Sunteți pe pagina 1din 39

Universitatea BUCURESTI Facultatea de Psihologie i Stiinte ale Educatiei

PSIHODIAGNOZA TULBURARII DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL Pattern-uri de raspuns la instrumente de evaluare categoriale, dimensionale si experientiale
(Rezumat)

coord. prof. univ. dr.

Nicolae MITROFAN Silviu Ailenei

doctorand

Iunie 2011 Bucuresti

CUPRINS

CAPITOLUL I Delimitari conceptuale. Repere istorice. Taxonomii


Abstract............................................................................................................................................5 I.1. Repere Istorice ........................................................................................................6 I.2. Contributia lui CLECKLEY psihopatia primara .............................................. 17 I.3. David T. LIKKEN Taxonomia tipurilor antisociale si Teoria "Low Fear-Quotient" .................................................................................. 20 I.4. Robert D. HARE si Scalele PCL-R ..................................................................... 28 1.5. Taxonomia lui Th. Millon si Roger D. Davis - Subtipuri de psihopatie ca pattern-uri de suprapunere cu trasaturile altor tulburari ............................................ 33

CAPITOLUL II Tulburarea de personalitate de tip antisocial: instrumente de evaluare


Abstract......................................................................................................................................... 43 Introducere .................................................................................................................................. 44 I. Teste care operationalizeaza psihopatia conform conceptiei lui Cleckley (1941) ................... 49 A. Masuri care folosesc criteriile clinice in definirea constructului ........................................ 49 I. Instrumente in care evaluare este facuta de catre clinician, parinte/profesor sau egali (other-report)................................................................................. 49 A. Hare Psychopathy Checklist-Revised Second Ed (PCL-R 2nd Ed; 2003)..............49

B. C. D. E. F. G. H. I.

Hare Psychopathy Checklist: Youth Version (PCL:YV; 2003) ................. 52 Hare Psychopathy Cheklist: Screening Version (PCL:SV; 1995) ............. 52 Hare Psychopathy-SCAN (P-SCAN; 1999) ................ 53 Interpersonal Measure of Psychopathy (IM-P; Kosson, 1997) ................. 54 Psychopathy Q-Sort (PQS; 1994) ...................................................................... 55 modified Childhood Psychopathy Scale (mCPS; 2001) ............. 57 Antisocial Process Screening Device (APSD; 2001) ............................. 58 CCQ Psychopathy dimension (CCQ-PD; 2004) .... 59

II. Instrumente in care evaluarea psihopatiei se realizeaza de catre subiect (chestionare auto-administrate self-report) ......................................................................... 61 Self-Report Psychopathy Scale: Version III (SRP-III; 2007) ............ 61 Psychopathic Personality Inventory Revised (PPI-R; 2005) ............ 63 Aberrant Self-Promotion (ASP; 1995) ............................................................. 64 Psychopathy Scale (1990) ........................................ 65 Social Psychopathy Scale (SPS; 1985) ............................................................ 65 Minnesota Temperament Inventory(MTI) ............ 66 Psychopathy Screen-24 si Psychopathy Screen-11 (PS-24 si PS-11; 2002).... 67 Psychopathy- 16 scale (P-16; 2003) ................................................................ 68 Psychopathy Content Scale (PCS; 2000) ......................................................... 69 Youth Psychopathic Traits Inventory (YPI; 2002)............................................. 70 Youth Psychopathic Traits Inventory-Child Version (YPI-CV; 2008).............. 71

A. B. C. D. E. F. G. H. I. J. K.

B.

Masuri ale psihopatiei care aproximeaza trasaturile tulburarii

pe baza dimensiunilor personalitatii normale .............................................................................. 73 I.B.1. NEO Psychopathy Resemblance Index (NEO PRI; 2001) ........................................... 73 I.B.2. MPQ-Based Measures of Psychopathic Traits (2006) ............. 74 I.B.3. IPIP measures of Fearless Dominance and Impulsive Antisociality, NEO PI-R measures of Fearless Dominance and Impulsive Antisociality, HEXACO PI-R measures of Fearless Dominance and Impulsive Antisociality (2009)....................................................... 75

II. Teste care masoara tipurile de psihopatie distinse de Karpman (1941) ................................. 77 1. 2. Antisocial Personality Questionnaire (APQ; 1999)................................................ 77 Levenson Self-Report Psychopathy Scale (LSRP; 1995) ....................................... 78

Concluzii....................................................................................................................................... 79

CAPITOLUL III Spectrul tulburarilor antisociale. Noi directii in evaluarea TPAS


Abstract......................................................................................................................................... 81 III.1. Tulburari antisociale de personalitate sau tulburare antisociala de personalitate?........................................................................ 82 III.2. Psihopatia si masurarea ei Directii actuale..................................................... 85 III.3. Psihopatia si masurarea ei Directii viitoare.................................................... 91 III.3.1. Comprehensive Assessment of Psychopathic Personality (CAPP)................. 91 III.3.2. Testul IMAN (Psihodiagnosticul experiential) .............................................. 97 Concluzii..................................................................................................................................... 102

CAPITOLUL IV Configuratii de raspuns specifice TPAS: abordarea dimensionala


Abstract....................................................................................................................................... 104 IV.1. Abordarea dimensionala in evaluarea tulburarilor de personalitate.................................. 106 IV.1.1. Modelele ierarhice ale personalitatii: The Big Five ....................... 107

IV.1.2. Tulburarile de personalitate si modelele ierarhice.............................................. 108 IV.1.3. Dimeniunile personalitatii patologice si ale personalitatii normale................... 110 IV.2. Tulburarea de personalitate psihopatica............................................................................ 112

IV.2.1. Modele ale personalitatii normale preferate de studiile asupra psihopatiei .......................................................................... 114 2.1.1. The Five Factor Model si psihopatia ................................................................... 114 2.1.1.A. Evaluarea expertilor ..................................... 114 2.1.1.B. Studiul corelatiilor ............................................................................................ 115 2.1.1.C. Translatarea PCL-R in limbajul FFM.......................................................... 116 2.1.2. Modelul lui Tellegen MPQ Estimated PPI ....................................................... 118 Concluzii .................................................................................................................................... 120

CAPITOLUL V Personalitatea antisociala pattern-uri specifice de distorsiune a raspunsurilor la teste


Abstract....................................................................................................................................... 122 V.1. Tipuri de teste de personalitate si tipuri de distorsiuni ...................................................... 124 1.1. SRIs si PBMs si distorsiunea ca functie a nivelului de constrientizare................... 125 1.2. SRIs si PBMs si distorsiunea ca functie a dorintei subiectului de angajare in raspuns.................................................................... 127

1.2.A. Limitarea raspunsului .......................................................................................... 127 1.2.B. Managementul Impresiei ..................................................................................... 129 V.2. Scalele de validitate ........................................................................................................... 131 V.3. Utilitatea chestionarelor self-report in evaluarea personalitatilor antisociale............. 134 3.1. Conceptii gresite privind utilizarea self-reporturilor in evaluarea psihopatiei ....... 136 3.1.A. Conditia raspunsului veridic ............................................................................... 137 3.1.B. Inclinatia catre managementul impresiei ............................................................ 137 3.1.C. Aptitudinea de a simula in sensul unei tulburari (malingering) ......................... 138 3.2. Tipuri de distorsiune angajate de indivizii apartinand spectrului personalitatilor antisociale ............................................................................ 138 Concluzii .................................................................................................................................... 140

CAPITOLUL VI Pattern-urile de raspuns ale indivizilor cu TPAS la instrumentele psihologice categoriale, dimensionale si experientiale abordare empirica
I. Obiectivele cercetarii...................................................................................................... 143 II. Impact............................................................................................................................ 143 III. Scopul general al cercetarii.......................................................................................... 144 IV. Instrumente.................................................................................................................. 144 V. Lotul cercetarii............................................................................................................. 147 VI. Culegerea datelor......................................................................................................... 148

VII.

Ipotezele cercetarii.............................................................................................. 149

VII.1. Ipoteza generala................................................................................................. 149 VII.2. Ipoteze specifice................................................................................................ 149 VIII. Testele statistice utilizate............................................................................................. 150 IX. Testarea ipotezelor....................................................................................................... 151 IX.1. Ipoteza 1.............................................................................................................. 151 IX.1.A. Traducerea si adaptarea SAPAS si PDS................................................ 154 IX.1.A.a. Premisele trans-adaptarii......................................................... 154 IX.1.A.b. Cateva aspecte teoretice.......................................................... 155 IX.1.A.c. Etapele trans-adaptarii PDS si SAQ........................................ 158 IX.1.B. Fidelitatea si validitatea PDS si SAQ.................................................... 166 IX.1.B.a. Consistenta interna.................................................................. 166 IX.1.B.b. Validitatea instrumentelor ...................................................... 172 IX.1.B.b.1. Pahulus Deception Scale (PDS).............................. 172 IX.1.B.b.1. Self-AppraisalQuestionnaire (SAQ)........................ 176 IX.2. Ipoteza 2.............................................................................................................. 180 IX.3. Ipoteza 3.............................................................................................................. 182 Concluzii............................................................................................................................... 186 Limitele cercetarii........................................................................................................ 187 Directii viitoare de cercetare....................................................................................... 188

ANEXA 1................................................................................................................................... 190 ANEXA 2................................................................................................................................... 192

Bibliografie................................................................................................................................. 193

CAPITOLUL I
Delimitari conceptuale. Repere istorice. Taxonomii.

