Economia este baza societatii Economia poate fi privita ca fiica prevederii, ca sora cumpatarii si ca mama libertatii.

Ea este cu totul conservatoare: pastratoare adica a onestitatii caracterului, a fericirii casnice si a binelui social. Ea potoleste framantarea si aduce multumirea; ea face pe oameni prietenii ordinii si ai sigurantei publice. Dar totusi ce reprezint economia ? Economia reprezint un ansamblu de activiti umane legate de procesul de producie, schimb, repartiie i consum a bunurilor economice.La baza ntregii economii se afl bogia i bunstarea. Bogia unei ri const n stocul de resurse i bunuri care pot fi folosote pentru a satisface nevoile umane. Bunstarea reflect nivelul de satisfacie pe care o persoan sau societatea n ansamblu o obine din consumul bunurilor i serviciilor disponibile. 1. Formarea si dezvoltarea stiintei economice nu a fost lipsita de disputeterminologice si dificultati referitoare la problemele esentiale privind continutul sau ca domeniul distinct al cunoasterii si actiunii umane. In functie de epoci, autori si chiar moda s-a vorbit cand de economie politica,cand de stiinta economica (economics) sau, intr-o forma neutra, analiza economica sau discurs economic. Pentru prima data, in 1615 Antoine de Montchretien folosea expresia de economie politica atunci cand publica Tratatul de economie politica, o carte despre finantele publice si normele de gospodarire a statului. Treptat, prin lucrarile scolii clasice si ale neoclasicilor, termenul de economie politica a capatat o larga consacrare. In ultima parte a secolului al XIX-lea in literatura anglo-saxona este introdusa denumirea de economics. In felul acesta, economia devenea o economie politica purificata de politica, in care elementul social era eliminat. Totusi, termenul de economie politica continua a avea o larga circulatie internationala. Dincolo de disputele terminologice ramane problema esentiala a delimitarii campului de investigatie, definirea si precizarea finalitatii urmarite de aceasta stiinta. Solutionarea nu este usoara, intrucat s-au formulat conceptii diferite si nu de putine ori definitiile propuse se refereau fie la economie politica, fie la stiinta economica in ansamblul sau. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea ECONOMIA a fost privita ca o cercetare a naturii si cauzelor avutiei natiunilor (A. Smith), a legilor care regleaza repartitia a ceea ce produce pamantul (D. Ricardo) si a legilor mecanismului economic al capitalismului (K. Marx). Dupa 1870, ECONOMIA a inceput sa fie considerata ca o stiinta ce are drept obiect studiul comportamentului uman ca o relatie intre finalitatile date si mijloacele limitate care au intrebuintari alternative O prima definitie a fost data de economistii clasici, care au inteles economia drept o stiinta a avutiei sau bogatiei. A. Smith da titlul lucrarii sale Avutia natiunilor, iar J.B.Say in Tratatul de economie politica cerceteaza modul in care se formeaza, se distribuie si se consuma avutia. Atunci cand se referea la avutie, scoala clasica avea in vedere avutia materiala. O a doua conceptie se caracterizeaza prin aceea ca economia este nedisociabila de relatiile sale cu ansamblul societatii. Pentru K. Marx,economia politica studiaza formele in care oamenii produc, consuma, schimba si regleaza repartitia in cadrul relatiilor de productie caracteristice unei societati. Marx se prezinta ca un critic al economiei politice burgheze si

