Dar sa intoarcem privirea gandului nostru si spre lumea florilor si a ierburilor de pe

pamant. Si de felurimea insusirilor cu care Ziditorul le-a împodobit, minunandu-ne, de

marea Lui intelepciune sa ne intrebam pe noi:
 Cum isopul, amestecat cu otet, durerea de dinti o vindeca, iar radacinile de
cicoare, de fumarnita si de papadie,
pe ficatul bolnav si pe galbinare le tãmãduieste; cum frunzele de afin pe cei ce sunt
bolnavi de diabet ii tamaduieste,
iar ceaiul de albastrele amestecat cu frunze de mesteacan si cozi de cires este de mare
folos la cei ce sufera de incuierea udului;
cum anghinarea este buna pentru ficat si arnica pentru ragusealã si cicatrizarea ranilor;

cum brusturul este de folos la cei ce au boli de piele,

iar chimenul combate inflamatiile intestinelor si colicile si regleazã functiile stomacului
celui slabit;
cum cicoarea este vindecatoarea bolilor de ficat, de vezica si de rinichi,
iar cimbrul se face leac pentru bronsite si tuse.
Apoi,
coada-calului, coada-racului si coada-soricelului la diferite boli sunt de mare folos.
Frunzele de podbal pe tusa, pe raguseala si pe silicoza le vindeca
iar matasea de porumb si cojile de cires pe bolile de rinichi.
Roinita inlatura gazele din stomac, rostopasca alina durerile de la ficat si floarea de
salcam arsurile de stomac.
Schinelul ajuta sucul gastric si mareste pofta de mancare,
socul ajuta la gripa si la bolile de rinichi,
iar sovarvul calmeaza bronhiile si este bun pentru astm si tuse.
Sunatoarea cicatrizeaza ranile din arsuri si tamaduieste inflamatiile gingiilor si durerea
de dinti,
talpa-gastii ajuta la ameliorarea bolilor de inima,
iar tataneasa vindeca ulcerul si alte multe boli tamaduieste.

Constipaţie, diaree, balonare, gaze intestinale. Sunt probleme cu care toată lumea se
confruntă şi care sunt provocate de cele mai multe ori de stres, program neregulat şi
o alimentaţie nesănătoasă.

Disconfortul provocat de gazele intestinale şi-a găsit leac: chimenul. Se pune o

linguriţă cu vârf de chimen în 250 ml apă clocotită, se lasă 5 minute, apoi se
strecoară şi se bea câte o cană, de 3 ori pe zi.

Leuşteanul «spală» toxinele

Te ajută să uiţi de indigestie, de spasmele digestive, de gazele intestinale şi elimină

retenţia de lichide din organism. Se pot consuma frunzele şi tulpinile în stare naturală sau
în salate. Ceaiul de leuştean te scapă chiar şi de kilogramele în plus. Se pune o linguriţă
de frunze şi tulpini tocate mărunt, proaspete sau uscate, la o cană cu apă fierbinte.
Călinul alungă crampele

Ca să uiţi de orice simptom dat de un colon iritabil, de gaze şi chiar de constipaţie,

împrieteneşte- te cu feniculul şi călinul. Se bea câte o cană de infuzie, de 3 ori pe zi,
jumătate înainte de masă şi jumătate dupăScorţişoara te sprijină la greu

Bogată în tanin, scorţişoara combate diareea rapid. Pune o linguriţă de praf de scorţişoară
într-o cană cu apă fiartă, amestecă bine, lasă să se răcorească, apoi bea. În cazuri mai
grave, se bea câte o cană, de 3 ori pe zi.

Lemnul dulce este un bun pansament

Este folosit din vechime pentru vindecarea ulcerului gastric. Se amestecă două linguriţe
de pulbere de rădăcină de lemn dulce cu miere şi se înghite pe stomacul gol, ca
pansament gastric, sau seara, înainte de culcare, cu efect laxativ.

Ține ghimbir la îndemână!

Ghimbirul este cel mai eficient leac împotriva senzaţiei de greaţă. Poţi mânca rădăcină de
ghimbir sau bea infuzie dintr-o linguriţă de pulbere proaspăt rasă, la o cană cu apă, de 3
ori pe zi.

