1.

Introducere

Analiza notiunilor legate de Internet-Intranet presupune inante de toate clarificarea unor aspecte legate de suportul de comunicatie necesar. Intelegand prin comunicatie, la modul cel mai general, un schimb de informatii utile, rezulta ca vehicularea acestora trebuie sa se faca pe baza anumitor reguli de comunicare. Sistemele interconectate in scopul comunicarii formeaza o retea de comunicatie. Sistemele interconectate dar amplasate grupat formeaza o retea (network) interna (sau locala, asa cum se va vedea mai tarziu), Intranet (intra-network). Un ansamblu de retele Intranet care comunica intre ele formeaza reteaua Internet (inter-network). La acest nivel putem defini Internetul ca fiind o retea alcatuita din subretele. Avand in vedere extinderea actuala la nivel mondial a Internetului si functionalitatile tehnologice sau de servicii pe care le ofera acesta, ne dam seama ca definitia de mai sus nu mai este acoperitoare. Din punct de vedere istoric inceputurile retelelor de tip Internet/Intranet se confunda cu primele comunicatii realiztae intre echipamenet de calcul. Cateva repere istorice premergatoare trebuie sa in in considerare primul satelit lansat de Uniunea Sovietica in 1957 sau crearea in Statele Unite a Agentiei de Cercetare pentru Proiecte Avansate (ARPAAdvanced Research Projects Agency) de catre presedintele Eisenhower, in 1958, in cadrul Pentagonului. In 1961 in cadrul MIT (Masuchutes Institute of Technology) se defineste pentru prima data comunicatia bazata pe comutatia de pachete (packet-switching) ca alternativa la comutatia de circuite (bazata pe relee) utilizata in centralele telefonice clasice de catre Leonard Kleinrock.. La nivelul retelei de cercetare ARPA, in 1963 (J.R.C. Licklider) se defineste o viziune detaliata a ceea ce inseamna o retea de comunicare mondiala. Prima interconectare a unor calculatoare aflate la distanta a avut loc in 1969 intre mai multe universitati si institute de cercetare (printre care Standford Research Institute, University of Utah, UCLA, UC Santa Barbara). Cu toate neajunsuriole acelui moment reteaua astfel creata, numita ARPANET, este unanim considerata ca stramosul Internetului de astazi. Doi ani mai tarziu, in 1974, Ray Tomlison si Newman pun bazele mesageriei electronice (email) si introduc semnul consacrat, @ , cu semnificatia "la", "pe" - engl. at.

Prima versiune comerciala a unei retele de date s-a numit Telnet si s-a constituit pe structura existenta ARPANET. Un moment foarte important in evolutia reteleor de calculatoare a fost anul 1976 cand corporatia Xerox (Palo Alto research Center) fundamenteaza regulile de comunicare la nivelul unei retele locale de calculatoare, reguli reunite sub denumirea Ethernet. Dupa numai 1 an existau deja peste 100 de calculatoare in cadrul acestei prime retele incipiente de tip Internet. Internetul modern are la baza un standard de comunicare (protocol) propus de o echipa ARPA (Robert Kahn, Vinton Cerf) si cunoscut sub denumirea de TCP/IP (Transport Control Protocol/Internet Protocol). In 1984 existau peste 1000 de computere interconectate in aceasta maniera. Cresterea rapida a numarului de siteme interconectate s-a datorat intersului crescut al mediului de cercetare din universitati de a avea acces la sisteme cu mare putere de calcul (super-computere) cum a fost cele introduse in aceasta retea de National Science Foundation (NSFNET) in 1986. Serviciile de baza disponibile in retelele de date constau in mesagerie electronica (email), serviciul de stiri (news), transfer de fisiere (ftp - file tranfer protocol) si comenzi la distanta (telnet). Conceputul de World Wide Web (www, "panza de paianjen peste intreaga lume"; de multe ori in jargonul tehnic sa floseste doar denumirea web) a aparut in 1991 in Europa (reteaua de laboratoare de fizica CERN) ca un sistem specializat de acces la informatii de interes pentru o anumita comunitate. Primul program de navigare (web browser) a aprut in 1993 sub numele MOSAIC fiind introdus de Universitatea din Illinois (Marc Andreesen), moment la care Internet-ul cuprindea peste 2 milioane de gazde (hosts, host-uri fiind o denumire incetatenita deja in jatgonul tehnic) - sisteme interconectate si erau accesibile circa 600 de locatii web. In conditiile create s-au multiplicat si diversificat serviciile electronice oferite utilizatorilor interconectati ceea ce a determinat ca in paralel sa apara si o explozie a aplicatiilor software care sa faciliteze, intr-o maniera cat mai simpla, accesul public. In domeniul programelor de navigare si acces la servicii anul 1996 marcheza declansarea unei competitii acerbe, marcata inclusiv de conflicte comerciale (ca de exemplu intre Netscape si Microsft in legatura cu practicile neconcurentiale practicate de cei din urma). In perioada respectiva Internetul depasise 12 milioane de gazde si 500.000 de locatii web (numite si site-uri) La inceputul mileniului trei se estimeaza ca Internetul are aproape 1 miliard de utilizatori existand peste 200 de milioane de gazde (host-uri). [art www.usnews.com]

2. Conectarea la nivel fizic

Conectarea mai multor sisteme intr-o retea care sa permita intercomunicarea implica existenta unui mediu de comunicatie adecvat si a unei interfete de conectare specifice mediului respectiv. 2.1. Canale de comunicatie Infrastructura de propgare a informatiei formeaza un canal de comunicatie. Un canal de comunicatie poate sa contina mai multe cai de comunicatie (de exemplu doua cai pentru comunicare bi-directionala). Infrastructurile de comuncatie principale utilizate in prezent sunt extrem de variate si folosesc o gama variata de solutii. Exemple de medii de comunicatie sunt urmatoarele: - conexiuni cablate - conexiuni radio, fara fir (wireless) - conexiuni pe fibra optica - conexiuni pe baza de radiatii infrarosii Conectarea cablata presupune existenta unui suport conductor (metalic) prin intermediul caruia valorile binare (biti) de informatie sunt vehiculati sub forma de semnale electrice, curent sau tensiune. Transmisiunile care folosesc unde radio permit accesul la mediul de comunicatie prin unde electromagnetice din diverse zone ale spectrului de frecvente, inclusiv din domeniul microundelor (433MHz; 2,4GHz - WiFi 802.11b/g, Bluetooth; 3,5GHz; 5GHz). Undele electromagnetice permit accesul in zone unde nu exista acoperire cablata folosind transmisiunile prin satelit dar si legaturi la distante reduse pentru a depasi inconvenientele firelor de legatura. Transmiterea bitilor de informatie se face prin modificarea particulara a parametrilor semnalului radio (amplitudine, frecventa, faza) prin procesul numit modulatie. Transmisiunile pe fibra optica se bazeaza pe proprietatea unui fascicul de lumina laser de a se propaga cu pierderi reduse printr-un mediu care permite reflectarea continua a acestei radiatii - o structura tubulara pe baza de siliciu, asemantoare sticlei - in scopul de a o "intoarce" mereu in mediul de propagare, indiferent de unghiul de incidenta. Practic

facscicolul sufera reflexii multiple la suprafata de separatie dintre materialul fibrei si mantaua inconjuratoare. Modificand intensitatea fasciculului se pot transmite la distanta biti de informatie. Datorita pierderilor reduse, utilizarea fibrei optice permite transmisiuni pe distante mari, de ordinul kilometrilor sau zecilor de kilometri, fara a fi necesara refacerea semnalului, pierderile fiind foarte reduse. Comunicatiile prin radiatii infrarosii au la baza principiul propagarii unei radiatii generate cu ajutorul unei diode luminiscente de infrarosu si receptionarea acesteia folosind un fotodetector care converteste radiatia din nou in semnal electric. Metoda este aceiasi ca si la telecomanda receptoarelor TV. Undele infrarosii au propritatea ca sufera reflexii pe mediile solide si deci nu este nevoie de o vizibilitatea directa absoluta intre emitator si receptor. Aceste tip de legatura este folsoit in comunicatiile de date pentru transmisiunile pe distante scurte (telefon mobil - computer, tastatura/mouse - computer, computere intre ele etc.) 2.2. Interfete de comunicatie Interfatele de comunicatie asigura tranferul informatiei binare catre mediul de comunicatie, de obicei intr-o maniera seriala (un bit dupa altul). Ele poarta numele generic de adaptoare de retea (module de retea, placi de retea sau NIC - engl. Network Interface Card) si difera in functie de tipul adapatrii pe care il asigura. In cazul utilzarii mediilor de comunicatie cablate, cele mai utilizate, adaptoarele asigura transferul informatiei preluate de pe magistralele de comunicatie ale sistemului care urmeaza a fi conectat, serializarea acesteia (cu exceptia transmisiunilor paralele folosite in special pentru conectarea imprimantelor la sistemele de calcul) si transformatrea bitilor de informatie respectivi in semnale electrice corespunzatoare. Adaptoarele de retea uzuale pot fi clasificte in functie de modul de conectare cu echipamentul de calcul, fiind in principiu disponibile pentru cele doua tipuri de magistrale existente intr-un sistem de tip PC, ISA si PCI. Catre mediul de comunicatie, adaptorul trebuie sa asigure conectarea corespunzatoare tipului de conductor folosit. 2.3. Medii de comunicatie Transmisia informatiei in mediile de teleprelucrare consta in transferul informatiilor, reprezentate codificat prin semnale binare, intre punctele terminale si calculatoare prin intermediul retelelor de telecomunicatie existente sau prin linii speciale de transmitere a acestora. Scopul acestei transmisiuni, prin care se asigura utilizarea de la distanta a resurselor calculatoarelor, este acela de a reproduce la calculatorul receptor semnale cu acelasi continut cu cele care au fost trimise. Dupa cum am spus informatiile sunt transmise de la un calculator la altul prin intermediul unei linii de transmisie, numita de obicei canal de telecomunicatie si care reprezinta totalitatea mijloacelor destinate transmiterii unui mesaj, fiind practic o cale de transmisiune electrica a datelor intre doua sau mai multe calculatoare, impreuna cu toate circuitele secundare de asigurare a nivelului energetic al semnalului. Astfel un canal este format din: linii telefonice, adaptoare, filtre, etc. Aceste medii de transmisie pot fi impartite in doua grupe: - medii ghidate: conductoare ohmice (cablul torsadat, cablul coaxial), fibrele optice; - medii neghidate: undele radio, laserul, radiatia infrarosie. 2.3.1. Medii ghidate de transmitere a informatiei Dintre mediile ghidate de transmisie amintim: - cablu coaxial - cablu UTP (Unshielded Twisted Pair) - cablu STP (Shielded Twisted Pair) - cablu ScUTP (Screened UTP) sau FTP (Foiled Twisted Pair) - fibra optica multimod - fibra optica monomod

Cablu Coaxial, are doua conductoare concentrice, cele doua conductoare avand axa comuna. Cea mai uzuala versiune a acestui tip de cablu este formata dintr-un singur fir de cupru, izolat cu un material dielectric si protejat la exterior de un alt conductor cilindric, ce poate fi solid sau intretesut. El este apoi invelit intr-un alt strat izolator de protectie mecanica. Desi cablurile coaxiale arata la fel ele pot avea impedante (rezistenta conductorului in semnal) diferite estimate printr-o scala de grade radio (RG radio grade). De exemplu, varianta 10BASE2 Ethernet utilizeaza RG-58, ce ofera o impedanta de 50 de ohmi ceea ce la nivel fizic se traduce printr-o viteza a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 185 de metri. Mai exista si varianta 10BASE5 Ethernet ce ofera o impedanta de 75 de ohmi ceea ce la nivel fizic se traduce printr-o viteza a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 500 de metri. Avantajul cablului coaxial este ca ofera suport pentru comunicatii in banda de inalta frecventa pe distante relativ mari, fara repetoare. El a fost folosit initial ca mediu de transmisie specificat pentru Ethernet, dar treptat a fost aproape complet inlocuit. Unele din dezavantajele acestui cablu care au dus la inlocuirea aproape totala a acestuia sunt: fragilitatea structurii, nu suporta usoare curbari/indoiri puternice sau striviri, costul si dimensiunea cablului (grosime de 1 cm) si nu in ultimul rand necesitatea de a asigura in orice conditii adaptarea de impedanta. In prezent cablul coaxial este limitat de obicei la difuzarea semnalelor CATV (televiziune prin cablu) in banda larga, pentru cablarea abonatilor.