Koch (1843- 1910) a fost primul care a folosit termenul de psihopat cu privire la o colectie eterogena de ceea ce numim noi acum tulburari de personalitate. El facea trimitere la o inferioritate psihopatica (apud Lazarescu si Nirestean, 2007), continuand astfel traditia psihiatriei morale initiata de Pritchard, care considera ca boala psihica este cauzata de pacat, viciu, abuzul de alcool, sexualitate si de actele imorale. Ulterior Kraepelin (1856- 1926) va utiliza acelasi termen - de personalitate psihopata, pentru a descrie un tip a-moral sau i-moral de infractor. Mai tarziu, Schneider (1923) va clasifica tulburarile de personalitate in 10 tipuri psihopatice, din care doar psihopatia lipsita de afectivitate (affectionless) se potriveste conceptului actual, desemnand persoanele carora le lipseste [...] compasiunea, rusinea, onoarea, remuscarea si constiinta (Schneider, 1923). Abia in 1941, prin binecunoscuta sa lucrare The Mask of Insanity Cleckley va consacra semnificatiile contemporane ale constructului cu ajutorul celor 16 criterii clinice. Ulterior limitele inerente ale mijloacelor de masurare cat si dificultatea de a trasa granite clare in relatia cu conceptele surori - tulburare de personalitate antisociala (TPAS), tulburare de peronalitate disociala, sociopatie etc. au complicat dezvoltarea istorica naturala a acestui concept. In acest moment vorbind despre psihopatie ar trebui conform clasificarilor oficiale (DSM-IV Tr., ICD10) sa intelegem in mod automat TPAS. Lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple, iar controversele actuale, deosebit de intense asupra personopatiilor amintite sugereaza aproape permanent in ciuda mai multor decade de cercetare in domeniu - nevoia reluarii proceselor de clarificare terminologica. In acest capitol, dupa introducerea istorica a conceptelor au fost redate cateva din perspectivele si taxonomiile consacrate (conceptia lui Robert B. Hare si Testele PCL; Taxonomia tipurilor antisociale si Teoria "Low Fear-Quotient", elaborate de David T. Lykken; Taxonomia lui Th. Millon si Roger D. Davis), prezentarea acestora facandu-se intr-o ordine care sa confere o anumita coerenta conceptuala.

CAPITOLUL II
Tulburarea de personalitate de tip antisocial: instrumente de evaluare

Psihopatia se refera la un construct specific al personalitatii - destul de controversat - cu o lunga istorie in stiintele biomedicale si psihologice (Vaughn & Howard, 2005). Desi nu a fost clarificat inca daca acesta se refera la o forma particulara a tulburarii de personalitate antisociala (TPAS), la o tulburare distincta de aceasta sau este chiar TPAS dar sub un alt nume (asa cum declara clasificarile oficiale), psihopatia ca subiect al cercetarii a cunoscut o revigorare in ultimii ani mai ales cu privire la aplicabilitatea ei la copii si adolescenti. Astfel, a devenit din ce in ce mai clar pentru cercetatori si practicieni dar si pentru actorii din sistemul judiciar ca instrumentele de evaluare a psihopatiei ar putea fi relevante atat pentru procesul de decizie cat si pentru planificarea tratamentului. Dupa cum consemnau in studiul lor Coid et al (2009), tulburarea psihopatica (TPP) este mai degraba rara in populatia generala, afectand mai putin de 1% din aceasta. Prevalenta ei este insa cu adevarat crescuta printre persoanele aflate in detinere, PAFA (persoanele adulte fara adapost) precum si printre cele admise in unitatile psihiatrice. In ciuda numarului lor redus, dintre indivizii aflati in detinere, cei 5-6% care intrunesc criteriile pentru diagnosticul de TPP sunt responsabili de 50-60% dintre infractiunile cunoscute (Lynam, 1998 apud Piatigorsky & Hinshaw, 2004). Deasemenea sunt mai probabil sa fie condamnati pentru infractiuni violente decat contrapartea lor non-psihopatica si in plus sa recidiveze cu violenta (Andrade, 2008). Astfel Hare & Neumann (2009) notau
psihopatia este asociata cu un risc crescut pentru comportament antisocial, infractiuni si violenta si prezinta in fata sanatatii mintale si a sistemului de justitie o formidabila provocare terapeutica.

Primul test creat special pentru a evalua TPP a fost Psychopathy Checklist-Revised (PCL-R, Hare 1980, 1991, 2003).
PCL-R considera riscul de violenta din perspectiva patologiei personalitatii" (Kroner, 2006)

- si pentru o lunga perioada de timp acesta a reprezentat standardul de aur in evaluare oferind grozave oportunitati de intelegere si clarificare a mecanismelor intime constructului. Cu timpul insa cercetarile s-au diversificat si in mod firesc au aparut noi masuri vizand evaluarea aceleiasi tulburari - masuri destinate sa acopere domeniile pentru care folosirea PCL-R era

limitata. (de ex. instrumente destinate evaluarii trasaturilor psihopatice la copii ca : APSD, CPS, PCS etc.) In acest moment literatura de specialitate abunda de probe psihologice care vizeaza TPP fie special concepute in acest sens, fie instrumente multiscale mai vechi sau mai noi ce au si posibilitatea de a discrimina trasaturi psihopatice, fie diverse scale - ca BIS/BAS (evalueaza sistemele motivationale primare), care nu se refera direct la tulburare dar pot distinge intre diferite tipuri ale acesteia. O parte dintre ele nu sunt folosite in practica si exista in acest moment doar ca instrumente de cercetare, fiind mai putin cunoscute. Tinand cond de aceste lucruri precum si faptul ca in arealul romanesc, studiile asupra tehnicilor si procedeelor clinice de psihodiagnoza a TPP sunt destul de rare am considerat ca prezentarea tuturor acestora intr-o maniera structurata, ar putea furniza o imagine globala asupra posibilitatilor si limitelor in evaluarea tulburarii, cu o reala semnificatie euristica atat pentru cercetare cat si pentru practica clinica. In vederea realizarii acestui scop, cele mai importante baze de date au fost explorate (PsychInfo, Embase si PubMed) cautand toate articolele care au fost scrise despre psihopatie de la The Mask of Sanity (1941), clasica opera a lui Hervey Cleckley pana astazi. Un numar de 4238 de articole au fost gasite si analizate pentru a identifica masurile folosite in evaluarea tulburarii. Ulterior testele identificate au fost triate pastrand doar pe acelea special create pentru masurarea psihopatiei, cu o singura exceptie - masura destinata primatelor (Lilienfeld et al, 1999).

CAPITOLUL III
Spectrul tulburarilor antisociale. Noi directii in evaluarea TPAS

Tulburarea de Personalitate Antisociala (TPAS), Tulburarea de Personalitate Dissociala (TPD) si Tulburarea Psihopatica de Personalitate (TPP) reprezinta diferite etichete de diagnostic psihiatric cu o lunga traditie clinica ce folosesc la desemnarea din punct de vedere medical a individului care violeaza normele sociale. Fiecare din cele trei categorii nosologice cauta sa explice formele cronice ale comportamentului antisocial prin referire la patologia personalitatii. Primul concept, cel de TPAS apartine sistematizarii americane a tulburarilor mintale - DSM (Diagnostic Statistic Manual publicat de catre American Psychiatric Association), al doilea este definit de catre ICD (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems - clasificare europeana realizata de catre World Health Organization), iar al treilea isi are radacinile in munca psihiatrului american Hervey Cleckley, publicata sub titlul The Mask of Sanity in 1941. Cei mai multi dintre autori sunt de parere ca cele trei etichete se refera la constructe diferite care se suprapun doar partial. In practica clinica, cel mai adesea TPAS, TPP si TPD sunt folosite in mod intersanjabil, ca si cum ele desemneaza aceeasi realitate clinica. Desi in contradictie cu pozitia scolasticilor, situatia este explicabila daca consideram faptul ca cele trei constructe au fost mereu utilizate pentru a prezice riscul de recidiva si gradul de pericol social, cat si pentru a diferentia si exclude de la tratament ca netratabili sau imposibil de tratat - a unei categorii de pacienti ce prezinta adesea un incarcat istoric infractional. In 1994, autorii DSM notau cu referire la TPAS, ca - la acest pattern s-a facut referire pana acum si ca psihopatie, sociopatie sau tulburare de personalitate dissociala. Pe o pozitie similara ICD-10 (WHO, 1992) decreta psihopatia, personalitatea antisociala, personalitatea asociala si personalitatea amorala ca sinonime pentru tulburarea de personalitate dissociala.
Despre aceasta pozitie nefericita si greu de mentinut, Rogers, Salekin, Sewell si Cruise (2000) spuneau ... DSM-IV face un considerabil deserviciu claritatii diagnostice punand egalitate intre TPAS si psihopatie. (Hare & Newman, 2006).

