ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

191

Inochentie (1752-1782), episcop al Hu[ilor

Asist. Drd. Ni]\ Dan DANIELESCU I. Episcopia Hu[ilor `n contextul general de la mijlocul veacului al XVIII-lea
Episcopia Hu[ilor a fost `nfiin]at\ la sf=r[itul veacului al XVI-lea, mai ales pentru `nlesnirea privegherii administra]iei biserice[ti `n partea dinspre r\s\rit a ]\rii, care era mai mult amenin]at\ de mahomedanism1. Deoarece jurisdic]ia ei se `ntindea [i asupra ]inuturilor rom=ne[ti din st=nga Prutului (Orhei, L\pu[na, Soroca [i o parte din F\lciu), N. Iorga a numit-o episcopie basarabean\2. Prin urmare, `n ceea ce prive[te rela]iile cu Imperiul Otoman, problemele generale ale ]\rii, mai cu seam\ `n veacul al XVIII-lea, c=nd se deschide chestiunea oriental\3, se g\sesc, cu grade diferite de intensitate [i `n via]a acestei Eparhii. Turcii ajunseser\ `n cursul vremii s\ controleze direct cet\]ile cu ]inuturile sudice ale ]\rii, c\rora li se adaug\, la 1713, Hotinul (unde, la `nceput, sub ierarhi greci, va fi organizat\ Mitropolia Proilaviei). Astfel, `[i asigur\ un sistem militar defensiv bine `ntocmit, pentru a-[i exercita eficient administra]ia [i pentru a intimida sau st\vili pornirile r\zboinice ale Imperiului }arist, vecinul din ce `n ce mai cutez\tor din R\s\rit. ~n }\rile Rom=ne se `nfirip\ treptat regimul fanariot, `ntr-o vreme `n care men]inerea `n orbita intereselor otomane a acestor provincii
Episcopul Dun\rii de Jos Melchisedec, Cronica Hu[ilor [i a episcopiei cu asemenea numire, Bucure[ti, 1869, p. 90-91. 2 N. Iorga, Neamul rom=nesc `n Basarabia, Ed. Funda]iei Culturale Rom=ne, Bucure[ti, 1995, p. 257. 3 Leonid Boicu, Geneza chestiunii rom=ne ca problem\ interna]ional\, Ed. Junimea, Ia[i, 1975, p. 29-31; Veniamin Ciobanu, La grani]a a trei imperii, Ed. Junimea, Ia[i, 1985, p. 126 sqq; Idem, Statutul juridic al principatelor rom=ne `n viziune european\ (secolul al XVIII-lea), Ed. Universit\]ii Al.I. Cuza, Ia[i, 1999, p. 22; Gheorghe Platon, Geneza revolu]iei rom=ne de la 1848, Ed. Junimea, Ia[i, 1980, p. 12-14; Vlad Georgescu, Istoria rom=nilor de la origini p=n\ `n zilele noastre, edi]ia a II-a, Academia Rom=n\-American\, 1989, p. 94.
1

192

TEOLOGIE {I VIA}|

era alternativa cea mai potrivit\ de salvare a unui imperiu `n declin4. Din punct de vedere al op]iunilor politice, at=t c=t puteau fi ele afirmate, rom=nii, `n prima jum\tate a secolului prefer\, dac\ independen]a nu era posibil\, men]inerea turcului [i moderarea lui prin influen]a imperiilor europene5. Treptat regimul va cunoa[te o criz\ cuprinz\toare, datorat\ `n principal rigorilor unei fiscalit\]i excesive (exercitate din ce `n ce mai frecvent prin ter]i alogeni), precum [i e[ecului politicii de codificare a st\rilor, resim]it\ adesea drept contrar\ obiceiurilor locului6. Nemul]umirea ]\rii `ncepe s\ fie `nregistrat\ la mijlocul veacului pe toate palierele vie]ii sociale, frondele boiere[ti fiind `nso]ite de mi[c\ri de uli]\ (caracterizate drept insurec]ii populare)7. ~n `nsu[i sufletul rom=nesc se adun\ impulsuri [i c\ut\ri noi, ce vor compune `n cele din urm\, voin]a general\ de schimbare a unor alc\tuiri `n care rom=nii `ncep s\ nu-[i mai poat\ exercita pe deplin puterea legitim\ [i nu-[i mai recunosc chiar propria identitate. Domnii ]\rii, datorit\ erod\rii regimului pe care `l slujeau, din convingere sau uneori din oportunism, risc\ s\ devin\ victimele sistemului. Bruma de legitimitate pe care o dob=ndiser\ prin `nrudirile cu familiile de ]ar\8 se [ubreze[te, ei nemaiput=nd s\ se reprezinte pe sine dec=t la nivelul unei retorici f\r\ acoperire real\. De aceea `i g\sim f\c=nd o politic\ a supravie]uirii care, de multe ori, le este fatal\9. ~n acest context un rol de seam\ `n g\sirea unor solu]ii viabile pentru viitorul ]\rii `i revine Bisericii. La mijlocul secolului al XVIII-lea, `n }\rile Rom=ne Biserica este singura institu]ie bine organizat\ [i cu un prestigiu ne[tirbit. ~n Moldova stabilitatea ei este mai mare, iar con[tiin]a legitimit\]ii mult mai puternic\. Dac\ domniile erau schimb\toare, fie [i `n cadrul acelora[i familii, mitropoli]ii [i episcopii ]\rii sunt mult mai stabili `n scaunele lor. Acest fapt, caracteristic `ntregii perioade fanariote, va avea consecin]e benefice `n prezervarea identit\]ii [i continuit\]ii statului, precum [i `n capacitatea de angajare a unor conduite ferme `n orientarea politic\ a ]\rii. Se mai cuvine remarcat\ [i solidaritatea ierarhilor. La 1750 trei dintre ei sunt c\lug\ri de Putna [i unul de
4 E. St\nescu, Prphanariotes et Phanariotes, `n Symposium. L'poque phanariote, Thessalonic, 1974, p. 347-358; Dimitrie Cantemir, Via]a lui Constantin Cantemir, Bucure[ti, 1960, p. 21. 5 Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice rom=ne[ti (1369-1878), Editura Jon Dumitru, Mnchen, 1987, p. 308-309. 6 Vezi acuzele aduse lui Constantin Mavrocordat de mitropolitul [i egumenii din }ara Rom=neasc\: a introdus obiceiuri noi, c\ egumenii nu st\p=neau m\n\stirile lor, c\ pe boieri nu-i deosebeai de mojici (raport din 15 august 1742, `n Reprezentan]a diplomatic\ a Moldovei la Constantinopol (30 august 1741-decembrie 1742), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1985, p. 200; Daniel Danielescu, Domniile moldovene[ti ale lui Constantin Mavrocordat, 1985 (tez\ de licen]\, `n mss), p. 26, 63, 97. 7 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc [i adunarea St\rilor `n ]\rile rom=ne, Compagnie Franaise d'Impression, Evry, 1977, p. 271. 8 N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I, Bucure[ti, 1902, p. 65-66 (`n continuare Iorga, Doc. Callimachi). 9 Ibidem, p. 57.

