Bunicul i nepotul

de Fraii Grimm

A fost odat un btrn mpovrat de ani. i de btrn ce era, privirea i se tulburase, auzul i slbise i-i tremurau genunchii la orice micare. Cnd edea la mas s mnnce, abia mai putea s in lingura n mn: vrsa ciorba pe mas, iar uneori i scpau chiar bucturile din gur.

i vznd pn unde ajunsese btrnul cu nevolnicia, fiul i nor-sa se umplur de scrb. Nu-i mai aezar s mnnce cu ei la mas, ci-l puser ntr-un col, lng vatr. i din ziua aceea i ddeau mncarea ntr-o strachin de lut, i nici mcar att ct s se sature. Btrnul cta cu jind la masa ncrcat cu bucate, i ochii lui lcrimau de amrciune. ntr-o zi, strachina de lut i scp din minile cuprinse de tremur; czu pe jos i se fcu cioburi. Cnd vzu asta, nora apuc s-l certe de zor, dar btrnul se nchisese n amrciunea lui i nu scotea o vorb. Din cnd n cnd, numai, scpa cte-un oftat adnc. "Asta e prea de tot!" i spuser n sinea lor brbatul i nevasta. i-i cumprar din trg o strachin de lemn, pe cteva prlue. Bietul btrn trebui s mnnce de aici nainte doar din strachina de lemn. i iat c odat, nspre sear, cum edeau cu toii n odaie, nepoelul, s tot fi avut gglicea de copil vreo patru aniori, ncepu a-i face de joac cu nite scndurele. - Ce faci tu acolo? l ntreb taic-su. - Fac i eu o covic, i rspunse copilaul, din care s mnnce tata i mama, cnd n-or mai fi n putere, ca bunicul! Amndoi ctar mult timp unul la altul i de amar i de rusine i podidi plnsul. l poftir de ndat pe btrn s se aeze la masa lor i, din ziua aceea, mncar iari cu toii mpreun. i din cnd n cnd se mai ntmpla ca btrnul s verse din mancare, acum ns nu-l mai lua nimeni la rost...