta are formula de profil AW-
BW-C şi reprezintă sol cu textură fină, regim aerohidric defecuos, pH coborât, actvitate
microbiologică redusă şi fertilizare scăzută.
Gleizarea este fenomenul de înrăutăţire a proprităţiilor solului produs de un exces de apă
periodic şi de scurtă durată sau prelungit de apă de natură freatică. În urma acestui fenomen iau
naştere orizonturi gleizate, de oxidare, notate cu „Go” şi orizonturi gleice, de reducere, notate cu
„Gr”.
Cel mai înalt produs al gleizării este reprezentat prin gleiosolurile mlăştinoase, care au
orizont Gr a cărui limită superioară se află în primii 50 de cm. Acestea au formula de profil AmG-
Gr şi respectivAoG-Gr.

27
 Turbificarea este fenomenul de acumulare a materialului organic provenit din muşchi,
plante hidrofile, care în condiţii de exces permanent de apă nu se descompune în produse finale,
ci formează un depozit organic în diferite stadii de macerare şi descompunere denumit turbă.
Formele de teren degradat generate de înmlăştinare sunt terenurile cu exces periodic de
apă, şi terenurile cu exces permanet de apă, iar sub raport ameliorativ, aceste terenuri se împart
în: terenuri mlăştinoase şi mlaştini de turbă.
Terenurile mlăştinoase sunt terenuri cu exces cvasipermanent sau periodic de apă de
natură pluvială sau fratică. Aceste terenuri se caracterizează printr-un covor de soluri hidromorfe
(stagnosoluri, gleiosoluri), şi semihidromorfe (stagnogleizate, stagnogleice) şi sunt acoperite de
cenoze de specii hidrofile de pajişti umede cu slabă valoare furajeră.
Mlaştinile de turbă sunt suprafeţe cu exces permanent de apă, acoperite cu un strat de
turbă cu grosimea de până la 10 m. Acestea se mai numesc şi turbării, iar în funcţie de locurile
unde apar, de natura turbei acumulate şi de vegetaţia care le populează se clasifică în mlaştini
înalte sau tinoave şi mlaştini joase sau bahne.
Tinoavele sunt turbării de altitudini relativ mari şi se formează exclusiv în condiţii de
climat rece şi umed, sub formă insulară. Aceste mlaştini prezintă un profil bombat, conţin turbă
oligotrofă, acidă şi se alimentează cu apa din precipitaţiile atmosferice sau cu apa scursă de pe
terenurile limitrofe.
Flora este reprezentată prin: Eriophorum vaginatum, Vaccinium sp., Empetrum nigrum,
Andromeda polifolia, Drosera rotuundifolia, Calla palustris, Picea abies, Pinus sylvestris, Betula
sp., Populus tremula, etc
Bahnele reprezintă mlaştini de turbă din regiuni cu altitudine mai joasă, se formează
exclusiv în locuri depresionare lipsite de scurgere şi cu nivel freatic ridicat, indiferent de climă şi
de substrat.
Fizionomia bahnelor este diferită şi mai variată decât a tinoavelor. Uneori aceste mlaştini
sunt dominate de rogoz (Carex sp.), trestie, alteori aspestul general este acela de răchităriş
înmlăştinat.

28
 Flora ierbacee a bahnelor este bogată şi conţine o serie de elemente relictare ca: 

Primula farinosa, Armenia barcensis, Ligularia sibirica, Alnus nigra, Populus tremula, Betula sp.,
Salix cinerea, Ribes nigrum, etc.

6. Procesele de degradare antropică şi consecinţele lui

Pe lângă procesele de eroziune pluvial şi eoliană şi de alunecare, sărăturare şi înmlâştinare

în desfăşurarea cărora omul joacă un rol condiţional, există o serie de procese de degradare
cauzate direct de către om, numite procese de degradare antropică.
Degradarea antropică a terenurilor este rezultatul unor acţiuni conştiente, necesare şi a
luat amploare în ultimele decenii, ca urmare a dezvoltării unor activităţi de exploatare intensă a
resurselor natural şi de extindere a unor tehnologii neprietenoase cu mediul.
Procesele de degradare antropică cele mai importante sunt:
- înlăturarea solului prin excavarea terenurilor;
- răvăşirea şi bătătorirea solului prin deranjarea repetată a terenurilor;
- acoperirea solurilor fertile cu diverse material sterile prin haldare;
- otrăvirea solurilor prin poluarea terenurlor de cultură.
Formele de teren rezultate în urma proceselor menţionate sunt terenurileexcavate
artificial, terenurile deranjate antropic, câmpurile de halde şi terenurile poluate, însumând o
suprafaţă mare din teritoriul tării noastre.
Aceste terenuri reprezintă terenuri neproductive sau slab productive şi au un caracter
inestetic.

29
CERCETAREA ŞI CARTAREA TERENURILOR DEGRADATE
1. Cercetarea generală a perimetrelor de ameliorare

Ameliorarea silvică a terenurilor degradate incluse în perimetrele de ameliorare se

realizează pe baza unor proiecte de ameliorare a căror soluţie tehnică stabileşte ce fel de lucrări
urmează să se execute, unde, cum şi când urmează să se execute, costurile şi eficienţa acestor
lucrări.
Fundamentarea stiintifică a soluţiilor tehnice stabilite prin proiectele de ameliorare
începe cu cercetarea generală a perimetrelor de ameliorare, care se referă la trei aspecte:
- Cadrul geografic al perimetrelor;
- Procesele de degradare existente în perimetre;
- Lucrări de ameliorare executate în trecut.
Cercetarile cadrului geografic, vizează pe de o parte substratul litologic, relieful, clima,
apele, solurile şi vegetaţia, iar pe de altă parte condiţiile economico-geografice ale teritoriului.
Referitor la degradare, se cercetează şi se precizează natura şi amploarea proceselor de
degradare din perimetru, se întocmeşte statistica terenurilor degradate, se arată consecinţele de
ordin pedologic, hidrologic, climatic şi peisagistic pe care le au procesele existente asupra
teritoriilor din perimetrul de ameliorare sau din apropierea acestuia.
Cercetarea lucrărilor executate eventual în trecut, în perimetru sau în vecinatatea acestuia,
se referă la natura, volumul şi costul lucrărilor, starea actuală a lucrărilor respective şi eficien’a
acestor lucrări.
Cercetarea generală a perimetrelor de ameliorare realizată pe teren şi completată cu date
din literatura de specialitate urmăreşte o serie de obiective de mare utilitate în procesul de
elaborare a proiectelor şi anume:
- să furnizeze date informative cu privire la amplasarea şi caracteristicile de
bază ale perimetrelor de ameliorare;
- să prezinte date cu caracter explicativ, privind situaţiile existente în perimetrele de
ameliorare;
- să evidenţieze şi să motiveze necesitatea şi oportunitatea lucrărilor ameliorative;

30
 - să pună în lumină experienţa locală, în rezolvarea problemelor de ameliorare a
terenurilor în vederea valorificării acesteia.

2. Cartarea terenurilor degradate din perimetrele de ameliorare

După cercetarea generală a terenurilor degradate incluse în perimetrele de ameliorare, urmează

o cercetare de dataliu , pe unităţi omogene, care după identificare se separă pe teren şi se transpun
pe material cartografic.
Operaţia de identificare, delimitare, descriere, caracterizare şi grupare a unităţilor de teren
degradat poartă denumirea de cartare a terenurilor degradate.
În activitatea de ameliorare silvică a terenurilor degradate, în ţara noastră cartarea se face la scări
mari, folosind planuri de situaţie cu curbe de nivel la o scară cuprinsă între 1/1000 şi 1/25000.
Cele mai reprezentative metode de cartare din punct de vedere teoretic cât şi practic sunt:
- metoda de cartare după natura şi intensitatea degradării;
- metoda de cartare după unităţi şi tipuri staţionale;
- metoda de cartare staţională unitară.

2.1. Metoda de cartare a terenurilor degradate în raport cu natura şi intensitatea

degradării

Această metodă este o metodă relative veche, bazele ei fiind puse în anii ’40, de către
americanul H. Bennett şi rusul S. Sobolev, la noi în ţară fiind introdusă în anul 1946.
Criteriile metodei în cauză sunt natura degradării şi intensitatea acesteia, iar unităţile ei
taxonomice sunt unitatea de studiu şi clasa de terenuri degradate.
Unitatea de studiu(u.s.) reprezintă o suprafaţă de teren de cel puţin 0,50 ha, omogenă în
cuprinsul ei sub raportul naturii şi intensitatii degradării.
Clasa de degradare reprezintă o grupare de unităţi identice sau apropiate între ele, care
vor avea acelaşi mod de ameliorare.
Această metodă ia în considerare următoarele categorii de terenuri degradate pe care le
caracterizează sintetic prin cifre, litere şi diverse semne:
- terenuri erodate;

31
 - terenuri alunecătoare;
- terenuri ravenate;
- terenuri acoperite cu depozite de material.
Terenurile erodate, generate de eroziunea în suprafaţă, sunt caracterizate (notate) prin
cifre arabe de la 1 la 5, fiecare cifră reprezentand un anumit grad de eroziune, stabilit prin
compararea solului din unitatea de studiu cu un profil martor, neafectat de degradare situat în
apropiere. Calificativele şi semnificaţia celor cinci grade de eroziune este redată în tabelul următor:
Tabelul 6

Semnificaţia eroziunii la
Gradul de Calificativul
Soluri cu profil
eroziune eroziunii Soluri cu profil A - A/C Soluri cu profil A- Bv(Bt)
-C -C A – E – Bt - C
S- a erodat 0-25% din S- a erodat 0-25% din S- a pierdut 0-50% din
1 Eroziune slabă
orizontul A orizontul A orizontul A
Eroziune Şi-a pierdut 25-50% din S-a pierdut 25-50% din S-a pierdut 50-100% din
2
moderată orizontul A orizontul A orizontul A
S-a erodat 50-100% din S-a pierdut 50-100% din
Eroziune S-a pierdut parţial sau total
3 orizontul A şi până la orizontul A şi până la
puternică orizontul E sau E+EB
50% din orizontul A/C 100%din orizontul AB
S-a spălat peste 50%
S-a erodat parţial sau S-a erodat parţial sau total
din orizontul A/C, la zi
Eroziune foarte total orizontul B, la zi orizontul B, la zi fiind
4 fiind resturi de orizont
puternică fiind resturi de orizont B resturi de orizont B şi
A/C şi insule de orizont
şi insule de orizont C insule de rocă mamă
C
Eroziune
5 Rocă mamă la zi Rocă mamă la zi Rocă mamă la zi
excesivă

Prezenţa rigolelor şi şanţurilor de şiroire pe terenurile erodate se marchează cu litera "s"

pusă după cifrele 1 - 5. Astfel, simbolul 5s arată că e vorba de un teren excesiv erodat cu şiroire,
adică brazdat de rigole şi şanţuri de şiroire.
Terenurile alunecătoare sunt marcate cu cifra 6, dublată de litera “v” dacă alunecarea este
superficială (stratul afectat fiind sub 1 m grosime) şi de litera “w” dacă alunecarea este profundă,
antrenând straturi mai groase de 1m.
Prezenţa făgaşelor torenţiale pe suprafaţa unităţilor de studiu se notează cu cifrele 7, 8 şi 9,
dublate de litera „v” în cazul ogaşelor şi de litera „w” în cazul ravenelor.

