Trauma: repere teoretice.

Ce este o traumă psihică?


un eveniment, care limitează pe neaşteptate
capacitatea persoanei de a-şi asigura un
sentiment minimal de siguranță și integritate.
Trauma este însoțită de o frică și neajutorare
copleșitoare.

un eveniment, care pune la încercare atât
mecanismele de adaptare psihice cât și cele
biologice ale unei persoane și care „nu poate fi
compensat prin susținerea unei alte persoane
care ar putea înlocui incapacitatea acestui om,
respectiv organism”.
(Streek-Fischer und van der Kolk 2000)
Clasificarea (WHO 1994):

un eveniment, când o persoană trăieşte o
situaţie de frică şi oroare, ce include punerea
în pericol a integrităţii fizice proprii sau a unei
alte persoane. Este caracterizat de o anxietate
debordantă (sentiment de disperare), de
senzaţia de neputinţă (nici o posibilitate de
scăpare) şi paralizare (nici o posibilitate de
atac).

• Trauma psihică poate fi trăită, poţi fi martorul

unei situaţii traumatizante sau ţi se poate
povesti despre o astfel de situaţie.
 Trauma la copii şi tineri

„Traumele reprezintă evenimente de scurtă

sau de lungă durată sau întâmplări de o
amenințare extraordinară, de o amploare
catastrofală care ar putea provoca aproape la
fiecare o disperare profundă“.
ICD 10 (1991)
• Noțiunea de stres și traumă sunt legate una
de alta. În limbajul popular, se face însă o
deosebire clară între traumă și stres.
• Trauma este înțeleasă mai degrabă ca o rană
sufletească, în timp ce stresul este o
manifestare de fiecare zi.
• Fiecare individ ajunge la un moment dat să
intre sub imperiul stresului și să-i facă față. Pe
când trauma ia mai degrabă conotație de
suferință și boală.
 Trauma la copii şi tineri

• Trauma Tip 1: o trăire

traumatică unică (se mai
numește trauma de șoc și, de
obicei, ea este amintiăa
detaliat, făcând abstracție de
distorsiunile perceptive
 Cele mai acute diagnoze conform ICD-10

• Reacţii de stres acute

• Tulburări de stres posttraumatic

• Tulburări de adaptare
 CLASIFICAREA TRAUMELOR

Traume provocate de oameni

• Abuzuri sexuale și fizice în copilărie
• Neglijare
• Violență criminală și violență în familie
• Viol
• Experienţe de război și evadare
• Experienţe de violență civilă (luare de
ostatici,
răpire)
• Tortură și arest din motive politice
Catastrofe, traume profesionale și traume provocate de
accidente
• catastrofe naturale și catastrofe tehnice
• traume profesionale (militari, polițiști, pompieri)
• accidente de muncă și de circulație
Evenimentele traumatice sunt trăite dar nu sunt
interiorizate.
Acțiunea traumelor provocate de oameni este mai de
durată și mai dramatică, deoarece este lezat nivelul
relațional (siguranță prin relaţii interumane) și
încrederea fundamentală.
 Reacţii de stres acute
• Drept urmare a unui eveniment critic din viață și nu este
obligatoriu să fie o legătură directă cu evenimentul în
sine. Unii oameni reacționează la un eveniment printr-o
tulburare, în timp ce alții reacționează diferit la același
eveniment.

• Printre astfel de evenimente se pot număra: amenințarea

propriei persoane sau a unei alte persoane, o modificare
a poziției sociale sau a cercului de cunoscuţi (ex. Brand).

• Riscul de a dezvolta o tulburare se mărește în cazul când

concomitent este prezentă o epuizare fizică sau o
afecțiune organică. Concomitent un rol important îl joacă
vulnerabilitatea individuală și strategiile de adaptare ce
stau la dispoziție. Nu toți oamenii care trec printr-o
situație de stres dezvoltă drept urmare o simptomatică
corespunzătoare.
• Simptomele sunt foarte diferite. De regulă: senzație
de paralizare, limitarea conştientizării, atenție
scăzută, incapacitatea de a prelucra stimulente,
dezorientare, tahicardie, transpirație, comportament
retras, stare de neliniște până la hiperactivitate.
Amnezie parțială sau totală.