contesta categoriile si natura analizelor care nu iau in seama existenta raporturilor sociale si considera capitalismul ca ceva dat si, deci, etern. In a treia conceptie, economia este apreciata drept stiinta schimbului de marfuri. Aceasta conceptie o gasim cu deosebire la neoclasici pentru care bunurile nu au valoare in sine, intrucat valoarea nu se manifesta decat prin schimb in masura in care un bun are utilitate. Ca rezultat al schimbului apare un pret. In acest fel economia din stiinta a avutiei devine stiinta a schimburilor de marfuri si apoi o stiinta a preturilor, a modalitatilor de formare a preturilor si a raporturilor dintre ele. O asemenea definitie lasa in afara obiectului economiei studiul bunurilor care se repartizeaza fara a imbraca forma de marfa si la care nu intervine pretul. In a patra conceptie, economia se defineste ca stiinta a alegerii eficiente, a optiunilor rationale. Ea este centrata pe ecuatia: necesitati nelimitate - resurse limitate, si in acest context economia devine stiinta a gestiunii rationale a resurselor rare. Aceasta conceptie are o larga recunoastere si o gasim prezenta la multi autori contemporani. O. Lange se situeaza in aceasta optica atunci cand scrie ca economia este stiinta administrarii resurselor rare in societatea umana; ea studiaza formele pe care le imbraca comportamentul uman in amenajarea costisitoare a lumii exterioare din cauza tensiunii care exista intre dorintele nelimitate si mijloacele limitate ale subiectilor economici. Lionel Robins defineste economia ca stiinta ce studiaza comportamentul omului ca relatie intre telurile sale si resursele limitate care au intrebuintari alternative. La inceputul deceniului trecut, William Scher si Rudy Pinola considerau ca stiinta economica studiaza actiunile indivizilor si grupurilor de indivizi in procesul de productie, schimb si consum al bunurilor si serviciilor in scopul satisfacerii cu resurse limitate a cerintelor nelimitate ale oamenilor. La randul sau, P. Samuelson scria ca: economia cerceteaza modul in care oamenii si societatea hotarasc, recurgand sau nu la moneda, sa aloce productiei de-a lungul timpului resurse productive rare, marfuri si servicii variate si sa le repartizeze in scopuri de consum prezent si viitor, intre diferiti indivizi si colectivitati care formeaza societatea. Toate acestea arata ca ECONOMIA are ca obiect de studiu mecanismul prin care societatea utilizeaza resursele rare, limitate pentru a produce bunurile economice si le distribuie intre o multitudine de indivizi. 2 Economiesau tiina economic Noiunea Economie nu trebuie confundat cu noiunea tiina economic. tiina economic analizeaz ideile, teoriile, doctrinele i procesele economice, care parcurg n societate. tiina economic are urmtoarele caracteristici: a) tiina economic este o tiin care se autonomizeaz prin modul su de abordare a activitii economice, prin premisele adoptate i prin concluziile pe care le formeaz; b) tiina economic constituie un ansamblu de cunotine despre realitatea economic, o reflectare universalizat i generalizat a acestei realiti. Ea nu se confrunt nici cu istoria economic, nici cu politica economic i nici cu istoria gndirii economice. tiina economic exercit o analiz profund (logic i istoric ) a esenei faptelor, actelor i componentelor economice; c) tiina economic este bazat pe criteriul raionalitii i eficienei economice. Att productorii, ct i consumatorii se conduc n activitatea sa de obinerea rezultatelor eficiente; d) tiina economic cerceteaz unitatea economic n ansambu, unele probleme fiind abordate din punct de vedere microeconomic, altele din cel macroeconomic. Care sunt principiile tiinei economice? tiina economic e ntemeiat pe trei principii:

Primul - interaciunea dintre teorie i practic. Teoria servete ca condiie de elaborare a unor decizii referitor la dezvoltarea economiei, iar practica determin adevrul teoretic, confirm sau respinge teoria; al doilea - unitatea dintre analiza micro i macroeconomic, care reflect cele trei probleme fundamentale: ce de produs? cum de produc? pentru cine de produs?; al treilea - istorismul real. tiina economic trebuie s se bazeze pe situaia economic real, s in cont de condiiile istorice specifice a rii respective. Din punct de vedere al modului n care societatea rezolv sau ar trebui s rezolve problemele economice tiina economic poate fi divizat n economie pozitiv i economie normativ. tiina Economia pozitiv evideniaz ceea ce este n economie i ceea ce se poate ntmpla, dac se vor produce anumite acte i procese economice (ea determin diagnosticul situaiei economice i prognozeaz dezvoltarea ei viitoare cu ajutorul instrumentelor de analiz economic). tiina Economia normativ arat cum ar fi bine s se desfoare activitile economice i ce ar trebui de fcut pentru ca procesele economice s se ncadreze n normalitate.

3 Structura si Functiile Economiei Structura economiei reflect elementele ei componentele, natura i nsuirile acestora, poziia lor n cadrul ntregului i rolul pe care -l joac fiecare element , precum i legturile reciproce. Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de stucturi ale economiei naionale: a) structura material reflect compartimentul activitilor corespunztor specialitii produciei n cadrul societii; b) structura tehnic - completeaz structura material, caracteriznd nivelul tehnicii existent pe ramuri de activitate; c) structura demoeconomic - pune n eviden gruparea populaiei active sau ocupate pe ramuri i sectoare de activitate; d) structura organizaional - grupeaz activitile pe domenii mari de activitate, constituindu-se n subsisteme ale economiei naionale ( de exemplu, subsistemul productiv, neproductiv, comercial, monetat etc); e) structura teritorial reflect compartimentul economiei naionale pe zone i regiuni economice ca pri ale teritoriului rii respective; f) structura de proprietate, care pune n eviden structura economiei naionale n dependen de forma de proprietate (sectorul public, privat, mixt). Economia, ca unitate complex, este structurat i abordat ca microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie, mondoeconomie i extraeconomie. Microeconomia const din procesele, faptele, actele i comportamentele participanilor individuali la activitatea economic (firme, gospodrii individuale, bnci etc.). Mezoeconomia const din procesele, faptele, actele i comportamentele care se refer la sectoarele de activitate economic (primar, secundar, teriar), la ramurile activitii economice (industrie, agricultur, transport, unitile administrativ - teritoriale). Macroeconomia reprezint procesele, faptele, actele i comportamentele economice referitoare la ntreaga economie privite ca agregate economice (produs intern brut, venit naional, omaj, inflaie, balan de pli externe etc.).