Muşeţelul te scapă de ulcer

Pentru a preveni apariţia ulcerului, bea frecvent ceai de muşeţel. Câte o cană de ceai,
înainte de fiecare masă, te scapă de probleme. Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la
250 ml de apă fierbinte.

Leacuri de la bunica propuse si de medici

Stuff

1. Paradontoză
Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult
diminuat pericolul parodontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

2. Ulcer duodenal
Se bate un albuş de ou prospăt cu o linguriţă de zahăr pudră şi o lingură de ulei
de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe
stomacul gol timp de 10 zile.

3. Gastrită
O linguriţă de ulei de măsline extravirgin, luată înainte de fiecare masă protejează
stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.

4. Constipaţie
Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie
cu zeamă de lămâie sau cafea se previne constipaţia.

5. Balonări şi arsuri la stomac

Folosiţi 250ml ulei de măsline presat la rece, 1 kg miere de albine şi 4 lămâi
trecute prin maşina de tocat carne. Se amestecă totul şi se ţine în borcane la
frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 minute înaintea meselor.
Cura cu salată de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnic, timp
de două săptămâni o legătură de pătrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin
ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului.

6. Eliminarea pietrelor de la vezica biliară

Reţeta 1: Folosiţi 200 grame ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o
lămâie, 40 ml. coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahăr, miere
naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea
dreaptă, cu picioarele la piept. Urmăriţi-vă scaunul şi veţi observa că aţi eliminat
pietricele.
Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de
la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.
7. Eliminarea pietrelor de la bilă
Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe
nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei
de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 minute.
Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.

8. Probleme hepatice sau biliare

Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa, înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei
înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea
culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Dacă medicul constată că pietrele sunt
destul de mici pentru a putea fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o
jumătate de ceaşcă de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşcă cu suc de lămâie
sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineaţa se bea ceva fierbinte şi
apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte,
bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de a doua seară se bea
amestecul de ulei şi suc de lămâie. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau
elimina pietrele mici.
9. Artroza
Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore,
după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de
măsline şi suc de lămâie este şi el eficient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de
măsline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un
bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

10. Reumatismul
Se fierb 10 minute: o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri ulei de măsline, 150 ml apă
şi 40 grame untură nesărată. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După
două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşon (o linguriţă la cană, fiert 3
minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun opt linguri de
piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se
filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori/zi.

11. Ciocuri pe coloană

Alifia de sânziene: 20 grame de plantă uscată, bine mărunţită se pun la macerat
timp de 12 ore în 30 mililitri spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se
adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în "bain marie" timp de 3 ore, agitând
vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează.
După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 60 grame ceară de albine,
amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se
fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.

12. Arsuri
Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu
albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

13. Ten deshidratat

În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de
comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau tâmple.
14. Creme antirid
Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine,
o lingură cu: lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică se faţă pentru
15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână.
Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca din ulei de
măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.

15. Tonifierea tenului

Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă
până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de
minute, apoi se spală cu apă călduţă. Dacă tenul este foarte uscat, doza de ulei
poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi
gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la
două zile.
16. Pete maronii
Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coajă de
portocală (se poate realiza din cojile uscate de la o obţinută pe faţă şi pe decolteu,
lăsând-o să acţioneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu
degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi
cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni
netedă şi catifelată.

17. Mască pentru ten gras

Amestecaţi bine o linguriţă de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde,
jumătate de linguriţă de lapte şi jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi
pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din
abundenţă cu apă călduţă.

18. Contra acneei

Comprese cu ulei de măsline. Încercaţi amestecul următor: ulei de măsline virgin,
plus 100 picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se
amestecă bine şi se aplică pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează
uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

19. Mâini şi unghii

Pentru a vă întări unghiile înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline
călduţ, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Această practică
are meritul de a reduce cuticulele.
Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un
bol la cuptorul cu microunde (atenţie, uleiul de măsline nu trebuie să fiarbă!).
Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 minute, o dată la două zile şi pielea se
va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline
amestecat cu o linguriţă de zahăr.

