Traducerea s-a facut dupa textul grecesc, publicat in PG 48, col. 963-1054. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Multumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru permisiunea de a publica aceasta carte. Descrierea CIP a Bibliote IOAN GURA DE AUR, st. Despre preofie/ Sfantul Toan Gurl de Aur, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Siru; trad. introd. si note de Pr. Dumitru Fecior ~ Bucuresti: Editura Sophia; Biserica Ontodoxa, 2004 ISBN 973-8207.98-3, ISBN 973-7957-14-8 tionale a Romaniet L Grigorie de Naziang, st, IL Ephrem Syrus. sanctus UL, Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 262.14 SFANTUL IOAN GURA DE AUR SFANTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ SFANTUL EFREM SIRUL Despre preotie ‘Traducere, introducere gi note de Pr. Dumitru Fecioru Tiparitd cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Editura Biserica Ortodoxa Bucuresti, 2004Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea Coperta: Omiliile Sfantului Grigorie din Nazianz, miniatura, sec. XI-XIL Introducere Despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinti, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmile sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricat s-ar scrie de- spre. preotie si oricat s-ar vorbi, niciodaté nu este de ajuns. Preotia are atitea inaltimi, alétea adancimi, ata- tea taine, incat cu foarte mult greutate poate fi cunos- cut si descrisi dupa cuviintd. Preotia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalt cu maiestate varful spre ce~ ruri, cu mult dincolo de nori. Alpinistii il exploreaza, se catliri pe el. Unii ajung de cunosc vaile si adancimile de la poalele lui: altii ajung pana la jumatate; altii se catira pe indltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; altii reusesc de a se urca pani unde fruntea mun- telui se ingeaména uneori cu norii; alti, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre acesti alpi- nisti nu poate spune ci a strabatut toate cérarile munte- lui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, c& i-a admirat inaltimile, c& a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, cA si-a dysfatat privirile cu tc ati dogatia florilo: lui, Toti spua.ci muntele e frumos, fiinded ¢ frumos chiar si in putinul ce I-au cunoscut; toti spun cdi muntele e gran- dios, c& maret, fiindcd e grandios, ¢ maret chiar si la inaltimea la care au ajuns. Dupa parerea mea si dup credinta mea, cunose un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfant, care, dupa mérturia altui sfant, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumne- zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 5PR. D. FECIORU tei Liturghii care se sivarseste de cele mai multe ori pe an. Acest om este Sfantul Ioan Gur de Aur. El singu- rul, dup parerea mea si dupa credinta mea, urcdnd acest munte maiestuos al preotiei, I-a cunoscut in intre- gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele in intregime, iar cu ochii lui vultu- resti, si din zbor, si de pe piscul cel mai inalt al munte- lui, a vazut toati frumusetea muntelui, toata maiestatea lui. A vazut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac coroani muntelui celui mare; a vazut cele de jur-impre- jurul lui; si-a scaildat privirile in lacrima izvoarelor lui. El singur, Sfantul Joan Gur de Aur, el singur a cunos- cut, dupi parerea mea si dup credinta mea, toate jnaltimile muntelui, toate adancimile lui, toate tainele Jui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar i-a vazut si pripastiile, si stramtorile, si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut si ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios si maret. De acolo de sus, de la acea in<ime ametitoare a muntelui, a scris povatuitorul, indrumétorul acesta. minunat: ,,Despre preotie", care a ajutat pe multi si urce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intra sfinti parin- tele nostru Joan Gurk de Aur, au urcat pani in varful muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maies- tatea muntelui. Dar nici unul, de la el si pani astizi, n-a putut si ne descrie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate inalti- mile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea facuta de ei au de- scris numai cararea ascensiunii, numai cérarea urcusu- Jui lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit per- spectiva, le-au lipsit aripile si ochii de vultur ai Sfan- tului Joan Gur de Aur. 6 RODUCERI Pentru ci a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fiecare zi a putut sa ne dea ghidul acesta complet, ghi- dul acesta desavarsit, numit Despre preotie™. Acest indrumator ne descrie grandiosul munte al preotiei in toata frumusetea lui. Sfantul loan Gurd de Aur ne ia de maa si ne duce spre piscul lui. Ne arati toate potecile care duc sus; ne indreapta privirile, in drumul spre inaltime, spre toate frumusetile lui. $i muntele acesta