Mondoeconomia const din procesele, faptele, actele i comportamentele subiecilor economici i ale comunitii internaionale privite att prin prisma legturilor economice dintre economiile naionale, ct i ca ntreg considerat la scar planetar sau zonal-internaional (globalizarea economic, relaiile economice internaionale, fluxurile economice internaionale, companiile transnaionale, instituiile economice internaionale etc.). Extraeconomia const din procesele de utilizare a resurselor obinute de la studierea cosmosului( economia cosmosului), studierea fundului mrilor i oceanelor, ct i a utilizrii nanotehnologiilor contemporane.

1. Funcia cognitiv sau de cunoatere a fenomenelor i proceselor economice, care prevede studierea, cunoaterea, explicarea i cercetarea fenomenelor economice, determinarea legitilor economice i formularea legilor economice. Teoria economic trebuie s dea rspuns la modul de realizare a problemelor fundamentale al economiei ( Ce de produc? Cum de produs ? Pentru cine de produs ?), s explice cauzele i consecinele crizei economice, omajului, inflaiei, dificitului bugetar i altor fenome negative cu care se confrunt actualmente economia naional. 2. Funcia metodologic. Teoria economic constituie baza teoretico metodologic a tuturor disciplinilor economice. Ea elaboreaz aparatul categorial pentru toate disiplinile economice. Dup expresia lui P.Samuelson , teoria economic este regina tiinelor ecomomice fiind tiina celor mai generale legi ale ntregii viei economice .\

4.Problemele fundamentale ale Economiei Care este problema fundamental a economiei? Problema fundamental (general) a organizrii oricrei economii este utilizarea raional a resurselor n scopul satisfacerii nevoilor umane. Economistul american P.Samuelson, Laureat al premiului Nobel a formulat trei ntrebri care reflect problema fundamental a economiei: 1) Ce i ct s se produc? Prima ntrebare solicit un rspuns cu privire la volumul de bunuri care pot fi produse n baza stocurilor de produse disponibile n societate. 2) Cum s produc ? A doua ntrebare prevede selectarea formelor, metodelor, tehnicilor i tehnologiilor necesare pentru a produce bunurile solicitate. 3) Pentru cine s se produc? A treia ntrebare se refer la modul i criteriile de distribuire a bunurilor economice ntre membrii societii. n dependen de felul n care s- a reacionat la ntrebrile sus menionate, economiile s-au delimitat n diferite sisteme i forme concrete de existen la care ne vom oferi n temele urmtoare. 5. Economia pozitiva si normative Tinand seama de legea raritatii, de locul resurselor in economie, stiinta economica este fie pozitiva, fie normativa si se face distinctie intre afirmatii pozitive, bazate pe fapte si afirmatii normative sau judecati de valoare. Caracterul pozitiv al stiintei economice se manifesta atunci cand scopul cercetarii este explicativ si teoretic si trebuie sa se raspunda la intrebarea De ce? De exemplu, daca se constata ca intr-o perioada pentru un produs cererea a sporit cu 25%, dar oferta s-a redus cu