20. Îngrijirea părului

Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru păr este
indicată o mască hidratantă pregătită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei
de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie.
Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantitţi mai mici, pentru că în exces poate
provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii
capului cu ulei seara, timp de 10 zile.
Leacurile bunicii impotriva medicamentelor

Stim cu totii ca uneori tratamentele naturiste pot inlocui cu succes

medicamentele. Uneori insa, remediile pe baza de plante administrate in acelasi
timp cu unele pastile pot face mai mult rau decat bine.
Asa cum anumite asocieri  de medicamente pot avea o influenta negativa asupra
organismului, acelasi efect il pot avea si plantele administrate concomitent cu
medicamentele.

Iata cateva din combinatiile pe care trebuie sa le eviti cu orice pret:

* Daca urmezi un tratament cu codeina, nu bea ceai negru, verde sau sau din
frunze de zmeur. Toate aceste plante contin tanin. Taninul inhiba absorbtia
medicamentului.

* Atunci cand iei antiinflamatoare evita ginkgo biloba deoarece creste

efectul anticoagulant al medicamentelor.

* Lemnul dulce diminueaza eficacitatea tratamentului impotriva

hipertensiunii.

* Daca iei laxative, nu consuma preparate pe baza de aloe, stevie sau

patlagina. Aceste plante amplifica efectul laxativ al medicamentelor.

* Iarba moale, considerata remediul natural pentru durerile de cap, nu trebuie

luata cu alte medicamente impotriva migrenelor. In urma administrarii
concomitente, ritmul inimii si tensiunea arteriala pot creste la nivelluri
periculoase.

* Paducelul, desi este considerat cel mai eficient remediu in reducerea

atacurilor de angina pectorala prin scaderea tensiunii arteriale si a nivelului
colesterolului, nu trebuie luat niciodata cu medicamente prescrise pentru
majoritatea problemelor de inima. Combinatia poate cauza crize cardiace,
deoarece bataile inimii vor fi diminuate considerabil.

* Laptuca, nasturelul, conopida si ingeneral legumele bogate in vitamina k

sunt contraindicate daca urmezi un tratament pentru coagularea sangelui.
Acestea incetinesc absorbtia tartamentului recomandat pentru afectiunile
cardiovasculare.
* Usturoiul in combinatie cu tratamentul medicamentos pentru diabet are ca
efect cresterea glicemiei.

* Daca iei sedative si antidepresive, evita plantele care au efect asupra

sistemului nervos, cum ar fi: ciubotica-cucului, vascul, valeriana sau gura-
lupului. Acestea cresc efectele sedative ale medicamentelor si pot crea letargie si
confuzie.

* Daca iei pastile pentru reglarea tensiunii trebuie sa ai in vedere faptul ca

ghimbirul si gentiana, consumate regulat, in acelasi timp, determina
cresterea tensiunii arteriale.

CAP---2---

Leacuri din Tirol (II)

* Retete cu legume, recomandate de vindecatoarea germana EVA Lubke *
PATRUNJELUL

Patrunjelul este foarte usor de cultivat in gradina proprie, pentru nevoile

bucatariei. Chiar si fara gradina, planta se dezvolta bine in ghivece, jardiniere sau
ciubere, pe balcon sau pe terasa.
Patrunjelul isi are locul lui - din timpuri stravechi - in salatele proaspete,
impreuna cu coditele de ceapa verde si alte verdeturi din gradina. Mai putin
cunoscut este insa faptul ca aceasta planta aromata reprezinta un ajutor de
nadejde pentru rinichi.
Rinichiul este organul central al organismului nostru. Ar trebui "curatat de
otravuri" o data la cateva luni, pentru ca celelalte functii ale organismului, de
pilda tensiunea arteriala, sa se regularizeze de la sine. Aceasta dezintoxicare se
poate face cu ceai de patrunjel si zer.
Pentru ceai, se ia un pumn de planta proaspata - frunze si codite - se taie marunt
si se pun pe foc intr-o jumatate de litru de apa rece. Se lasa sa fiarba zece minute
si cu trei minute inainte se adauga o lingurita rasa de splinuta (Solidago virga
aurea) si o lingurita rasa de coada-calului (ambele uscate). Se ia ceaiul de pe foc,
se lasa sa se infuzeze, cu capac, circa 10 minute, se strecoara si se bea - indulcit cu
miere sau neindulcit - inghititura cu inghititura. Cura dureaza doua saptamani si
este bine sa fie repetata de trei ori pe an. (Coada-calului este deosebit de eficienta
cand creste pe teren stancos.)
Ea poate fi "sustinuta" cu zer. Beti, daca se poate, 1/2 l de zer pe zi. Ideal ar fi un
litru intreg, dar multa lume nu-l suporta, din cauza ca produce diaree. Oricum,
incercati, deoarece fiecare organism reactioneaza in felul sau. Dar folositi zer
bun, natural, altminteri nu se vede nici un efect.
Acest ceai nu trebuie utilizat in caz de cistita. Ar fi prea iritant.

