Anatomia unghiei

Unghiile sunt formate din straturi de keratina - o proteina care este, de asemenea, gasita in componenta parului si a pielii. Unghia are o structura impartita in sase parti specifice - radacina unghiei, patul unghiei, lama unghiei, eponychium (cuticula), perionychium si hyponychium. Fiecare din aceste structuri are o functie specifica si daca oricare dintre acestea este perturbata poate duce la cresterea anormala a unghiei. Radacina unghiei. Radacina unghiei este, de asemenea, cunoscuta sub numele de matrice germinala. Aceasta parte a unghiilor este de fapt sub pielea din spatele unghiei si se extinde mai multi milimetri in interiorul degetului. Radacina unghiei produce cea mai mare parte din volumul unghiilor si a patului unghial. Aceasta parte a unghiilor nu contine melanocite si nici nu produce melanina. Lama unghiala. Lama unghiei este de fapt unghia de la degete si este compusa din keratina translucida. Aspectul roz al unghiei vine de la vasele de sange de sub unghii. Sub suprafata sa unghia are niste canale pozitionate pe lungimea unghiilor care ajuta la ancorarea aceasteia de patului unghial.

Rama unghiei. Aceasta este pielea care inconjoara fiecare dintre unghii pe trei laturi. Patului unghial. Patul unghiei este sub lama unghiei. Cuticula. Cuticula de la unghii este, de asemenea, numita eponychium. Cuticula este situata intre piele de la deget si lama unghiei asigurand legatura intre aceste structuri si oferind o bariera impermeabila pentru lichide. Tesutul din care este formata cuticula se suprapune putin peste lama unghiilor la baza acestora. Lunula. Lunula este zona alba, in forma de semiluna de la baza unghiei. Perionychium. Perioncyhium este pielea, care se suprapune pe lama unghiei pe laturile sale. Este, de asemenea, cunoscuta sub numele de marginea paronichia. Hyponychium. Hyponychium este zona dintre lama unghiei si varful degetului. Aceasta este zona de unire dintre marginea libera a unghiilor si pielea din varful degetului, oferind de asemenea, o bariera impermeabila pentru lichide.

Oja de unghii
Ojele sunt sistemepolicomponente, care contin: lacul propriu-zis, agentul de suspendare, pigment, aditivi speciali. Lacul de unghii se va aplica in doua straturi: promul e stratul de baza aplicat nemijlocit pe unghie, trebuie sa manifeste proprietati bune de adeziune, sa fie distribuit pe unghie uniform, stratul de acoperire colorat va forma un smalt neted si lucios continuusi fara careva intreruperi. Oja include cinci componente: componentul de formare a filmului primar (nitroceluloza care se usuca repede), componentul de formare a filmului secundar (rasini poliesterice cu functia de umplutura solida pentru rezistenta mai mare si pentru a asigura grosime filmului), solventi, plastifianti, aditivi functionali. Un caz aparte reprezinta agentii de supendare, care asigura nuante sidefii, sunt elaborate pe baze de argila, fie in stare native, fie transformate chimic. Pigmentii de sidefare (perlati) folositi pentru efecte speciale sunt extractul de perla naturala, oxiclorura de bismut, oxid de titan. Aditivii functionali sunt folositi in concentratii foarte mici, acestia fiind absorbanti a radiatiei UV. Pentru pelicula mai durabila si calitativa solventul trebuie sa se evapore cit mai incet.

Oja pe care o folosim poate pune n pericol starea general de sntate

Un studiu realizat de cercettorii californieni arat c ojele sunt pline de substane chimice care pot avea efecte negative asupra organismului, de la probleme respiratorii pn la afectarea sistemului reproductor. Unele dintre cele mai periculoase substane sunt: - toluenul, o hidrocarbur aromatic lichid care permite ojei s se aplice uniform pe unghie; - formaldehida, cunoscut i sub numele de formol, este un gaz incolor cu miros neptor care duce la apariia cancerului; - dibutilftalatul este o substan care contribuie la meinerea ojei pe unghie i, n acelai timp, poate duce la apariia dereglrilor la nivelul sistemului reproductor. Specialitii recomand tuturor femeilor s citeasc cu atenie eticheta ojei de unghii, iar n cazul n care conine una sau multe multe substane nocive, este de preferat, s nu o cumpere, pentru c n timp poate declana una dintre afeciunile enumerate mai sus. Pe de alt parte, persoanele care aleg s i fac manichiura la salon, au un risc mai mic de a suferi din cauza substanelor chimice prezente n oje, ntruct majoritatea ojelor profesionale nu conin astfel de substane.

Istoria dezvoltarii manichiurei

Admiraia omului pentru unghii frumoase poate fi urmarit n diverse culturi de foarte mult timp. Setul de manichiura din aur turnat datnd cu anul 3200 . Hr. s-a gsit n regiunea din apropierea Babilonului. Mormintele din preajma faraonului care traia cu 2400 ani . Hr. ne indic privilegiile de care se bucurau oamenii care puteau acorda servicii ale artei de ingrijire a unghiilor. n Biblie se descrie obiceiul de vopsire a palmelor i unghiilor miresei cu henn. n Egipt n sec. I . Hr. foloseau vopsele pentru unghii de un spectru larg de nuane: culorile aprinse erau atribuite familiilor regale, sclavii se puteau ncumenta s i aplice doar culori pastelate. Cleopatra folosea henn pentru a-i vopsi unghiile lungi n culoarea teracotei. Henna este cea mai populara vopsea pentru unghii pe parcursul Evului Mediu. Manichiura de tip contemporan a aparut in Franta, in 1830, cind regele Lui Filip a vrut sa scape de anexele degetelor, a ordonat doctorului Sitte sa elaboreze un set de ingrijire a miinilor. Acest set includea si un betisor de portocal imprumutat de catre medic din setul de instrumente pentru medicina dentara.