Structura unui cablu coaxial Cablul UTP (cablu torsadat neecranat) este disponibil in diferite forme, dimensiuni si grade. Dimensiunea se refera la numarul de perechi grupate impreuna. Cablurile LAN standard utilizeaza patru perechi de fire. Cablurile torsadate cu patru perechi au opt fire, separate in grupuri de cata doua. Fiecare fir este numit si conductor. Fiecare din aceste opt conductoare este acoperit de un material izolator. Fiecare pereche de conductoare este rasucita una in jurul alteia, proces denumit torsadare. Acest tip de cablu reduce efectul de degradare a semnalului cauzat de EMI (Interferente Electromagnetice) sau RFI (Interferente al frecventelor Radio) deoarece buclele alaturate care iau nastere prin torsadare isi anuleaza reciproc semnalele induse de campurile electromagnetice din mediu. Conductoarele sunt utilizate in perechi. De exemplu, o pereche de conductoare ofera suport doar pentru transmisii iar cealalta pentru receptie. In standardul Ethernet 10/100Mbps numai 4 din cele 8 conductoare sunt folosite iar in standardul Ethernet 1000Mbps Gigabit toate cele 8 conductoare sunt folosite. Acest tip de cablu are o impedanta de 100 de ohmi si o grosime de 0.43 de centimetri. In standardul Etrhernet 10/100 BASE T aceasta se traduce printr-o viteza de transmitere a informatiei cu 10/100Mbps pe o distanta de 100 de metri. Unele din avantajele acestui cablu ar fi faptul ca este ieftin, usor de instalat el suportand

curbari si indoiri. In prezent este cel mai utilizat mediu de transmisie in retelele LAN. Acest tip de cablu are si cateva dezavantaje cum ar fi faptul ca e suscebtibil la interferente electrice in comparatie cu alte tipuri de cabluri si faptul ca distanta de transmisie a informatiei este mai mica decat la alte tipuri de cabluri cum ar fi coaxialul de 75 de ohmi si fibra optica. Cablu STP (cablu tosadat ecranat) prezinta un strat suplimentar de folie conductoare in jurul firelor torsadate. Acest strat de ecranare se afla imediat sub invelisul extern. Scopul acestei proiectari a fost de a permite cablurilor torsadate sa functioneze in medii predispuse la EMI (Interferente Electromagnetice) si/sau RFI (Interferente al Frecventelor Radio). Radiatia electromagnetica a semnalului este emanata pe directia normala de semnalele transmise printr-un fir de cupru si reprezinta un punct de referinta pentru intelegerea implicatiilor utilizarii cablurilor torsadate ecranate.

Radiatia electromagnetica normala Ecranarea cablului printr-o bariera metalica protejeaza semnalul impotriva radiatiilor care ar putea fi induse din mediul exterior. Inducerea radiatiilor externe participa la atenuarea si/sau distorsionarea semnalului. Din nefericire, ecranarea impedica si eliberarea radiatiei normale descrise in figura. In schimb, aceasta radiatie este reflectata in conductorul de cupru al cablului si poate produce auto-ghidarea semnalului. Acesta situatie e ilustrata in figura urmatoare.

Radiatia electromagnetica ecranata Acest tip de cablu are o impedanta de 150 de ohmi si este mai scump, mai greu de instalat si mai gros ca UTP-ul (aprox. 1cm). Protectia la interferete electromagnetice este mai buna ca la UTP. Acest tip de cablu trebuie sa fie impamantat la ambele capete pentru a functiona corect, in caz contrar este predispus la probleme mari de zgomot. Cablu ScUTP este un model hibrid de cablu intre STP si UTP. Practic acest tip de cablu este UTP invelit intr-o folie de metal ce realizeaza ecranajul. Impedanta tipica pentru acest tip de cablu este de 100 sau 120 de ohmi. Ca si cablu STP acesta trebuie impamantat la ambele capete pentru a putea functiona corect din punct de vedere al imunitatii la perturbatii.

Utilizarea cablurilor torsadate reprezinta un avantaj important legat de existenta unor categorii de performanta standardizate. Indiferent de producator, avem motive sa ne asteptatam la aceleasi performante, datorita gradului de standardizare la care s-a ajunsin industria telecomunicatiilor. O colaborare intre ANSI, FCC, EIA si multe alte organizatii, asigura standardele pentru cablare si chiar pentru componentele cablurilor, cum ar fi terminatoarele. Desi unele standarde furnizeaza indicatii pentru cabluri si/sau componentele acestora, cablurile torsadate sunt definite prin categorii de performanta (la nivelul parametriklor de comunicatie). Categoriile sunt definite prin functiile lor, nu printr-un standard fizic. Initial au existat cinci serii de test pentru a stabili categoriile de performanta pentru cablurile torsadate. Acestea erau numerotate de la 1 la 5, iar cablul care corespundea era identificat ca fiind de Categoria x sau Cat x unde x era numarul seriei de teste care a fost finalizata cu succes. Cat 1 si Cat 2 au fost perimate in 1995 datorita slabelor performante.Pe piata astazi se gasesc Cat 3 (16 Mhz latime de banda, 10Mbps viteza pana la 100m) si Cat 5 (100 Mhz latime de banda, 100/155/256 Mbps cu distante de pana la 100m). Cat 4 putea oferi o latime de banda de 20Mhz, aceasta categorie fiind de mijloc si s-a dovedit a fi neeconomica de aceea este foarte rar folosita. Atunci cand tranferul de informatie are loc utilizand ca semnal purtator de informatie o radiatie din spectru vizibil (laser), ghidarea acestui fascicol se face prin intermediul fibrelor optice, reunite in cabluri optice. Fibrele optice pot transporta frecventele superioare ale spectrului electromagnetic adica lumina. Fibrele optice vin intr-o aparenta infinitate de forme, dimensiuni si lungimi de unda. Figura de mai jos prezinta un cablu cu fibre optice.

Vedere a unui cablu cu fibre optice Axa centrala a cablului este ocupata de catre un mediu optic foarte pur care are capacitatea de a transporta in siguranta fascicule de lumina pe distante mari. Lipsa semnalelor electrice si a conductoarelor de cupru flexibile inseamna ca transmisiunile bazate pe fibre optice sunt relativ sigure. Spre deosebire de cablurile de cupru, este aproape imposibil sa introducem zgomote in fibrele optice. Cand este prea solicitata, sticla se sparge sau se fisureaza, ceea ce va provoca oprirea semnalului optic. Mediul optic este aproape intodeauna sticla (siliciu), dar poate fi si un material plastic cu calitati optice superiore. Diametrul fibrelor optice variaza de la 5 microni pana la dimensiuni ce sunt vizibile cu ochiul liber. Toate tipurile de fibre sunt disponibile de obicei in grupuri de doua sau mai multe perechi. De asemenea, fibrele pot face parte din diferite clase de frecventa, nu toate potrivite pentru utilizarea intr-o retea LAN. Fibra optica tipica utilizata pentru o retea LAN este varietatea de sticla cu diametrul de 62,5 microni care ofera suport pentru comunicatii multimod comandate de un LED (Light Emitting Diode dioda emitatoare de lumina). Fibrele optice sunt utilizate in perechi: una pentru transmisie si alta pentru receptie. Utilizarea lor in retelele LAN se limiteaza de obicei la conexiuni intre servere sau la realizarea de legaturi magistrale. Exista doua tipuri specifice de transmisiuni prin fibre optice: multimod si monomod. Transmisiunea optica multimod este comandata de catre un LED. Acesta nu este o sursa de lumina foarte concentrata, prin urmare necesita un sistem optic de focalizare si o cale de transmisie optica destul de larga. De asemenea, LED-urile au o frecventa destul de joasa, astfel ca si largimea de banda este limitata. Caracteristica esentiala a LED-urilor este

dispersia. Ledurile nu pot sa concentreze strans razele de lumina, astfel incat, dupa ce este transmisa, lumina e supusa dispersiei. Aceasta rata de dispersie impune limite maxime ale lungimii efective a fibrei optice comandate de LED.

Dispersia luminii unui led intr-o fibra multimod Dupa a anumita distanta, dispersia face ca o parte din raza emisa de LED sa loveasca peretele interior al mediului de sticla. Cand se intampla acest lucru, impactul are loc sub un unghi foarte mic. In consecinta, lumina nu trece in stratul de protectie, ci este reflectata de perete sub un unghi complementar. Aceasta reflexie plaseaza raza (razele) dispersata(e) pe o directie de coliziune cu portiunea de raza ramasa in calea de transmisie axiala. Fenomenul este ilustrat in figura de mai jos.

Reflexia radiatiei optice intr-o fibra optica Aceste raze poarta in continuare acelasi semnal ca si raza ramasa aliniata cu axa centrala a sticlei. Dar, pentru ca sunt supuse la o serie de refelexii in pereti, ele calatoresc pe o distanta mai mare si un timp mai indelungat raza axiala, in timp ce lungimea mediului fizic ramane constanta. Tot constanta este si viteza luminii: 300.000Km/s. De aceea, transmisiunea axiala ajunge inaintea reflexiilor multiple ale aceluiasi semnal. O implicatie mai semnificativa a dispersiei multimodale este ca fotonii interactioneaza astfel cu alti fotoni. Zigzagul neincetat al razelor inseamna ca modurile multiple vor intersecta inevitabil axa centrala si vor intra in coliziune cu alte raze optice. Cu alte cuvinte, transmisiunile multimod sunt predispuse atenuarii. Prin urmare, putine date, sau nici una, reusesc sa ajunga la destinatie. Multiplele limitari de performanta ale fibrelor optice multimod sunt echilibrate de calitatile lor si pretul mai scazut. Fibra monomod utilizeaza o dioda laser cu injectie (ILD Injection Laser Diode). Laserele sunt binecunoscute pentru razele lor extrem de focalizate. Si aceste raze disperseaza, dar aproape insesizabil pe distantele uzuale din domeniul retelelor de calculatoare. Intr-un sistem de fibre optice monomod, este utilizat un laser pentru a comanda semnalul prin fibra de sticla. Caracteristicile sale de dispersie sunt suficient de moderate pentru ca razele, chiar la limitile exterioare ale domeniului lor, sa nu inceapa sa atinga peretii fibrei. Prin urmare, fluxul de date transmis ramane aliniat cu axa centrala a sticlei de-a lungul

intregului drum prin mediu. Ele ajung la destinatie in acelasi timp. Fibrele optice monomod au in general un diametru intre 5 si 10 microni si un strat protector de 125 de microni. Pentru conectarea mediilor de transmisie la placile de retea se utilizeaza diferite tipuri de conectori (mufe). Pentru cablu coaxial se utilizeaza BNC (Bayonet Nut Connector) iar pentru cabluri torsadate se foloseste conector tip RJ-45 (UTP, STP). Exista standarde de cablare corespunzatoare: TIA / EIA 568 A/ B. Acestea contin specificatiile pentru interconectarea dispozitivelor de retea cu mediul de transmisie. 2.3.2. Medii neghidate de transmitere a informatiei Dintre mediile neghidate de transmisie putem evidentia: - unde radio - laser - infrarosu Undele radio au o serie de proprietati care le confera avantaje importante de exploatare in transmisiunile de date. Printre aceste proprietati se pot evidentia urmatoarele: - undele radio pot calatori att prin aer ct si prin vid - pot transporta date si pot trece prin obstacole solide - sunt utilizate pentru transmisii terestre ct si pentru transmisii prin satelit - permit acces in zone greu accesibile - costul implemenatrii infrastructurii de comunicare radio este ridicat - datorita distantelor mari parcurse de semnale in procesul de propagare apar fenomene importante de intarziere;

Transmisia prin unde radio De la Pamnt pna la un satelit geostationar sunt 36.000 km si ca urmare apar ntrzieri de ordinul a 300 milisecunde intr-un singur sens, adica aproximativ 600 milisecunde de la un punct al suprafetei terstre in altul. In ceea ce priveste transmisiunile laser, acestea pot fi imaginate cel mai bine ca un sistem de fibre optice dar fara cablarea prin fibre optice. Mai multe statii se pot interconecta cu o unitate de acces care transmite si receptioneaza semnale laser in numele unui grup de statii. Cand laserele sunt utilizate in acest mod, este logic ca dispozitivele laser sa fie plasate aproape de plafon, cat mai departe posibil de oameni. Laserele pot fi utilizate si pentru a interconecta retele bazate pe cablu, aflate la distante modeste. In transmisunile de date neghidate un loc important ocupa transmisiunile folosind radiatia infrarosie. Aceasta tehnologie de transmisie fara fir, in infrarosu, opereaza intre partea vizibila a spectrului electromagnetic si microunde. Desi infrarosul este o forma de lumina, el nu este limitat la transportul doar in raza vizuala. Aceasta pentru ca infrarosul este

prezinta proprietati specifice radiatiilor luminoase dar si microundelor. Chiar daca nu poate penetra solide opace, poate fi reflectat de acestea. Au luat nastere doua tehnologii in infrarosu: difuz si direct. Infrarosu direct este analog razei unui proiector, iar cel difuz poate fi asemanat cu o sursa de lumina care emite in toate directiile. Proiectorul focalizeaza lumina pe o singura directie, in timp ce sursa multidirectionala difuzeaza lumina in toate directiile. Tehnologia in infrarosu direct este utilizata de majoritatea dispozitivelor electronice casnice controlate prin telecomanda. Acelasi concept se aplica si unei retele LAN in infrarosu direct. In toate cazurile transmisia informatiei prin aceste canale de telecomunicatie nu se poate face fara o oarecare degradare a informatiei, pricinuita de obicei de perturbatiile care apar pe parcursul transmisiunii. Acesti factori care afecteaza transmisiile sunt: - atenuarea, reprezinta pierderea in energie in timpul propagarii semnalului - distorsiunea de intarziere, este determinata de faptul ca diferite componente spectrale (Fourier) se propaga cu diferite viteze; - zgomotul, reprezinta energia nedorita, provenita din alte surse decat emitatorul. Un caz particular de transmisiuni ghidate il reprezinta comunicatiile de date prin retelele telefonice. Atunci cand un calculator doreste sa transmita informatii pe o linie telefonica, acestea trebuie sa fie in prealabil convertite din semnale binare in semnale analogice, apoi la capatul unde are loc receptia din semnale analogice in semnale digitale la receptor. Echipamentul care realizeaza aceste transformari se numeste modem echipamentul care accepta un sir serial de biti la intrare si produce un purtator modulat la iesire (sau vice-versa). Acesta este inserat intre calculator (digital) si sistemul telefonic (analogic) Pentru liniile inchiriate este posibila utilizarea semnalului digital da la un capat la altul, dar acestea sunt foarte scumpe si sunt utilizate numai pentru a construi retele private in interiorul unei firme.