CEAPA

Ceapa este cultivata din timpuri stravechi si - tot de-atunci - este apreciata nu
doar ca aliment, ci si ca "medicament" - atat intern, cat si extern. Este intr-adevar
o leguma cu o putere vindecatoare uriasa.

Dupa parerea multor terapeuti, "vegetalele" cele mai importante sunt ceapa,
cartofii, morcovii si merele. Toate au substante componente extrem de eficiente,
si deoarece cresc in gradinile noastre, nu lipsesc niciodata din meniul cotidian.
Dupa parerea unora, legumele si mirodeniile exotice nu actioneaza la fel de
eficient. De aceea este bine sa ne "rafinam" mancarurile cu legumele si ierburile
care cresc la noi si mai putin cu cele asiatice, importate.
Cateva cuvinte despre sare: multa lume evita complet sarea, pentru a putea
elimina apa din organism. Dar organismul are nevoie de sare, nu in cantitati
exagerate, fireste. Dar cat de importanta este sarea o dovedeste povestea unei
femei care suferea permanent de o mancarime a pielii de-a dreptul chinuitoare. A
durat ceva timp, pana cand s-a descoperit ca femeia nu consuma deloc sare,
deoarece suferea de guta. Chiar din clipa cand a inceput sa sareze mancarea,
mancarimea a disparut si n-a mai revenit niciodata.
Ceapa are efect antibacterian, substantele ei componente reduc grasimea din
sange si tensiunea arteriala. Este foarte importanta pentru intestin, unde
actioneaza ca un burete, absorbind toxinele si eliminandu-le. Vindecatorii
recomanda cu caldura ceapa rosie, care pe parcursul tratamentelor si-a dovedit,
din plin, eficienta.
In cazul depresiilor trebuie sa se consume o cantitate marita de ceapa. Ajuta. Si,
in paralel, rugaciune neintrerupta: "Doamne Iisuse Hristoase, indura-te de
mine".
Pentru tusea persistenta, se poate prepara un remediu special (vezi mai jos). Iar
cand durerile de cap nu vor sa cedeze, se taie o ceapa marunt, se inveleste cu o
batista mare, barbateasca si se aplica pe ceafa. Acelasi remediu se recomanda si
pentru hemoragiile nazale.
Pentru rinichi, exista o "salata", preparata in felul urmator: se dau pe razatoarea
mare 300 g ceapa, 300 g de telina (radacina) si 300 g de morcovi. Se pun toate
intr-un castron si se amesteca bine. Se adauga zeama unei jumatati de lamaie,
apoi 50 g de miere si 4-5 castane (comestibile) rase. Castanele pot fi inlocuite - la
nevoie - cu faina de castane. Se amesteca bine ingredientele si se mananca din
salata - cate-o ceasca - cu un sfert de ora inaintea meselor principale.
Tratamentul dureaza o saptamana si inca una-doua zile din saptamana
urmatoare.
Sirop pentru tuse persistenta
Se dau pe razatoare 5 cepe rosii, se adauga 8 linguri de miere zaharisita sau 10
linguri de miere lichida si se amesteca, din cand in cand, pe tot parcursul zilei.
Peste noapte, se lasa sa se odihneasca. A doua zi, veti constata ca amestecul s-a
lichefiat si ca puteti sa-l mancati cu lingura. Luati cate-o lingura din ora-n ora,
tinand siropul cat mai mult in gura si rugandu-va ca tusea sa dispara.
MUSTARUL