Dupa 1994 un numar din ce in ce mai mare de studii s-a axat pe relatiile dintre TPAS si TPP (si mai putin asupra celor cu TPD; datorita accentului pus pe trasaturile de personalitate, personalitatea dissociala putea usor fi asimilata constructului psihopatiei) adunand tot mai multe

date privind diferentele dintre ele. S-a argumentat astfel ca relatia dintre cele doua este asimetrica, prevalenta primeia fiind de doua sau de trei ori mai mare decat a celei de-a doua; sau ca, desi majoritatea psihopatilor indeplineau si criteriile pentru TPAS, doar o mica parte dintre cei cu personalitate antisociala erau si psihopati (Hare 1996, 2003). S-a evidentiat deasemenea, ca atunci cand se intalnesc in aceeasi persoana, comorbiditatea lor are drept efect un comportament infractional mult mai sever si o facilitare emotionala mult mai scazuta decat in cele doua personopatii luate individual (Kosson et al, 2006).
Multe au fost scrise despre diferentele dintre psihopatie ... si TPAS ... insa, este probabil la fel de importanta recunoasterea similitudinilor, suprapunerii si corespondentei dintre ele (Widiger, 2006)

In toate aceste studii instrumentul folosit cu predilectie pentru masurarea psihopatiei a fost Psychopathy Checklist-Revised (PCL-R; Hare, 1991, 2003). Considerat de catre unii cercetatori golden standard (Vaughn & Howard, 2005) sau unparelled measure (Salekin et al, 1996), acest instrument a fost creat de R. D. Hare pentru a operationaliza modul in care H. Cleckley a conceptualizat psihopatia. Opinia conform careia criteriile DSM IV pentru TPAS nu reprezinta adecvat psihopatia este intemeiata pe cercetarile facute cu acest test (corelatiile diferientiale ale TPAS cu cei doi Factori care reprezinta constructul). Ori - asa cum argumenta autorul citat mai sus (Widiger, 2006), considerarea diverselor caracteristici ale testului (de exemplu, varianta impartasita de cei doi factori), predilectia de aplicarea a PCL-R doar in setting-urile forensice etc. ar putea justifica ideea ca cele doua tulburari ar fi mai asemanatoare decat pare la prima vedere, distinctia dintre ele fiind mai degraba un artefact datorat modului in care e conceputa masurarea si instrumentului folosit pentru aceasta. Pe de alta parte controversa recenta privind structura factoriala PCL-R (Hare & Neumann, 2008) a adus in discutie dintr-o alta perspectiva erorile datorate instrumentului argumentand in plus ideea enuntata mai sus. In constructia instrumentului sau, R. D. Hare a adaugat mai multe variabile circumscriind manifestari si antecedente de delincventa (de ex., itemul 10 Slab control comportamental, itemul 18 - Delincventa juvenila, itemul 19 Revocarea eliberarii conditionate) ce nu fusesera incluse in conceptualizarea lui Cleckley printre trasaturile tipice ale psihopatului (Cooke & Michie, 2001; Cooke et al, 2005; Cooke et al, 2007). Psihopatia a ajuns in acest fel sa fie vazuta ca un construct dual.

In termeni cat mai simpli, adaugarea itemilor legati de comportamentul antisocial a degradat de fapt masurarea psihopatiei. (Cooke et al, 2006)

In efortul de a clarifica constructul psihopatiei si relatiile lui cu personopatiile oficiale autorii angrenati in cercetarea domeniului au propus diverse strategii toate vizand calitatile instrumentului de masurare a psihopatiei PCL-R, unii mergand pana acolo incat sa recomande dezmembrarea acestuia (eliminarea itemilor problematici Cooke & Michie, 2001). Curand, a devenit evident ca aceasta directie e mai putin fructoasa aparand astfel necesitatea crearii unor noi instrumente. Tinand cond de aceste in lucruri, doua instrumente foarte promitatoare au fost prezentate in acest capitol: Comprehensive Assessment of Psychopathic Personality (CAPP) si Testul IMAN (Psihodiagnosticul experiential). Desi niciunul dintre teste nu a fost publicat pana acum, cele doua teste difera din multe puncte de vedere, prezentarea lor impreuna urmarind un scop pur euristic.

CAPITOLUL IV
Configuratii de raspuns specifice TPAS: abordarea dimensionala

Cand vorbim de o configuratie a raspunsurilor la testele psihologice, presupunem ca reactiile pe care evaluarea le suscita de la un subiect oarecare se vor distribui dupa o forma anume, a carei coerenta este data de modul de a fi propriu acestuia. Aceasta forma este numita adesea de specialistii in domeniu profil, iar ansamblul de relatii care o incheaga sunt generate de tipul de personalitate pe care individul evaluat o detine. In cazul de fata personalitatea care ne intereseaza fiind cea de tip antisocial, mai prcis psihopatia, logica dupa care diferite raspunsuri se vor grupa va fi determinata de trasaturile proprii acesteia.

Este important totusi de mentionat ca relatia dintre gradul de grupare si fondul personalistic al individului evaluat nu este una directa, ci suporta influenta mediatoare a naturii stimulilor delimitati de catre testul aplicat. Astfel daca itemii acestuia nu reflecta intr-o masura optima variabila vizata, gruparea raspunsurilor sub influenta personalitatii va fi daca nu inexistenta macar mai putin vizibila. De exemplu la Hare Psychopathy Checklist (PCL-R; Hare, 2003) influenta conditiei psihopatice in configurarea conduitei de raspuns a persoanei evaluate va fi intr-un grad mult mai inalt decelabila fata de aceiasi influenta la un test de masurare a pattern-ului dependent de personalitate. Intr-un articol din 2006, Derefinko & Lynam notau ca psihopatia poate fi foarte bine inteleasa si ca o constelatie de trasaturi ce pot fi regasite in modelele generale ale personalitaii normale. Izvorata din conceptia dimensionala asupra tulburarilor de personalitate, ideea enuntata implica faptul ca orice instrument destinat personalitatii normale poate inregistra configuratia psihopatica de raspuns. Lucrul acesta este foarte important nu numai prin aceea ca se inscrie in aceeasi directie cu cercetarile care cauta solutii la dificulatile pe care maniera categoriala de clasificare DSM le-a determinat. In sensul celor spuse anterior demostrarea capacitatii altora decat instrumentele specifice, de a surprinde trasaturile centrale tulburarii reprezinta o extindere considerabila a posibilitatilor clinice de examinare ale psihologului. Astfel, indifferent de setting un examinator familiarizat cu configuratiile specifice personopatiei in discutie poate extrage informatii esentiale din aplicarea unui chestionar ca NEO PI-R sau EPQ.

Cel mai popular dintre modele ierarhice, Big Five Model (BFM) isi are originea in studiile asupra descriptorilor lexicali continuti de limba engleza. Desi exista mai multe seturi de cinci mari (De Raad & Perugini, 2002) cel mai preferat, cel mai bine documentat si de altfel recunoscut sub numele de mai sus, este setul lui Costa & McCrae. Dintre domeniile BIG FIVE nevroticismul a fost de departe factorul identificat de majoritatea cercetarilor ca avand cele mai importante asocieri cu patologia Axei I din DSM. Conexiunile dintre acesta si tulburarile de internalizare (de ex. depresia, anxietatea), ca si cele cu tulburarile de externalizare (ex. tulburarile addictive, TPAS) precum si cu cele psihotice au fost atat de pregnant puse in evidenta si intr-o maniera atat de consistenta incat nevroticismul a ajuns

sa fie caracterizat de catre unii autori ca marker non-informativ al psihopatologiei (Ormel et al, 2004). Cu alte cuvinte, desi furnizeaza putine informatii asupra naturii acesteia, el ii indica intotdeauna prezenta. Daca la inceput maniera categoriala de reprezentare a personopatiilor (specifica clasificarilor oficiale) a parut o ide potrivita, ulterior insa o serie de critici au reliefat neajunsurile practice ale acesteia: comorbiditatea excesiva, fidelitatea scazuta, validitatea convergenta si discriminanta nesatisfacatoare, insuficienta acoperire a simptomatologiei clinice etc. (Livesley, 2003). Drept urmare diversi autori au sugerat necesitatea revizuirii DSM, propunand inlocuirea definirii categoriale cu abordarea dimensionala a tulburarilor de personalitate. In articolul lor din 2002, Costa & Widiger concluzionau ca trasaturile tulburarilor de personalitate ar putea fi considerate ca variante dezadaptative ale trasaturilor continute de MBF. De exemplu personalitatea borderline este puternic corelata cu scorurile inalte la nevroticism (N) si scazute la agreabilitate (A), cum de altfel majoritatea personopatiilor pot fi reprezentate de diferite combinatii a acestor doi factori. Cea mai mare parte din studiile facute asupra psihopatiei s-au bazat pe - Hare Psychopathy Checklist (PCL-R; Hare, 1991; 2003) aceasta masura bucurandu-se de foarte multa apreciere in anii de inceput (vezi de ex. Salekin et al, 1996). Cu timpul insa, munca de intelegere a mecanismelor intime ale tulburarii a devenit identica cu munca de clarificare a structurii instrumentui, iar analizele factoriale repetate ale iemilor continuti de acesta singurul mod de a intelege psihopatia. Asa cum aratau Lynam & Widiger (2007) aceasta confuzie a pornit cel mai probabil, din nevoia fireasca a cercetatorilor de a gasi raspunsuri pentru intrebarile legate de trasaturile centrale ale psihopatiei. Dat fiind faptul ca eforturile de cautare a acestor raspunsuri au angajat cu predilectie doar itemii PCL-R in mod firesc a rezultat un impas. Lynam et al. au argumentat ca o abordare diferita ar avea mult mai mult success in clarificarea tulburarii. O atare abordare ar presupune studierea acesteia prin cadrele oferite de modelele dimensionale ale personalitatii normale. Desi mai multe modele au fost studiate in raport cu personalitatile antisociale doua au fost in mod special analizate in aceasta lucrare: The Five Factor Model (operationalizat cel mai

adesea prin testul NEO PI-R Costa & McCrae, 1992) si Modelul lui Tellegen (operationalizat prin testul MPQ - Tellegen, in press). Acestea sunt pe departe cele mai preferate in aceste tipuri de cercetari, performanta lor (cel putin in cazul modelului lui Tellgen) fiind comparabila cu a testelor special create pentru acestea (vezi de ex. Bloningen et al, 2006).