Modul de interconectare a modemurilor.

Modemurile se pot clasifica dupa mai multe criterii: viteza, caracteristicile de apel, modul de conectare la sistem, etc. Modemul realizeaza, in principal, procesul de modulare - demodulare a semnalului purtator. Acest semnal este caracterizat prin trei parametri: - amplitudine; - frecventa; - faza.

In functie de acesti parametri vom avea trei tipuri de modulatie: - modulatie de amplitudine (AM), caz in care frecventa oscilatiilor este constanta, si se modifica amplitudinea; - modulatie de frecventa (FM), amplitudinea oscilatiilor ramane constanta si se modifica frecventa; - modulatie da faza (PM), amplitudinea si frecventa raman constante, dar are loc un u salt in faza. Modulatia este procedeul de transmisiune a unui semnal purtator, la care unul din parametrii caracteristici este modificat in concordanta cu valoarea semnalului modulator ce reprezinta mesajul de transmis. Demodulatia este procedeul de extragere, la receptie, a semnalului modulator (a mesajului) din semnalul modulat receptionat. Transmiterea semnalului codat prin canalul de comunicatie se poate efectua utilizand cele doua tehnici: - transmisia in banda de baza, caz in care se folosesc semnale digitale pe o singura frecventa

Semnal digital bidirectional - transmisia in banda larga, caz in care se folosesc semnale analogice intr-un domeniu de frecvente.

Semnal analogic unidirectional Canalele de transmisiune se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: - banda de frecventa, se exprima prin largimea benzii de frecventa transmisa, sau prin frecventele limita extreme ale semnalelor ce se pot transmite prin canal. Prin frecventa de lucru se intelege frecventa semnalului purtator nemodulat, cuprinsa intre banda de frecventa a canalului de transmisiune utilizat. In sistemele de teleprelucrare, din punctul de vedere al benzii de frecventa canalele de transmisiune se clasifica in: - canale vocale, cu banda de frecventa 300 - 3400 Hz, si o largime de banda de 3100 Hz, iar viteza de transmisie 600 - 4800 bauds; - canale subvocale, cu o largime de banda inferioara celei vocale (< 3000 Hz), viteza de transmisie 45 - 200 bauds; - canalele banda larga, cu o largime de banda superioara celei vocale, insa mai mica de 48kHz, viteza de transmisie 19200 - 500000 bauds. - viteaza de transmisie a datelor binare printr-un canal de comunicatie se exprima prin viteza de modulatie (numarul de momente emise pe secunda) corespunzatoare semnalului transmis, evaluata in bauds. Baud - ul este unitatea de masura pentru viteza de modulatie si

reprezinta rapiditatea de modulatie corespunzatoare unui moment emis pe secunda de sursa de informatie (numarul de variatii pe secunda). In cazul transmisiei de date binare baud - ul corespunde unui bit / s, deci 1 baud = 1 bit / s. - precizia de transmisie (coeficient mediu de erori sau frecventa erorilor) reprezinta numarul mediu de elemente (bits) sau caractere la care s-a produs o eroare datorata perturbatiilor din canal; Modul (sensul) de transmisie, este fie de la emitator la receptor, fie de la receptor la emitator. Din acest punct de vedere, exista trei tipuri de canale de transmisie: - simplex, la care informatiile se transmit numai intr-un singur sens, in care caz se spune ca avem o comunicare simplex; - semiduplex, la care informatiile pot fi transmise in ambele sensuri, dar nu simultan, ci la momente diferite de timp prin alternarea sensurilor, cand vom avea o comunicare semiduplex; - duplex, la care informatiile pot fi transmise in ambele sensuri simultan, avem o comunicare duplex integral. La folosirea retelelor telefonice pentru transmisia datelor se face distinctie intre : - circuitele telefonice din retelele cu comutatie (manuala sau automata). In acest caz legatura se stabileste prin intermediul centralelor de comutatie in urma apelarii de catre statia abonata a numarului statiei chemate; - circuitele telefonice inchiriate (pentru transmisiuni de tip punct - la punct). In acest caz avem o legatura permanenta intre utilizator si celelalte sisteme din retea. In afara modurilor de transmisie prezentate (simplex, semiduplex si duplex), prezinta interes si urmatoarele moduri de transmisie: - modul de transmisie asincron ("start-stop") este caracterizat prin aceea ca intervalul de timp intre doua semnale oarecare este independent de durata semnalului elementar. Deoarece, in acest mod de transmisie, echipamentele emitatoare si receptoare nu sunt in faza (nu sunt sincronizate in timp), este necesara utilizarea unor semnale de separare, pentru indicarea inceputului si sfarsitului fiecarui caracter (caracterul este format dintr-un bloc de k biti, conform codului utilizat). Astfel, fiecare caracter este insotit de un bit de inceput - numit "START", si un bit de sfarsit - numit "STOP"; - modul de transmisie sincron este caracterizat prin aceea ca intervalul de timp intre doua semnale oarecare este intotdeauna un multiplu intreg al duratei semnalului elementar. Acest mod de transmisie elimina utilizarea pentru fiecare caracter a semnalelor de separare, permitand astfel o utilizare mai eficienta a capacitatii liniilor de telecomunicatie Inainte de a trece mai departe mai trebuie adaugat faptul ca in prezent se cunosc doua tehnici de comutare: - comutare de circuite, este specifica sistemului telefonic. O proprietate importanta a comutarii de circuite este necesitatea de a stabili o cale de la un capat la celalalt, inainte ca datele sa poata fi transmise; - comutare de pachete, in acest caz nu se stabileste de la inceput o cale intre apelant si apelat. Aceasta tehnica se mai numeste memoreaza si transmite. Am vazut ca la un moment dat unul sau mai multe statii transmit date, si altele sunt in asteptare. Setul de reguli care definesc modul in care un calculator plaseaza si preia date pe/de pe legatura de retea poarta numele de metoda de acces. Metodele de acces previn accesul simultan pe cablu. Exista mai multe metode de

acces: - metode de acces multiplu cu detectarea purtatoarei si a coliziunii CSMA/CD (Carrier - Sense Multiple Access / Collision Detection); - metode de acces multiplu cu detectarea purtatoarei si evitarea coliziunii CSMA / CA (Carrier - Sense Multiple Access with Collision Avoidance); - metoda prin transferul jetonului (token passing); - metoda cu prioritate la cerere. O alta problema care apare in transmisia informatiilor este cea a codificarii informatiei. Aceasta este necesara in special datorita erorilor care pot sa apara pe parcursul transmisiei. Cele doua tipuri de coduri utilizate in teletransmisia datelor sunt: - coduri corectoare de erori, sunt codurile care pe langa fiecare bloc de date trimis includ si o informatie redundanta (un sir de biti sau caractere de control) care ajuta receptorul sa poata deduce caracterul care a fost trimis, si daca s-a produs o eroare sa o depisteze si sa ceara o noua transmisie sau sa aplice un algoritm de corectie; - coduri detectoare de erori, sunt acele coduri care includ si o informatie redundanta pentru a permite receptorului sa constate daca a aparut o eroare, si sa ceara o noua transmisie fara a identifica insa eroarea.

3.Tipuri de retele

3.1. Clasificarea retelelor In functie de criteriul de clasificare care se are in vedere exista mai multe tipuri de retele de calculatoare. Criteriile cele mai des utilizate in clasificarea retelelor sunt: Dupa tehnologia de transmisie: - retele cu difuzare (broadcast); - retele punct-la-punct;

Dupa scara la care opereaza reteaua (distanta); - retele locale LAN; - retele metropolitane MAN; - retele de arie intinsa WAN; - Internet-ul;

Dupa topologie: - retele tip magistrala (bus); - retele tip stea (star); - retele tip inel (ring) si retele de tip mesh - retele combinate.;

Dupa tipul sistemului de operare utilizat: - retele peer-to-peer; - retele bazate pe server.

In continuare sunt prezentate principalele caracteristici ale fiecarui tip de retea. Retele cu difuzare (broadcast) sunt acele retele care au un singur canal de comunicatie care este partajat (este accesibil) pentru toate calculatoarele din retea. Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur calculator, tuturor calculatoarelor din retea (acest mod de operare se numeste difuzare) sau la un subset de calculatoare (acest mod de

operare se numeste trimitere multipla). Acest mod transmitere este caracteristic retelelor LAN. Retele punct la punct sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni intre perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursa la calculatorul destinatie, un pachet s-ar putea sa fie nevoit sa treaca prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi, etc. In general retelele mai mici (locale) tind sa utilizeze difuzarea, in timp ce retelele mai mari sunt de obicei punct - la - punct. Retele LAN - Local Area Network - sunt in general retele private localizate intr-o singura camera, cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri. Aceste retele sunt caracterizate prin: - marime: LAN - urile au in general dimensiuni mici iar timpul de transmisie este limitat si cunoscut dinainte; - tehnologia de transmisie consta dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste retele functioneaza la viteze cuprinse intre 10 si 100 Mb/s. LAN - urile mai pot functiona si la viteze mai mari, de pana la sute de Mb/s; - topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii: magistrala, inel, etc. In figura urmatoare sunt reprezentate doua astfel de retele: cu topologie magistrala si inel.

Doua retele LAN tipice, magistrala si inel. Retele MAN - Metropolitan Area Network - reprezinta o extensie a retelelor LAN si utilizeaza in mod normal tehnologii similare cu acestea. Aceste retele pot fi atat private cat si publice. O retea MAN contine numai un cablu sau doua, fara sa contina elemente de comutare care dirijeaza pachetele pe una dintre cele cateva posibile linii de iesire. Un aspect important al acestui tip de retea este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate toate calculatoarele. Aceste retele functioneaza, in general, la nivel de oras.MAN-urile sunt implementate cu ajutorul unei magistrale duale numite DQDB (Dual Queue) asa cum se vede in figura de mai jos.

Principiul DQDB Retele WAN - Wide Area Network - sunt acele retele care acopera o arie geografica intinsa - deseori o tara sau un continent intreg. In aceasta retea calculatoarele se numesc gazde (in literatura de specialitate se mai utilizeaza si urmatorii termeni: host sau sistem final).