15%, se formuleaza mai multe intrebari: De ce a crescut cererea si de ce s-a redus oferta? De ce cererea si oferta s-au modificat cu procentele respective? Pe baza analizei comportamentului agentiilor economici, Economiacerceteaza cum gospodariile iau decizia de a cumpara un bun sau nu, in functie de pretul pietei si de ordonarea preferintelor, cum firmele iau decizii de a produce in functie de pretul de vanzare si costul de productie. Stiinta economica are caracter pozitiv ori de cate ori cercetarea are ca scop explicarea fenomenelor si proceselor economice si elaborarea pe aceasta baza de concluzii teoretice generale. Economia normativa este fundamentata pe o serie de principii etice si judecati de valoare referitoare la ce, cum si pentru cine produce o economie.Caracterul normativ al stiintei economice se manifesta cand scopul analizei economice este aplicativ. El apare in toate situatiile in care trebuie sa se raspunda la intrebari de genul Cum? In ce mod? In ce fel?. Stiinta economica are caracter normativ in toate situatiile in care isi propune sa arate cum trebuie sa se modifice una sau mai multe variabile exogene pentru a obtine o schimbare dorita a unei variabile endogene. Intre caracterul pozitiv si cel normativ exista o stransa interdependenta. Cele doua aspecte se presupun reciproc si datorita stransei interdependente dintre teoria economica si realitatea economica. Economistul in interpretarea datelor trebuie sa faca judecati de valoare intrucat, spre deosebire de lumea fizica, evenimentele sociale nu sunt simple interactiuni ale fortelor, ci confruntarea vointelor. Comportamentul agentilor economici nu seamana cu comportamentul fizic. Iar legea suverana in materie de comportament si care pare sa se aplice asemanator la consumatori, la salariati si la patroni sau sefii de intreprinderi este ca toti urmaresc maximizarea: consumatorii -a utilitatilor; salariatii - a veniturilor; iar sefii intreprinderilor - a profiturilor obtinute. 6.Rolul Statisticii in Economie In condiiile trecerii la economia de pia crete importana disciplinei Statistica economic n nvmntul economic. Cerinele informaionale ale structurilor administrative s-au modificat considerabil dup volum, componen, veridicitate i operativitate. Economia cu sute de mii de ageni economici reclam trecerea de la evidena complet la cea selectiv. n astfel de condiii obiective o importan deosebit capt tehnologia colectrii, prelucrrii i analizei datelor statistice, care permite elaborarea informaiilor macroeconomice generalizate n concordan cu practica internaional privind sistemul de gestiune i statistic.

Statistica este stiinta care se ocupa cu descrierea si analiza numerica a fenomenelor de masa, dezvaluind particularitatile lor de volum, structura, dinamica, conexiune, precum si regularitatile sau legile ce le guverneaza [Trebici, V., 1985]. Exista un mare numar de definitii ale statisticii fapt care are mai multe explicatii; istorice statistica s-a constituit la confluenta mai multor orientari si discipline, dar avand la origine un caracter social; metodologice - statistica incorporeaza o serie de metode in care predomina cele cantitative, cu fundamentarea epistemologica corespunzatoare; aplicative - prin generalitatea

metodelor sale, statistica se aplica in cele mai variate domenii, de la astronomie la societate, de la microcosmos la macrocosmos in natura si societate, de la fizica statistica pana la statistica sociala.Trebici, V., 1985. O definitie sau alta, staruie fie asupra unei faze din demersul metodologic, fie asupra unui domeniu restrans, fie asupra unui grup de metode, asupra teoriei sau dimpotriva a aplicatiilor. In prezent statistica dispune de un corp de metode a caror putere de cunoastere este verificata in variate domenii si de o teorie generala in continua dezvoltare. Cultura statisticii devine tot mai mult o componenta din cultura generala a omenirii contemporane, iar gandirea statisticii - o modalitate stiintifica indispensabila pentru analiza si interpretarea unor clase foarte largi de fenomene. Rezultat al unui indelungat proces, statistica se prezinta cu un corp comun de notiuni organizat in jurul conceptului de probabilitate, de metode stiintifice, cu fundamentare epistemologica explicita si cu o varietate de domenii de aplicare, acoperind practic natura si societatea. Astazi, statistica constituie un puternic instrument de cunoastere a lumii inconjuratoare. Marea majoritate a disciplinelor imprumuta de la statistica modelele si procedeele acesteia, indispensabile de altfel indeplinirii rolului acestora. Trebuie mentionat insa marele pericol la care aceste discipline pot fi supuse in cazul folosirii necorespunzatoare a metodelor si procedeelor statistice. Analiza si cunoasterea fenomenelor si proceselor social economice se poate realiza numai ca urmare a unei observari riguroase si metodice, in cursul careia ele pot fi masurate. In cadrul operatiei de modelare a fenomenelor si proceselor are loc un proces de simbolizare si abstractizare a lor in vederea analizarii sub aspect cantitativ. Analiza cantitativa constitute o faza premergatoare analizei calitative. Testarea modelelor construite se realizeaza prin intermediul operatiei de simulare. Pe parcursul tuturor fazelor de construire si testare a modelelor, statistica este mereu prezenta in campul cercetarii stiintifice fiind solicitata de a lua decizii pe baza metodelor si procedeelor pe care le pune la dispozitie. Modelul construit si testat vine in ajutorul statisticii sa aprofundeze cunoasterea fenomenelor si proceselor. Modelarea matematica a castigat tot mai mult teren, dobandind o importanta deosebita, odata cu intensificarea aplicarii modelelor statistice. Culegerea si organizarea datelor rezultate din observari statistice constituie etapa premergatoare elaborarii unui model. In acest mod, modelul realizat va reprezenta o macheta a realitatii, alcatuita pe baza datelor din observarea statistica. Pe buna dreptate, modelarea este considerate o modalitate de cunoastere a realitatii inconjuratoare. Organizarea culegerii, transmiterii si receptionarii informatiilor in cadrul unui sistem economic constituie obiectivele esentiale ale unui sistem informational. Un sistem informational este alcatuit din mai multe circuite informationale, unde fiecare in parte trebuie sa includa operatii de culegere, transmitere neperturbata a datelor si receptionarii acestora in scopul folosirii lor. Trecerea de la prelucrarea manuala la cea automatizata a tuturor fazelor din cadrul sistemului informational, adanceste procesul de cunoastere a realitatii, permitand asimilarea sistemului informational unui flux tennologic informational, prin transformarea lui intr-un sistem cibernetic. Organizarea circulatiei informatiei intr-un sistem in conformitate cu principiile sistemelor cibernetice, constituie un suport stiintific in abordarea gestiunii eficiente a acestuia. Avand in