Eu recomand mustarul pentru bolile de ficat. Se foloseste faina sau semintele de

mustar. Semintele se zdrobesc si se pun in salate sau supe. Faina se presara
deasupra, la fel ca piperul. Ar fi bine sa folositi leacul si preventiv. Din pacate,
ficatul nu doare si aflam prea tarziu ca este bolnav. Va dau un sfat: daca va treziti
des noaptea, intre ora unu si trei, duceti-va la un medic specialist. Ceva nu e in
regula cu ficatul.
Se poate folosi atat mustarul alb, cat si cel negru, desi primul are gustul mai
bland.

DOVLEACUL

Exista multe soiuri de dovleac, de dimensiuni mai mari sau mai mici, dovleci
rotunzi sau alungiti, galbeni, verzi sau portocalii.

Farmacia din gradina casei

Ei pot fi cultivati usor in gradina casei, iar soiurile mai mici, chiar si pe balcon.
Cei mai raspanditi sunt dovlecii mari, cu coaja verzuie si miez auriu. Pulpa se
foloseste in consum, mai ales la placinte, iar semintele sunt un adevarat
medicament natural. Cea mai cunoscuta intrebuintare a lor este in bolile
prostatei, cand semintele se mananca curatate de coaja, ceea ce este destul de
greu. Eu recomand, insa, si utilizarea pulpei. Se pot prepara din ea supe usoare
sau chiar snitele. Tratamentul cu dovleac e bine sa fie facut cand luna este in
scadere, pentru ca are mai mult efect.
Semintele de dovleac se folosesc si ca medicament contra viermilor intestinali.
Din ele se poate face si un decoct care elimina apa in exces. Se iau 20 de seminte
decorticate si se fierb intr-un sfert de litru de apa 5 minute. Apoi se lasa 10
minute la infuzat. Se strecoara si se bea inghititura de inghititura. Semintele
fierte pot fi mancate. Au un gust foarte bun.
Cat dureaza tratamentul cu dovleac? In mod normal, pana ce trece afectiunea,
desi fiecare organism are legile sale de recuperare din boala, asa ca nu exista un
termen precis. Ascultati-va vocea interioara. Semnele pe care vi le da trupul. In
general, e bine sa continuam un tratament natural si dupa ce avem semne de
sanatate. Paza buna trece primejdia rea.

HREANUL

Hreanul este cultivat de sute de ani. Adesea, planta se gaseste si in stare salbatica,
in padure. Partea intrebuintata e radacina. Hreanul dinamizeaza eliminarea
urinei si functia digestiva. Scade nivelul colesterolului din sange si se foloseste
pentru vindecarea crizelor de astm, in bronsite si dureri de gat. Uleiurile
continute in radacina ii fac bine ficatului.
Daca aveti probleme legate de colesterol, va recomand sa mancati in fiecare zi o
lingura de hrean crud. Adaugati-l drept condiment in salate, langa peste, pui sau
leguminoase (fasole, linte, bob). Si frunzele proaspete de hrean pot fi adaugate in
salata. Au efect pozitiv asupra colesterolului.
In bronsite sau dureri de gat, incercati comprese cu hrean ras. Se amesteca cu
branza foarte proaspata de vaci. In recomandarile mele repet mereu ca branza
trebuie sa fie de calitate, cumparata de la producatori. Branza se incalzeste, se
amesteca cu hrean ras (cam 1-2 cm de radacina), se pune pe o panza impaturita si
se aplica pe gat sau pe piept. Faceti procedeul seara si lasati sa actioneze peste
noapte.