32
 Depunerile de materiale se notează cu semnul ”+” pentru grosimi ale depozitului de pînă
la 30 cm, iar pentru grosimi mai mari de mari de 30 cm semnul”+” este dublat de o cifră
multiplicatoare.
Stabilizarea temporară a proceselor de degradare este marcată printr-o bară orizontală
dispusă deasupra cifrelor de la 1 la 9, iar stabilizarea definitivă a proceselor (înierbarea masivă a
terenurilor şi resolificare), se marchează printr-un accent circumflex pus deasupra cifrei
respective.
Unităţile de studiu se grupează în 5 clase de degradare, notate cu cifre romane de la I la V,
astfel:
Tabelul 7

Clasa de terenuri degradate Simbolurile unitatilor de studiu componente

I. Degradare slaba 1
II. Degradare moderata 2; 2+7
III. Degradare puternicS 3;3+7;2+7v;2+8;6v
IV. Degradare foarte puternica 4; 4+7; 3+7v; 3+8; 2+8v
V. Degradare excesiva 5; 3+8v; 6w; 9; 9v; 9w; 2+8w; 3+7w; 4+8; 4+7v; 4+7w

Clasele de degradare rezultate în urma cartării terenurilor după natura şi intensitatea

degradării constituie unităţi operative de lucru şi pentru ele urmează să se stabilească speciile,
formulele, schemele şi tehnica de lucru.

Modul de lucru cuprinde următoarele operaţii:

- împărţirea perimetrului de ameliorare în parcele notate pe planul de situaţiecu
litere mari;

- indentificarea şi delimitarea în cadrul parcelelor a unităţilor de studiu în funcţie de

starea de degradare, unităţile identificate notându-se cu litere mici, iar în teren se
separă prin movile sau ţăruşi, iar pe plan prin linii continue sau întrerupte;

- carcaterizarea unităţiilor de studiu prin simbolurile menţionate (cifre, litere, ş.s.) şi

apoi gruparea lor în clase de degradare.

33
 Metoda prezentată permite luarea în considerare şi a altor categorii de terenuri degradate
(sărături, mlaştini, ş.a.). Acestea ar urma să fie caracterizate prin cifre în continuarea celor
meţionate sau în alt mod şi apoi încadrate în clase speciale de degradare.
Această metodă are un caracter simplist şi nu oferă suficiente elemente de ordin staţional
(geomorfologic, pedologic şi climatic) pentru alegerea speciilor şi stabilirea tehnicii de lucru.

2.2. Metoda de cartare a terenurilor degradate după unităţi şi tipuri staţionale

Clasele bazele cartării terenurilor degradate în raport cu condiţiile staţionale au fost puse
în ţara noastră de către pedologii Constantin D. Chirita si Gavrila Ceuca.
Criteriile metodei se împart în criterii pedologice principale, criterii pedologice secundare,
criterii geomorfologice. hidrologice şi geologice, iar unităţle taxonomice sunt în număr de două şi
anume unitatea statională şi tipul staţional.
Unitatea statională (u.s.) reprezintă o porţiune de teren, omogenă în cuprinsul ei din
punct de vedere staţional, adică al condiţiilor de relief, de climă şi sol, iar tipul staţional
reprezintă o grupare de unităţi staţionale asemănătoare, practic identice şi echivalente ecologic.
Criteriile pedologice principale sunt reprezentate prin:
- Grosimea stratului de sol (Gr );
- grosimea orizonlului cu humus (H);
- textura solului (T);
- umiditatea medie dominantă în perioada de vegetaţie (U).
Criteriile pedologice secundare:
- conţinutul în schelet al solului;
- conţinutul în humus al orizontului A;
- nivelul şi intensitatea efervescenţei;
- prezenţa sărurilor solubile.
Criteriile geomorfologice, hidrologice şi geologice:
- unitatea de relief;
- panta;
- expoziţia;
34
 - stabilitatea;
- gradul de înierbare;
- drenajul;
- substratul litologic.
Condiţiile pedologice principale constituie un interes deosebit motiv pentru care s-au
stabilit categorii şi notaţii corespunzătoare.
Pentru profunzimea stratului de sol au fost stabilite 7 clase de grosime, notate cu cifre
romane de la I la VII, astfel:
- I- soluri profunde şi foarte profunde, cu profil mai gros de 70 cm;
- II- soluri mijlociu profunde, cu grosimea de 40 - 70 cm;
- III- soluri superficiale, cu grosimea de 20 la 40 cm;
- IV- soluri foarte superficiale, cu profil mai subţire de 20 cm;
- V- soluri rascolite de alunecări indiferent de grosime;
- VI- roci descoperite fără strat de sol;
- VII - depozite proluvionare şi aluvionare formate din sol (s), mal (m), nisip (n),
pietriş (p), pietre (P), sau alte amestecuri între acestea.
Pentru orizontul cu humus se deosebesc 4 clase de grosime notate cu litera “H” dublată de
câte un indice care arată grosimea respectivă, astfel:
- H3 - orizont cu humus mai gros de 25 cm;
- H2 - orizont cu humus gros de 15-25 cm;
- H1 - orizont cu humus gros de 5-15 cm;
- H0 - orizont cu humus mai subtire de 5 cm sau lipsă.

Pentru textura solului (T), această metodă are în vedere 4 categorii structural, astfel:

- n - sol nisipos lipsit practic de argilă, care nu se poate modela;

- u - sol uşor, nisipo-lutos şi luto-nisipos, care se poate modela atât sub formă de
sfere mici, cât şi de suluri subţiri, care crapă uşor şi care ţinute de un capăt se rup;
- m - sol mijlociu, lutos, modelabil sub formă de suluri subţiri, care ţinute de un
capăt nu se rup, dar care nu se pot îndoi sub formă de inel;

35
 - g - sol greu, luto-argilos şi argilos, modelabil în suluri şi panglici, care se pot
îndoi sub forma de inel fără să se rupă.
După umiditatea medie diminantă, au fost deosebite 6 cateorii de soluri notate cu litera “U”
dublată de cât un indice, astfel:

- U0 - sol practic uscat, care prin decopertare nu-şi schimbă culoarea;

- U1 - sol uscat-reavăn sau reavăn-uscat, care prin decopertare, în perioadele de
secetă, işi schimbă culoarea;
- U2 - sol reavăn, care în perioadele de uscăciune dă senzaţia de rece;
- U3 - sol jilav, care în perioadele uscate de vară umezeşte şi murdăreşte mâna.
- U4 - sol umed, care conţine aproape permanent multă apă, încât prin strângere
musteşte;
- U5 (Ue) - sol ud, care conţine permanent un exces de apă, încât luat în mână picură.
Conform celor de mai sus, terenurile cercetate pot fi caracterizate sintetic printr-o formlă (ex. V
H1 g U4).
Modul de lucru:
- parcelarea perimetrului;
- identificarea şi separarea unităţilor staţionale;
- descrierea, caracterizarea unităţilor staţionale şi gruparea acestora în tipuri de
staţiuni.
Descrierea unităţilor staţionale se face în raport cu toate cele trei grupe de criteri,
începând cu criteriile geomorfologice, hidrologice şi geologice, continuând cu criteriile
pedologice principale şi încheind cu criteriile pedologice secundare. Fiecare unitate staţională se
caracterizează prin câte o formulă staţională format din cifre şi litere.
Gruparea unităţilor staţionale în tipuri de staţiuni se face în funcţie de formulele
staţionale, într-un tip staţional intrând toate unităţile staţionale din perimetru caracterizate prin
aceeaşi formulă staţională.
2.3. Metoda de cartare staţionară unitară

36
 Metoda de cartare staţională unitară a terenurile degradate a apărut din nevoia unificării
modalităţilor de lucru cu caracter staţional elaborate după anul 1960 şi bazele ei au fost puse în
cadrul Facultăţii de Silvicultură din Braşov.
Metoda în cauză este staţională, deoarece operează cu criterii de ordin staţional, referitoare
la relief, climă şi sol şi este unitară deoarece are în vedere toate categoriile de terenuri degradate,
inclusiv pe cele degradate antropic, operează cu aceleaşi criterii şi utilizează acelaşi sistem de
unităţi taxonomice şi de notare.
Criteriile acestei metode sunt:
- natura degradării şi respectiv categoria de teren degradat;
- poziţia fitoclimatică a locului;
- forma de teren degradat, dată de fizionomia terenului respectiv;
- tipul de sol şi caracteristica lui de bază.
Unităţile taxonomice sunt în ordine descrescătoare următoarele:
- clasa de staţiuni;
- seria zonală de staţiuni;
- subclasa de staţiuni;
- grupa staţională;
- tipul staţional;
- unitatea staţională.
În raport cu primul criteriu (natura degradării), metoda stabileşte 13 clase, corespunzătoare
categoriilor de terenuri degradate, pe care le notează cu cifre romane de la I la XIII, iar în
raport cel de-al doilea criteriu (poziţia fitoclimatică), metoda în cauza ia în considerare
patru serii zonale notate cu iniţialele C, D, M1 şi M2.
Semnificaţia claselor şi seriilor de staţiuni de terenuri degradate în cartarea staţională
unitară a terenurilor degradate
Tabelul 8

Clasa de staţiuni Seria zonală de staţiuni

Simbol Semnificaţie Simbol Semnificaţie
I Terenuri erodate C Staţiuni din regiunea de

37
 II Terenuri stâncoase campie (etajele Ss şi CF)
III Rapi si taluzuri naturale
IV Depozite naturale de materiale deplasate D Staţiuni din regiunea de deal
V Terenuri fugitive (etajele FD1,FD2 şi FD3)
VI Terenuri nisipoase
VII Terenuri sărăturate M1 Staţiuni din regiunea de muncei
VIII Terenuri mlastinoase (etajele FD4, FM, şi FM2)
IX Terenuri turboase
X Terenuri excavate M2 Staţiuni din regiunea munţilor
XI Terenuri deranjate înalţi (etajele FMa şi Sa)
XII Terenuri haldate
XIII Terenuri poluate

In funcţie de cel de-al treilea criteriu (forma de teren degradat), metoda stabileşte
câte două subclase, subordonate claselor, pe care le notează cu cifrele arabe 1 şi 2, iar în
funcţie de cel de-al patrulea criteriu (tipul de sol) sunt deosebite câte două grupe
subordonate subclaselor, notate cu literele mici a şi b.