Gazdele sunt conectate intre ele printr-o subretea de comunicatie, numita pe scurt subretea. Sarcina subretelei este sa transmita mesajele de la gazda la gazda. Subreteaua este formata din: - linii de transmisie, numite circuite, canale sau trunchiuri, care are rolul de a transporta bitii intre calculatoare; - elemente de comutare, calculatoare specializate, folosite pentru a conecta doua sau mai multe linii de transmisie. Nu exista o terminologie standard pentru denumirea acestor elemente de comutare; astfel putem intalni diferiti termeni pentru desemnarea acestora ca: noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date. Termenul generic pentru aceste calculatoare de comutare este router. Fiecare calculator este in general conectat (face parte) la un LAN in care exista un ruter, prin intermediul caruia se face legatura intre doua retele diferite. Reteaua contine numeroase cabluri sau linii de comunicatie, fiecare din ele legand doua ruter-e. Daca doua ruter-e, care nu sunt legate intre ele, doresc sa comunice, atunci ele trebuie sa apeleze la un ruter intermediar. Cteva din tehnologiile de comunicatie utilizate n retelele WAN includ urmatoarele: - modem - ISDN (Integrated Services Digital Network) - DSL (Digital Subscriber Line) - Frame Relay - ATM (Asincronous Transfer Modem) - T1, E1, T3, E3 ( T n SUA, E n Europa) Terminologia utilizata n transmisia de date apaeleaza deseori la termenul de latime de banda (Bandwidth). Bandwidth este o masura pentru cantitatea de informatie care poate "curge" dintr-un loc n altul ntr-o perioada de timp. Unitatea de baza pentru masurarea timpului este secunda, deci cantitatea de informatie transferata ntr-o perioada specifica de timp este bps (biti pe secunda). 1 bps = unitatea fundamentala de masura a latimii de banda 1 Kbps = 10E3 bps 1 Mbps = 10E6 bps 1 Gbps = 10E9 bps Latimea de banda poate fi asemuita cu grosimea unei tevi sau cu numarul de benzi de circulatie de pe o autostrada. Latimea de banda reprezinta numarul maxim si teoretic de biti care pot fi transferati ntr-o secunda. Ea este limitata (datorita legilor fizicii si nivelului tehnologiei la un moment dat). Gruparea tehnologiilor dupa vitezele de transmisie Tip serviciu / tehnologie Modem ISDN Frame Relay T1 E1 T3 E3 STS 3(OC-3) Utilizare tipica Individual Individual, SOHO Institutii mici, scoli Institutii medii Institutii medii Institutii mari Institutii mari Companii de telefonie, ISP mari Latime de banda 56 Kbps 128 Kbps 56 Kbps 1,5 Mbps 1,544 Mbps Aprox. 2 Mbps 44,743 Mbps Aprox. 32 Mbps 155,251 Mbps

3.2. Topologii de retea Prin topologie se intelege dispunerea fizica in teren a calculatoarelor, cablurilor si a celorlalte componente care alcatuiesc reteaua caz in care se numeste topologie fizica, deci se refera la configuratia spatiala a retelei, la modul de interconectare si ordinea existenta intre componentele retelei. Atunci cand se alege topologia unei retele un criteriu foarte important care se are in vedere este cel al performantei retelei. De asemenea, topologia unei retele implica o serie de conditii: tipul cablului utilizat, traseul cablului, etc. Topologia unei retele poate determina si modul de comunicare al calculatoarelor in retea in acest caz numindu-se toplologie logica . Topologii diferite implica metode de comunicatie diferite, iar toate aceste aspecte au o mare influenta in retea. In domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe topologii, din care doar cateva sunt larg raspandite: linie sau magistrala, inel si stea. n LAN-urile Ethernet, cele mai utilizate, topologia logica utilizeaza tehnica broadcast: datele transmise de un host sunt receptionate de toate celelalte statii conectate la mediul de transmisie.

n contrast cu aceasta tehnica este tehnologia token-passing (pasarea jetonului) prin retea circula un jeton electronic; cnd o statie intra n posesia jetonului ea are dreptul sa transmita date. Dupa ce termina de transmis datele va trimite jetonul catre urmatoarea statie. Daca o statie nu are de transmis date, va retransmite imediat jetonul urmatoarei statii. Atunci cand doua statii iau initiativa de a transmite simultan in aceiasi retea in acelasi timp apare fenomenul de coliziune. Aparitia coliziunilor face ca informatia sa nu mai fie utilizabila fiind necesare tehnici de refacere a procedurii de transfer (retransmisie). n cazul unei retele mici, se poate gasi un sistem de evitare a coliziunilor. Pentru retele mari, unde fiecare host transmite, milioane de biti pe secunda, frecventa coliziunilor creste. Impulsul electric generat de o coliziune, conduce la pierderea datelor transmise, fiind nevoie de retransmiterea datelor. Tehnologia utilizata n retele Ethernet permite unui singur pachet sa acceseze mediul de transmisie la un moment dat. Daca mai multe statii ncearca sa emita simultan, datele respective se pierd. Zona dintr-o retea de unde provine un pachet si unde pot apare coliziuni se numeste domeniu de coliziune. Toate mediile de comunicatie partajate de mai multe statii sunt domenii de coliziune. Topologia magistrala (bus sau liniara) - este cea mai simpla si mai uzuala metoda de conectare a calculatoarelor in retea. Printre cele mai importante caracteristici sunt cele descrise mai jos. Magistrala presupune un singur cablu, numit trunchi care conecteaza toate calculatoarele din retea pe o singura linie. Comunicatia tip magistrala presupune intelegerea urmatoarelor concepte: - transmisia semnalului: la un moment dat numai un singur calculator poate transmite mesaje; - reflectarea semnalului; - terminatorul, utilizat pentru a opri reflectarea semnalului; - este o topologie pasiva, adica calculatoarele nu actioneaza pentru transmiterea datelor de la un calculator la altul;

Topologia magistrala - daca un calculator se defecteaza, el nu afecteaza restul retelei, cu conditia ca placa de retea a calculatorului respectiv sa nu induca o neadaptare de impedanta in linia de comunicatie; - cablul din aceasta topologie poate fi prelungit prin una din urmatoarele metode: o componenta numita conector tubular (BNC) sau un dispozitiv numit repetor utilizat pentru a conecta doua segmente de magistrala. Acesta are si rolul de a amplifica semnalul inainte de a-l transmite mai departe;

Prelungirea unei retele prin repetor - reprezinta o conexiune multipunct - informatiile emise de un calculator sunt receptionate de toate celelalte calculatoare; - facilitati de reconfigurare (toate calculatoarele conectate au drepturi egale); - costul redus al suportului si al dispozitivelor de cuplare. Cea mai cunoscuta topologie bus este Ethernet. Topologia stea (star) are specific faptul ca toate calculatoarele sunt conectate la un nod central care joaca un rol particular in functionarea retelei. Orice comunicatie intre doua calculatoare va trece prin acest nod central, care se comporta ca un comutator fata de ansamblul retelei. Printre caracteristicile mai importante amintim: - calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita concentrator (hub - Host Unit Broadcast); - calculatoarele nu pot comunica direct intre ele ci numai prin intermediul concentratorului; - aceste retele ofera resurse si administratie centralizate; - retelele mari necesita o lungime de cablu mare; - daca nodul central (hub - ul) se defecteaza, cade intreaga retea;

- daca un calculator sau cablul care il conecteaza la hub se defecteaza, numai calculatorul respectiv este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea; - poate utiliza in mare parte cablajul telefonic vechi existent intr-o societate; - transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare, este posibil si un transfer multipunct.

Topologia stea

Topologia inel (ring) este definita printr-o configuratie in care toate calculatoarele sunt legate succesiv intre ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu primul. Dintre caracteristicile mai importante se pot evidentia cateva: - conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla (nu exista capete libere); - este o topologie activa - este acea topologie in care calculatoarele regenereaza semnalul si transfera datele in retea iar fiecare calculator functioneaza ca un repetor, amplificand semnalul si transmitandu-l mai departe; daca acesta ii este destinat il copiaza; - mesajul transmis de catre calculatorul sursa este retras din bucla de catre acelasi calculator atunci cand ii va reveni la origine dupa parcurgerea buclei; - defectarea unui calculator afecteaza intreaga retea; - transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token passing).

Topologia inel

Cea mai cunoscuta topologie inel este Token - ring de la IBM. In afara topologiilor fundamentale prezentate exista si alte arhitecturi. Topologia Mesh este numita si topologie completa; se utilizeaza o astfel de toplologie atunci cand se impune o comunicatie foarte sigura cum ar fi sistemele de control ale centralelor nucleare, aplicatii de comunicatie spatiala, intercomunicatii militare. Fiecare host comunica cu toate celelalte.

Topologie Mesh In practica se intalnesc de multe ori tehnologii compuse obtinute prin combinatii ale unor tehnologii fundamentale. - topologia magistrala-stea: exista mai multe retele cu topologie stea, conectate prin intermediul unor trunchiuri liniare de tip magistrala. Daca un calculator se defecteaza, acest lucru nu va afecta buna functionare a retelei, dar daca se defecteaza un concentrator (hub), toate calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sa mai comunice cu restul retelei; - topologia inel-stea (ierarhica); este asemanatoare topologiei magistrala - stea. Deosebirea consta in modul de conectare a concentratoarelor: in topologia magistrala - stea ele sunt conectate prin trunchiuri lineare de magistrala, iar in topologia inel - stea sunt conectate printr-un concentrator principal.

Topologie magistrala - stea

Topologia inel-stea (ierarhica)

4. Echipamente de retea
4.1. Echipamenete de interconectare si dirijare a traficului Module de interfa cu reeaua cum ar fi NIC (Network Interface Card) este o plac instalat n PC i suport funcii de partajare a mediului fizic i de sincronizare. Transceiver-e (receptor-transmitor) este un echipament, ce transmite i recepioneaz semnal ntre NIC-ul din PC i mediul fizic utilizat, cnd sunt folosite conectoare Ethernet n T, ataat direct conectorului BNC al unui NIC, sau utilizat pentru a permite conectarea la un alt mediu dect cel normal utilizat (Ex.: un modul de interfa reea ce necesit un cablu coaxial gros poate comunica cu o reea Ethernet pe fire torsadate utiliznd un transceiver). Transceiver-ul asigur funcii de administrare cu flexibilitate sporit n configurarea lanurilor cu medii multiple de lucru. Hub-urile ofer administratorului de reea un punct de control pentru cablajele aferente computerelor, ceea ce faciliteaz monitorizarea, mutarea i eventuala extindere a reelei. Pot fi privite ca un nod de interconecatre transparenta a sistemelor. Un caz particular il constituie hub-urile capabile sa citeasca si sa interpreteze informatiile pe care le vehiculeaza. Acestea se numesc switch-uri. Functionarea lor se bazeaza pe existenta unui element de procesare a informatiei care are capacitatea de a identifica sursa si destinatia fiecarui pachet de date. Pe aceasta baza switchul isi defineste in mod dinamic o tabela de alocare a porturilor identificand clientii (hosturile) pe baza adresei lor fizice (adresa MAC, specifica fiecarei interfete de retea). Aceasta tabele ofera posibilitatea de identificare rapida a localizarii unei statii in scopul stabilirii unei sesiuni de comunicare doar intre o sursa si o destinatie fara implicarea celorlalate hosturi (care eventual pot sa initiaze alte legaturi). Un switch reduce astfel domeniul de coliziune. De multe ori in terminologia curenta se folseste tot termenul generic de hub. Totusi un hub asigura interconectarea sistemelor fara a analiza informatia vehiculata si fara a identifica porturile (el transmite tuturor porturilor ceea ce receptioneaza pe unul din ele la un moment dat). Hub-urile realizeaz conexiuni prin cabluri ecranate i neecranate pe fire torsadate, fibre optice i cabluri coaxiale subiri i groase, suportnd n mod tipic, de la 8 la sute de noduri, oferind posibilitatea monitorizrii reelei de la distan cu ajutorul software-ului de administrare a reelei. Cei mai mari productori de hab-uri sunt: Cabletron Systems,

SynOptics, 3Com i Ungermman-Bass, iar ultimele modele de hab-uri sunt dotate cu interfee ATM, realizndu-se pn n prezent 4 generaii de hab-uri. Noile faciliti oferite in prezent de un hub includ: procesarea semnalelor de alarm, pentru a determina dac o problem poate fi rezolvat fr a fi necesar anunarea administratorului reelei; pornirea automat a reelei i oprirea sa la momente specificate de timp; capacitatea de a administra reeaua; operarea ca server de terminal; posibilitatea de a aciona ca gateway-uri de Ethernet; platforme de aplicaii: procesoare RISC cu discuri de Gbytes (file servere, print servere) integrate n locaii de hab-uri protejate fizic cu funcii tipice de dirijare, Email, gateway SNA, etc.; lrgimea de band de frecven dedicate unei staii; gateway-uri (pori); suport de bridge (punte) ntre FDDI i token ring; funcii de securitate (limitarea accesului prin parole la porturi, criptarea pachetelor de date, etc.); posibilitatea de comutare port cu port; hab-uri pentru LAN-uri necablate. Hub-urile se clasific n: hub-uri Ethernet cu configuraie fix, modular i multislot; hub-uri multifuncie i mixte. Repetoare. Sunt echipamente care amplific semnalele pentru a mri distana fizic pe care poate aciona un LAN. Repetorul extinde un singur segment din LAN pentru a acomoda utilizatorii adiionali acre au 3 tipuri de limitri: 1. datorit amplificrii zgomotului mpreun cu semnalul; 2. natura limitat a extensiei; 3. reeaua rmne o singur reea la nivel logic, prin aceasta limitndu-se numrul de utilizatori suportai de mediul fizic. Bridge-uri (puni) sunt echipate care conecteaz dou sau mai multe LAN-uri la nivel MAC (subnivel de nivel 2 al stivei de protocoale OSI) al LAN-ului. Bridge-ul este necesar in punctul de interconecatre a doua retele care folosesc medii de comunicatie diferite. Avantajul bridge-urilor const n faptul c fa de routere ofer posibilitatea divizrii reelei n segmente logice mai mici pentru a uura administrarea i refac semnale electrice astfel nct zgomotul s nu se propage n reea. Un bridge opereaza la nivelul adreselor MAC. Tipuri de bridge-uri: 1. ce fac legturi segmentla-segment; 2. legate n cascade multiple; 3. pentru interconectarea backbone-urilor pentru a preveni gtuirea de trafic (bootleneck); 4. multiport, care permit LAN-urilor s partajeze unul i acelai bridge. Pentru mrirea performanelor s-au adus o serie de mbuntiri bridge-urilor: 1. tabel de adresare mai mare; 2. filtrare de cadru complex; 3. debit de informaie mrit; 4. echilibrarea ncrcrii; 5. diversitate de interfee; 6. redundan i suport pentru capabiliti de administrare reea (ce include i protocoale standard); 7. nivele de dirijare (brouter-e) utilizate pentru protocoale de interreea corespunztoare nivelelor de date ct i pentru alte standarde internaionale; 8. bridge-uri surs utilizate n LAN-uri de tip token-ring; 9. bridge-uri transparente utilizate n Ethernet, care nu cer utilizatorului s specifice calea ctre destinaie i a crui tabel de adresare poate fi actualizat.