CAPITOLUL V
Personalitatea antisociala si patternuri de distorsiune la test

In introducerea facuta testului sau, Paulhus (Paulhus, 2008) nota ca persoanele care fac subiectul unei evaluari psihologice pot fi impartite in trei ca tegorii in functie de maniera in care se angajeaza in raspuns si ca distingerea intre aceste tipuri de subiecti este esentiala pentru psihologul care isi propune sa adune informatii despre diferiti indivizi sau grupuri, prin teste mai ales prin testele auto-administrate. Astfel daca unele persoane vor tinde in general sa furnizeze auto-descrieri precise, exacte si importante din perspective modului lor de a fi, altele vor cauta in mod intentionat sa controleze impresia sau imaginea pe care o ofera, descriindu-se in termeni cat mai pozitivi. Inca altele vor incerca sa fie oneste insa isi vor exagera calitatile ca rezultat al unor aparari de tip narcisic, numite de autorul citat mai sus Self-Deception Enhancement. Aceste doua maniere de distorsiune a raspunsurilor la testele psihologice nu sunt singurile alterari care apar intr-un process obisnuit de testare, cu toate ca efectul lor este cele mai pregnant asociat chestionarelor administrate. Simpla lor considerare, insa atrage atentia asupra faptului ca angajarea in acte de distorsiune ale unui subiect la diferite sarcini de evaluare poate avea determinanti diferiti: o parte din acestia se vor reuni in jurul caracteristicilor contextuale ale testarii (miza situatiei) iar cealalta parte vor reflectand un stil, o trasatura specifica (a unui anumit tip) de personalitate. Ori cand ne raportam la maniera dezirabila de raspuns luand in considerare

diverse tipuri personalistice, tulburarea antisociala (TPAS) cu extrema sa psihopatica se distinge de departe prin aceea ca minciuna si necinstea sunt chiar caracteristicile centrale ale acestei structuri (psihopatul minte frecvent doar pentru simpla placere pe care o are din asta, fenomen pe care Ekman, in 1985, l-a numit placerea de a pacali; mai mult face asta fara sa se gandeasca la consecinte, fara sa simta vina sau teama Lilienfeld & Fowler, 2006). Aparent aceasta conditie reclama precautii speciale in ceea ce priveste procesul de examinare psihologica, mai ales accesarea ei prin tehnici self-report, despre care se stie ca sunt in mod particular foarte sensibile la distorsiune. In acest capitol am aratat insa ca pattern de distorsiune angajat de personalitatile antisociale nu difera foarte mult de cel angajat de alte tipuri de personalitati, cel putin din punctul de vedere al scalelor de validitate. Mai mult unele procese specifice tulburarii (de ex. lipsa de insight a psihopatilor cu privire la comportamentele dezirabile social) pot constitui chiar un avantaj pentru masurile auto-administrate.

CAPITOLUL VI
Pattern-urile de raspuns ale indivizilor cu TPAS la instrumentele psihologice categoriale, dimensionale si experientiale
- abordare empirica -

Studiul redat in continuare si-a propus sa investigheze posibilitatile mai multor masuri sau instrumente psihologice de a discrimina tulburarea de personalitate de tip antisocial (TPAS) in randurile persoanelor aflate in unitatile de detinere romanesti. In ciuda faptului ca noi consideram ca exista mai multe personalitati antisociale am preferat sa ne referim la TPAS asa

cum este ea definita de clasificarile oficiale, pastrand sinonimia cu personalitatea psihopatica si operationalizandu-o de-a lungul cercetarii prin Scala 6A de la MCMI-III. Dintre masurile examinate in continuare doar MCMI-III si NEO PI-R prezinta un etalon romanesc, celelalte doua PDS si SAQ (vezi sectiunea Instrumente) au fost folosite in premiera in aceasta cercetare. Este important de subliniat ca, desi examinarea TPAS a fost motivul declarat acestei intreprinderi, scopul principal a fost acela de a clarifica capacitatea masurilor existente de a evalua tulburarea in setting-urile carcerale si de a introduce noi instrumente capabile de a identifica aspectele cu care acest construct este de obicei asociat (gradul de pericol social, dificultatea de re-educare sau tratament).

I.

OBIECTIVELE CERCETARII :

Studiul de fata intentioneaza sa contribuie la cercetarea romaneasca a TPAS prin: O1 - testarea masurilor existente in setting-urile carcerale; O2 - calibrarea masurilor bazate pe trasaturi normale ale personalitatii pentru identificarea tulburarii; O3 - extinderea posibilitatilor de psihodiagnoza a acestei personopatii prin adaptarea unor noi instrumente;

II.

IMPACTUL CERCETARII:

Impactul cercetarii rezida in solutiile psihodiagnostice la urmatoarele: - identificarea corecta a gradului de pericol social in cazul indivizilor cu TPAS; - orientarea informata in privinta deciziei detinerii sau internarii pe termen lung ori, dimpotriva, a eliberarii conditionate; - stabilirea riscului de comportament violent si a nivelului de securitate necesar in unitatile de incarcerare; - evaluarea posibilitatilor de recuperare si stabilirea directiilor de tratament etc.;

III.

SCOPUL GENERAL AL CERCETARII:

Conceputa ca un studiu comparativ, cercetarea si-a propus evaluarea capacitatii diferitelor instrumente de a surprinde particularitatile TPAS si stabilirea unor configuratii de raspuns specifice subiectilor cu acest tip de tulburare. Prin aceasta ea a intentionat fundamentarea unei intregi proceduri de evaluare care isi va gasi sensul in adecvarea raspunsului unitatilor de detinere si reeducare precum si a echipelor de clinicieni in oferirea tratamentului potrivit.

IV.

INSTRUMENTE PSIHOLOGICE FOLOSITE The Millon Clinical Multiaxial Inventory III (MCMI-III; 1997)

NEO Personality inventory-Revised (NEO PI-R; 1992)

Sef-Appraisal Questionnaire (SAQ; 2005)

Paulhus Deception Scales (PDS; 1998)

V.

LOTUL CERCETARII

Subiectii folositi in aceasta cercetare au fost recrutati din mai multe unitati de detinere: Penitenciarul Botosani, Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi si Penitenciarul Vaslui. Cu toate ca cercetarea prezenta a cuprins doua etape (Studiul I, Studiul II vezi Tabelul 1), conditiile de selectie a acestora au fost aceleasi in ambele. Astfel participantii trebuiau sa aiba varsta intre 18 si 60 de ani, minim 8 clase si Scoala profesionala sau 9 clase si sa participe la studiu in mod voluntar. Inainte de a trece prin procedura de evaluare, fiecare dintre acestia a trebuit sa isi ofere in scris consimtamantul informat.

TOTAL Studiul 1 - subiecti Studiul 2 - subiecti


Tabelul 1.

N = 114 N = 40 N = 74

VI.

CULEGEREA DATELOR

Pentru a avea acces la persoanele cu pedeapsa privativa de libertate, o intreaga documentatie (proiect doctoral, CV, aviz etic din partea Universitatii din Bucuresti, etc.) a fost depusa la fiecare dintre penitenciarele amintite mai sus. Dupa primirea acceptului Administratiei Nationale a Penitenciarelor (ANP) precum si al fiecarei unitati in parte, o mapa incluzand cate 20 de chestionare pentru fiecare instrument psihologic studiat a fost expediata la institutiile carcerale din Botosani, Vaslui si Iasi. Doar doua din cele trei mape trimise, cuprinzand raspunsurile a 40 de subiecti, au fost returnate. Acestea au fost utilizate in primul studiu, efectuat cu scopul de a culege informatii asupra functionarii versiunilor pilot ale PDS si SAQ. Studiul II a fost desfasurat exclusiv in Penitenciarul Iasi, iar aplicarea instrumentelor psihologice s-a realizat direct de catre noi. Conditiile experimentale au fost cat mai strict respectate, detinutii fiind invitati in studiu dupa ce in prealabil au semnat un formular de consimtamant informat. Desi criteriul educational minim necesar pentru studiu a fost stabilit la 8 clase si Scoala profesionala sau 9 clase, a devenit curand evident ca o parte din indivizii testati aveau un nivel de intelegere al limbajului scris atat de scazut incat testarea psihologica prin chestionare selfreport era in fapt contraindicata pentru ei. Din aceasta cauza, inainte de a trece la analiza statistica am efectuat o triere a subiectilor retinandu-i doar pe aceea care au reusit sa completeze chestionarul PDS (cei care au inteles consemnul si s-au dovedit a fi capabili sa-si distribuie raspunsurile de-a lungul scalei - vezi mai jos).