SCHEMA GENERALĂ DE CLASIFICARE STAŢIONALĂ A TERENURILOR

DEGRADATE
I. Terenuri erodate generate de eroziunea în suprafaţa.
1. Terenuri cu eroziune moderată şi puternică din arealele C, D, M1 şi M2
a) Sol erodat cu textură uşoară sau mijlocie;
b) Sol erodat cu textură grea;
2. Terenuri cu eroziune foarte puternică din arealele C, D, M1 şi M2
a) Erodisol cu textură uşoară sau mijlocie;
b) Erodisol cu textură grea.
II. Terenuri stâncoase cu eroziune activă sau stabilizată.
1. Terenuri stâncoase cu aflorimente necalcaroase din arealele D, M1 şi M2;
a) Sol zonal litic sau erodisol litic mijlociu profund;
b) Litosol sau erodisol litic superficial.
2. Terenuri stâncoase calcaroase din arealele C, D, M1 şi M2
a) Rendzină litică sau erodisol rendzinic mijlociu profunde;
b) Rendzină litică sau erodisol rendzinic mijlociu superficial;

38
III. Râpi şi taluzuri natural rezultate în urma proceselor de eroziune torenţială, de alunecare sau
surpare
1. Râpi şi taluzuri naturale cu substrat molasic format din roci sedimentare neconsolidate sau
slab consolidate din arealele C, D, M1 şi M2
a) Regosol sau erodisol cu textură cu textură mijlocie sau uşoară;
b) Regosol sau erodisol cu textură cu textură grea.
2. Râpi şi taluzuri naturaledezvoltate în material detritic format din roci dure sau în substrat
format din alternanţe de roci dure cu roci slab consolidate din arealele C, D, M1 şi M2
a) Erodisol mijlociu profund;
b) Litosol sau erodisol litic superficial;
IV. Depozite naturale rezultate în urma proceselor de eroziune pluvială şi de surpare
1. Depozite naturale cu acumulări de materiale predominant fine din arealele C, D, M1 şi M2
a) Coluvisol sau protosol aluvial (aluviuni) cu textură uşoară;
b) Coluvisol sau protosol aluvial (aluviuni) cu textură grea;
2. Depozite natuarale formate din material predominant grosiere din arealele C, D, M1 şi M2
a) Pietriş – bolovăniş umezit, din albiişi conuri de dejecţie;
b) Pietriş – bolovăniş uscat, din conuri de dejecţie şi conuri sau pânze de grohotiş;
V. Terenuri fugitive afectate de alunecări sau scurgeri de noroi.
1. Terenuri alunecătoare din arealele C, D, M1 şi M2
a) Sol zonal slab- moderat fragmentat deplasat în bloc;
b) Sol deranjat, puternic fragmentat şi cruzit;
2. Terenuri curgătoare din arealele D, M1 şi M2
a) Amestec fluidizat de sol şi roci nisipo – gresoase;
b) Amestec fluidizat de sol şi roci argilo – mărnoase;
VI. Terenuri nisipoase cu dune şi interdune de nisip
1. Poale de dune şi interdune stabile şi semistabile din arealul C şi D.
a) Sol zonal nisipos sau psamosol molic stabilizat;
b) Psamosol tipic semistabil
2. Coaste şi coame de dune mobile şi semimobile din arealul C.
a) Nisip nesolificat sau psamosol cu caracter acid (fără CaCO3);
b) Nisip nesolificat sau psamosol cu CaCO3 şi caracter bazic;
VII. Terenuri sărăturate cu soluri halomorfe si semihslomorfe.
1. Terenuri sărăturate cu salinizare din arealele C şi D;
a) Sol salinizat sau salic cu textură uşoară şi mijlocie;
b) Sol salinizat sau salic cu textură grea;
2. Terenuri sărăturate cu alcalizare din arealele C şi D.

39
 a) Sol alcalizat sau natric cu textură uşoară sau mijlocie;
b) Sol alcalizat sau natric cu textură grea;
VIII. Terenuri mlăştinoase cu soluri minerale hidromorfe semihidromorfe.
1. Terenuri mlăştinoase cu aport pluvial de apă (pluvial hidromorfe) din C, D, M1 şi M2.
a) Sol pseudogleizat sau clinohidromorf cu textură mijlocie – grea;
b) Stagnosol (sol pseudogleic) tipic, molic, luvic, albic, vertic, sau mlăştinos, cu textură
mijlocie – grea;
2. Terenuri mlăştinoase cu aport fratic (freatic hidromorfe) din arealele C, D, M1 şi M2.
a) Gleiosol (sol gleic) cu textură uşoară sau mijlocie;
b) Gleiosol (sol gleic) cu textură grea;
IX. Terenuri turboase cu soluri organice.
1. Terenuri turboase cu turbă eutrofă – mezotrofă de bahnă şi de sol hidromorf organic din
arealele C, D, M1 şi M2
a) Sol turbificat (turbic), cu orizont T de cel mult 30 cm grosime;
b) Sol turbos cu orizont T de peste 30 cm;
2. Terenuri turboase cu turbă oligotrofă de tinov, şi sol spodic din arealele M1 şi M2.
a) Sol turbificat (turbic);
b) Sol turbos;
X. Terenuri excavate rezultate în urma exploatării la suprafaţă a unor resurse naturale.
1. Terenuri artificiale cu substrat molasic din arealele C, D, M1( M2).
a) Regosol pe roci compacte acide şi intermediare;
b) Regosol cu molase argilo – mărnoase;
2. Terenuri artificiale cu substrat dur din arealele , D, M1( M2).
a) Protosol pe roci compacte acide şi intermediare;
b) Protosol rendzinic pe roci compacte cu character basic;
XI. Terenuri deranjate rezultate ca urmare a unor activităţi în perimetrele de exploatări la
suprafaţă, din arealele C, D, M1( M2).
1. Terenuri denivelate, răvăşite cu şanţuri, gropi, muşuroaie, deponii, etc
a) Amestec terigen de sol şi fragmente de roci cutextură uşoară – grea;
b) Amestec terigen de sol şi fragmente de rocicu textură grea;
2. Terenuri relativ plane puternic răvăşite
a) Sol compactizat cu textură uşoară – mijlocie;
b) Sol compactizat cu textură grea;
XII. Terenuri haldate rezultate prin depozitarea de steril , deşeuri, ş.a. din arealele C, D, M1( M2).
1. Halde de steril brut sau material terigen rezultate din exploatări miniere, exploatări geologice,
decopertări, săpături diverse;

40
 a) Entriantrosol (protosol antropic) format din materiale mărunte solificabile;
b) Entriantrosol (protosol antropic) format din materiale predominant grosiere, greu
solificabile;
2. Halde formate din deşeuri menajere, gunoaie şi reziduri industriale.
a) Entriantrosol (protosol antropic) format din deşeuri menajere şi gunoaie diverse
amestecate cu pământ;
b) Entriantrosol (protosol antropic) format pe nisip de floaţie, cenuşă, zgură,etc
XIII. Terenuri poluate cu diverse noxe industriale din arealele C, D, M1( M2).
1. Terenuri poluate cu praf de ciment şi alte noxe cu caracter bazic.
a) Sol poluat cu praf de ciment ;
b) Sol poluat cu produse petroliere, noroi de sondă, apă sărată, etc;
2. Terenuri poluate cu materiale grele şi noxe gazoase acide.
a) Sol poluat cu metale grele (Pb, Cu, Zn, Cd);
b) Sol poluat cu noxe gazoase acide (SOx, Nox,F,Cl, etc);
Modul de lucru:

- separarea pe teren a unităţilor de staţionale şi numerotarea lor pe material cartografic;

- descrierea şi caracterizarea unităţilor staţionale.
Descrierea se face arătându-se, rând pe rând, natura degradării şi categoria de teren degradat,
etajul fitoclimatic, forma de teren degradat, altitudinea, panta, expoziţia, tipul de sol, profunzimea şi
textura solului, gradul de înierbare, roca s.a, iar caracterizarea se realizează cu ajutorul notaţiilor
prezentate, stabilind pentru fiecare unitate staţională câte o formulă staţională, formată din două cifre şi
două litere referitoare la criteriile metodei.
De exemplu, formula IIM11b, caracterizează sintetic un teren stâncos, din regiunea munţior joşi,
cu aflorimente necalcaroase, cu litosol superficial.
Localizarea celor 160 de tipuri staţionale de terenuri degradate din spaţiul nostru geografic, stabilite
prin aplicarea metodei în cauză, se prezintă în fişele tipologice de mai jos, la întocmirea cărora terenurile
degradate au fost incluse în trei grupe:
- grupa I - terenuri erodate, terenuri stâncoase, râpi şi taluzuri naturale, depozite naturale şi
terenuri fugitive, din clasele I-V;
- grupa a II- a - terenuri nisipoase, sărături, terenuri mlăştinoase şi mlaştini de turbă, din
clasele VI-IX;
- grupa a III- a - terenuri degradate antropic din clasele X-XIII.