vedere natura nedeterminista a majoritatii elementelor componente dintr-un sistem cibernetic, studierea stabilitatii acestora se realizeaza apeland tot la statistica. Studii de reglare si echilibru intr-un sistem cibernetic se pot aborda numai pe baza unor observari statistice realizate metodic care ne permit sa construim modelul matematic in conformitate cu realitatea. Informatica, prin aparatul sau, se implica tot mai mult in toate fazele de vehiculare si prelucrare a informatiilor din cadrul sistemelor informationale, conducand in acest mod la un salt calitativ important, cu consecinte semnificative si asupra statisticii. Calculatoarele electronice, prin puterea lor de calcul, conduc la o noua viziune cu privire la functiile statistice, precum si la modalitatile de realizare a acestor functii. Realizarea automata si in regim interactiv a tuturor metodelor si procedeelor algoritmizabile din statistica, cu ajutorul calculatorului nu afecteaza cu nimic obiectul si metoda statisticii. Calculatorul electronic nu constituie decat un instrument de calcul, degajand statistica de volumul mare de calcule. In aplicatiile practice implementate cu ajutorul calculatorului specialistul este absolvit in totalitate de manipularea datelor cat si a operatiilor cu acestea, concentrandu-se in exclusivitate asupra interpretarii rezultatelor intermediare si finale. Statistica informationala, care a fost denumita asa de academicianul Octav Onicescu, si-a gasit aplicatii practice in diverse domenii. Studierea sistemelor in raport cu informatia continuta in acestea, a permis o abordare sistemica si mai bine fundamentata matematic a realitatii. Teoria matematica a informatiei formuleaza legile cele mai generale cu privire la comenzile, controlul si comunicatiile dintr-un sistem, stabilind in acelasi timp principiile de codificare, prelucrare, pastrare si transmitere a informatiei de care statistica beneficiaza din plin. Initiatorul teoriei matematice a informatiei a fost Claude Shannon, care s-a bazat pe teoria probabilitatilor. Teoria initiata de Shannon a permis reducerea perturbatiei care influenteaza transmiterea informatiei. Fiind un proces complex de cunoastere, judecata si actiune, managementul se concretizeaza prin operatii de informare, analiza si control, punctul esential constituindu-l momentul luarii deciziei. Toate aceste operatii folosesc metodele si procedeele statisticii incepand cu culegerea (observarea) datelor si incheind cu deducerea concluziilor necesare luarii deciziilor. Aceasta a permis conturarea unei discipline denumita teoria deciziei, avand drept scop fundamentarea stiintifica a procesului decizional. Deoarece teoria deciziei face apel si la modele deterministe, aceasta se integreaza intr-un domeniu mai larg privind matematica aplicata si anume in cercetarea operationala. Cercetarea operationala este considerata un instrument de conducere nationala a proceselor si fenomenelor cu un inalt grad de complexitate. Aceasta disciplina integreaza in cuprinsul sau metode si procedee statistice cat si o multime de tehnici de natura stiintifica, tehnica si de culegere si prelucrare a informatiei. 7.