VII.

IPOTEZELE CERCETARII

VII.1. Ipoteza generala

Presupunem ca exista o configuratie de raspuns specifica tulburarii de personalitate de tip antisocial (TPAS) care poate fi evidentata prin instrumentele categoriale, dimensionale si experientiale.

VII.2. Ipoteze specifice Ipoteza 1 Indivizii cu personalitate antisociala vor obtine la NEO PI-R scoruri scazute la factorii Agreabilitate (A) si Constiinciozitate (C) si moderat crescute la Nevrozism (N). Ipoteza 2 Indivizii cu personalitate antisociala vor arata la PDS scoruri crescute la scala SD - Self-Deceptive Enhancement si scazute la IM - Impression Management. Ipoteza 3 Raspunsurile indivizilor cu TPAS la SAQ vor evidentia scoruri ridicate la toate scalele cu exceptia scalei Abuz de Drog/Alcool (AD) unde se vor obtine scoruri moderatscazute.

VIII. TESTELE STATISTICE UTILIZATE

Testele statistice folosite in Studiul I si II sunt redate mai jos:

Corelatia Spearman (rho); SPSS Exact Tests;


- Monte Carlo (booststraping procedure);

Regresia logistica binominala; Masuri ale fidelitatii:


IX. Coeficientul Cronbach; Coeficientul Guttman Split-Half;

TESTAREA IPOTEZELOR

IX.1. Ipoteza 1

Indivizii cu personalitate antisociala vor obtine la NEO PI-R scoruri scazute la factorii Agreabilitate (A) si Constiinciozitate (C) si moderat crescute la Nevrozism (N).

NEVROZISM (N) - rho = .37 (p < .05; MCsig: .031, 99%CI: .027-036); EXTRAVERSIUNE (E) - rho = .09 (nesemnificativa); DESCHIDERE (O) - rho = .27 (nesemnificativa); AGREABILITATE (A) - rho = -.50 (p < .01; MCsig: .004, 99%CI: .002-005); CONSTIINCIOZITATE (A) - rho = -.43 (p < .05; MCsig: .010, 99%CI: .007-012) Tabelul 3.

Dupa cum se poate observa din Tabelul 3 analiza a confirmat ipoteza avansata, TPAS suportand translatarea in limbajul BIG-FIVE si in populatia roamaneasca. Pattern-ul de raspuns la testul NEO PI-R a personalitatilor antisociale din unitatile romanesti de detinere a fost diferit insa, de cel descris in literatura de specialitate in momentul in care analiza a comutat de la domenii sau dimensiuni la fatetele fiecarui factor.

Printre altele, o explicatie a acestui lucru a parut sa fie legata de cat de bine a fost realizata trans-adaptarea inventarului NEO PI-R in Romania. De-a lungul cercetarii, mai multi subiecti cu nivele diferite de educatie au acuzat dificultati de intelegere in parcurgerea acestui chestionar. Cand noi insine (echipa responsabila de trans-adaptarea PDS si SAQ) ne-am administrat chestionarul am observat aceleasi probleme. Testul contine numeroase formulari neuzuale si ambigue (a se vedea si mai jos), care solicita intr-o mare masura persoana evaluata, producand oboseala si dezorientare. Din acest motiv e greu de precizat cat de mult reflecta instrumentul din personalitatea subiectului si cat de valid este un profil obtinut in baza acestuia. Cu toate ca datele culese de noi nu aduc suficiente dovezi in acest sens, este posibil ca diferentele obtinute mai sus sa aiba ca sursa si calitatile psihometrice inadecvate ale variantei romanesti a NEO PI-R. IX.1.A. Traducerea si Adaptarea PDS si SAQ

IX.1.A.a. Premisele trans-adaptarii:

Premisa 1 SAQ reprezinta o masura valida si fidela a recidivismului violent si general in populatia carcerala romaneasca. Premisa 2 PDS masoara fidel si valid distorsiunea voluntara (IM - Managementul Impresiei) cat si cea involuntara (SD Autoamagire) in mediile de detinere din Romania.

IX.1.A.b. Cateva aspecte teoretice

Trans-adaptarea reprezinta procesul prin care un test psihologic construit intr-o anumita limba si cultura este pregatit pentru a fi utilizat intr-o alta limba si intr-o alta cultura. Transadaptarea implica atat demersul de traducere si adaptare a itemilor din limba sursa cat si cel de inlocuire a itemilor nepotriviti pentru traducerea/adaptarea in limba tinta (Cohen et al, 2007). Cand se trateaza despre trans-adaptarea instrumentelor psihologice, doua chestiuni sunt cele mai importante: eroarea (bias) si echivalenta (equivalence). Acestea reprezinta aspectele care trebuie tratate cu cea mai mare grija in acest proces. Reducerea erorilor si cresterea gradului de echivalenta cu varianta originala depinde insa in mare masura de modul in care a fost facuta traducerea stimulilor delimitati de instrument.

IX.1.A.c. Etapele trans-adaptarii PDS si SAQ Trans-adaptarea unui test psihologic este prin urmare, un proces foarte pretentios si complex ce solicita multe resurse si calitati din partea profesionistului care se angajeaza in acest demers: cunostinte temeinice de limba (atat in privinta limbii sursa cat si in privinta celei in care urmeaza sa se traducat testul), de psihologie cognitiva si psihologia dezvoltarii, antropologie sociala si culturala, sociologie, psihometrie si statistica, informatii despre diferentele individuale precum si despre setting-urile unde urmeaza sa se aplice instrumentul respectiv etc..

In ultimii ani, in conditiile unei psihologii romanesti aflate in plina renastere, nevoia de probe standardizate aplicabile in diferite domenii ale vietii a crescut considerabil. Pentru a acoperi o asemenea cerere psihologii au apelat la imprumutarea instrumentelor din diferite culturi in care cercetarea psihologica are o lunga traditie. Astfel, trans-adaptarea a ajuns sa fie la momentul actual principala modalitate de producere a instrumentelor psihologice. Cel mai adesea insa, aceste teste au fost aduse in limba romana prin metoda aplicata (cum este cazul inventarului NEO PI-R) procesul de trans-adaptare fiind redus la minim traducerea si retro-traducerea itemilor si apoi construirea etalonului. Hranindu-se din si hranind ideea ca orice construct masurat de oricare test preluat din afara exista exact in aceeiasi forma si in populatia romaneasca, folosirea exclusiva a aceastei metode - aparent facila si in acelasi timp prolifica a avut drept efect scaderea validitatii acelor mijloace de evaluare pe care si-a propus sa le creeze. Pentru cele doua teste din acest proiect PDS si SAQ procesul de obtinere a unor echivalente a plecat initial de la aceiasi metoda. Treptat a devenit insa evident ca pretul pentru economicitatea pe care o atare maniera de lucru o confera demersului este platit chiar din caracteristicile psihometrice ale instrumentelor. Aceasta experienta ne-a facut sa credem ca o schimbare de trend in maniera in care psihologii romani preiau teste din alte culturi la momentul actual este perfect justificata si sa dorim sa recomandam ca studii mult mai riguroase care sa considere cat mai multe din particularitatile culturii autohtone sa fie angajate inainte ca proba obtinuta prin trans-adaptare sa fie scoasa la vanzare pe piata romaneasca. In continuare, trans-adaptarea PDS si SAQ efectuata in cadrul acestei cercetari este redata structurata pe pasi sau etape, astfel incat posibilitatile si limitele acestui proces sa fie mai usor de reperat.

Etapa I Alcatuirea echipei de trans-adaptare. Etapa II Dupa ce fiecare participant la proiect a lucrat individual la o varianta de traducere, echipa s-a intrunit pentru a hotara prin consens varianta pilot.