Fişa tipologică a terenurilor degradate din grupa I

Tabelul 9

41
 Clasa I. Terenuri II. III. Râpi 51 IV. V. Terenuri
erodate (E) Terenuri taluzuri Depozite fugitive (F)
Subclasa 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2

Grupa a b a b a b a b a b a b a b a b a b a b
Seria
C E1 E5 E9 E1 - - - - R1 R - - D1 D5 - - F1 F5 - -
3 5
D E2 E6 E1 E1 S1 S4 S7 S1 R2 R R9 R1 D2 D6 D D F2 F6 F9 F12
M1 3 E7 E01 E41 S2 S5 S8 S01 R3 R 6
R1 2 12
R1 D3 D7 D D 9
I F3 F7 F1 F13

M2 E4 E8 E11 E51 S3 S6 S9 S11 R4 R

7
R01 R31 D4 Ds D
10 3
D F4 F8 F01 F14
2 6 2 8 1 4 11 14 1

Fişa tipologică a terenurilor degradate din grupa a II- a

Tabelul 10
Clas VI. Terenuri nisipoasc VII. VIII. Terenuri IX. Mlastini
a Saraturi mla$tinoase dc turba (T)
Subclas 1 o 1 1 2 1 2

Seria a b a b a b a b a b a b a b a b

C N1 N3 N5 N7 H1 H3 H H7 M1 M5 M9 M12 T1 T5 - -
D K2 N4 N6 N8 H2 H4 H H8 M2 M6 M10 M13 T2 T6 - -
M1 - - - - - - - - M3 M7 M11 M14 T3 T7 T9 T11
M2 - - - - - - M4 M8 - - T4 T8 T10 T12

Fişa tipologică a terenurilor degradate din grupa a III- a

Tabelul 11
Clas X. Terenuri XI. Terenuri XII.Terenuri XIII. Terenuri
a excavate (W) deranjate (X) haldate (Y) poluate (Z)
Subclasa 1 2 1 2 1 2 1 2
a b a b a b a b a b a b a b a b
Grupa
C W1 W4 W7 W10 X1 X4 X7 X10 Y1 Y4 Y7 Y10 Z1 Z4 Z7 Z10
D W2 W5 W8 W11 X2 X5 X8 X11 Y1 Y5 Y8 Y11 Z2 Z5 Z8 Z11
M, M 2 W3 W6 W9 W12 X3 X6 X9 X12 Y3 Y6 Y9 YI2 Z3 Z6 Z9 Z12

42
PREGĂTIREA ŞI AMENAJAREA TERENULUI

Aceste lucrări constau în diverse operaţii ce se vor executa în funcţie de categoria de teren
degradat, de condiţiile staţionale, de scopul urmărit şi includ:
- lucrări de curăţare a perimetrului de ameliorare (adunat pietre, deşeuri, etc);
- lucrări de modelare- nivelare;
- lucrări de consolidare a terenurilor erodate;
- lucrări de stabilizare a terenurilor fugitive;
- lucrări de desecare (drenare);
- lucrări de ameliorare a terenurilor cu deficit de apă.

1. Lucrări de curăţare a perimetrului de ameliorare.

În cazul în care pe suprafaţa perimetrului de ameliorare întâlnim pietre de diferite mărimi,

deşeuri depozitate necorespunzător, acestea trebuie adunate pentru a se crea condiţii cât mai
favorabile dezvoltării vegetaţiei.
Pietrele adunate se pot folosi pentru executarea banchetelor de piatră ale teraselor, în
cazul în care pentru consolidarea terenurile respective este necesară execuţia teraselor sprijinite
de banchete.
Deşeurile se vor aduna şi se vor depozita în locuri special amenajate.

2. Lucrări de consolidare a terenurilor erodate

Terenurile înclinate au o predispoziţie ridicată la eroziunea pluvială, de accea se intervine

cu lucrări de consolidare, în raport de gradul de erodabilitate a tenurilor, în funcţie de gradul de
eroziune, de gradul de înierbare şi de pantă.
Uneori pentru consolidare se recurge la înierbare, dar de cele mai multe ori aceasta se
realizează printr-o serie de lucrări speciale cum sunt:
- terasele simple;
- terasele sprijinite de gărduleţe;
- terasele sprijinite de banchete de piatră;
- gărduleţele intersectate.

43
2.1. Terasele simple

Sunt lucrări eficiente, relativ ieftine şi uşor de executat şi ele prezintă avantajul că nu
reclamă decât manoperă. Aceste lucrări de consolidare pot fi folosite cu succes atât pe
terenurile cu eroziune moderată şi puternică cu pantă de 20 - 60%, cât şi pe terenurile foarte
puternic erodate cu pantă mai mică de 20%.
Uneori, pentru a spori durata de funcţionare a teraselor simple se foloseşte armarea
acestora, cu un aşternut din ramuri de cătină alba, de circa 10 cm grosime, aşezat de-a
curmezisul platformei. Peste aşternutul respectiv se pune un strat de pământ vegetal de cel puţin
10 cm grosime şi apoi se plantează sau se butăşeşte, introducând 2-3 puieţi sau butaşi pe metru de
terasă.

Fig. 3 Schiţa unei terase simple

Terasele simple sunt lucrări de amenajare în trepte a terenurilor afectate de eroziune, se

dispun pe curbele de nivel la distanţă de 1,5 – 3 m între axe şi au rolul de a reţine apa provenită
din precipitaţii, de a reduce scurgerea pluvială şi viteza apei, precum şi de a susţine puieţii în
primii 2- 3 ani de la instalare.
Terasele sunt dispuse sub formă de şiruri continue sau întrerupte, formate din tronsoane
de 3- 8 m şi cu întreruperi de 1- 3 m.
Platforma teraselor se execută în semidebleu, are o lăţime de 0,5- 1 m, orizontală sau
înclinată spre amonte sub un unghi de 5- 10o pentru a fi reţinută apa din precipitaţii, iar pereţii se
taluzează pentru stabilitate sub un unghi de 45o în aval şi 60o în amonte.
Terasele simple pot fi executate concomitant cu lucrările de împădurire, gropile de
plantare amplasându-se în funcţie de dispozitivul de plantare, fie numai pe platforme, fie atât pe
44
platformă cât şi între terase. Aceste lucrări se mai pot executa toamna, urmând ca primăvara
timpuriu să se realizeze reparaţii şi să se treacă apoi la plantare.
Tehnologia de execuţie a acestor terase este simplă şi constă în:
- fixarea şi materializarea traseelor, dispunerea făcându-se după curbele
de nivel;
- executarea platformei şi taluzarea pereţilor acesteia;
- finisarea lucrării: mobilizarea solului, mărunţirea bulgărilor,
îndepărtarea pietrelor, nivelarea platformei.
Pentru a uşura munca şi ca normă de protecţie a muncii terasarea se va executa de sus în
jos.
Calculul de metri liniari de terase la hectar se calculează în raport cu elementele de
aşezare, distingându-se 2 cazuri şi anume:
a) cazul teraselor dispuse sub formă de şiruri continue şi echidistante
10000
L= {m / ha}
d

unde: L – lungimea terasei;

b) d –distanţa dintre mijlocul a

două rânduri alăturate.
cazul teraselor întrerupte:
10000 • l
L= {m / ha}
a xb

unde: L – lungimea terasei;

l – lungimea unui tronson;

a – distanţa între axele rândurilor alăturate;

b – distanţa dintre mijlocul a două

tronsoane.

45
2.2. Terase sprijinite de gărduleţe

Aceste terase reprezintă trepte de consolidare care se execută pe terenuri puternic până la
excesiv erodate, cu pante cuprinse între 40% şi 100%, având rolul să reducă scurgerea pluvială
şi viteza apei, să oprească materialele surpate, să armeze versanţii şi să susţină puieţii 3-5 ani de
la instalare.
Terasele sprijinite de gărduleţe se dispun pe curbele de nivel sub formă de rânduri
continue sau întrerupte sub formă de solzi, la distanţă de 2- 5 m între axe.
Platforma terasei are lăţimea de 0,5 m, iar în partea din aval este sprijinită de un gărduleţ
de nuiele cu înălţimea de 0,20- 0,40 m.
Gărduleţele care sprijină terasele reprezintă împletiuri de nuiele pe pari cu lungimea de 1
m şi diametrul de 5- 7 cm, bătuţi în pământ cca. 0,6 m, la o distanţă de 0,5 m unul de altul. Se
folosesc pari de salcâm, răşinoase, iovă, etc, şi nuiele verzi de salcie, alun, anin, carpen, cătină,
etc.

Fig. 4 Schiţa unei terase sprijinte de gărduleţe

Terasele sprijinite de gărduleţe, cel mai des, se dispun sub formă de solzi, cu lungimea
solzilor de 5- 6 m, cu întreruperi pe rând de 4 m şi cu distanţa între rânduri de 3- 4 m.
Împădurirea se realizează prin plantare pe terase şi între terase.

46
Tehnologia de execuţie a teraselor sprijinite pe gărduleţe constă în:
- stabilirea, fixarea şi materializarea traseelor;
- construirea unei terase cu lăţimea de 40 cm;
- baterea parilor, realizarea împletituii de nuiele şi legarea ei din loc în
loc cu sârmă;
- execuţia terasei (orizontală sau în contrapantă) şi taluzarea peretelui
din amonte;
- mobilizarea, nivelarea şi acopeerirea cu pământ la piciorul
gărduleţului.
Lucările se execută întotdeauna de sus în jos, ca o măsură de protecţie a muncii.
Numărul de metri liniari de terase sprijinite de gărduleţe la hectar ce calculează ca şi în
cazul teraselor simple în funcţie de factorii de aşezare.
Cunoscând acest număr se poate determina şi cantitatea de material (pari şi nuiele) de
care este nevoie. Înmulţind lungimea teraselor cu înălţimea gărduleţului se obţine suprafaţa
împletiturii, care multiplicată cu consumul specific de nuiele (0,06125 m st/m2 de împletitură),
dă necesarul de nuiele. (C=L*h*0,06125 {mst})
Pentru determinarea numărului de pari, pentru un hectar amenajat se procedează astfel:
a) În cazul teraselor continue – se înmulţeşte lungimea teraselor la hectar cu doi, iar
cifra obţinută se rotunjeşte în plus la sute de bucăţi;
b) În cazul teraselor înrerupte, dispuse sub formă de solzi, se determină numărul de
solzi împărţind lungimea totală a teraselor la lungimea unui solz şi apoi se înmulţeşte
acest număr cu numărul parilor dintr-un solz.
Terasele sprijinite de gărduleţe sunt lucrări cu largă utilizare la consolidarea
versanţilorerodaţi, iar pentru reducerea costului lucrărilor împletitura de nuiele este înlocuită cu
fascine, care se fixează pe pari sau cu 2 -3 prăjini suprapuse aşezate în spatele tîruşilor.

2.3. Terase sprijinite de banchete de piatră

Sunt lucrări de consolidare care se execută în aceleaşi condiţii ca şi terasele sprijinite de
gărduleţe, au acelaşi rol şi mod de dispunere.
47
 Terasele sprijinite de banchete se execută în cazul în care pe terenurile de consolidat
există material pietros cu care se pot realiza banchetele sau zidurile de sprijin.