Actualizarea tabelei de adresare pentru bridge-urile transparente se realizeaz prin dou metode: - metoda static prin care administratorul LAN specific dac un cadru de date pentru o anumit destinaie necesit a fi dirijat la un alt LAN; - metoda dinamic prin care bridge-ul construiete propria tabel de adrese prin "observarea" traficului. Fiecare bridge din reea trebuie s menin o tabel cu intrri pentru toi utilizatorii activi, dar datorit limitrilor dimensiunii tabelei acesta utilizeaz dou tehnici. - de nvechire (aging techiques) pentru a elimina intrrile din tabel ce nu au avut trafic de o anumit perioad de timp; - de inundare(flooding techniques} care are un impact negativ asupra performanelor generale ale bridge-ului. Ultimele tipuri de bridge-uri sunt proiectate s suporte FDDI i utilizeaz canale necablate (wireless) pentru interconectri bridge-la-bridge. Integrarea funciilor de bridge, router i hub este realizat prin ncrcarea software-ului specific platformelor hardware disponibile sau prin adugarea unui modul de bridge sau router unui hub pentru cablaje (wiring hub). Routere. Sunt echipamente de dirijare (routing) a traficului de date, ce realizeaz conexiuni la nivel arhitectural superior fa de bridge-uri, asigurnd controlul fluxului pentru pachetele de date recepionate din LAN. Router-ele opereaz cu un protocol WAN specific sau cu protocoale multiple pentru interconectarea LAN-urilor, iar administratorul reelei poate selecta un router separat pentru fiecare protocol sau un router capabil s recunoasc mai multe protocoale. Fa de bridge-uri dezavantajele router-elor includ reducerea ratei de filtrare a pachetelor i preul mai mare. Ca si bridge-urile ruterele au cel putin doua interfete de retea pentru a interconecta retele. Ele opereaza la nivelul adreselor IP. Gateway-uri (pori). Sunt echipamente utilizate pentru interconectarea LAN-urilor ce utilizeaz protocoale complet diferite la toate nivelele de comunicaie, viteza de transmisie fiind afectat de translaia complet a unitilor de date recepionate dintr-un protocol n altul complet diferit. (ex.: IBM SNA cu DECnet). Accesul la mare distan la reelele de date regionale, naionale, internaionale se realizeaz utiliznd gateway-uri (pori de comunicaie rezidente n LAN-uri.).

4.2. Echipamente pentru servicii de date

Serverul este un microcomputer ataat LAN-ului asigurnd funcii specifice cum ar fi: stocarea fiierelor pe disc, de imprimare, servicii de comunicaii cu alte entiti din LAN, din care serverele de fiiere necesit un hard-disk de mare i foarte mare capacitate. Putem spune ca un server in acceptiunea cea mai generala este un sistem care ofera servici de retea. Superserverul este serverul ce ncorporeaz multiple procesoare (de obicei un numr de 8), crora le sunt alocate diferite sarcini (1asks\ echipat cu multiple porturi pentru ataarea perifericelor, fiind utilizate ca servere de baze de date ct i ca servere de aplicaii ce suport multiprocesarea i spaiu pe disc de Gbytes. Servere de comunicaie asigur o varietate de funcii de comunicaie: E-mail, servicii fax, baze de date cu acces public, transferuri de fiiere, a cror funcie de baz este cea de interfa cu reeaua public, realizat cu ajutorul unui modem pentru servicii analogice i cu module speciale pentru servicii digitale. Modem-ul este echipamentul ce permite unui semnal digital s fie transmis printr-un mediu de transmisie analogic, suportnd viteze de transmisie situate m gama 9,6 la 38,4 Kb/s sau chiar mai mult (cu compresie).

Unele modem-uri au faciliti cum ar fi: repetarea automat a apelului (auto-dial); rspuns automat la apel (auto-answer); auto-diagnoz; modem-urile bazate pe standardul CCITT V.42 bis suport compresia de date. Modem-pool este un echipament de comunicaie cu faciliti multiport i multipunct ce elimin nevoia de modemuri separate la nivelul utilizatorului, sau poate fi o colecie de modem-uri localizate central (montate sau nu ntr-un rack) oferind utilizatorilor LAN posibilitatea de a accesa de la distan printr-o metod de tipul "primul venit, primul servit". Mai nou exist servicii digitale: ISDN, Tl, Tl comutat, Frame Relay, SMDS i dirijarea de celule de date (cell relay), care nu necesit modem.

5. Servicii de retea
5.1. Conectarea la server

Conectarea la un server (prin definitie, furnizor de servicii de date) se poate face in mod direct sau prin intermedierea unei aplicatii (conectare indirecta). Utilizarea unei aplicatii de conectare inseamna de fapt a delega procedura si drepturile de acces unui program care negociaza si stabileste parametrii unei legaturi pentru un serviciu specific (posta electronica, transfer de fisiere, tiparire). Aceste moduri de comnectare sunt discutate in conjunctie cu serviciul pe care il gestioneaza si vor fi abordate in acest context. Conectarea directa presupune o maniera de dialog cu serverul in care clientul transmite comenzi si primeste raspunsuri la acestea. Marea majoritate a sistemelor de operare accepta astfel de comenzi, numite comenzi tip telnet (dupa numele protocolului cu acelasi nume), cu specificarea adresei destinatie, in format literar (nume gazda, engl. host name) sau numeric (adresa IP): >telnet 192.168.0.1 Pe baza comenzilor tip telnet si prin adugare de functionalitati suplimentare (moduri de afisare, parametri de comunicatie, memorarea setarilor pentru conexiuni) au aparut aplicatii dedicate pentru conectare la distanta: Putty, NetTerm, Term90, SSH. Multe din aceste aplicatii ofera si facilitati de conectare folosind criptarea caracterelor transferate pe baza de cheie numerica stocata local. Procedura de conectare securizata este reunita in pachetul de module SSH (Secure Shell). Ca si Telenet, SSH permite logarea la distanta si executarea comenzilor pe masina distanta. El permite o conexiune sigura, criptata, intre client si serverul SSH si o metoda securizata de identificare unica a clientului. Una din aplicatiile care permit conectarea la distanta folosind telnet, ssh dar si alte metode este Putty, a carui interfata utilzator este prezentata in figura urmatoare.

Interfata de configurare Putty

Odata definiti parametrii conexiunii (nume server, protocol conectare, numar de caractere pe linie, dimensiune fereastra dialog, culori etc.) acestea pot fi salvate ca sesiune si utilizate ulterior pentru conectare in aceleasi conditii. Indiferent de metoda de conectare folosita rezultatul consta in aparitia unei ferestre de dialog care permite conversatia directa cu serverul. Ca urmare, succesiunile de caractere tastate in linia de comanda vor fi inaintate serverului (dupa tastare <CR>) iar acesta va raspunde corespunzator comenzii transmise, tot in mod text si tot in fereastra de dialog.

Interfata de dialog cu un server Linux

Cateva comenzi utile ce pot fi utilizate pe sistemele de operare tip LINUX, dupa conectare, sunt prezentate in continuare. passwd - permite schimbarea parolei curente. Solicita parola veche si apoi parola noua, cu confirmare suplimentara. Sintaxa: <passwd> w, who - ofera informatii despre utilizatorii on-line la un moment dat. Sub forma <w user_name> permite vizualizarea unor date de conectare si pentru utilizatorii off-line. Sintaxa: <w>, <who> finger - returneaza date despre conturile asociate cu un anumit nume; numele poate fi un nume de cont (user name) sau nume definite ca fiind asociate cu acel cont (nume proprii) Sintaxa: <finger nume> Exemplu: finger ion host - transmite adresa IP (daca s-a precizat numele gazdei) sau numele gazdei (host) daca s-a precizat adresa IP; sintaxa: <host IP> sau <host name> Exemplu: host www.yaho.com ping - returneaza parametrul TTL (timp de viata, Time To Live) si timpul de parcurs aferent (in ms), receptionand in ecou mesajele ICMP (Internet Control Managent protocol) transmise catre o gazda. Pachetele lansate au asociat un anumit timp de viata TTL care este decrementat cu o unitate la trecerea prin fiecare nod iar la atingerea valorii zero (expirarea TTL) pachetul se pierde in trafic (expired in traffic). Sintaxa: <ping adresa> Exemplu: ping www.yahoo.com
[ap@stud ap]$ ping www.yahoo.com PING www.yahoo.akadns.net (216.109.117.205) 56(84) bytes of data. 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=1 ttl=50 time=193 ms 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=2 ttl=50 time=181 ms 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=3 ttl=50 time=161 ms 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=4 ttl=50 time=188 ms 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=5 ttl=50 time=172 ms 64 bytes from p18.www.dcn.yahoo.com (216.109.117.205): icmp_seq=6 ttl=51 time=172 ms --- www.yahoo.akadns.net ping statistics --6 packets transmitted, 6 received, 0% packet loss, time 5052ms rtt min/avg/max/mdev = 161.556/178.201/193.182/10.648 ms

traceroute - genereaza lista succesiunii de noduri, calea, catre o destinatie precizata prin nume sau adresa IP. Foloseste pachete ICMP cu parametrul TTL avand valori succesive din ce in ce mai mari (1, 2 ,3 etc) transmise succesiv si analizeaza mesajele de tip "expired in traffic" primite inapoi. Pe aceasta baza, analoizandu-se sursa mesajelor receptionate, se pot identifica nodurile care dirijeaza (ruteaza) datele catre o destinatie deoarece cel putin un pachet ICMP va expira in fiecare nod. Sintaxa: <traceroute destinatie> Exemplu: traceroute www.mit.edu

[ap@stud ap]$ traceroute www.mit.edu traceroute to www.mit.edu (18.7.22.83), 30 hops max, 38 byte packets 1 fw (80.96.120.5) 0.528 ms 0.572 ms 0.544 ms 2 cmts-astral.assist.ro (80.96.7.220) 1.214 ms 1.099 ms 1.017 ms 3 core.suceava.astral.ro (213.164.255.22) 3.330 ms 2.656 ms 2.897 ms 4 c3660-bistrita.astralnet.ro (193.230.240.125) 30.046 ms 27.351 ms 27.787 ms 5 r0-e412.astralnet.ro (193.230.240.137) 32.131 ms 29.429 ms 35.239 ms 6 rg1-gi0-0.cluj.astralnet.ro (193.230.240.93) 29.244 ms 40.032 ms 43.831 ms 7 r1-pos5-0.b.astralnet.ro (193.230.240.210) 46.649 ms 42.287 ms 37.788 ms 8 85.186.217.254 (85.186.217.254) 37.207 ms 59.674 ms 53.671 ms 9 so-9-2.hsa2.Frankfurt1.Level3.net (212.162.47.113) 84.795 ms 76.822 ms 71.547 ms 10 so-5-3-0.mp2.Frankfurt1.Level3.net (4.68.124.53) 77.721 ms 73.761 ms 73.314 ms 11 ae1-0.bbr2.London1.Level3.net (212.187.128.57) 92.792 ms 80.743 ms 88.860 ms 12 as-0-0.bbr1.NewYork1.Level3.net (4.68.128.106) 169.998 ms 161.453 ms 209.980 ms 13 as-2-0.mp2.Boston1.Level3.net (64.159.4.181) 166.708 ms 188.991 ms so-0-1-0.mp1.Boston1.Level3.net (209.247.9.125) 159.709 ms 14 ge-11-0.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.37) 156.910 ms ge-10-0.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.5) 157.998 ms ge-10-2.hsa2.Boston1.Level3.net (4.68.100.133) 154.881 ms 15 4.79.2.2 (4.79.2.2) 155.823 ms 158.508 ms 152.982 ms 16 B24-RTR-3-BACKBONE.MIT.EDU (18.168.0.26) 161.049 ms 148.754 ms 171.425 ms 17 WWW.MIT.EDU (18.7.22.83) 158.931 ms 159.020 ms 153.960 ms

