MESTEACANUL

De Pica Brandon Paun

Mesteacanul-caracteristici
• Mesteacănul e numele copacilor din
genul Betula, în familia Betulacee, înrudit cu
familia fagului/stejarului, Fagaceae. Aceștia
sunt în general copaci sau arbuști de talie mică
spre medie, cu o coajă albă caracteristică.
• Denumirea mesteacănului vine din
latinul mastichinus. Denumirea științifică a
genului, Betula, este tot din limba latina.
Mesteacănul reprezintă sursa de hrană pentru
un număr mare de larve ale genului
Lepidoptera.
• Mesteacănul este considerat copac național
în Rusia, unde este celebrat în reprezentarea
unei zeițe, și serbat în timpul Săptămânii Verzi
de la începutul lui Iunie.
• Mesteacănul aparține:
• Regnului Plantae
• Încrengăturii Magnoliophyta
• Clasa Magnoliopsida
• Ordinului Fagales
• Familiei Betulaceae
• Genului Betula
Areal de raspandire.
• Mesteacanul il putem intalni in toata
Europa in Asia de Nord, Nord-Est si in
centru, in zona Chinei si in partea de nord
si centru a Americii de Nord exceptand
Groelanda.
Organizarea acestuia
• Coaja tuturor soiurilor de mesteacăn prezintă aceeași caracteristică: este marcată de dungi fine, orizontale, iar coaja
este subțire, de consistența unei hârtii fine, și se rupe în fâșii în mod natural. Coaja conține multe rășini și are un
pigment care dă numele diverselor soiuri de mesteacăn: roșu, alb, negru și galben. Mugurii apar primăvara devreme
și cresc până la începutul verii. Toți mugurii frunzelor cresc lateral; nu există mugure terminal. Lemnul tuturor
speciilor de mesteacăn este fin, cu granulație mică, cu textură mătăsoasă și care poate fi șlefuit fin. Ca lemn de ars,
valoarea sa este dintre cele mai bune.
• Frunzele variază de la un soi la altul, dar puțin. Acestea sunt alternante, dințate, cu vinișoare ca o pană, cu codiță.
Apar în perechi, dar nodul de inserție al pețiolului frunzelor formează mici tulpinițe laterale, care se vor transforma
în crengi.
• Florile sunt monoice (flori femele și flori mascule, separat), deschizându-se în același timp sau cu puțin timp înainte
de apariția frunzelor, și sunt formate din grupe de câte trei flori femele, amenți (mâțișori), prinse la baza mâțișorilor
masculi. Amenții purtători de stamine pot atârna sau nu. Aceștia sunt localizați la baza ultimelor frunze de anul
trecut sau la baza tulpinițelor formate anul trecut. Se formează în toamnă și stau peste iarnă, acoperiți de o coajă fină
dar rezistentă. Solzii amenților, la maturitate, sunt ovali, rotunjiți la capăt; către mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la
capăt maro închis
• Fiecare solz prezintă două bractee și trei flori sterile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un caliciu sesil,
membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu câte o celulă a samarei sau două
filamente, care se vor transforma în cele două aripioare ale fructului. Pistilul poate atârna sau fi erect,
solitar, prins de tulpinițele apărute în anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiți, cu trei lobi, de
culoare verde stins sau puțin roșietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acești solzi poartă
două sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcătuită dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral și are
două terminații; ovulul este solitar.
• Amenții pistilului, fertilizați, se numesc strobil și sunt alcătuiți din două mici semințe cu aripi,
îmbrăcate într-o coajă de protecție de culoare maro și cu consistență aproape lemnoasă. Semințele
cresc în interior. Cotiledoanele sunt plate și cărnoase. Toate speciile cresc ușor din semințe.