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

193

Neam]10. Se cunosc bine, unii din perioada uceniciei [i genera]ie dup\ genera]ie cresc `n slujirea acelora[i idealuri. To]i, cu o singur\ excep]ie, mitropolitul Nichifor (care este grec, c\lug\rit la M\n\stirea Neam], `nrudit cu familiile de ]ar\ [i temporar, oarecum acceptat `n familia ierarhilor moldoveni) sunt rom=ni de neam. Cre[terea [i cooptarea `n func]ii de r\spundere se face atent [i se poate remarca existen]a unei succesiuni bazate pe verificarea `ndelung\ a vredniciei personale, precum [i a fidelit\]ii fa]\ de Biseric\ [i de cei care `i promoveaz\11. La Neam], dar mai cu seam\ la Putna `nv\]aser\ carte bun\, deprinseser\ via]a de rug\ciune, preocuparea pentru activitatea cultural\ [i filantropic\, precum [i spiritul practic, orientat `n realit\]ile vremii12. Spre deosebire de m\n\stirile `nchinate unde `[i f\cea loc filetismul grecesc, `n contextul `n care acestea se subordonau ierarhilor din Imperiul Otoman, confirma]i ca slujba[i ai sultanului prin berat `mp\r\tesc, la mijlocul veacului, curentul rom=nesc din slobodele m\n\stiri bucovinene biruie[te, p\str=nd pentru rom=ni toate locurile de arhierei ai Moldovei13. To]i, `n cugetele lor, sunt ostili turcului p\g=n [i desigur, acelora prin care el st\p=ne[te. De asemenea, sunt bine informa]i cu privire la realit\]ile politice [i confesionale din afara ]\rii. Oameni ai vremii lor [tiu s\ fie diploma]i [i pricepu]i gospodari, folosind posibilit\]ile [i rela]iile ce le au la `ndem=n\. Se `ngrijesc cu aten]ie de m\n\stiri [i colaboreaz\, f\r\ ca documentele s\ re]in\ vreun conflict major, cu protopopii [i preo]ii. Conlucrarea cu celelalte st\ri la buna gospod\rire a ]\rii este permanent\. Sub purtarea lor de grij\ se desf\[oar\ `nv\]\m=ntul timpului (din vremea lui Constantin Mavrocordat, obligatoriu `n limba rom=n\ la toate nivelele) [i tot ei promoveaz\ majoritatea ini]iativelor culturale ale vremii. Solidaritatea [i sim]ul practic al ierarhilor se v\de[te `n situa]ii de excep]ie. La 1750, `n timpul domniei lui Constantin Cehan Racovi]\, se finalizeaz\ o ac]iune cuprinz\toare a boierimii moldave `mpotriva grecilor [fiindc\ s\ apucas\ de mari `nfrunt\ri boierilor p\m=nteni (...) au `nceput boierii a le pune la cale, zic=nd: Trebuie pe greci s\-i gonim de aice c\ n-au g=nd bun nici asupra noastr\, nici asupra s\racilor [i vor s\ ni dizbraci f\r\ de voe noastr\]14. Nu cu mult timp `n urm\ avusese loc [i alungarea turcilor lazi din ]ar\.
Mitropolitul Iacob (1750-1760) [i episcopii Dosoftei al R\d\u]ilor (1750-1789) [i Ierotei de Hu[i (1743-1752) sunt c\lug\ri de Putna. La Roman p\store[te Ioanichie (1749-1769), care are metania la Neam], dar care este ca un stare] al doilea pentru Iacob Putneanul, care `i d\ blagoslovenie s\ slujeasc\ `n Ia[i cu sacos [i mitr\ (Ibidem, doc. 2, p. 421-422). 11 Teoctist, mitropolitul Moldovei [i Sucevei, Mitropolitul Iacob Putneanul (17191778), M\n\stirea Neam], 1978, p. 9. 12 Istoria `nv\]\m=ntului din Rom=nia (sub redac]ia acad. {tefan Pascu), vol. I, Ed. Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1983, p. 254; {tefan B=rs\nescu, {coala greco-slavorom=neasc\ de la m\n\stirea Putna, `n Revista de Pedagogie, XV (1966), nr. 6, p. 24. 13 N. Iorga, Istoria Bisericii rom=ne[ti [i a vie]ii religioase a rom=nilor, vol. II, V\lenii de Munte, 1909, p. 91 (`n continuare N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti). 14 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ioan Canta, Cronici moldovene[ti, edi]ie critic\ de Aurora Ilie[ [i Ioana Zmeu, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1987, p. 53-54. Cronicarul spune c\ ie[ise 40 de boieri mari [i b\tr=ni, care era pe at=ta [i mai bini, tineri, cari trece peste o sut\ (Ibidem, p. 56).
10