MEIUL

Meiul este foarte apreciat ca fiind un aliment bun pentru par, unghii, stomac si
intestin si care curata, de asemenea, sangele.
Este recomandat dupa diaree, pentru refacerea florei intestinale. Se mananca mei
si se bea ceai de salvie. Important este sa fie fiert, inainte de a-l consuma, pana ce
se "desface" bobul. In orice caz, meiul nu trebuie mancat crud, mai ales ca nu are
nici un efect, spre deosebire de cel fiert, a carui actiune pozitiva se face repede
simtita.
Pentru par, meiul e o adevarata binecuvantare. Il ajuta sa creasca mai des si sa nu
se rupa. Se pot face - extern - cure pentru par cu decoct de mei si urzica. Si se mai
recomanda folosirea unei perii de cap cu peri de mistret, care elibereaza parul de
murdarie si grasime.
Meiul este foarte folositor si in cazul unghiilor fragile, iar compresele cu mei
combat guta si artroza.

Pr.PAVEL SIMULESCU

1. Atitudinea faţă de hrană

Trupul nu este văzut de Sfinţii Părinţi ca o închisoare a sufletului, ci este

spiritualizat, este pus sa lucreze pentru mântuire, este îngrijit atât cât este
necesar:”trupul e bună slugă, dar rau stăpân”. Postul ca armă de luptă
împotriva patimilor şi nu a trupului, îl solicită pe acesta din urmă să se
conformeze, să se acomodeze la un minim necesar. Munca, hrana
naturală, odihna măsurată plus harul dumnezeiesc disciplinează trupul.
Sfinţii Părinţi apreciază grija deosebită pentru sănătatea trupului
cunoscându-se faptul că un trup sănătos poate sluji cum se cuvine şi
corespunde scopului pentru care a fost creat, boala fiind o urmare a
păcatului. Părinţii îsi îngrijeau sănătatea, cu toate că nu făceau din aceasta
 un scop în sine, boala, şi răbdarea în boală fiind o formă ascetică la fel de
bună ca şi nevoinţa şi postirea celui sănătos.

Sfinţii Părinţi sunt conştienţi de faptul că nu hrana este generatoare de

viaţă, ci că este un dar de la Dumnezeu. Hrana este doar mijlocitoarea
vieţii. Păcatul originar a însemnat a mânca fără a vedea în hrană pe
Dătătorul ei. Ispita diavolului chiar aşa era:”Mâncaţi, că veţi fi ca şi
Dumnezeu.” Răspunsul Mântuitorului: „Nu numai cu pâine trăieşte
omul...”, subliniază că cel care consideră viaţa dependentă de pâine
(hrană) nu face altceva decât afirmă că prin ceasta e dependent de
moarte, pentru că dependenţa de pâine e tot una cu dependenţa de
moarte.

Astfel fiind pusă problema se impune postul. Chiar dacă hrana e privită ca
dar de la Dumnezeu, e luată cu multă iubire, asta nu înseamnă că se pierde
principiul socotinţei sau al măsurii. Există legături bine cunoscute între
rugăciune şi starea stomacului, între smerenie şi starea stomacului, între
desfrâu si starea stomacului. Astfel un stomac plin de mâncare face
poticnire pentru virtuţi, neputinţă pentru rugăciune, îndemn spre lenevire,
etc. Uscarea trupului de patimi şi nu distrugerea lui, postul ca atare, învaţă
Părinţii, este o problemă de voinţă, de durată, de dreapta socoteală, de
sănătate şi har. În funcţie de durată - pentru că trebuie deprins treptat cu
postirea, aproape fără să se observe şi apoi menţinute toate poziţiile
câştigate. În felul acesta omul duhovnicesc se eliberează de lanţurile
omului trupesc. Aceasta se numeşte treaptă socotintă.

În funcţit de sănătate – având la bază o bună sănătate trupească şi

echilibru sufletesc. Dacă împlinim aceste condiţii ne putem verifica în
vreme de încercare. Dacă nu avem echilibru sufletesc, rezultatele sunt
negative, pentru că un sistem nervos slăbit mai rău se dezorganizează cu
foamea, la fel şi cu o sănătate precară
2. Cu toate acestea, viaţa a dovedit că uneori, postul a vindecat organismul
de multe boli. Ce se ştie sigur e că trândăvia şi nu postul e teren pentru
boală, la fel şi lăcomia. Bolile care au punctul de pornire în astfel de cauze
se pot vindeca prin post, muncă şi rugăciune.