• Simptomele apar imediat sau în decurs de câteva

minute și dispar în decurs de câteva ore până la
maximal 3 zile.
 Tulburări de stres posttraumatic
• Apar drept o reacție întârziată sau prelungită la un
eveniment stresant sau la o amenințare de mărimi
catastrofale ce ar provoca la majoritatea oamenilor o
disperare profundă.

• Ex.: fenomene naturale, catastrofe provocate de oameni,

atacuri, accidente grave, martor a unei morți violente,
victimă sau martor a unei torturări, sau alte experienţe
umilitoare, dureroase.

• Trăsături tipice: trăirea repetată a unei traume în amintiri

(amintiri reverberante, retrospective) sau în vise,
sentimentul de paralizie sau apatie, indiferență față de
alți oameni, indiferență vis-a-vis de mediu, anhedonie
(insensibilitate sexuală), evitarea activităților și situațiilor
care trezesc amintiri.
• Reacție: rareori izbucniri acute dinamice, mai
frecvent stare de supraexcitare vegetativă cu mărirea
vigilenței, nervozitate și perturbări de somn. Frica,
abuzul de substanţe și depresiile sunt deseori
asociate cu tulburările posttraumatice.
• Durata: drept consecință a unei traume tulburările
pot apărea cu o latență ce poate dura săptămâni
până la luni (totuși rareori mai mult de 6 luni).
• Tratament în majoritatea cazurilor. Rar: derulare
cronică  tulburări persistente de personalitate
 Tulburări de adaptare
• Stări de suferință subiectivă și afectare emoțională în
cadrul unui proces de adaptare după un eveniment
stresant din viață sau în cazul existenței unei afecțiuni
grave fizice, sau fiind ameninţat de o afecţiune gravă
fizică

• Simptomele sunt foarte diferite: simptome depresive,

frică, grijă, sentiment de a nu mai face față, restricționare
a activității zilnice. La tineri: tulburări ale
comportamentului social - comportament agresiv și
antisocial. La copii: fenomene regresive cum ar fi
enurezisul, limbajul bebelușilor, suptul degetului. Nici un
simptom în mod independent nu întruneşte întreaga
paletă simptomatică.

• Apariţie: În decurs de o lună după evenimentul stresant

sau a schimbării în viață. Simptomele durează de obicei
nu mai mult de 6 luni, cu excepţia reacțiilor depresive de
Tulburări complexe de stres posttraumatic
(Hermann 2003)

Tabloul clinic depășește simptomele clasice ale

tulburărilor posttraumatice clasice.
• Reglare afectivă şi impulsivă perturbată:
delimitare redusă a exprimării sentimentelor,
iritabilitate rapidă în relaţiile interpersonale,
furie şi mânie, tendinţe autodestructive,
tendinţă mărită de suicid.

Tendințe disociative: tulburări persistente de
atenție și recesiunea (diminuarea) psihogenă
repetată de conștientizare, amnezii frecvente

Tulburări somatice și boli fizice: tulburări
digestive, dureri cronice, simptome
cardiopulmonare, simptome de conversie,
tulburări sexuale.

Sentiment de identitate lezat: convingerea că
are o viaţă defectă, sentimente de vinovăţie şi
rușine.

Tulburări interpersonale: percepere tulburată
a agresorului până la idealizare, fantezii
excesive de răzbunare, incapacitate de
interacţiuni de parteneriat egale.

Tulburări relaţionale caracterizate de

Îngrijirea redusă a propriei persoane tendinţă
de revictimizare: comportament de risc
excesiv manifestând acelaşi pericol de
traumatizare, tendinţă posibilă de a face
victime sau comportament de victimă


Pierderea generală a sensului: pierderea
orientărilor şi convingerilor anterioare de
stabilizare a personalităţii.
 TRAUMA RELAŢIONALĂ ŞI DE DEZVOLTARE


Cu cât mai tânără este persoana afectată
în momentul traumatizant, cu atât mai
evidente sunt urmările.