• Mesteacanul prezinta muguri glabri, de forma ovoid-conica, acoperiti de secretii vascoase si frunze
romboidal-triunghiulare. Sunt dispuse alternat, la unele specii pot fi dublu-serate. Este o specie
unisexuat monoica, avand florile mascule grupate in amenti. Semintele foarte usoare sunt transportate
de vant pe distante lungi. In tinerete, mestecenii au o crestere rapida si lastaresc abundent. Durata de
viata este de pana la 100 ani. Se planteaza ca arbori solitari sau in grupuri. Sunt intalniti in gradini si
parcuri, realizand contraste cu arborii mai inchisi la culoare.
Intrebuintari in medicina
• Proprietati diuretice
• Mesteacanul este o planta eficienta pentru eliminarea retentiei de lichide si pentru ameliorarea infectiilor
urinare dar si pentru tratarea reumatismului, durerilor artritice, guta. Preparatele cu scoarta de mesteacan ajuta
la ameliorarea durerilor musculare folosite pe cale externa sub forma de unguente, lotiuni sau ulei esential.
Remediile naturiste cu mesteacan au nevoie de recomandarile medicului fitoterapeut inainte de a fi utilizate.
• Proprietati terapeutice
• Mesteacanul este un arbore complet, astfel ca se pot folosi aproape tot de la el - frunzele, scoarta, mugurii,
seva si inclusiv lemnului acestuia care are proprietati antiseptice in scopuri curative. Frunzele de mesteacan
sunt astringente si se folosesc pentru proprietatile lor diuretice. Acestea reduc marimea pietrelor la rinichi si
ameliorează colicile nefritice, guta, reumatismul, fiind foarte eficiente si pentru retentia de lichide.
• In uz extern, infuzia din frunze de mesteacan sau din scoarta se adauga in apa de baie si ajuta la tratarea
bolilor cutanate precum: eczemele, rozaceea, herpesul, psoriazisul, acneea, furunculele, eritemele. Mugurii de
mesteacan sunt foarte eficienti pentru afectiunile ficatului si a vezicii biliare. Scoarta de mesteacan sub forma
de infuzie este extrem de eficienta in caz de gripa si febra intermitenta. Seva de mesteacan este un foarte bun
remediu diuretic.
• Utilizari externe ale mesteacanului
• Ajuta la slabit: este un remediu naturist eficient ce faciliteaza pierderea in greutate avand in vedere ca
mesteacanul are proprietati hipolipemiante si hipocolesterolemiante.
• Stimulent renal sau nefritic: mentine buna functionare a rinichilor, in acest sens fiind recomandate infuziile de
mesteacan, de 2-3 ori pe zi. Seva de mesteacan contine zaharuri si este un eficient remediu diuretic ce previne
formarea calculilor renali, dizolva nisipul si pietrele la rinichi. De asemenea, ajuta la tratarea infectiilor urinare
sau precum cistita, pielonefrita, dificultati de mictiune si altele.
• Febrifug: mesteacanul ajuta la scaderea febrei si tratarea infectiilor.
• Antibacterian: mesteacanul este foarte eficient pentru combaterea infectiilor din corp.
• Diuretic: stimuleaza functia renala, elimina lichidele din organism si trateaza afectiunile ce necesita eliminarea
lichidelor.
• Anti-inflamator: indeparteaza inflamatiile externe si interne cum sunt colita, gastrita, artrita, dermatita.
• Anti-gripal: datorita efectului sudorific ajuta la combaterea racelilor si a gripei. In acest sens, se foloseste o
infuzie din frunze de mesteacan cu frunze de tei si sucul de la o jumatate de lamaie.
• Anti-reumatic: mesteacanul ajuta la reducerea problemelor artritice, a articulatiilor inflamate si a durerilor
musculare cauzate de lovituri. Pentru aceste afectiuni se poate folosi infuzia din frunze sau cataplasme care se
aplica pe zona inflamata.
• Anti-spastic: ajuta la combaterea colicilor stomacale.
• Hipocolesterolemiant: scade nivelul de colesterol si faciliteaza normalizarea acestuia
Contraindicatii
• Contraindicatii legate de folosirea frunzelor sau a lemnului de mesteacan
• Preparatele si remediile cu mesteacan trebuie folosita doar la indicatiile unui medic
fitoterapeut. Mesteacanul nu este toxic si nici nu prezinta efecte adverse, insa nu
trebuie consumat de catre persoanele alergice la aspirina si nici de catre femeile
insarcinate si cele care alapteaza.