Trebuie insa mentionat ca in aceasta etapa metoda aplicata a condus demersul de transadaptare. Ulterior am constatat in urma Studiului I, dar si a feed-back-urilor persoanelor carora li s-a cerut consultanta, ca anumiti itemi nu functioneaza corect (s-au dovedit a fi greu de inteles sau mai putin specifici culturii noastre) in ciuda traducerii lor cat mai exacte. Inaintea Studiului II acesti itemi au fost refacuti (pentru o exemplificare vezi Tabelul 5). Cu itemii cu o problematica similara de la NEO PI-R nu am putut face aceiasi operatie. De exemplu itemul 59 Sunt rece si neemotiv in atitudini sau itemul 140 Nu ma simt manat inainte spre succes, ori formulari ca in itemul 145 Odata ce incep un proiect aproape intotdeauna il si termin sunt greu de inteles sau greu de abordat si pentru persoanele cu studii superioare. Tinand cont si de faptul ca in manualul NEO PI-R, Costa & McCrae (1992) au comunicat pentru readability un nivel de intelegere al limbajului corespunzator clasei a VI-a se pot avansa anumite obiectii cu privire la validitatea formei romanesti a acestui test. Etapa III Dat fiind faptul ca pentru o serie de itemi trans-adaptarea s-a dovedit extrem de dificila, au fost adusi in proiect si alti profesionisti cu rol de expert. - 3 psihologi de la Penitenciarele Iasi, Vaslui si Botosani - 1 avocat de drept penal a fost solicitat pentru itemii continand diferite tipuri de infractiuni. - 2 psihologi specializati au ajutat la adaptarea itemilor problematici tinand de Scala Abuz de Drog/Alcool de la SAQ. - 3 nativi de limba engleza (doua persoane de nationalitate americana si una de nationalitate britanica) au oferit clarificari pentru itemii continand cuvinte sau expresii idiomatice. Etapa IV 2 profesori de limba romana cu o indelungata experienta in predarea acestei discipline la liceu, au evaluat nivelul de intelegere solicitat de varianta romaneasca cat si calitatea traducerii. Etapa V Un traducator autorizat (diferit de cei care au lucrat la traducerile din limba sursa din Etapa I) a fost angajat pentru o prima retro-traducere. Aceasta a fost ulterior comparata cu versiunea initiala si echipa a fost de acord cu introducerea formelor pilot a PDS si SAQ in studiu (Studiu I) pentru verificarea echivalentei metrice.

ITEMUL 33 SAQ: I GET A RUSH AFTER PULLING OFF A CRIME.

- variante de traducere (Etapa II):


trad. Psiholog 1: O iau la fuga dupa ce comit o infractiune. trad. Psiholog 2: Ma simt incantat dupa ce am comis o infractiune. trad. Psiholog 3: O iau la fuga dupa ce am comis o infractiune. trad. Trad. Autorizat 1: O iau la fuga dupa ce scap cu bine dintr-o infractiune. trad. Trad. Autorizat 2: Simt un val de adrenalin dup ce comit o infraciune. - item horat prin consens pentru varianta pilot - Ma simt incantat dupa ce am comis o infractiune. "to get a rush" inseamna de fapt, a obtine un sentiment extrem de excitare [..] care se intampla atunci cand corpul elibereaza endorfine, ce cresc bataile inimii si-l fac sa se simta super-uman; [..] poti obtine aceasta stare cu ajutorul drogurilor sau facand lucruri care-ti dau senzatii tari, cum ar fi sariturile in apa de pe stanci inalte, bungee jumping sau o cursa cu roller coaster. [..] In cazul obtinerii acestei stari din comiterea unei infractiuni, faptul ca tu stii ca tocmai faci ceva ilegal poate fi atat de entuziasmant si intens incat corpul tau reactioneaza cu un val de adrenalina.O asemenea traire poate duce la adictie, lucru care este adesea chiar motivul pentru care infractorii isi vor relua comportamnetele lor ilegale.
Lisa N. - USA

- consultanta oferita de nativi confirma alegerea formei de mai sus pentru itemul 33 (Etapa III). - dupa prima retro-traducere itemul este considerat bun de catre echipa si va fi folosit in Studiul I (Etapa V). - in urma analizelor efectuate cu ocazia primului studiu, a fost reluata munca de trans-adaptare a itemilor. Studenta care a intrat in proiect atrage atentia asupra traducerii gresite a pulling off a crime. Traducerea corecta era dupa ce mi-a reusit si nu dupa ce am comis o infractiune (Etapa VI). - echipa a fost de acord cu aceasta modificare si itemul a fost refacut (Etapa VII), astfel ca forma finala a acestua a fost urmatoarea: Simt un val de adrenalina dupa ce mi-a reusit o infractiune. - noua retro-traducere a confirmat importanta modificarii facute si impreuna cu ceilalti itemi din chestionar au intrat in Studiul II (Etapa VIII)
Tabelul 5. Exemplu de trans-adaptare a unuia dintre itemii SAQ

Etapa VI Prelucrarea datelor din Studiul I a scos in evidenta necesitatea reconsiderarii anumitor itemi precum si a manierei de prezentare a scalelor.

Etapa VII Dupa ce echipa s-a putut pronunta asupra noilor liste de itemi, o retrotraducere a fost iarasi solicitata, traducatorul fiind deasemnea diferit de cei anteriori. De data aceasta comparatia cu versiunea originala a fost facuta de catre nativii contactati in primele stadii ale proiectelor si nu de echipa proiectului. Etapa VIII Odata ce informatiile despre calitatea noilor trans-adaptari au fost obtinute, chestionarele PDS si SAQ au fost impreuna cu MCMI-III si NEO PI-R aplicate pe populatie carcerala, reluandu-se procesul de testare a echivalentei metrice (Studiu II). Informatiile privind concluziile obtinute sunt redate in continuare, concomitent pentru ambele studii.

IX.1.B. Fidelitatea si validitatea PDS si SAQ

IX.1.B.a. Consistenta interna

Consistenta interna se refera la gradul in care itemii unei scale particulare masoara in mod consistent acelasi construct. Aceasta este estimata in mod obisnuit cu ajutorul coeficientului alfa Crombach. Prin conventie o valoare de referinta de .60 este in mod obisnuit valoarea minima pentru o scala folosita in cercetare. Coeficientul alpha ar trebui insa sa aiba cel putin o valoare de .70 sau mai mare, pentru ca un test sa fie considerat adecvat, majoritatea cercetatorilor considerand valoarea de referinta de .80 pentru un test bun. Mai jos sunt redate sub forma de tabel valorile corespunzatoare coeficientilor obtinuti la ambele chestionare.

Coeficient Cronbach Numar esantion nordEsantion romanesc

Itemi

american

Studiul I/Studiul II

Managementul Impresiei (IM) Autoamagire (SD) Total PDS

20

.84

.75/.77

20 40

.72 .86 N = 603

.81/.74 .82/.81 N = 40/N = 54

Tabel 6 Coeficientii de consistenta interna pentru Paulhus Deception Scale (PDS)

Dupa cum se poate observa din Tabelul 6, valorile pentru scalele luate indiviual cat si pentru scorul total la PDS au fost peste .70 in ambele studii. In primul studiu aceastea au fost chiar mai mari, cu toate ca raportul era invers pentru varianta romaneasca, scala SD parand sa functioneze mai bine decat IM.
Coeficient Cronbach Numar Itemi esantion american/canadian Esantion romanesc Studiul I/Studiul II

Tendinte Criminale (CT) Probleme legate de Personalitatea Antisociala (AP) Probleme de Comportament (CP) Istoric Infractional (CH) Abuz de Drog/Alcool (AD) Apropiatii Antisociali (AA) Furie (AN) Total SAQ

27 5

.80/.79 .53/.57

.70/.72 .62/.51

18

.83/.86

.83/.77

6 8 3 5 72

.45/.64 .68/.75 .31/.32 ---/.69 .89/.91 N = 3,703/N = 938

.63/.59 .05/.72 .65/.36 .90/.76 .46/.91 N = 40/N = 54

Tabel 7 Coeficientii de consistenta interna pentru Self-AppraisalQuestionnaire (SAQ)

Nu aceeasi situatie se poate observa in cazul SAQ (vezi Tabelul 7, Studiul I), pentru care coeficientii Cronbach au evidentiat valori aberante in raport cu versiunea americana fie prea mari fie prea mici.

Reluarea procesului de trans-adaptare a parut astfel a fi perfect justificata, versiunile pilot aratand o performanta slaba. In Studiul II - dupa cum se poate observa din tabelele de mai sus - functionarea SAQ s-a imbunatatit iar raportul dintre scalele PDS se aseamana cu cel original. Mai mult si coeficientii Guttman Split-Half au inregistrat schimbari pozitive (vezi Tabelul 8).

Studiul I Managementul Impresiei (IM) Autoamagire (SD) .76 .73 N = 40

Studiul II .84 .76 N = 54

Tabel 8 Coeficientii Guttman Split-Half pentru Paulhus Deception Scale (PDS)

IX.1.B.b Validitatea de construct

Validitatea de construct reprezinta masura in care un test are capacitatea de a masura un anumit construct teoretic.