talk - ofera o modalitate de discutie on-line cu alti utilizatori; dupa stabilirea conexiunii, ceea ce presupune apelare de catre initiator si acceptare din partea destinatarului, mesajele tastate de unul din utilizatori apar in fereastra de dialog a celuilalt si invers. Campul de lucru apare impartit in doua jumatati, cate una pentru fiecare dintre cei doi parteneri de discutie. Sintaxa: <talk user_name> sau <talk user_name@server_name> Exemplu: talk utilizator2@stud.usv.ro write - permite trmiterea unui mesaj text, fortat, in fereastra de dialog cu serverul a corespondentului initiind un dialog de tip terminal-la-terminal. Sintaxa: <talk user_name@server_name> Exemplu: write utilizator2@stud.usv.ro mail - este o comanda care permite trimiterea unui masaj email direct din linia de comanda cu sintaxa <mail user_name@server_name>. Sub aceasta forma comanda este urmata de urmata de dialogul pentru completarea campurilor asociate mesageriei electronice: subject, cc, message. Expedierea mesajului are loc la tastarea caractrerului "." (punct) la inceput de linie noua. Sub forma simpla <mail> determina intarea in modul "mail" care permite gestiunea mesageriei: editare, listare, tiparire mesaje etc. Transmiterea caracterului <?> in linia de comanda a modului "mail" permite afisarea comenzilor disponibile. Sintaxa: <mail> sau <mail user_name@server_name> Exemplu: mail user@yahoo.com pine - este o aplicatie completa pentru gestiunea mesageriei electronice pe servere, la distanta. Este detaliata in subcapitolul referitor la serviciul de mesageria electronica. Sintaxa: <pine> lynx - lanseaza un navigator web care lucreaza exclusiv in mod text (text browser). Navigarea este posibila folosind doar tastele disponibile pe tastatura (sageti, enter) fiind afisat doar continutul text al paginilor accesate, ceea ce este de obicei satisfactor atunci cand se urmareste doar un acces rapid si simplu la informatie. Sintaxa: <lynx> Exemplu: lynx www.yahoo.com wget - permite transferul pe server a unor fisiere de la locatii (site-uri) web sau ftp. Sintaxa: <wget> Exemplu: wget ftp://ftp.eed.usv.ro/project_files/test whois - ofera informatii despre inregistrarea unui nume de domeniu pe baza consultarii continutului inregistrailor DNS (Domain Name Server)

Exemplu: whois yahoo.com telnet - permite initierea unei conexiuni nesecurizate, la distanta, cu un alt server (host) Sintaxa: telnet host_name Exemplu: telnet stud.usv.ro ^C [Ctrl C] - abandoneaza procedura curenta Observatie: Trebuie remarcat ca in cadrul ferestrei de dialog sunt permise doar caractere text sub forma de comenzi specifice sistemului de operare cu care are loc conversatia, respectiv Linux/Unix, neavand nici o semnificatie comenzile de la perifericile speciale specifice sistemelor de operare tip Windows (mouse, track-ball).

5.2. World Wide Web

Web - ul (World Wide Web sau WWW - pnza de paianjen mondiala) este unul dintre cele mai interesante servicii oferite de reteaua Internet, fiind instrumentul care a revolutionat accesul la Internet. Web - ul este de fapt o retea de calculatoare bazata pe tehnologiile Internet, si care permite utilizatorului unui calculator sa acceseze informatii aflate pe un alt calculator din retea, fiind un sistem client / server. Aparut n 1989 la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), din necesitatea de a permite cercetatorilor din ntreaga lume sa colaboreze utiliznd colectii de rapoarte, planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate ntr-o continua modificare, Web ul a facut din Internet o entitate mult mai accesibila. Propunerea initiala, privind dezvoltarea retelei Web, a fost facuta de fizicianul Tim Berners-Lee, fizician la CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire), n martie 1989. Crearea Web - ului a fost justificata de nevoia de comunicare ntre oamenii de stiinta din ntreaga lume, precum si ntre acestia si studentii care participau la diferite proiecte comune. Desigur, legatura exista si nainte prin e - mail. Ceea ce lipsea era o baza de date globala pentru toate tipurile de documente, care sa poata fi reactualizata fara probleme. Aceasta baza de date ar trebui sa functioneze ca o carte: cu ajutorul unor indici globali sa poata fi gasite usor informatiile necesare. Ceea ce a rezultat este actualul Web: o baza de date hypertext, la nivel mondial, care poate furniza pe lnga text si sunet si imagine n toate formatele ca GIF, TIF, JPEG. Dintre evenimentele mai importante privind dezvoltarea Web - ului pot fi evidentiate urmatoarele: - Prima utilizare publica a Web - ului a avut loc n ianuarie 1992, la Geneva, Elvetia, unde cercetatorii au avut acces la date Web din site - ul Web al CERN. Cercetatorii au avut acces la aceste date utiliznd un program special numit browser Web. - Prima interfata grafica care a permis accesarea acestor documente a aparut n februarie 1993 si se numea Mozaic, autorul sau fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National Center for Supercomputing Applications - Centrul national pentru aplicatiile supercalculatoarelor). - n aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la introducerea Web - ului, existau 60 de servere Web. Astazi numarul acestora este la peste un milion. - n 1994, CERN si M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea Web-ului, standardizarea protocoalelor, si ncurajarea legaturilor dintre site - uri. Tim Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaza partea americana a consortiului, iar partea europeana este coordonata de INRIA, centrul de cercetari

francez. - n 1995 Marc Andreessen paraseste NCSA si nfiinteaza o noua companie, Netscape Communications Corp., care se ocupa cu dezvoltarea de software pentru Web. - n 1999 America On Line a achizitionat compania Netscape. Pe zi ce trece Web - ul cstiga tot mai multi adepti si popularitatea acestuia este n continua crestere. Internet - ul furnizeaza suportul de comunicatie pentru Web, care reprezinta o colectie de milioane de documente legate (conectate) ntre ele, care se gasesc pe calculatoare raspndite n ntreaga lume. Putem spune ca Web - ul este cel mai mare rezervor de informatie electronica din lume. Pentru a putea naviga n Web, este nevoie de un calculator cu o interfata de retea si un mediu de comunicatie. Prin intermediul mediului de comunicatie sistemul poate comunica cu alte sisteme, de obicei prin intermediul furnizor de servicii Internet. Aplicatia sofware care permite accesul la principalele informatii web se numeste program de navigare sau browser. Un furnizor de servicii Internet este o societate care are unul sau mai multe calculatoare conectate la Internet. Utiliznd modemul, calculatorul se poate conecta la modemul serverului furnizorului de servicii Internet. Aceasta conecatre se poate realiza si in alte moduri: folosind sisteme de conectare radio, servicii integrate de date (ISDN), alte legaturi dedicate (DSL, fibra optica, cablu coaxial comun cu TVC). Dupa conectarea la calculatorul furnizorului, programul browser va permite accesul la Web. Figura urmatoare ilustreaza legaturile ntre calculatorul client si serverul furnizorului de servicii Internet.

Conectarea la Internet printr-un provider.

De obicei, furnizorul de servicii Internet solicita o taxa lunara pentru furnizarea accesului la Internet. Acesta poate sa ceara si o taxa initiala de instalare si poate limita timpul de conectare lunar. De aceea este bine sa alegem furnizorul care ne poate oferi serviciile de care avem nevoie, si nu pe care ni le poate oferi un furnizor.

Pentru a putea naviga prin Internet mai avem nevoie si de un program special, numit browser. Browser-ul este un program care permite vizualizarea, examinarea si comunicarea cu documente Web, fiind de fapt interfata ntre utilizatorul WWW si retea. Browser-ul Web interactioneaza cu server-ul Web printr-o relatie client/server. n general, browser-ul , n calitate de client, cere serverului sa-i trimita anumite documente, pe care le afiseaza apoi ntro fereastra pe ecranul calculatorului. Browser-ul permite vizualizarea datelor trimise de serverul de Web. Primele browser-e, aparute la nceputul anilor 1990 nu aveau multe functii si erau relativ simple. Odata cu dezvolatrea Web-ului, a crescut si gradul de utilizare al imaginilor grafice n cadrul documentelor. Datorita includerii elementelor de grafica, browserele au devenit mai complexe. Astazi, majoritatea browser-elor pot lucra cu text si grafica si exista o multitudine de browser-e (numite si instrumente grafice), care permit explorarea n informatiilor disponibile in Internet. Cele cele mai cunoscute navigatoare web sunt: Netscape (pachetul include Navigator, Communicator, Composer) Microsoft Internet Explorer, Opera, Mozaic. Browser-ul Netscape contine o gama completa de aplicatii, incluznd navigatia n Web, posta electronica, grupuri de discutii si suport pentru obiecte n direct (multimedia interactiv), care include cadre, multimedia online, JavaScript si applet-uri Java. n plus Netscape poate lucra cu documente care contin tabele, animatie, secvente audio si video si obiecte 3-D.

Browser-ul Netscape Firma Microsoft are propriul browser, si anume Internet Explorer care accepta limbajul Java, extensii HTML, VRML si scrierea de programe0 Java, precum si ActiveX. VRML (Virtual Reality Modelin Language) este un limbaj descriptiv asemanator cu limbajul HTML, deosebirea consta n faptul ca nu stabileste documente hypertext, ci scene tridimensionale. Dezvoltarea lui VRML a nceput n anul 1994 la World Wide Web Conference, care are loc n fiecare an la Geneva, Elvetia. VRML nu nlocuieste HTML si nici nu reprezinta o extindere a lui. Ambele limbaje sunt proprii.

Browser-ul Internet Explorer

Prin intermediul unui browser se pot vizualiza diferite documente Web. Aceste documente Web sunt realizate cu ajutorul unui limbaj HTML - HyperText Markup Language (limbaj de marcare hipertext), care permite utilizatorilor sa produca pagini care includ text, grafica si indicatori catre alte pagini de Web. HTML nu este un limbaj de programare, ci mai degraba un set de reguli utilizate pentru formarea unui document Web. Atunci cnd se creeaza un document hipertext utiliznd HTML-ul, trebuie respectat un set de reguli. n general orice program de navigare are o optiune View | Source, care permite afisarea paginii curente n format HTML n loc de forma interpretata. Utiliznd HTML se pot afisa pagini Web statice, care includ tabele, poze sau alte obiecte. Web - ul este un sistem client-server, si din acest motiv el este abordat din doua puncte de vedere: cel al utilizatorului (client) si cel al server-ului. Comunicatia n retea necesita o conexiune de retea ntre doua calculatoare sau programe care comunica unul cu altul. Modelul client/server mparte aplicatia de retea n doua parti: partea de client si partea de server. Prin definitie, partea de client a unei legaturi de retea cere informatii sau servicii de la server. Partea de server a conexiunii raspunde cererilor clientului. Cu alte cuvinte, n modelul de program client/server, o aplicatie Web realizeaza doua functii separate si bine definite: cererea de informatii si raspunsul la cererile de informatii. Programul care cere informatii functioneaza ca un program client, ca un browser.

Browser client Model client / server.

Server HTTP

5.3. Clientul Web Din punct de vedere al utilizatorului, Web - ul reprezinta o colectie uriasa de documente care sunt raspndite n ntreaga lume, sub forma unor pagini. Fiecare pagina poate sa contina legaturi catre alte pagini, aflate oriunde n lume. Utilizatorul poate sa aleaga o legatura care i va aduce pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la nesfrsit, fiind posibil sa se traverseze n acest mod sute de pagini legate ntre ele. Despre paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hipertext (termenul de hypertext, n limba engleza, a fost inventat de Ted Nelson, care l-a definit ca fiind "o scriere nesecventiala"). Deci cnd utilizam termenul de hypertext n legatura cu Web - ul, acesta se refera la o sectiune a unui document HTML. Hypertextul trebuie interpretat ca un text care identifica o legatura la o alta informatie Web, de obicei un alt document Web. n mod traditional, cnd se creeaza un document Web, hypertextul este identificat prin ngrosarea sau sublinierea hypertextului, pentru a-l deosebi de textul simplu.