al preotiei are frumuseti chiar la poalele lui ! Ne arata fru- musetile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primej- diilor. Poteca urca, dar e alunecoasi ! Trebuie sa ne in- figem bine piciorul in pimant; si ne uitim si in dreapta si in tanga. in dreapta, si nu cidem in prapastie; in stanga, si nu ne vind cumva de sus o piatr sau o sténca desprinsi din munte. Si nu fim nici totdeauna cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. Si asa, Sfantul Ioan Gur de Aur, de mani cu noi, ne arati toa- te tainele, toate indltimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricat de sfanta i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugitor ar fi, de-ar in- cerca si scrie despre preotie, nu poate scrie niciodata coraplet si nici desAvarsit. Lipsesc aripile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a inzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfintii Parinti, dintre to{i scriitorii bisericesti, pe Sfantul loan Gurd de Aur. ‘Au scris despre preotie si alti Sfinti Parinti, ca si amintesc de ei. A scris Sfantul Grigorie de Nazianz, a seris Sfantul Efrem Sirul, a scris Sfantul Ambrozie al Milanului, a scris Sfantul Grigorie Dialogul. Da, dar nici unul din ei nu se urca la indltimea la care s-a urcat Sfantul Ioan Gur de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toatd indltimea ei, in toati intinderea ei, in toatd frumusetea ei. Fiecare priveste numai cite 0 7PR. D, FECIORU, latura, Fiecare descrie numai cdrarea pe care a reusit el si ajungé pana la varf. Fiecare ne impértéseste numai experienta urcusului sdu, a ascensiunii sale. Daca sfinti atat de mari, ca Sfantul Grigorie din Na- zianaz, ca Sfantul Efrem Sirul, ca Sfantul Ambrozie al Milanului, ca Sfantul Grigorie Dialogul, n-au putut scrie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incerc si scriu acum despre acelasi subiect, cind nu am nici talentul poetic al Sfantului Grigorie din Nazianz, nici viata de rugiciune si de ascezi a Sfantu- lui Efrem Sirul, nici stiinta Sfantului Ambrozie si nici simtul prectic al Sfantului Grigorie Dialogul. Nas fi incercat niciodati si vorbese despre preotie sub toate aspectele ei, cdci imi cunosc puterile. De ace- ea ma voi margini si infZtisez numai un aspect al pre- otiei: sublimitatea ei. Voi incerca adic& s& arat in ce & sublima preotia, ce o face si fie sublima. Dar si aceasta nu o voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe Sfantul Joan Guri de Aur; lui mi incredintez si capat curaj. Ma predau lui. imi pun mana mea in mana lui si-l rog si ma povaituiascii, si ma conduc pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut atat de bine de el; il rog si-mi arate cararea care duce la sublimul preotici. Dar ce este sublimul ? Sublimul se manifest sub dou forme: in spectaco- lul grandorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. Numim sublim marea linistit’, a c&rei intindere n-o poti cuprinde cu ochii si al cérei sfarsit nu-l poti sesiza cu simturile. Numim sublim intinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte senini de august, al crui spatiu astral privirea nu-l poate stribate. Numim 8 INTRODUCERE, sublim ticerea adfnci a unei nopti intunecoase, ale carei taine simturile nu le pot descifra. Si in marea linistita, si in cerul instelat, si in ticerea nogtii, avem sublimul in spectacolul grandorii, sub for- ma intinderii, a nemarginitului. in fata acestui sublim, simtim nimicnicia noastri, simtim neputinta noastra, neputinta in fata unor spectacole de sublim, cum este acela plin de taind si de necunoscut al ticerii unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- liniste, de teama Sublimul in spectacolul puterii se manifesta altfel. Nu mai e static, e dinamic si se manifest sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lup- ta lor pentru credint, Erau batuti, loviti, sfasiati, taiati in bucati, aruncati fiarelor silbatice, intinsi pe roati, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rimaneau in picioare, erau nedo- borati, ca un stejar in lupta cu furtuna ~ alt spectacol de sublim din natura, Mucenicii erau sublimi in suferintele Jor, in lupta lor, pentru c& erau constienti c4 numai prin suferinja lor, prin sdngele varsat, prin carnea ce sfardie pe gritarele inrosite, prin carnea ce li se desprinde de trup, prin viata ce li se pierde, capiiti o adaugire de via- 14, 0 alt viat’, mai bund, mai frumoasa; pentru ca erau constienti c se simt in siguranti, ceoarece, prin muce- nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu. Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea si pute- rea, insotite de sentimentele respective; grandoarea in- sotiti de sentimentul nimicniciei, al neputintei, al fricii si chiar al groazei; puterea insotiti de constiinta unui elan, a unui adaos de viat’, a unei puteri personale do- bandite prin sentimentul sigurantei pe care-I capeti prin prezenta unei puteri in afard de tine, a lui Dumnezeu. 9