Sfinţii Părinţi erau plini de înţelepciune şi de cumpătare, iar ucenicii lor au

găsit de cuviinţă să adune toate învăţăturile bătrânilor pentru ca noi să
avem exemple care să ne întărească.
 Strădaniile lor nu au fost făcute fără dreaptă socotinţă, ei cunoscând bine
nevoia trupului de hrană şi a sufletului de rugăciune. Unul din Părinţi
zicea:” de îţi va zice ţie gândul să faci multe bucate la praznic, să nu-l
asculţi pentru că necreştineşte prăznuiţi, căci aceia aşa gătesc.”

Desigur că ar fi foarte mulţi care ar reclama acest mod de hrănire ca

sinucigaş, neexitând aportul necesar de vitamine, compuşi organici de
natură animală, săruri, etc.

Este cunoscut faptul că „monarhii din Egipt întrebuinţau pâine uscată, care
se pregăteşte pentru un an întreg (Sfântul Isaac Sirul, Cuv. 55)”, iar
folosirea pâinii proaspete era considerat un ospaţ. Compoziţia bobului de
grâu este următoarea: 15% proteine, 1,2-2% grăsimi, 75% glucide, 1,5-
2,3% substanţe minerale. Grâul conţine toţi aminoacizii esenţiali
consideraţi indispensabili vieţii. La fel se găsesc proteine, glutenul ca
proteină ce se găseşte numai aici şi o mulţime de minerale: calciu,
magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, cobalt, cupru, iod, arsenic.
Se foloseşte şi făina de orz care la rândul ei conţine o sumedenie de
minerale. Astfel la 1 kg sămânţă de orz există: 0,6 grame calciu, 4 grame
fosfor, 4,9 grame potasiu, 0,6 grame sodiu, 1,5 grame clor, 1,5 grame
magneziu, 12,8 grame cupru, 17,8 grame mangan, fier. De asemenea
Părinţii folosesc fructe şi verdeţuri care la rândul lor sunt bogate în
glucoză, zaharuri şi săruri; miere de albină care conţine pe lângă apă,
glucide ca: glucoză, fructoză, pentoză, zaharoză, etc, enzime şi catalizatori
biologici care iau naştere numai în celule vii. La praznice şi dezlegări se
foloseşte untdelemnul şi uneori şi peşte.

Dacă ar fi să caracterizăm hrana celor din pustiu am putea folosi sintagma

de alimentaţie raţională. Sunt cunoscute de medicină efectele benefice ale
postului stabilindu-se chiar că:”de obicei, pătimesc de cancer cei care nu
postesc niciodată”. Cancerul însă nu are leac şi apare fără alte explicaţii
„decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului”.

2. Atitudinea faţă de băutură

Băutura este curpinsă în post, este sursă de nevoinţă. Doar la praznice sau în
cazul unor boli sau bătrâneţe se făcea dezlegare la vin, dar şi atunci exista
libertatea de a lua sau nu. Iată un exemplu:”Povestit-au unii lui Avva Pimen,
despre un călugăr, că nu bea vin. Şi a zis: vinul nu este al călugărilor.” (Pimen, 19)

Dacă aşa stau lucrurile la călugări, la pustnici să observăm care este atitudinea
biblică faţă de vin. Efectul terapeutic al vinului este bine cunoscut „şi vinul
veseleşte inima omului” (Ps., 103, 16), „şi apropiindu-se i-a legat rănile, turnând
pe ele untdelemn şi vin...” (Luca 10,34) sau „de acum nu bea numai apă, ci
foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.” (I
Timotei 5,23). Vinul este şi foarte hrănitor şi bogat în compuşi. Astfel vinul
conţine: 70% apă, zaharuri reducătoare 300 grame/l, glucide, acizi minerali, peste
20 de aminoacizi, peste 50 de enzime, etc. Doza maximă admisă este de 100mg
alcool/kg corp, adică 250 ml vin pe zi.