IX.1.B.b.1. Paulhus Deception Scale (PDS) Pentru investigarea validitatii, scalele PDS au fost analizate in raport cu un numar de concepte ce au dovedit de-a lungul timpului ca impartasesc aceiasi retea nomologica cu acestea (Cronbach & Meehl, 1955). Managementul Impresiei a fost analizat in raport cu scala Y-Dezirabilitate, XDezvaluire si Z-Devalorizare de la MCMI-III, de asemenea cu scala 7-Compulsiv si 5Narcisism de la MCMI-III, precum si cu Agreabilitatea si cu Constiinciozitatea de la NEO PIR. Auto-amagirea a fost examinata in legatura cu scala 5-Narcisism de la MCMI-III precum si cu Nevrozismul si cu Extraversiunea de la NEO PI-R. (X) Dezvaluire (Y) Dezirabilitate (Z) Devalorizare

Managementul Impresiei (IM)

rho = -.41
(p < .05; MCsig: .014, 99%CI: .011-017);

rho = .47
(p < .01; MCsig: .004, 99%CI: .002-005);

rho = -.37
(p < .05; MCsig: .031, 99%CI: .026-035);

Tabel 10 - Corelatiile IM cu scalele de validitate de la MCMI-III

5 - Narcisism (MCMIIII) Managementul Impresiei (IM)


rho = -.08
(nesemnificativa);

7 - Compulsiv ( MCMI-III)

rho = .65
(p < .001; MCsig: .000, 99%CI: .000-000);

Tabel 11 - Corelatiile IM cu scalele 5 si 7 de la MCMI-III (4) Histrionic MCMI-III

Managementul Impresiei (IM)

rho = .29
(p < .10; MCsig: .088, 99%CI: .081-095);

Tabel 12 - Corelatiile IM cu scalele 5 si 7 de la MCMI-III

Toate relatiile prezentate in Tabelele 10 si 11 sunt coerente cu rezultatele altor studii (Millon, 2006; Paulhus, 1998) si argumenteaza in sensul validitatii a Scalei IM. Cat priveste relatiile SD cu constructele amintite anterior, niciuna din acestea nu s-a dovedit a fi semnificativa in Studiul I.

Infractiuni violente Auto-amagire (SD)


rho = .39
(p < .05; MCsig: .032, 99%CI: .027036);

Infractiuni sexuale
rho = -.38
(p < .05; MCsig: .038, 99%CI: .033042);

Tabel 14 - Corelatiile SD cu indexurile infractiunilor violente si sexuale

In Studiul II datele s-au dovedit a fi mai promitatoare, scala SD inregistrand corelatii pozitive cu indexurile infractiunilor violente si negative cu infractiunile sexuale (vezi Tabelul 14) mergand in acelasi sens cu concluziile altor cercetari (de ex. Baumeister et al, 1996). Cu toate acestea, deocamdata echivalenta metrica este incerta, demersuri suplimentare cu loturi mai mari, cu variabile mai bine controlate sunt inca necesare pentru clarificarea validitatii acestei scale.

IX.1.B.b.2. Self-AppraisalQuestionnaire (SAQ) Pentru a obtine informatii despre validitatea SAQ analizele s-au focalizat pe relatia acestuia cu personalitatea antisociala masurata de catre MCMI-III (vezi testarea Ipotezei 3) ca si cu diferite indexuri de infractiuni. Capacitatea predictiva a testului a fost investigata in raport cu recidivismul general operationalizat in studiu (Studiu II) prin Numarul total de intrari in inchisoare.

95% CI pentru Raportul de sansa B (SE) Constanta CH


-3.87 (1.25)* 1.53 (0.52)* Limita de jos Raportul de sansa Limita de sus

1.67
Tabel 17

4.60

12.71

Nota: R = .50 (Cox & Snell), .67 (Nagelkerke). Model = 19.24, p < .001. *p < .01

Dupa cum reiese din Tabelul 17, Istoricul Infractional (CH) s-a dovedit un predictor semnificativ pentru recidivismul general. Astfel, subiectii care obtin scoruri mari la aceasta Scala sunt de 4.6 ori mai probabil sa se angajeze in noi activitati infractionale dupa iesirea din inchisoare. Acest rezultat alaturi de celelate analize din acest par sa confirme echivalenta metrica a versiunii romanesti. O extindere a acestei cercetari este insa necesara.

IX.2. Ipoteza 2
Indivizii cu personalitate antisociala vor arata la PDS scoruri crescute la scala SD - SelfDeceptive Enhancement si scazute la IM - Impression Management.

Testarea acestei ipoteze s-a facut utilizand datele Studiului I. Dupa cum se poate observa din tabelul de mai jos rezultatele merg in aceiasi directie cu cele prezentate anterior in legatura cu validitatea scalelor PDS. IM a corelat invers cu personalitatea antisociala, pe cand SD a aratat o asociere nesemnificativa cu aceasta, astfel ca ipoteza a fost partial confirmata de analiza. (6A) Antisocial MCMI-III
Managementul Impresiei (IM)
rho = -.78

(p < .001; MCsig: .000, 99%CI: .000-000);

Autoamagire (SD) Total PDS

rho = -.16
(nesemnificativa);

rho = -.54
(p < .01; MCsig: .001, 99%CI: .000-001);

Tabel 18 - Corelatiile PDS cu personalitatea antisociala

IX.3. Ipoteza 3
Raspunsurile indivizilor cu TPAS la SAQ vor evidentia scoruri ridicate la toate scalele cu exceptia scalei Abuz de Drog/Alcool (AD) unde se vor obtine scoruri moderat-scazute.

(6A) Antisocial MCMI-III Tendinte Criminale (CT) Probleme legate de Personalitatea Antisociala (AP) Probleme de Comportament (CP) Istoric Infractional (CH) Abuz de Drog/Alcool (AD) Apropiatii Antisociali (AA) Furie (AN) Total SAQ
rho = .56
(p < .01; MCsig: .001, 99%CI: .000-001);

rho = .39
(p < .05; MCsig: .020, 99%CI: .016-023);

rho = .70
(p < .001; MCsig: .000, 99%CI: .000-000);

rho = .54
(p < .01; MCsig: .001, 99%CI: .001-002);

rho = .44
(p < .01; MCsig: .009, 99%CI: .006-011);

rho = .44
(p < .05; MCsig: .010, 99%CI: .007-012);

rho = .43
(p < .05; MCsig: .011, 99%CI: .008-013);

rho = .77
(p < .001; MCsig: .000, 99%CI: .000-000);

Tabel 21 - Corelatiile SAQ cu personalitatea antisociala

Datele prezentate in Tabelul 21, au confirmat per ansamblu ipoteza inspirata de manualul SAQ (Loza, 2005) si in populatia romaneasca. Insa mai degraba scala AP decat AD a avut cea mai scazuta corelatie. Se pare ca nivelul crescut de distorsiune in care subiectii s-au angajat a

afectat rezultatele analizei, asocierile evidentiate ulterior dintre managementul impresiei si tendintele antisociale sustinand acest lucru.

CONCLUZII
Privind retrospectiv asupra cercetarii redate mai sus se pot concluziona urmatoarele: doua noi instrumente au fost trans-adaptate pentru populatia romaneasca cu rezultate promitatoare: o scala de validitate, PDS, evaluand doua forme de distorsiune (SD Auto-amagire si IM Managementul Impresiei) si SAQ un chestionar destinat masurarii recidivei generale si violente; doua chestionare folosite actualmente in practica clinica MCMI-III si NEO PIR - au fost testate in setting-ul carceral. Primul a aratat o functionare adecvata, relatiile sale cu alte constructe fiind asemanatoare cu cele evidentiate in literatura de specialitate. Cel de-al doilea insa a vadit efectele utilizarii exclusive a unei singure metode de trans-adaptare (metoda aplicata), cercetarea noastra sugerand existenta unor probleme in privinta validitatii sale; trei ipoteze construite pe baza literaturii de specialitatea vizand psihodiagnoza TPAS au fost de asemenea investiagate. A reiesit astfel ca: 1. TPAS poate fi tradusa in limbajul celor cinci mari (BIG FIVE) ca Nevrozism (N) moderat, Agreabilitate (A) si Costiinciozitate (C) scazute si in cadrul populatiei romanesti aflate in detinere; 2. Scalele de validitate sunt utile in evaluarea TPAS. Personalitatile antisociale cu scoruri scazute la managementul impresiei au o puternica propensiune catre violenta. Acestia isi exprima agresivitatea direct, adesea intr-o maniera exploziva. Pe de alta parte, persoanele cu scoruri mari la dezirabilitate reprezinta un tip diferit de delincvent. Ei reusesc cumva sa-si subordoneze normele si valorile sociale astfel incat sa-si creeze parghii pentru a se angaja in activitatea infractionala fara a fi sanctionati de lege. Ei sunt deosebit de abili in acest sens si aparent bine integrati in societate.

3. SAQ poate fi si un instrument dignostic pentru TPAS. Indivizii antisociali inregistreaza scoruri ridicate la toate scalele acestuia. Totodata testul are si capacitatea de a identifica aspectele care au facut ca aceasta tulburare de personalitate sa fie una din cele mai intens cercetate personopatii (posibilitatile de reeducare/tratament, gradul de pericol social).