Fig. 5 Schiţa unei terase sprijinite de banchete de piatră

Zidurile sau banchetele de sprijin se execută din lespezi de piatră aşezate cu grijă una
peste alta şi au o secţiune trapezoidală. Acestea se construiesc înclinat spre amonte sub un unghi
de 10o, au o înălţime de 0,3- 0,5 m, o lăţime la coronament de 0,2- 0,3 m şi o lăţime la bază de
0,3- 0,4 m.
Tehnologia de execuţie a teraselor sprijinite de banchete constă în următoarele operaţii:
- stabilirea şi marcarea traseului;
- construirea unei terase în contrapantă cu lăţimea de cca. 0,5 m şi cu
peretele din amonte teşit;
- executarea zidăriei din lespezi de piatră;
- executarea terasei din spatele zidului (inclusiv taluzarea peretelui din
amonte) şi acoperirea cu pământ bătut a coronamentului şi a piciorului
acestuia.
Aceste lucrări se execută obligatoriu din amonte în aval, prin execuţia lor realizându-se
atât curăţarea terenului de împădurit cât şi consolidarea acestuia. Terasele sprijinite pe banchete
de piatră au rolul de a susţine puieţii instalaţi o perioada care poate depăşi 10 – 15 ani.
Lungimea teraselor spijinite pe banchete la hectar se calculează ca şi în cazul teraselor
sprijinite pe gărduleţe.

48
2.4. Gărduleţe intersectate

Fig. 6 Schiţa gărduleţelor încrucişate

Gărduleţele înctersectate sunt lucrări de armare a terenurilor nude cu pantă de peste 45o.
Acestea se dispun oblic faţă de curbele de nivel astfel încât prin intersectare dau ochiuri
sub formă de romb sau pătrat cu latura de 1- 3 m sau chiar mai mare.
Lucrările în cauză consolidează puternic terenurile abrupte şi asigură reuşita lucrărilor de
înverzire, deoarece în ochiurile formate se aduce pământ de împrumut şi apoi se plantează sau se
seamănă.
Tehnologia de execuţie a acestor lucrări constau în:
- se stabileşte şi se măsoară traseul;
- se sapă şanţuri de înfrăţire cu adâncime de 10 cm şi cu lăţimea de cca.
20 cm;
- se bat ţăruşi şi apoi se execută împletitura de nuiele cu înălţimea de 20
cm din care 10 cm în pământ.
Pentru determinarea numărului de metri liniari la hectar N, se foloseşte relaţia:
10000 • 2 • S
N= {m / ha}
cos α • d în care:
- α - unghiul de înclinare a terenului;
- d - distanţa dintre două rânduri alăturate, în m;
- S - suprafaţa în hectare.

49
Numărul de ochiuri formate se calculează cu formula:
10000 • S
O= {m / ha}
cos α • l • d unde: l – lungimea laturii ochiului
format.
Numărul de pari necesari se calculează cu formula:
Np=2*L*O {buc}
Cantitatea de nuiele se calculează ţinând cont de lungimea totală a împletiturii şi de
consumul specific de nuiele:
C= L*0,2*0,06125 {mst}
În ultimul timp, pentru consolidarea unor taluze abrupt, care urmează să se înierbeze, în
locul gărduleţelor se folosesc adeseori elemente prefabricate, care prin îmbinare realizează
ochiuri de diverse forme.
2.5. Garnisaje
Sunt lucrări de consolidare a patului de ravene şi reprezintă saltele de nuiele cu care se
căptuşesc sectoarele terminale ale canalului de scurgere. Consolidarea se execută pe toată
lungimea traseului de scurgre, dar mai ales partea superioara a acestuia.
Garnisajele sunt lucrări simple, deosebit de eficiente, reducând acţiunea erozivă a apelor
de scurgere, şi asigurâd o buna consolidare a patului de ravene.
Saltelele de nuiele se fixează cu pari şi longrine, şi de realizează în două variante şi
anume:
- garnisaje de tipul I;
- garnisaje de tipul II.
Garnisajele de tipul I au salteaua formată dintr-un strat de crăci aşezate cu vârful în sus, gros de
30 cm.
Garnisajele de tipul II au salteaua formată din două straturi de ramuri, unul inferior cu
ramurile dispuse transversal, gros de 20 cm şi altul superior alcătuit din ramuri dispuse cu vârful
în sus, cu grosimea de 30 cm.

Lucrările sunt relativ ieftine şi sunt realizate cu precădere din materiale locale.

50
 Fig. 7 Schiţa garnisajelor de timpul I( a) si de tipul II (b)

Tehnologia de execuţie presupune următoarele operaţii:

- aşezarea stratului de crăci;
- baterea parilor de fixare printre crăci;
- fixarea crăcilor cu longrine.
Calculul materialelor necesare pentru aceste lucrări cuprinde:
a) calculul volumului de crăci folosite
Vcr=Sx0,41 unde S – suprafaţa acoperită cu garnisaje în m2;
0,41 – consumul specific de nuiele în mst/m2.
b) calculul volumului de pari
Vpari=Sx0,002 unde 0,002 – consumul specific de pari/m2.
c) calculul volumului de longrine
Vlongrine=Sx0,004 unde 0,004 – consumul specific de longrine/m2.
d) calculul necesarului de cuie
Vcuie=Sx0,02 (kg) unde 0,02 – consumul specific de cuie/m2, 


51
3. Lucrări de stabilizare a terenurilor fugitive
Stăvilirea procesului de deplasare gravitaţională şi de stabilizare a terenurilor fugitive în
vederea împăduririi se realizează printr-un complex de lucrări cu caracter special.
Aceste lucrări se clasifică în patru grupe şi anume:
- lucrări de refacere a sprijinului lateral distrus prin eroziune sau în mod
artificial;
- lucrări de regularizare a scurgerilor de suprafaţă;
- lucrări de captare şi evacuare a apelor freatice;
- lucrări de cosolidare „in situ” a terenurilor instabile.
În prima grupă intră zidurile de sprijin, anrocamentele zidite, cleionaje longitudinale,
gabioane de consolidare, etc
In grupa a doua intră lucrările de nivelare, canalele de coastă, etc
În grupa a treia intră lucrările de drenaj (dren de gardă şi o reţea de drenuri în spic).
În grupa a patra intră lucrările de armare a terenurilor prin baterea unor piloţi, prin
injectare cu mortar, etc.
Interes special pentru consolidarea terenurilor fugitive prezintă zidurile de sprijin, prin
intermediul cărora se reface sprijinul lateral al terenurilor distrus prin acţiunea erozivă a apelor
torenţiale sau în mod artificial un urma unor activităţi umane, restabilindu-se astfel echilibrul
maselor de sol şi rocă.
Zidurile de sprijin sunt reazene artificiale executate din zidărie de piatră cu mortar de
ciment sau din beton, instalate în sectoarele subminate în mod natural sau artificial. Pentru
asigurarea scurgerii apelor infiltrate, în spatele lucrărilor se execută drenuri din piatră brută sau
bolobani de râu, iar în zidărie se lasă orificii de scurgere denumite „barbacane” cu secţiunea de
10 x 20 sau 10 x 25 cm, dispuse la o distanţă de 3,0 – 5,0 m pe orizontală şi la 1,0 – 1,5 m pe
verticală.
De asemenea, în corpul lucrărilor se prevăd rosturi de dilatare sitate la 10 – 20 m unul de
celălalt.

52
 Un zid de sprijin are seţiunea de formă trapezoidală sau apopiată de aceasta şi se
caracterizează prin următoarele caracteristici:

- o înălţime (h), formată din adâncimea de fundaţie (hf)

egală cel puţin cu adâncimea de îngheţ şi din înalţimea în elevaţie (he).impusă de înălţimea
talulzului format prin subminare;
- o lăţime de coronament (a) şi o lăţime la bază (b);

- un parament aval (faţă) înclinat după un unghi α a cărui

tangentă se numeşte fruct (n);
- un parament amonte (spate) vertical, în trepte (redane),
înclinat spre exterior (fruct pozitiv) sau spre interior (fruct
negative);
- un dren de spate care colectează apele infiltrante, mai
multe barbacane de îndepărtare a apelor colectate şi rosturi de
dilatare, pentru zidurile cu lungimi mai mari de 10 m.

Fig. 8 Schiţa unui zid de sprijin

Proiectarea zidurilor de sprijin de formă trapezoidală pune două probleme fundamentale

şi anume problema dimensionării zidurilor şi problema verificării acestora.

53
4. Consolidarea sprijinului lateral
Consolidarea sprijinului lateral al versanţilor sau al malurilor subminate, se realizează
printr-o serie de lucrări cu caracter special, şi anume anrocamente zidite, cleionaje
longitudinale, gabioane de consolidare, anrocamente cu cleionaje, etc. Aceste lucrări nu se
dimensionează ci se adoptă constructiv.

4.1. Anrocamente cu cleionaj

Aceste lucrări au rolul de a reface sprijinul lateral, de a impiedica procesele de alunecare,

de a consolida malurile şi a preveni alunecările.
Tehnologia de executie presupune urmatoărele operaţii:
- amenajarea suprafeţei;
- executarea anrocamentului (baterea parilor, împletirea nuielelor, fixarea lor cu
longrine, umplerea golurilor cu pietre zidite);
- finisarea lucrării.

Fig. 9 Schiţa anrocamentelor cu cleionaj

Calculul necesarului de material pentru lucrările de anrocamente cu cleionaj

a) calculul volumului de pari:
Vpari=Lx0,016 unde L – lungimea cleionajelor

54
 0,016 – consumul specific de pari/ m
b) calculul volumului de nuiele:
Vnuiele=Lxhx0,06125 unde h – înălţimea de elevaţie a cleionajului;
0,06125 – consumul specific de nuiele.
c) calculul volumului de longrine:
Vlongrine=Lx0,01 unde 0,01 consumul specific de longrine/m2.
d) calculul volumului de piatră
Vpiatră=LxAx1,1 unde A – distanţa dintre mal şi cleionaj.
e) calculul necesarului de cuie :
Vcuie=Lx0,01

4.2. Împiedicarea infiltraţiilor concentrate de apă

Aceste lucrări se realizează prin lucrări de nivelare executate manual sau mecanizat,
lucrări de astupare a crăpăturilor cu argilă bătută sau mortar, captarea izvoarelor existente,
conducerea apelor captate printr-o rigolă înafara zonei instabile şi executarea unui şanţ de
gardă care se amplasează în amonte de râpa de desprindere.

4.3. Eliminarea apelor infiltrate

55
 Fig. 10 Reţea de drenuri pe un teren fugitiv

se realizează printr-o reţea de drenuri “în spic”. Acest sistem de drenaj este format
dintr-un dren principal, amplasat pe linia de cea mai mare pantă şi mai multe drenuri secundare
dispuse oblic la aproximativ 25 ma unul de celălalt.