Consumul abuziv de alcool afectează în mod direct sistemul nervos, celula

nervoasă fiind distrusă de alcooli şi după cum se ştie, nu se mai reface niciodată.
De asemenea, se nasc malformaţii la nivelul celulelor sexuale, lucru ce duce la
modificarea ADN-ului, la naşterea de copii cu malformaţii fizice sau psihice. „Ceea
ce e dureros e faptul următor: de se întâmplă vreo zămislire cu o atare sămânţă
beată (...) urmaşul va fi, cu maximă probabilitate epileptic – boală de nervi fără de
leac”, iar sfârşitul beţivului „e sau în şanţ sau în casa de nebuni, iar sufletul în iad,
încă de aici”.

3. Gastrimarghia

Gastrimarghia poate fi definită ca o cautare a plăcerii de a mânca, altfel spus

dorinţa de a mânca de dragul plăcerii. Această patimă are două forme principale:
se poate îndrepta spre o anume calitate a mâncării şi atunci înseamnă căutarea
unor feluri de mâncare gustoare, fine, delicate şi dorinţa ca mâncărurile sa fie
gătite cu multă grijă, să aibă în vedere cantitatea mâncării.

În primul caz, ceea ce se caută mai înainte de orice este plăcerea gurii, a gustului;
în cel de-al doilea caz, plăcerea pântecelui. Dar, cu toate că trupul este direct
implicat în această patimă, gastrimarghia nu se naşte direct din necesitatea
acestuia, dovadă fiind faptul că dorinţa depăşeşte adesea nevoia reală, uneori
chiar foarte mult, mai ales în cazul bulimiei. Astfel Sfântul Evagrie scrie:”Cei care,
în chip nesănătos, îşi hrănesc peste măsură carnea (...) să se judece pe ei înşişi, nu
carnea pe care o hrănesc.”

Această patimă nu priveşte deci hrana în sine, ci constă în efectul greşit în care
omul se foloseşte de ea, aşa cum arată Sfântul Grigorie cel Mare”Păcatul nu stă în
hrană, ci in felul cum o primeşti. De aceea se poate să păcătuieşti în vreun fel şi să
înghiţi mâncăruri de rând şi să te întinezi cu ele.”

Tot aşa, nu în a mânca stă patima, ci în starea sufletească a omului şi în scopul

pentru care se face: „Atunci când primeşti hrană, tot aşa mănâncă şi dacă o iei
pentru nevoia trupului, şi dacă o iei pentru desfătare, ci, de ne vătămăm, din
starea noastră ne vătămăm”, precizează Avva Dorotei.

Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană, firească, ci în dorinţa plăcerii

dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul – care constituie patima – nu
înseamnă numai a mânca foarte mult, ci şi a căuta plăcerea de a mânca.

Lăcomia este idolatrie, căci lacomii şi-au făcut din „pântece dumnezeul lor”,
spune Apostolul Pavel (Fil. 3,19). Ea îl desparte pe om de Dumnezeu. În loc ca
hrana să fie sfinţită de om, ea devine, printr-o astfel de atitudine, pricină a morţii,
dezechilibru pentru întregul organism. Gastrimarghia poate fi privită şi ca o formă
de nebunie. Această boală de a voi să-şi umple cineva pântecele peste măsură,
adică nebunie a pântecelui. Ea îl face pe om rob al ei afectându-i sănătatea
trupului lăsând cale liberă unei mulţimi de patimi.

Sfinţii Părinţi arată că excesul de mâncare si de băutură, lipseşte mintea de tărie,

o îngreunează, o invadează de gânduri pătimaşe. Sfântul Grigorie de Nyssa arată
că:”pofta de mâncăruri şi băutură, care duce la îmbuibare, naşte în trup rele pe
care voiţa noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales săturarea îl face pe om
rob patimilor ruşinoase. Dacă vrem ca trupul să ne rămână liniştit şi netulburat de
mişcările pătimaşe pe care le aduce umplerea pântecelui, trebuie să veghem ca
nu dorinţa de plăcere, ci nevoia trupului să fie măsura purtării noastre
cumpătate”.

Bibliografie

1. Ieromonah Arsenie Boca – Cărarea Împărăţiei, Editura Episcopiei Ortodoxe

Române a Aradului, 1995;
2. Preotul Vasile Vlad – Curs litografiat de morală;
3. Evagrie Ponticul – Tratatul practic, Editura Polirom, Iaşi, 1997;