Hiperlink-uri catre alte pagini Web

Paginile pot fi vizualizate cu ajutorul browser-ului. Programul de navigare aduce pagina ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute n text si afiseaza pagina pe ecran. Majoritatea paginilor de Web ncep cu un titlu, contin informatii (text obisnuit sau formatat, imagini, hiper-legaturi, etc.) si se termina uneori cu adresa de posta electronica a celui care mentine pagina. Hiper-legaturile sunt usor de recunoscut, deoarece atunci cnd utilizatorul pozitioneaza mouse-ul pe ele forma cursorului se modifica; ele sunt n general imagini sau siruri de caractere care reprezinta legaturi catre alte pagini si sunt afisate n mod diferit, fiind subliniate si/sau colorate cu o culoare aparte. Pentru a selecta o legatura, utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (prin utilizarea mouse-ului sau a sagetilor) si va comanda selectia (click pe butonul stnga al mouse-ului, sau apasarea tastei ENTER). Majoritatea programelor de navigare au numeroase butoane si optiuni care ajuta la navigarea in spatiul Web. Multe au un buton pentru revenirea la pagina anterioara (Back), un buton pentru a merge la pagina urmatoare (Forward), un buton pentru selectia paginii de baza (Home). Majoritatea programelor de navigare mai au un buton sau un meniu pentru nregistrarea unei adrese de pagina - Bookmark - si un altul care permite afisarea unor adrese nregistrate, facnd posibila revenirea la o pagina cu ajutorul unei simple selectii realizate cu mouse-ul. Paginile pot fi salvate pe disc sau tiparite. Sunt posibile numeroase optiuni pentru controlul ecranului si configurarea programului de navigare conform dorintei utilizatorului. n afara de text obisnuit (nesubliniat) si hipertext (subliniat), paginile Web pot sa contina iconite, desene, fotografii, harti. Nu toate paginile sunt afisabile. De exemplu, pot sa existe pagini care contin nregistrari audio, clip-uri video sau pe amndoua. Daca paginile hipertext sunt combinate cu alte tipuri de pagini, rezultatul se numeste hiper-media. Numai o parte din programele de navigare pot sa afiseze orice tip de hiper-media. Cele care nu pot verifica un fisier de configurare pentru a afla modul n care sa trateze datele primite nu permit accesul la informatia hiper-media. n mod normal, fisierul de configurare contine numele unui program de vizualizare extern sau al unui program auxiliar pentru aplicatie, care va fi utilizat pentru a interpreta continutul paginii aduse. Si n acest domeniu al hiper-media trebuiesc respectate niste reguli, standarde, dintre care s-au impus urmatoarele: - standardul JPEG - Joint Photographic Experts Group - grupul comun al expertilor fotografi, este un standard utilizat pentru comprimarea imaginilor cu tonuri continue (de exemplu, fotografii), a fost dezvoltat de expertii n fotografii lucrnd sub auspiciile ITU, ISO si IEC, un alt organism de standarde; - standardul MPEG - Motion Picture Experts Group - grupul expertilor n filme. Acestia sunt algoritmii principali folositi pentru compresia video si sunt standarde internationale din 1993. Deoarece filmele contin att imagini ct si sunete, MPEG le poate comprima pe amndoua, dar deoarece video ia multa largime de banda si de asemenea contine mai multa redundanta dect audio, ne vom concentra nti asupra compresiei video MPEG. Internet - ul si-a implementat propriul sau sistem multimedia digital, MBone (Multicast Backbone - coloana vertebrala cu trimitere multipla). Acesta este un fel de radio si televiziune Internet. Spre deosebire de video la cerere, unde accentul cade pe selectarea si vizualizarea filmelor precomprimate memorate pe un server, MBone este folosit pentru difuzare audio si video n forma digitala n lumea ntreaga prin Internet. Este operational de la nceputul anului 1992. Multe conferinte stiintifice, n special ntlniri IETF, au fost difuzate, la fel ca si evenimentele stiintifice notabile, cum ar fi lansarea navetelor spatiale. Pentru persoanele care vor sa nregistreze digital o emisiune MBone, exista si software - ul corespunzator. Alte programe auxiliare contin interpretoare pentru limbaje speciale pentru Web, permitnd aducerea si executia programelor din paginile Web. Acest mecanism permite extinderea functionalitatii Web - ului. Multe pagini Web contin imagini de dimensiuni mari, pentru care ncarcarea dureaza foarte mult. Unele programe de navigare trateaza problema ncarcarii lente aducnd si afisnd mai nti textul si apoi imaginile. Aceasta strategie ofera utilizatorului ceva de citit ct timp asteapta, si n acelasi timp i permite sa renunte la pagina respectiva daca nu este destul

de interesanta ca sa merite asteptarea. O alta strategie este de a oferi optiunea de a dezactiva aducerea si afisarea automata de imagini. Unele pagini Web contin formulare care cer utilizatorului sa introduca informatii. Aplicatiile tipice pentru formulare sunt cautarile ntr-o baza de date pentru o intrare specificata de utilizator, comandarea unui produs sau participarea la un sondaj de opinie. 5.4. Setarea programelor de navigare Toate programele de navigare ofera facilitati de configurare a unor optiuni utilizator cu ajutorul unor meniuri specifice. In afara de setari de personalizare, broweserele permit se definirea unui server proxy. Aceste este un sistem care intermediaza cererile catre Internet. El primeste solicitarea de la brwser si o retrimite in numele sau. Cand soseste raspunsul acesta este trimis catre cel care il solicitase anterior. Proxy memoreaza toate informatiile pe care le vehiculeaza. Din acest motiv el permite regasirea rapida a unor informatii daca acestea au fost solicitate anterior si daca nu au expirat ca si valabilitate. Mai mult, memorand intregul trafic proxy poate oferi informatii despre tipul de trafic realizat de fiecare client in mod particular si generarea de statitistici corespunzatoare.

Meniu de configurare proxy pentru Internet Explorer

Fereastra principala a meniului de configurare Internet Explorer

Fereastra principala a meniului de configurare Netscape

Meniul de configurare proxy pentru Netscape Navigator

5.5. Server-ul Web Pentru a avea acces la informatiile din Internet, un calculator acceseaza un server Web. Protocolul care descrie cererile si raspunsurile permise (protocolul de transfer standard) utilizat de Web este HTTP - HyperText Transfer Prototcol - protocol de transfer pentru hipertext. Web-ul reprezinta o colectie imensa de documente, la care orice utilizator conectat la Internet are acces. Pentru a putea accesa o pagina utilizatorul ar trebui sa stie: 1. Cum se numeste pagina ?; 2. Cum este localizata pagina ?; 3. Cum se face accesul la pagina ? Solutia aleasa pentru rezolvarea acestor probleme este URL (Uniform Resource Locator - adresa uniforma pentru localizarea resurselor), care reprezinta o adresa Internet a unui document Web. Pentru a gasi o informatie ntr-o carte, consultati indexul cartii. Pentru a gasi o resursa Web, trebuie sa-I utilizam adresa. Browser - ele Web utilizeaza URL - uri pentru localizarea resurselor Web. Modul de specificare a adreselor Web (sintaxa unui URL) are trei componente: - protocolul; - numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul; - un nume local, care indica n mod unic pagina (este numele fisierului care contine pagina). Structura campului de specificare a informatiei solicitate: protocol://nume_DNS/nume_local adica protocolul utilizat, numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul si un nume local, care indica n mod unic pagina.

Adresa de accesare a unei pagini Web, URL.

Un exemplu de adresa URL este urmatorul: http://www.eed.usv.ro/index.html Acest URL are cele trei componente: protocolul, http; numele DNS al serverului, www.eed.usv.ro; numele fisierului, index.html.

n modul de specificare a adreselor Web se pot utiliza notatii care reprezinta prescurtari standard. De exemplu ~user/ poate sa fie pus n corespondenta cu directorul WWW al utilizatorului user, folosind conventia ca o referinta la directorul respectiv implica un anumit fisier, de exemplu welcome.html.

Printre protocoalele cele mai utilizate pot fi precizate urmatoarele: - http, care este protocolul nativ pentru Web, si este utilizat de catre servere de HTTP; Exemplu: http://www.eed.usvro/index.html; - ftp, este un protocol utilizat pentru accesul la fisiere prin FTP, protocolul Internet de transfer de fisiere. Numeroase servere de FTP din toata lumea permit ca de oriunde din Internet sa se faca o conectare si sa se aduca orice fisier plasat pe un server FTP. Web - ul nu aduce schimbari, dar face ca obtinerea de fisiere sa se faca mai usor, deoarece FTP - ul nu are o interfata prietenoasa. Exemplu: ftp://ftp.eed.usv.ro/documente/index; - file, este un protocol care permite accesul la un fisier local ca la o pagina Web. Aceasta este similara utilizarii protocolului FTP, dar nu implica existenta unui server. Este util pentru testarea paginilor pe propriul calculator; Exemplu: /user/documente/delphi.doc - telnet, este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe un calculator aflat la distanta. Se utilizeaza la fel ca si programul Telnet. Exemplu: telnet://www.w3.org:80; - gopher, este utilizat pentru sistemul Gopher, care a fost proiectat pentru universitatea Minnesota. Este o metoda de regasire a informatiei, similara conceptual cu cea utilizata de Web, dar care accepta numai text si imagini. Deci URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor sa navigheze prin Web, dar si pentru a utiliza FTP, Telnet, e-mail, etc., ceea ce fac inutile interfetele specializate pentru aceste protocoale integrnd astfel ntr-un singur program, navigatorul n Web, aproape toate tipurile de acces n Internet.

5.7. Regasirea informatiilor pe Web Cu toate ca in spatiul Web se gaseste o cantitate foarte mare de informatii, gasirea unei anumite informatii nu este foarte simpla. Pentru a facilita gasirea paginilor care pot fi utile, o serie de cercetatori au scris programe pentru a realiza indexarea Web-ului n diferite moduri. Unele dintre solutii au devenit att de populare, nct s-au transformat n solutii comerciale. Programele care realizeaza cautarea pe Web se numesc masini de cautare (search engines, spiders, crawlers, worms, knowbots), iar dintre cele mai cunoscute enumeram: Google, AltaVista, Hotbot, Yahoo, Infoseek, Lycos, Excite, Webcrawler, etc. Mecanismele de cautare sunt foarte diverse, astfel putem avea la dispozitie unul din urmatoarele sisteme de cautare: - arborescenta - n acest caz se utilizeaza subiectul cautarii (domeniul). Cautarea ncepe cu specificarea domeniului general, si apoi din aproape n aproape se ajunge la domeniul cautat; - mecanism de cautare - n acest caz este accesata o baza de date prin utilizarea unui cuvnt cheie (keyword search); - combinatie ntre arborescent si mecanism de cautare - este o metoda combinata (directory / search engine), care utilizeaza ambele metode descrise mai sus; - multi - mecanism (multi engine) - sunt accesate baze de date prin intermediul mai multor mecanisme de cautare n paralel. Desi Web - ul este imens, l putem reduce la esenta, un graf avnd pagini n noduri si hiper-legaturi ca arce. Ceea ce face dificila indexarea Web - ului este cantitatea imensa de informatie care trebuie gestionata si faptul ca aceasta informatie este n continua schimbare.

6. Mesageria Electronica

Serviciul de mesagerie electronic (email, pot electronic) const n transmiterea ctre csua potal electronic a destinatarului a unui mesaj. Mesajele primite sunt stocate n csua potal electronic, numit i cont e-mail sau cont de post electronic. Accesul la coninutul contului este permis numai pentru utilizatorul ndreptit, pe baz de parol. O adres de mesagerie electronic (pot electronic) d informaii despre numele contului - user_name i despre serverul care gzduiete contul respectiv, n cazul cel mai general de forma nume.subdomeniu.domeniu i va avea structura user_name@server_name. Exemple: user@yahoo.com; utilizator@stud.usv.ro Pentru fiecare sit WEB care gzduiete csue potale gratuite se precizeaz exact tipul de adres, iar dup subscriere i deschiderea noului cont, vi se aduce la cunotin datele necesare accesrii noii csue potale. Pe Internet, sunt multe situri care accept gzduirea de conturi de e-mail i chiar de pagini WEB. In tabelul de mai jos este prezentat o list cu cteva locuri unde putei s v nscriei, n scopul deschiderii unui cont gratuit de e-mail.
Denumirea sitului Hotmail.com Yahoo.com Mail.ro Email.ro Post.ro Home.ro Capacitatea csuei (MB) 5 5 Nelimitat Nu se specific 15 5 Dac accept protocoale POP3, SMTP sau IMAP DA DA DA Nu se specific DA DA

Adresa sitului http://www.hotmail.com http://mail.yahoo.com http://mail.ro http://www.email.ro http://www.post.ro http://www.home.ro

Alte precizri Ataament limitat la 1 Mb Ataament limitat la 1 Mb Ataament limitat la 6 Mb Se alege domeniul Ataament limitat la 3 Mb Ataament limitat la 1 Mb

Accesarea csuelor potale electronice i implicit utilizarea acestui serviciu se poate realiza n 3 moduri descrise in continuare.

6.1. Conectarea de la distan la serverul care gzduiete contul email Aceast metod presupune utilzarea unor aplicaii sau comenzi care s permit dialogul la distan cu serverul (telnet sau similare). Dup stabilirea sesiunii de dialog se pot transmite serverului comenzi de accesare a coninutului mesageriei electronice. Se utilizeaz de obicei un program dedicat, Pine (Program for Internet News & Email), care include ntr-o interfa de tip text toate comenzile uzuale necesare gestionrii csuei potale (listare, citire, editare, trimitere, tergere, anulare tergere, organizare mesaje pe foldere, etc.). O interfata de conectare tipica la aplicatia Pine este prezentata in figura. Pine permite accesul direct la continutul casutei postale si operarea cu diverse optiuni specifice (send, forward, delete, reply etc.)

