CEAIUL DE MESTEACAN

Mesteacanul face parte din familia Betulaceae,numit

Arborele Vietii ,este un arbore foios ,cu scoarta alba si neteda si
Frunze oval-triunghiulare,dintate,care rezista in cele mai grele
conditii de clima ,sol sau altitudine. Creste in zona de dealuri
joase si de campie,unde suporta foarte bine arsita si seceta,in
depresiunile adanci ,unde infrunta gerurile iernii,ori in zonele
montane abrupt,unde se agata de stanci si rezista vanturilor
puternice. Frunzele lui au proprietati terapeutice foarte puternice.

De la mesteacan se foloses frunzele,mugurii,coaja si seva.

Ceaiul din frunze de mesteacan este un leac special conceput de
natura pentru detoxifierea organismului prin efectul diuretic
puternic pecare il are. Frunzele tinere se recolteaza in lunile mai-
iunie ,care se usuca si se folosesc la prepararea de
infuzii,pulberi ,capsule sau tincturi. Ceaiul de mesteacan
stimuleaza schimburile organice de la nivelul organismului si ajuta
in procesul de vindecare a multor boli. Scoarta ,recoltata de pe
lemnul cazut,se foloseste in general in decocturi.

Pe langa actiunea diuretica ,se mai mentioneaza actiunea

coleretica,bacteriostatica,antiinflamatoare,sudorifica. Extractul
din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secretiei de suc
gastric,bila si fermenti digestive intestinali. Frunzele sunt un
eficient agent antiinflamator ,dar si antiseptic pe tractul renal si
urinar. Sunt utile in tratarea infectiilor minore ale tractului
urinar,in tratarea litiazei renale si a edemelor.

O alta actiune antiinflamatoare a mesteacanului este in tratarea

durerilor reumatice,cand este combinat cu urzica sau cretusca.
Pentru combaterea reumatismului,ceaiul se face din 2 linguri de
Frunze de mesteacan maruntite si o cana cu apa clocotita. In apa
fierbinte se adauga un carf de cutit de bicarbonate de
sodiu,pentru cresterea diurezei.

Extern ,unguentul de mesteacan poate calma eczema si

psoriazisul. De asemenea are renumele de a vindeca negii. O
bugata mica ,umezita de scoarta proaspata ,care trebuie
schimbata in fiecare zi,se plaseaza pe piele ,deasupra negului ,se
poate folosi si decoctul din scoarta macinata. Efectul se datoreaza
compusilor antivirali ai copacului(acid betulinic) si a salicilatilor.
Ceaiul de mesteacan este recunoscut pentru mentinerea sanatatii
scalpului si combaterea caderii parului . Prin distilarea uscata a
lemnului de mesteacan se obtine gudronul de mesteacan (Pix
betulae), un lichid de consistenta vascoasa cu aplicatii
terapeutice in bolile dermatologice. Sucul obtinut prin presarea
frunzelor este utilizat in fabricarea lotiunilor pentru stimularea
cresterii parului.

Ceaiul de mesteacan produce o diureza

puternica,contribuind enorm la eliminarea surplusului de apa din
organism. Cura de slabire cu ceai de frunze de mesteacan ajuta la
curatarea celulelor si eliminarea kilogramelor in plus.

De asemenea in caz de hipoglicemie se recomanda

prepararea unui ceai din parti egale de frunze de mesteacan
,frunze de fag si frinze de afin. Ceaiul se face dintr-o lingura din
amestecul de plante ,la o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat
un minut.

Pana acum, mesteacanul nu a prezentat efecte toxice la

doze terapeutice. Totusi, poate provoca alergii, mai ales
persoanelor sensibile la telin si la polenul de pelinarita.Atentie in
cazul persoanelor care sufera de febra-fanului. Mesteacanul nu
este recomandat persoanelor care sufera de boli renale sau
cardiac iar din cauza continutului de metil salicilat, nu trebuie
administrat copiilor.