Limitele cercetarii Demersul de cercetare intreprins nu a fost lipsit de limitari, cele mai importante dintre acestea fiind redate mai jos, impreuna cu cateva comentarii: marimea esantionului In ciuda tututror eforturilor facute, esantioanele folosite au fost destul de reduse, diminuand astfel posibilitatile de generalizare a concluziilor obtinute. Desi participarea voluntara a persoanelor din detinere nu este imposibil de obtinut, prezenta lor in studiu pana la finalizarea acestuia e adesea dificil de pastrat. Acest lucru este cu atat mai mult valabil pentru personalitatile antisociale care sunt greu de motivat, mai ales cand e vorba de instrumente auto-administrate lungi si proceduri de examinare ce presupun mai multe sesiuni de lucru. Tansferurile frecvente in timpul studiului - la alte penitenciare in baza afacerilor judiciare a fost de asemenea problematica in acest sens. Un factor important care a afectat marimea esantionului cercetarii a fost si discrepanta dintre nivelul de educatie si gradul de intelegere a limbajului scris pentru o parte dintre subiecti. Desi prezenta acestora in studiu a fost importanta, influenta negativa pe care raspunsurile lor au avut-o asupra caracteristicilor psihometrice a testelor fiind astfel decelabila, inlaturarea lor din analizele ulterioare a afectat o data in plus numarul subiectilor din cercetare. caracterul retrospectiv Resursele temporale nu au fost suficiente pentru a intreprinde o analiza prospectiva a capacitatii predictive a instrumentelor folosite. Un asemenea demers ar fi fost necesar mai ales in cazul SAQ. Asa cum aratam anterior, varianta americana a fost examinata de-a lungul a 2, 5 si respectiv 9 ani, dovedind rezultate excelente.

contaminarea obiectivelor studiului cu nevoia de a obtine recompense in vederea eliberarii conditionate, si angajarea conduitelor de distorsiune a raspunsului; Fenomenul de contaminare a aparut in ciuda explicarii in detaliu a scopului cercetarii, a manierei de desfasurare a acesteia cat si a semnarii declaratiei de consim-tamant. Dat fiind faptul ca unii participanti erau foarte aproape de data eliberarii conditionate, acestia au continuat sa creada, in ciuda tuturor asigurarile oferite privind caracterul confidential al datelor, ca raspunsurile lor la teste vor conta in acest sens. Nevoia de a face o buna impresie a fost consecinta directa a acestei credinte, reflectandu-se in deformarea raspunsurilor. Probabil ca acest efect ar fi fost inlaturat intr-un esantion mai mare, compus exclusiv din persoane care nu se apropiau de data eliberarii conditionate (pentru a aproxima grupul normativ nord-american al PDS, esantionul ar fi trebuit sa contina indivizi aflati in perioada de carantina). In cercetarea de fata angajarea comportamentelor de distorsiune a afectat suficient de mult mediile si abaterile standard ale scorurilor obtinute la scalele PDS astfel incat calitatea transadaptarii acestui instrument a devenint mai degraba incerta.

Directii viitoare de cercetare Considerand indeaproape datele oferite de acest studiu, a reiesit ca o serie de aspecte par sa merite o investigare mai atenta in viitor. Astfel: - studii prospective, efectuate pe esantioane mai extinse, cu variabile mai bine controlate si subiecti mai atent selectati (cu verificarea nivelului de intelegere a limbajului scris inainte de examinarea propriu-zisa) sunt necesare pentru clarificarea caracteristicilor psihometrice ale Scalei Auto-amagire (PDS), a structurii factoriale a testului PDS cat si a validitatii predictive a chestionarului SAQ; - o revizie a NEO PI-R cu accent pe readability se impune, ulterior reluand investigatiile privind capacitatea acestuia de evaluare a personalitatii indivizilor aflati in detinere. - reluarea cercetarii de fata, folosind insa instrumente other-report pentru masura-rea TPAS ca si a personalitatii psihopatice, ar aduce lamuriri suplimentare in privinta retelei

nomologice a instrumentelor trans-adaptate cu ocazia acestei lucrari si ar argumen-ta suplimentar in favoarea ipotezei cum ca tulburarile mentionate suporta traducerea in limbaj BIG FIVE si in populatia romaneasca.

Bibliografie:

Andrade, Joel T. (2008). The inclusion of antisocial behavior in the construct of psychopathy: A review of the research. Aggression and Violent Behavior, vol. 13, pp. 328-335. Bloningen, D. M., Hicks, B. M., Krueger, R. F., Patrick, C. J., Iacono, W. G. (2006). Continuity and change in psychopathic traits as measured via normal-range personality: A longitudinal-biometric study. Journal of Abnormal Psychology, vol. 115, p. 85-95. Cleckley, H. (1941). The mask of sanity. St. Louis: C. V. Mosby. Cohen, Y., Gafni, N., Hanani, P. (2007). Translating and adapting a test, yet another souce of variance; the standard error of translation. A paper submitted to the annual meeting of the IAEA, Baku, Azerbaijan. Coid, J., Yang, M., Ullrich, S., Roberts, A., Hare, R. D. (2009). Prevalence and correlates of psychopathic traits in the household population of Great Britain. International Journal of Law and Psychiatry, vol. 32, pp. 65-73. Cooke, D. J., Michie, C. (2001). Refining the construct of psychopathy: towards a hierarchical model. Psychological Assessment, vol.13, p.171-188. Cooke, D. J., Michie, C., Hart, S. D., Clark, D. (2005). Assessing psychopathy in the UK: Concerns about cross-cultural generalisability. British Journal of Psychiatry, vol. 186, p. 335-341. Cooke, D. J., Michie, C., Heart, S. D., Hart, S. (2006). Facets of Clinical Psychopathy. Toward Clearer Measurement. In C. J. Patrick (Ed.), Handbook of Psychopathy (p. 91107). New York: Guilford Press.

Cooke, D. J., Michie, C., Skeem, J. (2007). Understanding the structure of the Psychopathy Checklist-Revised: an exploration of methodological confusion. British Journal of Psychiatry, vol.191, pp. 357-358. De Raad, B., Perugini, M. (2002). Big Five Assessment. Seatle: Hogrefe and Huber WA. Derefinko, K. J., Lynam, D. R. (2006). Convergence and divergence among self-report psychopathy measures: a personality-based approach. Journal of Personality Disorders, vol. 20, p. 261-280. Hare, R.D. (1996). Psychopathy: A clinical construct whose time has come. Criminal Justice and behavior, vol.23, p. 25-24. Hare, R. D. (1991). The Hare Psychopathy Checklist-Revised. Toronto: Multi-Health Sistems. Hare, R. D. (2003). The Hare Psychopathy Checklist-Revised, 2nd edition. Toronto: Multi-Health Sistems. Hare, D. T., Newmann, C. S. (2006). The PCL-R Assessment of Psychopathy. Development, structural properties and new directions. In C. J. Patrick (Ed.), Handbook of Psychopathy (p. 58 - 91). New York: Guilford Press. Hare, R. D., Neumann, C. S. (2008). Psychopathy as a clinical and empirical construct. Annual Review of Clinical Psychology, vol.4, pp. 217-246. Hare, R. D., Neumann, C. S. (2009). Psychopathy: assessment and forensic implications. Canadian Journal of Psychiatry, vol. 54, p. 791-802. International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems (1994), World Health Organization. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, (2000) Washington DC: American Psychiatric Association. Kroner, D.G., Mills, J.F. - Impression management and self-report among violent offenders. Journal of Interpersonal Violence, Vol.21(2), pp. 178-192, 2006; Lazarescu, M., Nirestean, A. (2007). Tulburarile de personalitate. Iasi: Ed. Poli-rom. Lilienfeld, S. O., Fowler, K.A. (2006). The Self-Report Assessment of Psychopathy. Problems, pitfalls and promises. In C. J. Patrick (Ed.), Handbook of Psychopathy (p. 107133). New York: Guilford Press.

Livesley, W. J. (2003). Diagnostic dilemmas in classifying personality disorder. In K. A. Philips, M. B. First & H. A. Pincus (Eds.) Advancing DSM: Dilemmas in psychiatric diagnosis (pp. 153-190). Washington, DC: American Psychiatric Association. Lynam, D. R., Widiger, T. A. (2007). Using a general model of personality to identify the basic elements of psychopathy. Journal of Personality Disorder, Vol. 21, p. 160-178. Ormel, J., Rosmalen, J., Farmer, A. (2004). Neuroticism: A noninformative marker of vulnerability to psychopathology. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemology, vol. 39, p. 906-912. Paulhus, D.L. (2008). Paulhus Deception Scale: The Balanced Inventory of Desirable Responding-7. Toronto: Multi-Health Sistems. Piatigorsky, A., Hinshaw, S. P. (2004). Psychopathic traits in boys with and without attention-deficit/hyperactivity disorder: concurrent and longitudinal correlates. Journal of Abnormal Child Psychology, vol. 32, p. 535-550. Salekin, R., Rogers, R., Sewell, K. (1996). A review and metaanalysis of the Psychopathy Checklist and Psychopathy ChecklistRevised: Predictive validity of dangerousness. Clinical Psychology: Science and Practice, vol. 3, p. 203-215. Schneider, K. (1923). Psychopathic personalities. Springfield, IL: Charles C. Thomas, 1923; Vaughn, M. G., Howard, M. O. (2005). Self-Report Measures of Juvenile Psychopathic Personality Traits: A Comparative Review. Disorders, Vol. 13, 152-162. Widiger, T.A. (2006). Psychopathy and DSM-IV Psychopathology. In C. J. Patrick (Ed.), Handbook of Psychopathy (p. 156-172). New York: Guilford Press. Journal of Emotional and Behavioral