Interfata principala a aplicatiei Pine

6.2 Webmail O metod foarte utilizat n prezent const n web-mail, adic accesarea serviciilor asociate mesageriei electronice prin intermediul unor pagini web. Avantajul principal al acestei metode este legat de faptul c utilizatorii familiarizai cu navigarea Internet pot avea acces la funcii de gestiune a contului e-mail prin intermediul unor aciuni specifice navigarii web, cum ar fi link-uri, butoane, cmpuri. Mai mult, deoarece coninutul mesajelor este tranferat utilizatorului prin intermediul unei pagini web nseamn c acesta nu are nevoie de drepturi speciale de acces sau execuie pe server. In spatele acestui tip de serviciu se afl ntotdeauna o aplicaie web-mail care este capabil ca, pe baza datelor de identificare furnizate de utilizator, s "citeasc" coninutul csuei potale i s-l converteasc ntr-un format html (pagin web), accesibil cu ajutorul unui program de navigare (browser). Toate comenzile necesare (afiare, tergere, compunere mesaj nou, retrimitere, rspuns, sortare, etc.) sunt accesibile prin intermediul unor butoane sau linkuri pe care aplicaia le pune la dispoziie. Trebuie reinut c astfel, toate aciunile legate de gestiunea contului au loc de fapt pe server, utilzatorul vizualiznd doar paginile web pe care le construiete programul web-mail pentru client.

Majoritatea serverelor e-mail publice ofer acces de tip webmail: mail.yahoo.com, www.email.ro, www.hotmail.com, www.k.ro.

Interfata web-mail tipica

6.3 Clienii de pot electronic O a treia metod de gestiune a mesagerie electronice i cea mai complet const n utilzarea clienilor de pot electronic. Clienii de pot electronic sunt aplicaii care ruleaz pe sistemul local i care preiau controlul procedurii de dialog cu serverul de pot electronic copiind local (sau descrcnd fr a lsa mesaje pe server) mesajele. Aceste aplicaii ofer funcii complexe, inclusiv filtrare local a mesajelor, introducere de semntur, lucru off-line etc. Principalele programe client de pot electronic sunt: Outlook Express (face parte integrant din pachetul de aplicaii integrat sistemului de operare Windows) Netscape Messenger (face parte din pachetul de aplicaii Netscape) Microsoft Outlook (aparine pachetului Microsoft Office si include i funcii complexe de tip agend electronic) Eudora (program dedicat de mesagerie electronic)

Indiferent de programul utilizat acesta trebuie s "cunoasc" datele de conectare pentru un anumit cont (utilizator, nume server) i trebuie definii parametrii conectrii. Programele client de pot electronic utilizeaz cteva protocoale (seturi de reguli) specifice. Pentru descrcarea local a mesajelor de pe serverul care gzduiete csua potal: POP3 (Post-Office Protocol), IMAP. Pentru expedierea mesajelor: SMTP (Simple Message Transfer Protocol)

6.3.1. Outlook Express Cu Outlook Express Mail se poate trimite mesaje prin e-mail oricrei persoane a crei adres de e-mail exist pe Internet, intranet i post individual abonat la un server. Se pot trimite n plus fiiere, rapoarte, scrisori i foi de calcul tabelar sub form de anexe la mesajele transmise. De obicei, programul Outlook Express Mail este folosit de clienii abonai la Internet. Un program de post asigur n general urmtoarele operaii: Compunerea, transmiterea i recepia mesajelor; Administrarea mesajelor primite: vizualizarea, arhivarea pe disc sau tiprirea lor, tergerea; Retransmiterea ctre ali destinatari a mesajelor primite; Confirmarea trimiterii mesajului; Confirmarea de ctre destinatar a recepionrii mesajului; Folosirea fiierelor cu semnturi; Ataarea unor fiiere ; Un mesaj E-mail este format din patru elemente: Antetul (Header), care este un text cu care ncepe mesajul. Conine informaii despre destinatar, autor, subiect i ora transmisiei; Corpul (Body), care reprezint mesajul propriu zis; Semntura (Signature), care este un text care se adaug la sfritul mesajului potal, i cuprinde cel puin numele autorului. Muli autori introduc de obicei n plus numele firmei i numrul de telefon unde pot fi contactai. Anexele ataate mesajului (Attach binary file). 6.3.2. Configurarea Outlook Express Paii care trebuie urmai pentru configurarea aplicaiei Outlook Express n vederea crerii unui cont de e-mail sunt urmtorii: 1. Aplicai dublu-click pe icon-ul "Outlook Express" care se afl pe Desktop-ul dumneavoastr. Dac nu a fost configurat nici un cont de e-mail n "Outlook Express" atunci trecei la pasul urmtor. In caz contrar, n fereastra principal a programului "Outlook Express" selectai meniul "Tools" i apoi sub-meniul "Accounts...". Se va afia fereastra "Internet Accounts" n care apsai butonul "Add" i alegei opiunea "Mail..." 2. Se va afia fereastra "Internet Connection Wizard". In dreptul textului "Display name" introducei numele dumneavoastr apoi apsai butonul "Next" 3. Se va afia o fereast n care n dreptul textului "E-mail address" introducei adresa dumneavoastr de e-mail, care este compus din numele contului dumneavoastr urmat de textul "@eed.usv.ro" (spre exemplu: ionpopescu@eed.usv.ro). 4. Se va afia o fereast n care n dreptul textului "My incoming mail server is a" selectai opiunea "POP3". Sub textului "Incoming mail (POP3, IMAP or HTTP) server" introducei protocoalele de pot electonic, cum ar fi POP3 (Post-Office Protocol) pentru Incoming Mail i SMTP (Simple Message Transfer Protocol pentru Outgoing Mail), apoi apsai butonul "Next". 5. Se va afia o fereast n care n dreptul textului "Account name" introducei numele contului dumneavoastr i n dreptul textului "Password" introducei parola dumneavoastr de acces apoi apsai butonul "Next". 6. In fereastra urmtoare apsai butonul "Finish". Dac ai procedat pentru prima dat la configurarea unui cont de e-mail atunci se va afia fereastra principal a programului "Outlook Express". Dac ai adugat noul cont de e-mail din fereastra "Internet Accounts" atunci apsai butonul "Close" pentru a reveni la fereastra principal a programului "Outlook Express".

Interfata de configurarea a serverelor si protocoalelor utilizate de clientul de posta electronica Outlook Express Exista si alti clienti de posta electronica uzuali. In figura de mai jos este prezentata interfata pentru Netscape Messenger.

Interfata de configurare pentru clientul de posta electronica Netscape Messenger

Specificarea datelor de conecatre a clientului in Outlook Express 6.3.3. Initierea conecxiunii Outlook Express cu serverul email Pentru conectarea Outlook Express la serverul unde sunt deschise adresele de pot electronic, se procedeaz astfel: 1.- Click pe Send/Recv: va apare caseta special de conectare Outlook Express i dai click pe Details pentru a se desfura integral caseta de dialog i s putei urmri desfurarea operaiunilor curente. 2.- Automat trebuie s apar i caseta de dialog Dial-up Conection: n aceast caset trebuie s fie trecute la: Connect to - numele dat conexiunii ; User name - numele de cod pe care este deschis contul ; Password - codul tu secret care apare sub forma unor asteriscuri; Cnd se termin transmisia i recepia mesajelor, dispare automat caseta de dialog i se face deconectarea computerului. 6.3.4. Compunerea mesajelor Un nou mesaj se poate expedia n dou moduri: Direct cu adresa destinatarului; Direct din programul Outlook Express: click pe New Mail sau din File > New > News Mesasage i va apare o csu special pentru redactarea mesajului. Setri pentru compunerea unui mesaj: To: - se poate scrie manual (direct) adresa de pot electronic a destinatarului, sau se face click pe To: i va apare caseta de dialog Select Recipients; o aici se alege din lista desfurat numele destinatarului, se face click pe el i din nou click pe To:-> din bara de mijloc; o dac e corect click pe OK i aceast caset de dialog dispare, iar n csua To: din New Message va apare numele destinatarului; computerul va

completa automat la expediere adresa corect a potei electronice pentru destinatarul al crui nume este afiat n caseta To:. NOTA: Exist posibilitatea trimiterii aceluiai mesaj la un numr de n destinatari, prin acelai sistem: n To: vor apare numele respective separate prin punct i virgul; deasemenea exist posibilitatea de trimitere a unor copii unor destinatari a cror adres este trecut la Cc: (prin acelai sistem). La Subject: se scrie ceva semnificativ pentru mesaj; Se trece la redactarea textului care va fi formatat n mod automat la 76 caractere pe un rnd, ca s poat fi citit comod direct n fereastra programului; Mesajul poate fi expediat: o simplu sau cu prioritate - click pe Priority o se poate ataa ceva - click pe butonul Attach etc. Cnd mesajul este gata pentru trimitere: click pe Send; mesajul astfel redactat i finisat ajunge n folderul Outbox gata pentru o expediere la prima conectare la Internet. 6.3.5. Recomanadri pentru utilizarea Outlook Express A. Referitor la PAROLA Prin definiie , o parol este um mecanism de securitate folosit pentru a permite accesul numai utilizatorilor autorizai. Parola poate ndeplini aceast funcie doar dac este secret. In general, se fac combinaii ntre majuscule, litere mici i cifre i este recomandat, ca la anumite intervale de timp, s schimbai parola. B. Modele diferite de mesaje Marea majoritate a programelor de pot electronic (inclusiv Outlook Express) au posibilitatea de a trimite diferite abloane de mesaje. Putei executa click pe sgeata din dreapta butonului Compose Message pentru a derula o list cu abloane pe care le putei folosi pentru mesaje speciale (de ex. felicitri de srbtori, invitaii la petrecere, felicitare de ziua natal, etc.). Selectai un ablon pentru a fi afiat n New Message i vei vedea ornamentele propuse. C. Mesaje urgente Tuturor mesajelor li se atribuie n mod prestabilit prioritate normal . Dac vrei s desemnai un mesaj ca fiind urgent , alegei Set Priority (alegerea prioritii) i apoi High (nalt) din meniul Tools din fereastra New Message. Titlul mesajului cu prioritate mare , apare n Inbox precedat de semnul exclamrii . D. Semnturi Pentru a crea o carte de vizit electronic, selectai din meniul Tools optiunea Options, iar la pagina Signatures selectai New i apoi introducei textul pe care dorii s-l afiai ca semnatur (nu se recomand a se da adresa exact, numrul de telefon, etc). Pentru inserarea semnturii ntr-un mesaj se selecteaz din meniul Insert opiunea Signatures . E. Folosirea grupurilor Dac trimitei frecvent mesaje unui grup de persoane, putei crea acest grup n Address Book. Executai click pe butonul New Group (grup nou) din bara de instrumente a directorului Address Book, atribuii grupului un nume (Prieteni) i executai click pe OK. Apoi executai click pe Select Members (selectarea membrilor) pentru a aduga la list o adres deja existent i apoi executai click pe OK. Introducei numele grupului n caseta To : a ferestrei New Message i apsai tasta Tab pentru a introduce adresele de e-mail ale persoanelor care fac parte din grupul respectiv.

F. Ataarea unei imagini Putei ataa cu uurin o imagine la mesajul dvs. Verificai dac este aleas opiunea Richt Text (HTML) din meniul Format al ferestrei New Message i, deasemenea, opiunea Send Picture With Message. Dac aceste opiuni nu sunt selectate , alegei Options din meniul Tools al programului Outlook Express i n pagina Send, executai click pe HTML; n seciunea Mail Sending Format (formatul de transmisie al mesajului), executai click pe opiunea Send Picture Whit Messages (transmiterea de imagini mpreun cu mesajul) i apoi OK. In zona mesajului din fereastra New Message, executai click n punctul unde vrei s apar imaginea i apoi alegei Picture din meniul Insert. Executai click pe Browse pentru a gsi fiierul cu imaginea dorit, executai dublu click pe numele fiierului i apoi click pe OK n caseta de dialog pentru a insera fiierul. Transmisia mesajului se va face n mod normal . G. Ataarea unei pagini Web Dac vrei s transmitei o hiperlegtur la o pagin Web mpreun cu un mesaj , mai nti verificai dac este aleas opiunea Rich Text (HTML) din meniul Format al ferestrei New Message. Pentru a crea o legtur activ la un sit, pur i simplu introducei n coninutul mesajului URL-UL sitului Web respectiv. Sau selectai textul care va servi ca legtura, executai click pe butonul Insert Hiperlink din bara de instrumente Formatting, selectai tipul resursei, introducei calea spre situl respectiv i executai click pe OK .