Drenurile sunt tranşee trapezoidale cu lăţimea minimă la fund de 0,2 – 0,3 m, cu

lăţimea minimă la gură de 0,5 m şi cu adâncimea de 1 – 3 m, în care se introduce un strat
filtrant de minim 0,3 m, din piatră spartă, bolovani, etc

5. Lucrări de desecare

Pe terenurile cu exces de apă, în special în cazul terenurilor mlăştinoase trebuie

executate anumite lucrări de desecare, reprezentate printr-un sistem de canale.
În anumite cazuri când desecarea este prea costisitoare sau nu se poate realiza se
recurge la anumite lucrări de drenare locală a terenurilor.
Aceste lucrări de drenare locală urmăresc eliminarea excesului de apă şi aerisirea
solului, constând în:
- deschiderea microdepresiunilor, în care stagnează apa prin executarea unei
rigole;
- tăierea dâmburilor şi umplerea locurilor joase (nivelarea terenului);
- executarea pe teren a unor ridicături cu sol zvântat şi aerisit.
Ridicăturile sunt reprezentate de muşuroaie, movile de diferite tipuri, valuri de pământ, iar pe
creasta acestora în condiţii de sol zvântat şi aerisit se realizează plantarea puieţilor în gropi de
30x30x30 cm.

56
 Fig. 11 Lucrări de drenare locală a terenurilor

1.Bilon; 2. Movilă dreptunghiulară simplu flancată; 3. Movilă dreprunghiulară dublu flancată;

4.Movilă circulară cu rigola perimterabilă.

Desecarea se poate realize prin canale deschise şi prin drenuri tubulare sau filtrante.

57
6. Lucrări de stabilizare a nisipurilor mobile

Pe terenurile cu nisipuri mobile, mişcate permanent sau periodic sub acţiunea erozivă a
vântului există pericolul ca puieţii instalaţi să fie calamitaţi, de aceea se recurge la înierbarea
terenurilor respective sau la o serie de lucrări speciale şi anume:
- instalarea unor obstacole mecanice vertical sau orizontale;
- administrarea de lianţi naturali sau industriali;
- executarea unor cavităţi predefinite.
Obstacolele mecanice verticale, reprezintă paravane protectoare antieoliene,
asemănătoare obstacolelor parazăpezi, confecţionate din şipci sau alte materiale. Au o înălţime
de 0,5 – 1 m, se dispun perpendicular pe direcţia vântului periculos la o distanţă de 5 – 10
înălţimi unul de celălalt, ancorându-se cât mai bine în nisip.
Obstacolele mecanice orizontale sunt formate din saltele subţiri de crăci, fixate cu
ţăruşi , dispuse perpendicular pe direcţia vântului dominant, sub formă de fâşii late de 1 – 2 m,
despărţite prin benzi libere cu aceeaşi lăţime în lungul cărora se face plantarea puieţilor.
Administrarea de lianţi este o metodă nouă de stabilizare a nisipurilor şi constă în
sporirea coeziunii dintre particulele de sol. Cei mai importanţi lianţi care se folosesc sunt:
argila, bitumul şi răşinile sintetice denumite aracet, solacrol, etc. Această lucrare este deosebit
de scumpă, şi se foloseşte pe suprafeţe limitate.
Executarea unor cavităţi predefinite este modalitatea de modelare a terenurilor
nisipoase prin care se urmăreşte evitarea dezvelirii rădăcinilor puieţilor. Aceste cavităţi sunt
adâncituri sub formă de gropi sau şanţuri scurte, pe fundul cărora de realiează plantarea.
Cavităţile au o lăţime de 50 – 75 cm, o adâncime de 20 – 30 cm, iar gropile de plantare au
dimensiuni obişnuite mici 30x30x30 cm.

58
PREGĂTIREA ŞI AMELIORAREA SOLULUI

1. Lucrări de pregătire a solului

In cele mai multe cazuri împădurirea terenurilor degradate se realizează direct, în condiţii
de sol neprelucrat în prealabil. Astfel, instalarea culturilor forestiere se face prin plantare, în
gropi obişnuite de 40x40x30 cm sau în gropi mai mari de până la 60x60x50 cm.
Pregătirea sau prelucrarea solului urmăreşte afânarea, aerisirea, permeabilizarea solurilor
bătătorite, înţelenite, cu orizonturi compactizate.
Pregătirea solului se poate realiza parţial (în vetre, tăblii, benzi) sau total (pe întreaga
suprafaţă).
Vetrele
Sunt suprafeţe elementare de formă dreptunghiulară, cu dimeniuni de 40x60 cm, 60x80
cm sau 80x100 cm, dispuse cu latura mare pe curba de nivel.
Vatra se execută manual, prezintă în amonte un taluz teşit, o platformă şi un val de
susţinere realizat din ţelină, pitre, ş.a. platforma vetrei se mobilizează cu sapa sau se desfundă cu
cazmaua. În mijlocul vetrei se execută o gropă de plantare de 30x30x30 cm.
Pentru impădurirea terenurilor degradate, cele mai utilizate vetre sunt cele de 60x80
cm(vetre mijlocii), realizate anticipat sau concomitent cu plantarea.
Tăbliile
Sunt suprafeţe de sol prelucrate cu dimensiuni de 2x1 m, 2x2 m, sau 2x3 m, dispuse la
4x4 m una de alta. După prelucrare, în interiorul acestora se plantează 3 - 5 puieţi, în gropi
obişnuite de 30x30x30 cm sau se fac semănături în cuiburi grupate.
Benzile
Sunt fâşii de teren de diverse lăţimi, prelucrate manual sau mecanizat.
Lăţimea benzilor diferă în funcţie de panta terenului, astfel pe terenuri cu panta mai mică
de 20% benzile au o lăţime de 2 – 3 m, iar pe terenurile cu panta mai mare de 20% aproximativ 1
m. În lungul benzilor se plantează speciile principale, iar celelalte specii vor fi introduse între
benzi, în condiţii de teren neprelucrat.

59
 În cazul terenurilor cu exces de apă, benzile se realizează bombat sau sub formă de valuri
convexe, care asigură o drenare corespunzătoare a solului.
Pregătirea integrală a solului
Este o prelucrare pe toată suprafaţa, care se impune în cazul terenurilor plane,
mlăştinoase, sărăturare, etc. Se execută mecanizat cuprinzând o serie de operaţii şi anume:
desfundare, arătură (la o adâncime de 20 – 40 cm), discuire, grăpare.
Suprafaţa prelucrată poate fi uniformă sau vălurată, cu spinări rezultată în urma arăturii
la cormană sau la mijloc.

2. Lucrări de fertilizaree a solului

În urma proceselor de degradare o serie de terenuri (terenuri foarte puternic erodate,

terenuri ravenate, râpi de desprindere, terenuri nisipoase, s.a) prezintă carenţe, iar pentru o bună
reuşită a lucrărilor de împădurire sunt necesare anumite lucrări de ferilizare prin administrarea
unor substanţe fertilizante.
Acţiunea de administrare în solurile slab productive sau neproductive, a unor substanţe
fertilizante pentru remedierea carenţelor nutritive poartă denumirea de lucrări de îngrăşare şi se
desfăşoară în trei moduri:
- prin folosirea pământului vegetal;
- prin folosirea îngrăşămintelor organice;
- prin folosirea îngrăşămintelor chimice.

2.1. Fertilizarea cu pământ vegetal de împrumut

Are un rol deosebit de important pentru ferilizarea solurilor puternic erodate, stâncoase, a
terenurilor ravenate, nisipoase, sărăturate, mlăştinoase, haldate, poluate, etc. Pământul vegetal se
aduce din locuri potrivite, situate în apropiere, transportându-se în funcţie de configuraţia
terenului cu targa sau în coşuri. Se va introduce în gropile de plantare (10 – 30 dm3 la groapa de
plantare), sau se administrează pe întreaga suprafaţă a perimetrului.
Cel mai bun pământ folosit pentru fertilizarea solului este cel cu un conţinut de humus de
cca. 4 – 5% de tip mull calcic.

60
 Pentru determinarea volumului de pământ necesar se foloseşte următoarea formulă:
Vp=Nr de puieţi x doza [m3]

2.2. Fertilizarea cu îngrăşăminte organice

Se realizează pe solurile sărace, prin administrarea de gunoi de grajd, gunoi de tărlă,

mraniţă, rumeguş compostat, turbă eutrofă (de rogoz), se aplică în gropile de plantare, pe terase,
sau pe întreaga suprafaţă.
Fertilizarea cu îngrăşăminte organice vizează în special terenurile nisipoase, terenurile cu
exces de apă, terenurile sărăturate, erodate, poluate, etc.
Cel mai utilizat îngrăşământ organic este gunoiul de grajd bine fermentat, şi se
administrează în funcţie de textura solului, de regulă 15 – 30 tone la ha.
Fertilizarea cu îngrăşăminte organice se poate realiza cu succes pe terenurile degradate
din apropierea saivanelor şi stânilor, fermelor, etc.

2.3. Fertilizarea chimică

Este un procedeu modern de eliminare a carenţelor de nutriţie ale solului, folosit pentru
fertilizarea coastelor erodate sterile, terenuri nisipoase, mlaştini de turbă oligotrofă, depozite
terigene sterile, etc.
Îngrăşarea chimică a solurilor se realizează prin împrăştirea pe vetre, terase sau pe
întreaga suprafaţă, urmărindu-se sporirea rezervelor de N, P, K.
În raport cu compoziţia chimică, îngrăşămintele minerale se împart în îngrăşăminte cu N,
îngrăşăminte cu P, îngrăşăminte potasice şi îngrăşăminte complexe.
Dozele de îngrăşare se determina cu ajutorul unor relaţii de calcul în funcţie de
existenţele locale:
Da=m ·(c0 – c)/100
m=Vgroapă·da
unde: Da – doza activă;

61
 m – masa de sol care se fertilizează în kg;
da – densitatea aparentă a solului (1250kg/cm3);
c0 – conţinutul normal de substanţă activă, în mg/100g sol;
c – conţinutul existent de substanţă activă în mg/100g sol.

