Diviziunea celulara

Ciclul de viaţă al unei celule cuprinde două parţi:

1. INTERFAZA si 2. DIVIZIUNEA CELULARĂ.

1. Interfaza este procesul care are loc înainte de fiecare diviziune si în care se realizează dublarea cantităţii de ADN,
ARN și proteine.

Ea are mai multe stadii, în care au loc sinteze complexe si procese de dublare a conţinutului celulei. La începutul
interfazei are loc un proces special, numit replicare semiconservativă (din limba latină: replicare=a repeta; semi-
jumătate; conservatio= păstrare, menţinere) a moleculei de ADN.

Aceasta decurge în două faze: cele doua catene ale moleculei de ADN se separă în urma ruperii puntilor de hidrogen
si fiecare catenă are capacitatea de a-și forma o nouă catenă, complementară, astfel că dintr-o moleculă de ADN
rezulta două molecule de ADN identice.
După replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care duc la dublarea proteinelor cromozomiale, rezultând
cromozomi-fii sau cromatide surori.

Diviziunea celulara este procesul biologic prin care se formeaza doua sau mai multe celule-fiice dintr-o celulă-
mamă. Momentul declanșării diviziunilor este determinat de anumiţi factori: temperatură, hrană, substanţe
activatoare, starea de sănătate a celulelor.

Diviziunea amitotică sau directă este întâlnită mai ales la procariote. Acest fel de diviziune se poate realiza în două
feluri, cand celula-mamă este împărţită in dous părţi egale printr-un perete, rezultând două celule-fiice identice sau
când celula-mamă sc alungeste, se gatuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subţiază până când se rupe, rezultând
două celule fiice.
Diviziunea cariochinetică sau indirectă

-este specifică eucariotelor.

Dupa particularităţile de desfășurare și celulele care rezultă în urma diviziunii, se cunosc două feluri de cariochineze:
mitoza pentru celulele somatice și meioza , prin care, în final, rezultă gameţi.
 2. 1. Diviziunea mitotică este specifică celulelor somatice care intră în constituția corpului organismelor.

Diviziunea nucleului are loc în 4 faze: profaza, metafaza, anafaza și telofaza.

In profază au loc mai multe procese: dispar membrana nucleară și nucleonii; cromozomii se spiralizează, se îngroașă, se condensează,;
cromozomii condensaţi sunt structure superordonate; cromozomii apar clivaţi (despicaţi) în două cromatide surori unite prin centromer
și apare fusul de diviziune.

Metafaza este procesul în care cromozomii dicromatici se dispun în placă ecuatorială, fiind spiralizaţi la maxim, și se prind prin
centromer de fusul de diviziune.

Anafaza e o altă etapă a mitozei in care: cromozomii-fii (cromatide-surori) se desprind unii de alţii, devin independenţi
(monocromatici) și migrează spre polii celulei; la poli, cromozomii formează două grupe simetrice.

În telofază se formează doi nuclei-fii, cromozomii se despiralizează treptat, se alungesc, revenindu-se la reţeaua cromatică, se refac
învelişul nuclear și nucleolii și dispare fusul de diviziune.

Factorii care influenţează mitoza: căldura și unele substanţe chimice stimulatoare activează ritmul meiozei; lumina, radiaţiile, frigul și
unele substanţe chimice inhibatoare blochează sinteza de ADN.
2.2. Diviziunea meiotică constă în două diviziuni succesive: meioza I – reductionala si meioza II –ecvaţională.

Meioza I are la fel ca si la diviziunea mitotică, 4 etape.

Profaza I este foarte lungă, decurge în câteva zile şi are loc in mai multe etape: cromozomii omologi bicromatici
(cromatidele-surori) se așează într-o tetradă cromozomială (formată din perechile de cromozomi materni si paterni
clivaţi). Tot acum are loc fenomenul de crossing-over (schimb reciproc între segmente intre cromozomii omologi
perechi).

Metafaza I este etapa în care cromozomii omologi (tetrada) se dispun in placa ecuatorială, fiind prinşi de fusul de
diviziune prin centromere.

Urmează anafaza I in care se separă cromozomii întregi (bicromatici, paterni sau materni) si inaintează spre poli.

Ultima etapă este telofaza I unde în jurul cromozomilor ajunşi la poli se formează noi membrane nucleare, se
conturează cei doi nuclei-fii cu n cromozomi, fiecare fiind bicromatici. Tot în această fază are loc fragmentarea
citoplasmei, prin care se formează două celule noi haploide n.
După o scurtă perioadă de repaus, numită interchineză, in care nu are loc replicarea ADN, incepe meioza II. Şi
această are tot 4 etape.

Profaza meiozei II este de scurtă durată. Cromozomii dicromatici sau cromatidele surori nu mai suferă o despicare
(clivaj) longitudinală.

În metafaza II cromozomii se așează în placa ecuatorială, fiind prinși de fusul de diviziune prin centromere.
Urmează un alt proces, numit anafaza II. Aici din fiecare cromozom bicromatic înaintează spre poli cate o
cromatidă-soră. Ultima etapă a meiozei II este telofaza II, unde in jurul cromatidelor sosite la poli se formează
membrane nucleare, respectiv nuclei noi haploizi.

Apoi are loc fragmentarea citoplasmei, în urma căreia rezultă patru celule haploide.