• Mesteacanul poate interactiona cu anumite medicamente si poate fi contraindicat
pentru persoanele cu anumite afectiuni medicale, cum ar fi alergiile la polen sau la
aspirina. De asemenea, este important sa se vorbeasca cu un medic inainte de a
utiliza orice supliment alimentar sau de a incepe un tratament cu mesteacan.
Legenda mesteacanului
• Cică Dumnezeu sfântul, pe când umbla pe pământ, a ajuns odată ostenit într-o pădure. Se lăsă jos sub un stejar să se
hodinească. Şi unde mi se porni un zvon în pădure şi un foşnet şi unde începură greieraşii să ţârâie şi păsărelele pe
ramuri să ciripească, de ţi-era mai mare dragul. Vezi că toate vietăţile codrului se bucurau că-l aveau pe Dumnezeu
printre ele, iar nu deasupra lor. Iepuraşii făceau tumbe ca să-l înveselească, căprioarele şi cerbii se zbenguiau ca să-l
bucure inima, iar fiarele se îmblânziseră şi nişte mieluşei păşteau alături de lupul cel nesăţios.
• Şi Dumnezeu sfântul, bucuros că-şi vede făpturile atât de voioase şi trăind în pace între ele, adormi în cântecele
păsărelelor.
• Se potoliră toate, ca să-l lase să se hodinească în pace. Dar copacii pădurii socotiră că ei nu l-au cinstit precum trebuie şi
precum făcură vietăţile celelalte, că şi ele au viaţă în ele şi porniră a se îmbrăca în hainele cele mai scumpe. Bradul
falnic şi mândru, fagii şi stejarii, toţi se luaseră la întrecere, care să fie mai mândru la port şi mai fudul. Făcură apoi un
zid de jur împrejurul locului unde hodinea Preasfântul, ca să nu s-apropie vreo făptură omenească şi să-l tulbure somnul.
• Pe când stăteau ei aşa drepţi, fără să le foşnească vântul, că se potolise şi el, vreo frunză, numai ce se văzu venind în
fugă un copac îmbrăcat ca vai de el. Venea, venea şi din ramurile lui stufoase picurau lacrimi cât pumnul care se
prelingeau peste coaja negricioasă a trunchiului lui voinic.
• Copacii din jurul Domnului îi făcură semn cu vârfurile lor să tacă, dar mesteacănul se jeluia amarnic zicând:
• Cum să nu plâng, sărac de mine, că voi v-aţi îmbrăcat toţi în straie de sărbătoare, ca să-l cinstiţi cum se
cuvine, numai eu, vai de capul meu, n-am altceva decât straiele astea ponosite pe mine!
• Degeaba îşi foşneau uşurel copacii ceilalţi frunzele, ca să-l facă să tacă, degeaba căutau cu ciudă
vietăţile pădurii la el; mesteacănul plângea şi se jelea.
• Dumnezeu, care se făcea că doarme, auzise jelania mesteacănului şi-l cuprinse mila de bietul copac,
care numai de dragul înfăptuitorului ar fi voit să fie şi el gătit ca ceilalţi.
• Deschise ochii, chemă pe mesteacăn lângă sine şi îi zise:
• Fiindcă te-am nedreptăţit şi nu te-am împodobit ca pe ceilalţi, te ursesc ca de azi înainte, cât o dăinui
pe pământ mesteacănul, să crească înalt şi falnic, iar lacrimile care ţi-au şiruit de pe ramuri şi s-au
prelins pe trunchiul tău, să se prefacă în coajă albă, care să sclipească ca argintul în bătaia soarelui.
• Cică de atunci, scoarţa mesteacănului în loc de negricioasă, precum era până în ziua aceea, s-a făcut
albă şi netedă cum e acum.