194

TEOLOGIE {I VIA}|

~n acest context, de recuzare violent\ de c\tre p\m=nteni a sfetnicilor (mini[trilor)15 greci abuzivi ai domnului, are loc [i schimbarea mitropolitului grec cu un ierarh de ]ar\, Iacob Putneanul, care trece de la R\d\u]i direct la Ia[i. ~n scaunul vacant va fi promovat imediat egumenul de Putna, Dosoftei Herescu (ucenic al lui Iacob)16, iar doi ani mai t=rziu este instalat episcop de Hu[i c\lug\rul putnean Inochentie, fost dichiu la R\d\u]i. ~n actul de paretisire a mitropolitului Nichifor se arat\ c\ a[ea am cunoscut a fi drept (...) [i de tot folosul a toat\ ]ara (...) s\ pue M\ria Ta din p\m=nteni mitropolit17 ([i probabil c\ Nichifor va fi semnat doar actul de retragere)18. Chiar dac\ documentul datat 1 ianuarie 1752 ar fi redactat sau completat mai t=rziu19, contextul venirii lui Iacob Putneanul ca mitropolit la Ia[i (urmat\ de promovarea altor putneni, ale[i de d=nsul la episcopat) este suficient de relevant pentru a accepta existen]a `n epoc\ a convingerii unanime c\ ierarhii ]\rii trebuie ale[i dintre p\m=nteni (poate re]inut\ `n scris sau acceptat\ de comun acord, f\r\ a risca emiterea unui document) convingere afirmat\ energic prin solidaritatea tuturor ierarhilor `n func]ie. Mai t=rziu, prin mitropolitul patriot Gavriil Callimachi (fost `nt=i la Salonic), se va `ncerca finalizarea `nm\nunchierii for]elor Bisericilor ortodoxe `n lupta antiotoman\. Colaborarea cu st\rile `n prezervarea obiceiurilor ]\rii este constant\ `n ac]iunile episcopilor Moldovei din aceast\ perioad\. ~mpotriva mini[trilor greci ai lui Ioan Teodor Callimachi, boierii f\c=nd mari hot\r=ri cu mitropolitul (...) ne[tiind nime nemic\ ridic\ mul]imi de norod, asediind palatul domnesc20; conflictul va fi dezamorsat datorit\ bunelor oficii ale lui Iacob Putneanul, domnul d=nd satisfac]ie cererilor boierilor. Un alt exemplu este legarea prin blestem a v\c\ritului [i refuzul ferm al mitropolitului Iacob de a reveni asupra deciziei, atunci c=nd mini[trii greci ai lui Scarlat Ghica [i mai t=rziu ai lui Ioan Teodor Callimachi insist\ pentru reintroducerea d\rii21. Ne`nduplecarea lui Iacob `n aceast\ chestiune va oferi pretextul cel mai cunoscut pentru care se va proceda, la 1760, la `nlocuirea lui cu Gavriil Callimachi, putnean [i el, urm=nd, cel pu]in formal, conduita demn\ a predecesorului s\u22.
Ibidem, p. 51-53. Ibidem, p. 55. 17 Dimitrie Dan, Cronica Episcopiei de R\d\u]i, Viena, 1912, p. 18 N. Iorga, Condica de hirotonii a Moldovei, `n BCIR, nr. 3 (1924), p. 3. 19 {tefan S. Gorovei, Semnifica]ia unor documente false din secolul XVIII, I Cartea soborniceasc\ din 1 ianuarie 1752, extras din AIIAI, XXVI/I (1989), p. 21; vezi [i Arhimandritul Ciprian Zaharia, Iosif I Mu[at, `nt=iul mare ierarh rom=n, Ed. Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1987, p. 207-208. 20 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ed. cit., p. 84. Mi[carea e provocat\ mai ales de abuzurile grecului Stavarache care pune bani [i pe boieri [i pe m\n\stiri [i pe giup=nese; Aurel H. Golimas, Despre capucheh\ile Moldovei [i poruncile Por]ii c\tre Moldova, Ia[i, 1943, p. 85. 21 Pseudo-Enache Kog\lniceanu, Ed. cit., p. 85-86. 22 Ibidem, p. 76 [i 90; vezi [i Constantin Mosor, Aspecte principale din via]a [i activitatea mitropolitului Moldovei, Gavriil Callimachi (1760-1786), `n BOR, an LXXXVIII (1970), nr. 7-8, p. 768.
16 15