Dacă sentimentele şi senzaţiile nu sunt
calmate de către o persoană de legătură
→ creierul nematurizat este inundat de
hormonii stresului.
• Tulburările post traumatice complexe sunt
mereu şi tulburări relaţionale!
• Distrugerea încrederii fundamentale vis-a-
IMPACTUL TRAUMELOR RELAŢIONALE
(Van der Kolk 2009)

Expunerea

Expunerea
frecventă sau
cronică la
• Atribuţii şi aşteptări modificate
persistente

Auto-atribuiri negative

Neîncrederea vis-a-vis de
persoana de referinţă
protectoare

Pierderea aşteptărilor de a fi
protejat de cineva (oameni,
instituţii)
 Problemetica diagnosticării traumelor la copii şi
adolescenţi

• Tulburările post-traumatice nu reprezintă diagnoza

cea mai frecventă la copiii cu traumatizări cronice.
• Diagnozele „comorbide” sunt frecvente.
• Nici una dintre acestea nu întruneşte întreaga
paletă de probleme a copiilor traumatizaţi
• Propunere: Traumă de dezvoltare
Nach van der Kolk, 2009
 DEOSEBIRE COPII/MATURI

Copiii îndeplinesc rareori criteriile formale ale tulburării de stres post-
traumatic PTSD

Modificarea simptomaticii mai rapidă şi mai puternică

Simptomatica intruzivă mai ascuns

Se remarcă apariţia simptomelor în dependenţă de starea de dezvoltare

Copilul şi tânărul necesită tratament când este afectată viaţa de zi cu zi

• Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) la copii


Retragere, frică, neîncredere

Agresiune, comportament antisocial

Irascibilitate, suprasensibilitate

Tulburări de concentraţie, tulburări de somn, coşmaruri, tulburări de
învăţare şi performanţă

Tulburări psihosomatice de toate tipurile

Comportament autodestructiv
Tulburarea de stres post-traumatic la
tineri

Evaziune şi auto-tratament prin:

Alcool și probleme cu drogurile

Tentative suicidale

Infracţiuni sexuale

Tulburări sociale de adaptare

Frică şi depresie

Disociere – mecanism de autoprotecţie înainte
de „a deveni nebun“, pericol de tulburări de
identitate şi personalitate
 Trauma: tulburări ulterioare
• Diagnostic diferenţial: ADHS, depresie, tulburări
de comportament social, autism
• Important: examinarea detaliată pentru
tratament optimal
• În cadrul procesului de diagnosticare de acordat
atenţie fenomenelor de transfer şi contra-transfer
 Suicidalitate la copii şi tineri
• Suicidul drept o încercare de soluţionare
• Suicidul drept strigăt de ajutor
• Suicid neintenţionat (experimentare)

Paşii întreprinşi de îngrijitor:

• Cum recunosc aceasta?
• Cum vorbesc despre aceasta?
• Cum tratez?
• Cum recunosc factorii protectori şi cum îi
dezvolt?
 Paşi întreprinşi cu persoanele care au suportat
crize suicidale

• Doliul celor rămaşi (4 etape de doliu)

• De făcut ordine şi de stabilizat
• De căutat sisteme de susţinere – reţea de
susţinători
• La copii şi tineri doliul se manifestă altfel
• Valiza de urgenţă – Alianţă de lucru
 Doliul la copii şi tineri
• La copii: Frica de a muri, frica separare, frica
de pierdere, frică de pedeapsă, reprimare
activă, exuberanţă exagerată, dorinţa de
normalitate, dorinţa de reuniune, întrebări
existenţiale, probleme concrete, mânie şi
agresivitate, sentiment de vină, fantezii de
intervenţii, căutarea vinovatului, tendinţe de
idealizare, dependent de mecanisme de
apărare şi conceptul morţii.

• La tineri: Retragere, izolare, neatenţie,

tulburări psiho-somatice, gânduri suicidare,
dependenţă.
• Reacţii ascunse de doliu: eşec şcolar,
comportament delincvent, boli depresive,
tulburări anxioase, tulburări obsesiv
compulsive, dependenţă, suicidalitate

Risc mărit pentru urmări de lungă durată și

derulare patologică:
Circumstanţe traumatice, relaţie ambivalentă,
conflictuală sau dependentă; reacţia celor din
jur, urmările evenimentului, pierdere înainte de
vârsta de 5 ani, adolescenţă.
INTERVENŢII ŞI RECOMANDĂRI:

- Intervenţie rapidă
- Includerea persoanelor de referinţă
- Confruntarea cu situaţia
- Promovarea comunicării deschise
- De vorbit despre sentimente
- De discutat despre actualitatea schimbată
- De discutat despre schimbările fizice la
bolnavi
- De menţinut pe cât de mult posibil rutina
cotidiană
- De discutat şi de evitat alte situaţii de
despărţire
VĂ MULȚUMESC