Principalele îngrăşăminte chimice utilizate pentru fertilizarea solurilor

Tabelul 12

N r. Natura îngrăşămintelor Conţinutul in substanţe Solurile pe care se

crt. active recomandă
A. Ingraşăminte cu azot
1 Azotat de amoniu – NH4NO3 32 - 34% Orice sol
9 Sulfat de amoniu - (N H4)2 SO4 20-21% Sol neutru sau bazic
3 Uree - CO(NH2)2 47% Orice sol
4 Nitrocalcar NH4-NO3-CaCO3 20% Sol acid
B. Ingraşăminte cu fosfor -
1 Superfosfat simplu - Ca(H2PO4) 2 -H20 16- 18% Orice sol
2 Superfosfat dublu (concentrat) 38 - 50% Idem
3. Superfosfat amonizat 14-20% Idem
C. Ingrăşăminte potasice
1. Clorura de potasiu - KC1 60 - 63% Sol neutru
2. Sare potasică 20 - 45% Sol neutru sau acid
3. Azotat de potasiu - KN03 46,6% Orice sol
D. Ingrăşăminte complexe
1. .Amofos . 23% N + 23% P2O5 Orice sol
2. Amofoska Div. proporţii N/ P2O5/ Idem
K2O

3. Lucrări de amendare a solurilor

Acestă lucrare duce la corectarea reacţiei solului prin adminstrarea unor substanţe
chimice, naturale sau industriale denumite amendamente.

Amendarea îmbracă două forme şi anume:

- amendarea solurilor acide;
- amendarea solurilor bazice.

62
3.1. Amendarera solurilor acide
Este operaţia de ridicare a valorii pH – ului, vizând solurile cu aciditate ridicată,
determinată de ionii de hidrogen şi aluminiu absorbiţi în complexul coloidal.
Importanţă deosebită prezintă pentru terenurile mlăştinoase, pentru mlaştinile de turbă
oligotrofă (tinoave) când valoarea pH – ului este mai mică de 5,5.
Prin amendarea solurilor acide se urmăreşte înlocuirea ionilor de hidrogen şi aluminiu cu
ioni de calciu, folosindu-se o serie de amendamente calcaroase (calcice).
Cele mai utilizate amendamente calcice sunt:
- filerul de calcar (pitra de var măcinată);
- varul stins (hidroxidul de calciu);
- varul ars (oxodul de calciu).
Aceste amenadmente se administreză pe toată suprafaţa, pe terase, sau localizat pentru
fiecare puiet în parte, într-o anumită doză care se determină cu formula:
Dac=10·m·Ah·kc/Kn
unde: Dac - doza de amendament calcaros, în g;
m – masa de sol care se amendează, în kg;
Ah - aciditatea hidrolitică, în me/100g sol;
10 – factor de transformare din me/100g în me/kg;
kc – coeficient de corecţie egal în medie cu 0,67,
pentru a realiza o neutralitate completă;
Kn – capacitatea de neuralizare a amendamentului
folosit, ehală cu 20 me/g în cazul calcarului pur, cu 27me/g
în cazul hidroxidului de calciu şi cu 37 me/g în cazul
varului nestins.
Nu este indicat să se administreze doze mai mari de 5 – 6 t/ha, iar dacă din calcule
rezultă doze mai mari, atunci amendamentul se administrează fracţionat în decurs de 2 – 3 ani.
Dacă nu cunoştem decât valoarea pH-ului,pentru ridicarea valorii acestuia cu o unitate, în
stratul de sol cu grosimea de 10 cm sunt necesare 2 – 2,5 t/ha pe solurile uşoare, 2,5 – 3 t/ha pe
solurile mijlocii şi 3 – 3,5 t/ha pe solurile grele textural.

63
3.2. Amendarea solurilor bazice

Este operaţia de coborâre a valorii pH-ului, vizând cu precădere solurile halomorfe

alcalizate, alcalice şi soloneţuri, a căror pH ridicat se datoreşte intrării masive a ionilor de sodiu
în complexul coloidal şi prezenţei în sol a carbonaţilor şi bicarbonaţilor.
Soloneţurile sunt soluri slab productive sau neproductive cu valori ale pH-ului între 8,5 –
10. Prin amendarea solurilor bazice se urmăreşte atât înlocuirea ionilor de sodiu din complexul
coloidal cu ioni de calciu, cât şi neutralizarea ionilor carbonatici în exces.
Cele mai uzuale amendamente pentru coborârea pH-ului sunt:
- gipsul (CaSO42H2O);
- fosfogipsul (reziduu industrial cu un conţinut de gips de 70 – 80%)
Amendamentele se pot administra pe întreaga suprafaţă sau numai la groapa de plantare,
fară a depăşi doze mai mari de 15 t/ha.
Formula de calcul pentru doza de amendament gipsifer îmbracă următoarea formă:
10 ⋅ m〈 (Na - 0,1 ⋅ T) + (C - 1)〉
D=
Kn

unde: D – doza de amendament gopsifer, în kg;

m – masa de sol care se amendează;
Na – conţinutul în sodiu schimbabil din sol, în me/100g;
0,1 – proporţia de sodoi inactive;
C – conţinutul de ioni carbonatici şi bicarbonatici, în extras apos, în me/100g sol;
10 – factor de transformare din me/100g în me/kg;
Kn- capacitatea de neuralizare a amendametului, egală cu 11630 me/kg în cazul gipsului
şi cu cca. 9000 me/kg în cazul fosfogipsului.

4. Spălarea solurilor

64
 Pentru îndepărtarea din sol şi de pe suprafaţa acestuia unor substanţe nocive se execută o
spălare cu ajutorul curenţilor de apă.
Această operaţie se execută pe terenurile sărăturate cu soluri salinizate, salice, alcalizate,
pe terenurile poluate cu soluri otrăvite cu diferite noxe.
Lucrarea presupune aspersiuni sau inundaţii repetate, pe suprafeţe limitate, delimitate
prin diguleţe de pământ.
Cantitatea care se administrază pe unitatea de suprafaţă se numeşte normă de spălare, şi
se aplică în 2 – 6 reprize, cu intervale de circa 3 zile între ele.

Volumul de apă administrat la o repriză se numeşte normă parţială şi se determină cu

relaţia:
Np=100·h·da·C, unde:
Np – norma parţială de apă, în m3/ha;
h – adâncimea de spălare, în metri;
da – densitatea aparentă a solului, în t/m3;
C – capacitatea în camp a solului, în
procente de masă.
Pentru spălarea eficientă a solurilor solonceacate şi a solonceacurilor, apei i se adaugă o
cantitate de sare de aproxomativ 0,5g/l, iar pentru a împiedica soloneţizarea se administrează
solului o doză minimă de gunoi de grajd de 5t/ha şi amendament gipsifer 1t/ha.

65
IMPĂDURIREA TERENURILOR DEGRADATE

1. Particularităţi şi felul lucrărilor de împădurire

Activitatea de impădurire a terenurilor degradate se desfăşoară, de regulă, în condiţii

grele sau foarte grele, caracterizată prin lipsa sau insuficenţa solurilor, prin instabilitatea
terenurilor, prin exces de apă sau de săruri şi prin alte condiţii improprii creşterii şi dezvoltării
plantelor.
Aceste condiţii impun lucrărilor de împădurire o serie de particularităţi şi anume:
- necesitatea cunoaşterii in detaliu a condiţiilor staţionale;
- acordarea unei atenţii deosebite la alegerea speciilor de folosit şi la gruparea
acestora în formule şi scheme de împădurire;
- folosirea unui material săditor de cea mai bună calitate;
- adoptarea unor tehnologii caracteristice de lucru neutilizate, de regulă, pe
terenurile forestiere normale;
- asigurarea unei desăvârşiri tehnice sub toate raporturile şi în toate etapele,
începând cu scosul puieţilor din pepiniere şi terminând cu lucrările de întreţinere a
culturilor.
Împădurirea terenurilor degradate poate fi integral sau parţială, iar culturile forestiere
create imbracă mai multe forme şi anume culture massive, perdele forestiere de protecţie, garduri
vii şi aliniamente forestiere.
Culturile massive sunt culture realizate în urma împăduririi integrale effectuate pe
terenurile degradate incluse în fondul forestier. Acestea au in compoziţie diverse specii de arbori
şi arbuşti şi li se atribuie un rol deosebit de protecţie, fie un rol de protecţie şi producţie.
Perdelele forestiere sunt culture în benzi rezultate în urma unor împăduriri perţiale,
aceste benzi fiind formate din cel puţin trei rânduri de arbori sau arbori şi arbuşti şi o lăţime
minimă de 5 metri. Aceste lucrări de pot realiza pe versanţii erodabili, în jurul acumulărilor de
apă, pe terenurile nisipoase şi pe terenurile inundabile.

66
 Gardurile vii sunt culture în benzi cu lăţimea de 1-2 m, formate din 2- 4 rânduri de
arbuşti şi arbori care se pretează la tuns. Aceste culturi sunt scunde şi se instalează între culturile
agricole de pe versanţi, în partea amonte a drumurilor de exploatare care merg în lungul
versanţilor şi pe conturul perimetrelor de ameliorare.
Aliniamentele sunt culturi forestiere formate din 1-2 rânduri de arbori, care se instalează
în lungul cursurilor de apă, ce mărginesc perimetrele de ameliorare, al drumurilor şi a canalelelor
de desecare.
Cele mai importante culturi sunt perdelele forestiere de protecţie şi sunt de mai multe
feluri şi anume: perdele antieroziunale de versant, perdele de protecţie a acumulărilor de apă,
perdele forestiere de protecţie a nisipurilor sau perdele forestiere de protecţie a digurilor.

2. Specii, formule şi scheme de amestec pentru împădurirea terenurilor

degradate

Alegerea speciilor de folosit trebuie facut cu mare grijă pentru a putea asigura succesul
activităţii de impădurire, iar indreptarea atenţiei trebuie să se facă spre acele specii modeste, cu
exigenţe reduse şi cu mare amplitudine ecologică.
În principiu la alegerea speciilor de folosit la împădurirea terenurilor degradate se şine
cont de trei criterii şi anume:
- condiţiile staţionale din terenurile respective;
- cerinţele ecologice ale speciilor;
- rolul funcţional al culturilor nou infiinţate.
Cele mai uzuale specii de arbori şi arbuşti folosite în present la împădurirea terenurilor
degradatedin ţara noastră sunt: pinul comun, pinul negru, salcâmul, aninul alb, mojdreanul,
sălcioara, cătina albă, lemnul câinesc, etc
Din punct de vedere ameliorativ şi protectiv cele mai bune culturi sunt culturile de
amestec, alegând mai multe specii şi grupându-le în formule şi scheme de amestec.
Formulele de împădurire de stabilesc în raport cu speciile folosite şi condiţiile de lucru,
fiind preferate culturile cu un procent ridicat de arbuşti.