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

195

Degradarea treptat\ a regimului fanariot va conduce c\tre sf=r[itul deceniului la izbucnirea unei crize majore. Atunci ierarhii lumina]i, `mpreun\ cu boierii, iau decizii importante de politic\ extern\, apreciind cele mai viabile solu]ii oferite de contextul general, pentru refacerea ]\rii (modelul este situa]ia din timpul lui Vasile Lupu, dar sunt propuse [i solu]ii noi). Criza regimului fanariot din }\rile Rom=ne are motiva]ii interne determinante, dar este poten]at\ [i de contextul extern al epocii. ~ntre puterile europene ce `[i asum\ dreptul de a `mp\r]i teritoriile controlate de turci, Imperiul Austriac devine un pretendent redutabil dup\ 1688. Pentru pu]in\ vreme, dar l\s=nd amintiri ne[terse, acesta va anexa Oltenia. ~n Moldova, c\tre mijlocul veacului al XVIII-lea filoaustriacismul nu are `ntre autohtoni mul]i sus]in\tori. Politica agresiv\ de impunere a unia]iei rom=nilor transilv\neni destr\mase multe iluzii. ~n m\n\stiri num\rul c\lug\rilor rom=ni de peste mun]i cre[te, iar emigra]ia transilv\nenilor spre Moldova se intensific\ `n acest timp23. Cu toate acestea, interesul austriecilor pentru ]\rile noastre r\m=ne constant24. Istanbulul este locul unde se d\ o acerb\ lupt\ diplomatic\ de c\tre iezui]i, pe iscusin]a c\rora se reaz\m\ ambi]iile imperiului catolic. La 1769 miza cea mai mare era Polonia, dar va fi afectat\ [i Moldova, care pierde `n favoarea Imperiului Austriac partea ei nordic\25. Rusia devine treptat for]a cea mai influent\ `n zon\. Politica de expansiune spre m\rile sudului, al\turi de chestiunea polonez\, este prioritar\ `n acest r\stimp pentru propaganda [i ac]iunea militar\ ]arist\. Cu mult\ abilitate sunt `ncurajate [i exploatate `n folos propriu nemul]umirile popoarelor din Balcani. Misiunea de izb\vitoare de sub st\p=nirea p\g=nului a ]arinei Ecaterina a II-a (1762-1796) este intens zugr\vit\ cre[tinilor. De altfel, la timpul respectiv, nu se `ntrevedeau alian]e mai eficiente. Crearea unei unit\]i ortodoxe `mpotriva Imperiului Otoman era o necesitate pentru to]i. {i `ncrederea popoarelor din Balcani `n Rusia, la acea vreme, era o realitate (o orientare comun\ avusese timp s\ se cristalizeze `nc\ de la cump\na veacurilor al XVII-lea [i al XVIII-lea)26. {i nu `n ultimul r=nd, pentru rom=ni, inten]iile, anexioniste ruse[ti nu erau cunoscute `nc\. Dintre toate variantele posibile atunci, alian]a cu Rusia pravoslavnic\ p\rea cea mai potrivit\; Austria catolic\ `[i v\dise inten]iile, iar regimul turcesc nu mai putea dura mult.
23 {tefan Mete[, Emigr\ri rom=ne[ti din Transilvania `n secolele XVIII-XX (cercet\ri de demografie istoric\), Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1971, p. 137, 156 sqq; Pr. Prof. Mircea P\curariu, M\n\stirile Bisericii Ortodoxe Rom=ne din Transilvania [i Banat `n secolul al XVIII-lea, `n BOR, an XCIII 91975) nr. 1-2, p. 211-212. 24 Gabriel B\d\r\u, Natura [i con]inutul raporturilor politice rom=no-habsburgice, 16831775, `n Rom=nii `n istoria universal\, II/1, Universitatea Al.I. Cuza, Ia[i, 1987, p. 223 sqq. 25 A.D. Xenopol, R\zboaiele dintre ru[i [i turci [i `nr=urirea lor asupra }\rilor Rom=ne, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1997, p. 71-91; Nicolae I. Arn\utu, Doisprezece invazii ruse[ti `n Rom=nia, Bucure[ti, 1996, p. 39-41. 26 G. Beziconi, Contribu]ii la istoria rela]iilor rom=no-ruse (din cele mai vechi timpuri p=n\ la 1854), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1958, p. 137-138; N. Iorga, Locul rom=nilor `n istoria universal\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1985, p. 314-315.

196

TEOLOGIE {I VIA}|

Rolul Episcopiei Hu[ilor `n contextul posibilit\]ii redob=ndirii teritoriilor din sudul ]\rii, devenite cu timpul raiele, cre[te. ~n Moldova, factorul rusesc avea s\ ia locul celui polonez (...) iar `n ru[i vom c\uta un reazem `mpotriva regimului turcesc (...) [i o contrapondere imperialismului austriac27. Cu ru[ii, dac\ singuri nu se putea, trebuia ca ]ara s\ redob=ndeasc\ a ei judec\]i [i r=nduieli. Abia dup\ e[ecul politicii de for]\, pe la 1780, prinde contur clar op]iunea ruseasc\ pentru proiectul grec elaborat de despo]ii lumina]i ai Imperiului Habsburgic [i }arist: ]\rile noastre unite sub un prin] str\in, urmau s\ devin\ stat tampon regatul Daciei28. Aceast\ orientare, favorabil\ alian]ei cu Rusia, o `mp\rt\[esc [i ierarhii Moldovei la 1769, ca de altfel [i predecesorii lor din prima jum\tate a veacului. Op]iunea nu dep\[e[te `ns\ calculul politic, evenimentele balcanice (desf\[urate de acum `nainte sub egida politic\ a Rusiei) constituind ocazia, nu [i cauza afirm\rii intereselor rom=ne[ti. Chiar dac\ scorii ale slavonismului mai supravie]uiau pe alocuri, rom=nizarea [colii [i a cultului era o realitate. De asemenea, o bogat\ literatur\ teologic\ [i laic\ `n limba rom=n\ circula `n manuscrise [i tip\rituri peste tot `n ]\rile noastre29. Organizarea institu]iei biserice[ti era la fel, rom=neasc\; atunci c=nd la 1771 Episcopia Hu[ilor `ncorpora teritorii ale fostei Mitropolii a Proilaviei, ierarhii ]\rii f\ceau dovada c\ erau con[tien]i de drepturile lor, la fel trebuie `n]eleas\ extinderea `n acela[i an a autorit\]ii episcopului de R\d\u]i asupra fostei raiele a Hotinului30. ~n concluzie, la mijlocul veacului al XVIII-lea, Biserica }\rii Moldovei se prezint\ ca o institu]ie bine organizat\, con[tient\ de identitatea [i misiunea ei [i capabil\ s\ foloseasc\ mijloace eficiente pentru prezentarea specificului [i afirmarea statului `nsufle]it de dreapta credin]\ pe care o m\rturise[te. Episcopia Hu[ilor cunoa[te o revigorare pe toate planurile datorit\ revenirii `n actualitate a misiunii pentru care luase fiin]\, privegherea asupra p\r]ilor de r\s\rit ale ]\rii, amenin]ate de Imperiul Otoman.

II. Dintre r\ze[i, c\lug\r la Putna [i dichiu la R\d\u]i

Unul dintre ierarhii moldoveni de la mijlocul veacului al XVIII-lea, a c\rui biografie poate fi asem\nat\ cu o oglind\ ce re]ine at=t c=t putem deslu[i imaginea `nc\ dificil de recompus a epocii lui, este Inochentie, episcop al Hu[ilor
Victor Papacostea, Civiliza]ie rom=neasc\ [i civiliza]ie balcanic\, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1983, p. 195. 28 Istoria diploma]iei, vol. I, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1962, p. 307; N. Iorga, Chestiunea Dun\rii (o istorie a Europei r\s\ritene `n leg\tur\ cu aceast\ chestie), Institutul european, Ia[i, 1998, p. 279-280. 29 Gheorghe I. Br\tianu, Originile [i formarea unit\]ii rom=ne[ti, Ed. Universit\]ii Al. I. Cuza, Ia[i, 1998, p. 160; Dr. Antonie Pl\m\deal\, Clerici ortodoc[i, ctitori de limb\ [i cultur\ rom=neasc\, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al BOR, Bucure[ti, 1977, p. 68-69. 30 Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, Basarabia aspecte din istoria Bisericii [i neamului rom=nesc, Ed. TRINITAS, Ia[i, 1993, p. 38.
27