67
 Amestecul poate fi intim sau grupat sub formă de buchete sau benzi, abând diferite
mărimi în funcţie de condiţiile de lucru. De regulă buchetele au mărimi cuprinse între 10-25 m2
şi 50- 100 m2, iar benzile formate dintr-un număr de rânduri care se înscrie între mai puţin de 5 şi
peste 10 rânduri.
Dispunerea puieţilor se face diferit, în funcţie de forma culturii, astfel la culturile massive
puieţii se pot dispune atât dezordonat cât şi sub formă de rânduri aliniate. În cazul perdelelor,
gardurilor vii şi aliniamentelor dispunerea este ordonată, schemele având un character geometric.
Distanţele dintre puieţi şi implicit desimea culturilor variază în funcţie de speciile
folosite, de condiţiile de lucru şi de forma culturilor create.
În raport cu forma culturilor forestiere, distanţele de lucru au următoarele valori uyuale:
- la culturile masive 1x1 m – 2,5 – 2 m;
- la perdelele forestiere 1,5x1 m – 4,0x2,0 m;
- la garduri vii 0,50 x 0,50 m;
- la aliniamente 5m sau 2,5 x 5,0 m
De regulă la împăduririle massive se lucrează cu distanţe de 2x1 m – 1,5x1 m, ceea ce
insemnă o desime de 5000 – 6700 puieţi/ha, dar in funcţie de condiţiile existente se poate merge
dana la o desime de 11000 puieţi/ha.

3. Tehnica instalării culturilor forestiere pe terenuri degradate

Instalarea culturilor forestiere se poate realize după trei metode cunoscute în silvotehnică
şi anume:
- plantarea;
- butăşirea;
- însămânţarea
Plantarea reprezintă metoda de bază care se foloseşte la împădurirea terenurilor
degradate, iar acest fapt se datorează condiţiilor grele de lucru. Metoda foloseşte puieţi obişnuiţi
obţinuţi în pepinieră, puieţi naturali recoltaţi din seminţişuri natural, sau puieţi crescuţi în
recipient de plastic sau mai ales pungi de nylon.

68
 Metoda plantării cunoaşte mai multe procedee de lucru, aceasta putând fi realizată în
gropi cu diferite mărimi, în despicătură şi în cordon. Ceam mai largă utilizare o are procedeul de
plantare în gropi de diferite mărimi, executate manul sau mecanizat.
Plantarea în gropi se poate face în gropi obişnuite de 30x30x30 cm sau 40x40x30 cm şi în
gropi mari de 50x50x40 cm sau 60x60x50 cm.
Butăşirea este o metodă secundară de împădurire, care poate fi utitlizată cu success în
cndiţii de umiditate ridicată, cand se lucrează cu specii care butăşesc uşor, cum sunt răchitele,
salcia albă, plopii negrii, catina roşie, etc. Metoda foloseşte butaşi obişnuiţi de 15-30 cm lungime
sau sade cu lungimea de 1,50 – 2 m.
Însămânţarea constituie, de asemenea, o metodă secundară de impădurire cu o utilizare
limitată. Metoda se utilizează uneori în condiţii relative bune, folosind ghindă preîncolţită.
Însămânţarea se realizează primăvara devreme, seminţele fiind introduce în cuiburi simple, în
cuiburi grupate, în rigole sau prin împrăştiere pe vretre, pe tăblii sau pe întreaga suprafaţă.
Tot în legătură cu tehnica instalării culturilor forestiere, pe versanţii însoriţi din zona de
câmpie şi de deal, puieţii de foioase, în special cei de salcâm şi arbuştii se recepează pentru a
împiedica transpiraţia puternică. Pentru reducerea pierderii apei prin evaporaţie direct, gropile de
plantare se mulcesc cu material locale, iarbă, ramuri, chiar şi lespezi de piatră.

69
 BIBLIOGRAFIE
1. Abrudan I.V., 1997: Împăduriri. Ed. Univ. Transilvania, Braşov, ISBN 973-635-688-4,
200p.
2. Chiriţă C.D., 1953: Pedologie generală şi forestieră. Ed. Agrosilvică de stat. Bucureşti.
3. Chiriţă C.D., 1955: Pedologie generală. Ed. Agrosilvică. Bucureşti.
4. Chiriţă C.D., 1955: Stejărete de protecţie a solului în contra înmlăştinării. Rev. Păd., nr.
11/1955.
5. Chiriţă C.D., 1962: Indicii de umiditate ai solului.Acad. Rom., St. şi cercet. biol., seria
Biol. veg., Vol. XIV, nr. 3.
6. Chiriţă C.D., V. Tufescu, Al. Beldie, G. Ceuca, P. Haring, V. Stănescu, G. Toma, Aurora
Tomescu, 1964: Fundamentele naturalistice şi metodologice de tipoogie ale cartării
staţionale forestiere. Ed. Acad. Române, Bucureşti.
7. Chiriţă C.D., I. Vlad, C. Păunescu, N. Pătrăşcoiu, C. Roşu, I. Iancu, 1977: Soluri şi
staţiuni forestiere. Ed. Acad. Române, Bucureşti.
8. Chisăliţă I., 2001: Cercetări privind stabilizarea haldelor de steril de la Moldova Nouă
cu ajutorul vegetaţiei forestiere şi influenţa acesteia asupra mediului. Teză de doctorat.
Univ. Transilvania, Braşov
9. Chisăliţă I., 2000: Creşterea şi dezvoltarea plantelor forestiere pe haldele de steril de la
Moldova Nouă. În: Bul. Sesiunii Şt.: “Pădurea Românească la cumpăna mileniilor”.
Univ. Transilvania, Braşov.
10. Chisăliţă I., 2000: Nevoia de apă a plantaţiilor de pe haldele de steril la Moldova Nouă.
Univ. Transilvania, Braşov.
11. Ciortuz I., 1981: Amelioraţii silvice. Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti.
12. Ciortuz I.,Păcurar V.D. 2003: Amelioraţii silvice. Ed. Lux Libris., Braşov
13. Doniţă N., Fl. Borlea, D. Turcu, 2006: Cultura Pădurilor (Silvicultura în sens restrâns).
Ed. Eurobit, Timişoara.
14. Dorst I., 1965, La nature dé- naturé, Editura Delachaouxet Niestlé, Paris.
15. Drăcea M., 1938, Consideraţiuni asupra domeniului forestier al României.
„Bucovina”,Bucureşti
16. Dumitriu - Tătăranu I., ş.a., 1980, Stabilirea capacităţii filtrante a pădurii faţă de noxe
din atmosferă şi măsuri de gospodărire a pădurii afectate, Manusctris, I.C.A.S.
Bucureşti.
17. Enescu Val., D. Cherecheş, C. Bândiu, 1997: Conservarea biodiversităţii şi a resurselor
genetice forestiere. Ed. Agris, Bucureşti.
18. Florescu I., 1981: Silvicultura. Ed. Didactică şi Pedagog., Bucureşti.
19. Florescu G., I.V. Abrudan, 2002: Împăduriri. Lucrări practice. Seminţe. Pepiniere.
Tipografia Univ. Transilvania, Braşov, 130p.

70
20. Gașpar R., Abagiu, P., 1974: Cercetari privind rolul vegetatiei forestiere în reducerea
scurgerii de suprafata în cazul ploilor de lunga durata. Redactia Rev. Agr. Bucuresti
21. Giurgiu V., 1982: Pădurea şi viitorul. Ed. Ceres, Bucureşti.
22. Giurgiu V., Clinciu I.,2006, Pădurea şi regimul apelor,2006, Ed. Academiei Române,
Bucureşti,
23. Grigore M, I Ianoş, 1987, Geografia României III Ed Academiei RSR, Bucureşti
24. Grigore M, Colecţia, 1981, Munţii Noştri - SEMENIC, Ed Sport-Turism, Bucureşti,
25. Haralamb At., 1967: Cultura speciilor forestiere.Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
26. Iancu I., Viorica Iancu, N. Pătrăşcoiu, Cornelia Niţu, V. Mehedinţi, 1996: Mica
enciclopedie a pădurii. Ed. II-a, Tip. FED, Bucureşti.
27. Hâncu S., 1971: Regularizarea albiilor râurilor mici. Ed. Ceres, Bucureşti.
28. Hernea Cornelia, 2009: Impăduriri, Ed. Eurobit, Timişoara
29. Lăzăreanu A., 2004: Tehnica lucrărilor de îngrijire în pepiniere şi plantaţii forestiere.
30. Lăzureanu A., 2002: Agrotehnică şi Herbologie. Ed. Agroprint, Timişoara.
31. Negruţiu F., I.V. Abrudan, 2003: Împăduriri. Culturi silvice de interes cinegetic. Ed.
Univ. Transilvania, Braşov, ISBN 973-635-168-8, 190p.
32. Negruţiu F., I.V., Abrudan, 2005: Calitatea puieţilor şi desimea de instalare a culturilor
forestiere. In: Forestry and sustainable development, Ed. Univ. Transilvania, Braşov,
ISBN 973-635-622-1, pg. 105-110.
33. Smejkal Geza, 1982: Pădurea şi poluarea industrială. Ed. Ceres, Bucureşti.
34. Ştefan V., 1981: Îmbunătăţiri funciare. Ed. Did. şi Pedagog., Bucureşti.
35. Ştefănescu P., 1958: Câteva observaţii privind lucrările de împădurire în terenuri
înmlăştinate din raza Ocolului silvic Tg. Mureş. Rev. Păd., nr. 7/1958.
36. Târziu D., N., Doniţă, 2005: Fundamente ecologice pentru stabilirea compoziţiei optime
a arboretelor. În “Compoziţii optime pentru pădurile României”. Ed. Ceres, Bucureşti.
37. Traci C., E. Costin, 1965: Culturi forestiere de protecţie pe terenurile degradate din
Rep. Socialistă România. C.D.F. , Bucureşti.
38. Traci C., E. Costin, 1966: Terenurile degradate şi valorificarea lor pe cale forestieră.
Ed. Agro-Silvică, Bucureşti.
39. Traci C., 1985: Împădurirea terenurilor degradate. Ed. Ceres, Bucureşti.
40. Traci C., 1987: Împădurirea terenurilor degradate, mijloc eficient pentru reconstrucţia
ecologică a terenurilor degardate antropic. În “Pădurea şi poporul român”, Fil. Acad.
Române, Cluj – Napoca.
41. Urechiatu Melania, Rodica Ungureanu, 2002: Proiect: “Reconstrucţie ecologică
forestieră pe terenuri degradate preluate din sectorul agricol, în baza H.G. nr.
357/15.04.2002, constituite în perimetrele de ameliorare Adea-Mişca şi Somş ”. ACER,
S.R.L. contract nr. 9066/2002. Turnu Severin.

71