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

197

`ntre mai 1752-octombrie 1782. Despre el Melchisedec {tef\nescu va spune o sut\ de ani mai t=rziu: cu drept se poate numi p\rintele acestei Episcopii. Ne pare r\u c\ documentele Episcopiei nu ne-au p\strat mai multe [tiri despre cele lucrate de Inochentie `n administra]ia pastoral\ a Eparhiei sale, dar `n ceea ce prive[te administra]ia material\ a Eparhiei, el este restauratorul acesteia din ruine (...). Era o persoan\ cu deosebit renume `n clerul contemporan [i to]i `l respectau, de la mare p=n\ la mic31. Cercet\rile de p=n\ acum32 ni-l `nf\]i[eaz\ ca un priceput gospodar, poate prea str=ns, un om care [tia s\ asculte (niciodat\ `ns\ nu i-au apar]inut lui marile ini]iative), un c\lug\r smerit, cu modest\ [tiin]\ de carte [i pu]in preocupat de numele s\u `n posteritate. Cine era Inochentie? Informa]ii certe cu privire la originea [i locul s\u de ba[tin\ nu avem `nc\. Totu[i, s-a observat c\ un document din 12 iulie 1760 re]ine, `ntr-un proces `n care episcopul era parte, c\ Sfin]ia Sa chir Inochentie este rud\ cu un anume Ignatie Ghelasie, ceea ce `i confer\ dreptul s\ revendice mo[ia acestuia, ce o avea `n localitatea Bahna din ]inutul Neam]ului. Faptul este dovedit cu un r\va[ ce se afl\ la m=na Sfin]iei Sale, act recunoscut de `mpricina]ii Nichita But\ [i {tefan din Bahn\ (care st\p=neau nejustificat mo[ia, uzurp=nd dreptul legitim al ierarhului). R\ze[ii, convoca]i de episcopul Ioanichie al Romanului, care cerceteaz\ cauza, m\rturisesc (...) c\ satul Bahna au umblat pe trei b\tr=ni, anume Ghelase, din care se trage sfin]ia sa, episcopul de Hu[i, chir Inochentie, [i cu fratele s\u, Toader diaconu (...). Cauza va fi solu]ionat\ `n favoarea episcopului33. Cum dintr-un sat `nvecinat cu Bahna, Tu]cani, era originar [i Ioanichie, s-a avansat ipoteza c\ `n tinere]e cei doi, ar fi putut vie]ui `mpreun\ `n schitul cu hramul Sf. Nicolae din marginea satului Tu]cani34. Chiar dac\ documentele lipsesc, apropierea [i colaborarea dintre Ioanichie [i Inochentie devine `n timp o realitate, fapt ce poate s\ aib\ ca temei [i o eventual\ prietenie a lor `nc\ din copil\rie. Pentru originea r\z\[easc\ a ierarhului de la Hu[i pledeaz\ [i priceperea dovedit\ mai t=rziu `n pastora]ia satelor de r\ze[i din Eparhia sa. Totu[i, nu s-a valorificat `nc\ o informa]ie despre familia lui Inochentie. Dintr-o `nsemnare autograf\ a episcopului afl\m despre paharnicul Dimitrie, nepotul s\u, c\ruia `i d\ruie[te, dup\ 1 mai 1756, lucrarea Via]a marelui Petru, samoderje] a toat\ Rusia, copiat\ `n Hu[i, cu cheltuiala lui, de c\tre ierodiaconul Gavriil. F\r\ s\ excludem posibilitatea de a fi tr\it `n copil\rie `n mediul r\ze[esc [i f\r\ s\ putem preciza cu exactitate modul de ascensiune social\ a familiei sale,
Melchisedec, op. cit., p. 332. Pr. Anton I. Popescu, Inochentie, episcopul Hu[ilor, `n MMS, an XLIII (1967), nr. 3-4, p. 275-287; Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Hu[ilor. Pagini de istorie, Ed. Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1990, p. 70-75; Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom=ne, vol. II, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al BOR, Bucure[ti, 1994, p. 460-463. 33 Iorga, Doc. Callimachi, vol. I, p. 46-47. 34 Pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 70. Ioanichie era totu[i mai `n v=rst\ (moare la 1769).
32 31

198

TEOLOGIE {I VIA}|

am putea totu[i lua `n considerare leg\turile de rudenie cu boierimea de ]ar\, fapt ce ar explica, al\turi de calit\]ile personale [i de cele conferite de slujirea arhiereasc\, cooptarea lui, al\turi de reprezentan]ii marii boierimi, `n ac]iuni determinante pentru viitorul ]\rii35. Din botez, viitorul vl\dic\ se numea Ioan36 [i a mai avut un frate, preot de mir (poate diaconul Toader preo]it `ntre timp) despre care [tim c\ mai t=rziu s-a c\lug\rit la M\n\stirea R=[ca37. C=nd se va fi c\lug\rit Ioan [i cum va fi urcat treptele cinului monahal, nu [tim. Sinodicul Episcopiei Hu[ilor ne spune c\ avea metania la Putna. Poate va fi trecut [i pe la Neam], dac\ admitem prietenia dintre el [i Ioanichie. Mai t=rziu, la 1752, actul de ipopsifiere pentru Hu[i `i re]ine pe prea cuviosul `ntre ieromonahi, kir Inochentie, dichiul sfintei [i cinstitei Episcopii R\d\u]ilor, drept primul dintre cei trei candida]i la scaun (actul este semnat de doi reprezentan]i greci ai episcopilor de Roman [i R\d\u]i)38. Deci, la Putna [i la R\d\u]i [i-a f\cut ucenicia [i [i-a dovedit vrednicia Inochentie. Aici a deprins buna r=nduial\ `n chivernisirea treburilor gospod\re[ti `n care va excela mai t=rziu. Dup\ ce ajunge episcop nu uit\ de postrigul s\u. Caut\ s\ r\m=n\ ctitor la Putna, d\ruind 2000 de lei pentru a se zidi o clopotni]\ nou\ la m\n\stire39. De asemenea, al\turi de al]i putneni, este unul dintre ctitorii `nnoitori ai bisericii Sf. Onufrie de l=ng\ Siret, filial\ a marii lavre bucovinene40. A `nv\]at carte bun\, ca [i al]i putneni cuno[tea limba slavon\, vorbea [i ruse[te [i avea cuno[tin]e, cel pu]in elementare, de limb\ greac\. La Putna `[i va forma nu doar frumoase deprinderi duhovnice[ti, c\rtur\re[ti [i gospod\re[ti, ci [i op]iunile pe care un om al timpului se cuvenea s\ le aib\. Protectori, sf\tuitori [i apropia]i i-au fost mitropolitul Iacob I Putneanul, episcopii R\d\u]ilor: Varlaam (nem]ean de metanie; este cel ce `nfiin]eaz\ aici tipografie [i care, pentru scurt\ vreme, a fost titular la Hu[i) [i Dosoftei Herescu, arhimandri]ii: Vartolomei
~nsemnarea este: Aceast\ carte este a noastr\ pe care am dat-o nepotului nostru, paharnicul Dimitrii. Inochentie, episcopul Hu[ilor (Gabriel Strempel, Catalogul manuscriselor rom=ne[ti, BAR 1-1600, vol. I, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978, p. 23). Din p\cate investiga]iile f\cute p=n\ acum nu ne permit s\-l cunoa[tem mai bine pe acest Dimitrie. Nu poate s\ fie aceea[i persoan\ cu ispravnicul de Neam], men]ionat pe la 1800, care semna un raport `n grece[te (Vasile Mihordea, Documentele rela]iilor agrare, vol. II (Moldova), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1966, p. 540. Oricum rudele lui Inochentie intr\ (dac\ nu f\ceau parte deja) `n familia boierilor ]\rii. 36 Gheorghe Ghib\nescu, Surete [i Izvoade, vol. XXV, Hu[i, 1933, p. 45 (boteaz\ la 1761 copilul lui Constantin Kog\lniceanu d=ndu-i numele s\u, Ioan). 37 Melchisedec, op. cit., p. 226. 38 Ibidem. 39 Din nefericire dona]ia nu este folosit\ `n scopul precizat de Inochentie. De aceea, Iacob Stamati va solicita restituirea banilor (Dimitrie Dan, M\n\stirea [i comuna Putna, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1905, p. 101). 40 Pr. Ioan Zugrav, Un pomelnic manuscris, `n MMS, an XXXVII91961), nr. 9-12, p. 675 (vezi [i studiul autorului Biserica Sf. Onufrie de l=ng\ Siret, `n nr. 1-2 din acela[i an al revistei).
35

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

199

M\z\reanu [i Venedict Teodorovici [.a. ~i va fi cunoscut [i pe viitorii mitropoli]i Gavriil Callimachi41 [i Leon Gheuc\42, ei `n[i[i c\lug\ri putneni, trecu]i prin [coala m\n\stireasc\ de aici. Desigur, Inochentie se va sim]i legat suflete[te mai mult de primii, dar va colabora [i cu ceilal]i (mitropoli]ii Gavriil [i Leon opt=nd mai t=rziu pentru alte c\i de `mplinire a idealurilor comune tuturor)43. ~n anul 1752, dichiul Episcopiei R\d\u]ilor este chemat la slujire arhiereasc\. B\tr=nul episcop de Hu[i, Ierotei (putnean [i el), la 10 mai 1752 `nchin\ omoforul pe sf=ntul prestol [i paterni]a `n m=inile (...) domnului Constantin Mihail Cehan Racovi]\ voievod dup\ care, cer=nd iertare [i iert=nd pe to]i, se retrage la poc\ianie `n m\n\stirea de metanie43bis. Foarte repede, la 27 mai (lucru ce ne poate ar\ta c\ exist\ un plan prealabil `n leg\tur\ cu soarta scaunului de la Hu[i) este ipopsifiat, ales [i sfin]it Inochentie. Cu siguran]\, promovarea lui i se datoreaz\ mitropolitului Iacob (care `i va fi verificat vrednicia [i fidelitatea la Putna [i la R\d\u]i), cu recomandarea lui Dositei Herescu (`n timpul c\ruia fusese, cu certitudine, dichiu) [i cu sfatul lui Ioanichie al Romanului (cu care nu va fi `ntrerupt vechea prietenie). Domn era Constantin Racovi]\, un apropiat al putnenilor; `n timpul c\ruia se finalizase o ac]iune antigreceasc\ a boierilor moldoveni. Prin aceast\ alegere, toate scaunele episcopale ale Moldovei sunt ocupate de o echip\ nou\ de ierarhi. Suntem acum la `nceputul altei faze de ac]iune a Bisericii moldave, care, dup\ ce reu[ise s\ aduc\ la conducerea Mitropoliei un p\m=ntean44, se reorganizeaz\ `n vederea `mplinirii mai vechilor dorin]e de afirmare a identit\]ii proprii [i prin aceasta, `n cele din urm\, a alung\rii turcului p\g=n din ]ar\. De acum `nainte, importan]a Episcopiei Hu[ilor spore[te [i de aceea titularul ei trebuia s\ fie o persoan\ sigur\, care s\ fac\ dovada calit\]ilor duhovnice[ti, pastorale, administrative [i diplomatice ce i se cereau. Aceasta este misiunea pentru care Inochentie a fost trimis la Hu[i.

III. Inochentie episcop la Hu[i

La mijlocul veacului al XVIII-lea, t=rgul Hu[ilor se `nf\]i[a destul de modest. Or\[enii, `n num\r nu mai mare de 150045, se `ndeletniceau cu me[te[ugurile,
41 Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomeu M\z\reanu, extras din AARMSI, serie II, tom. XXXII, Bucure[ti, 1911, p. 3. 42 Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Ed. Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1984, p. 236-237. 43 N. Iorga, Francmasoni [i conspiratori `n Moldova secolului al XVIII-lea, Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1928, p. 4; M. {esan, Unele considera]ii teologice despre g=ndirea rom=neasc\ `n secolele XVI-XVIII, `n MMS, an LII (1976), nr. 3-4, p. 245-253. 43 bis Melchisedec, op. cit., p. 227. 44 V. Laurent, L'lection de Gabriel Callimachi la mtropolie de Moldovalachie. Date et circonstances, `n Bulletin de la Section Historique de l'Academie Roumaine, XXVI, 1, 1945, p. 140. Autorul observ\ c\ Gavriil Callimachi nu este nominalizat de Iacob Putneanul printre mitropoli]ii str\ini, a[a cum este desemnat Nichifor. 45 G. Ghib\nescu, Originea Hu[ilor. Studiu istoric, B=rlad, 1887, p. 59.

200

TEOLOGIE {I VIA}|

comer]ul [i agricultura, tr\ind `ns\ cu nesiguran]a propriilor averi datorit\ deselor incursiuni de prad\ ale t\tarilor din Bugeac. Rosturi administrative ora[ul nu avea, re[edin]a autorit\]ilor fiind la F\lciu. Cea mai important\ institu]ie era Episcopia, fapt pentru care t=rgul `[i men]inuse `n prima jum\tate a veacului, mai mult `n amintirea vremurilor de odinioar\, un oarecare prestigiu [i interes `n ochii mai-marilor vremii. Jurisdic]ia episcopilor de Hu[i cuprindea ]inuturile: F\lciu (din dreapta [i din st=nga Prutului), L\pu[na, Orheiul [i Soroca. ~n sudul Basarabiei fiin]a Mitropolia Proilaviei reunind vechi teritorii rom=ne[ti, controlate acum de Imperiul Otoman. ~n timp, st\p=nirea turceasc\ [i t\t\rasc\ se consolidase, fapt nu f\r\ consecin]e, mai cu seam\ asupra st\rii materiale a Eparhiei Hu[ilor. La 8 noiembrie 1757, domnul Constantin Racovi]\ Cehan constat\ c\ aceast\ sf=nt\ Episcopie a Hu[ilor este mai slab\ [i mai f\r\ venit dec=t celelalte Episcopii ce se afl\ `n aceast\ de Dumnezeu p\zit\ ]ar\ [i niciodat\ cu veniturile ei nu se poate cuprinde46. De aceea, noul episcop de Hu[i era chemat la o lucrare de durat\ a c\rei `mplinire presupunea r\bdare smerit\ [i fermitate `n]eleapt\. Trei sunt direc]iile importante pe care documentele ne `ng\duie s\ le deslu[im `n cei treizeci de ani de vl\dicie la Hu[i ai lui Inochentie: activitatea administrativgospod\reasc\, activitatea pastoral\ [i filantropic\ [i activitatea cultural\ [i diplomatic\.

1. Restaurator al Episcopiei din ruine activitatea administrativ-gospod\reasc\

Dup\ instalare, Inochentie mai `nt=i se informeaz\ c=t mai corect [i mai complet asupra situa]iei Eparhiei. Constat\ c\ num\rul creditorilor este mai mare dec=t cel `nscris `n izvodul primit de la predecesorul s\u, Ierotei. De aceea solicit\ [i la 21 mai 1752 prime[te carte domneasc\ prin care se hot\r\[te restituirea doar a `mprumuturilor `nregistrate `n scris47. Sunt cercetate [i actele de proprietate ale Episcopiei constat=ndu-se c\ multe dintre el s-au pr\p\dit la vremuri de nepace48. ~n consecin]\, [i multe mo[ii (care constituiau principala surs\ de venit a Episcopiei) erau `mpresurate [i st\p=nite de al]ii, pe nedrept. Aceea[i situa]ie de neor=nduial\, s\r\cie [i paragin\ era [i la curtea episcopal\. Construite pe loc domnesc, cl\dirile nu erau `n proprietatea Eparhiei (`nc\ nici locul pe care este zidit\ biserica nu este al ei, fiind loc domnesc)49. Prima problem\ important\ pentru noul vl\dic\ era restaurarea bisericii. Aceasta avea hramul Sf. Apostoli Petru [i Pavel [i fusese `n\l]at\ de {tefan cel Mare. ~ns\ la vlet 7200 (1692 n.ns.), t=mpl=ndu-se cutremurul cel mare aici `n ]ar\ (...) nu
Melchisedec, op. cit., p. 150. Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 41 (la Arh. St. Ia[i se afl\ o copie microfilmat\ a manuscrisului). 48 Melchisedec, op. cit., p. 247 (hrisovul lui Constantin Racovi]\, din 9 sept. 1757). 49 Ibidem, p. 237 (hrisovul lui Matei Ghica din 9 ian. 1756).
47 46

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

201

numai c\ turnurile au fost c\zute de tot ci `nc\ [i biserica, fiind cr\pat\ prin pregiur era numai s\ cad\, de care pricin\, de fric\, `ncepus\ a nu s\ sluji nici Dumnez\iasc\ Leturghie50. Fiindc\ sursele de venit de care dispune sunt ne`ndestul\toare [i mai ales deoarece era vorba de o ctitorie domneasc\, Inochentie st\ruie pe l=ng\ Matei Ghica, domnul ]\rii, care `i d\ o som\ de bani pentru lucr\rile de restaurare. Prin purtarea de grij\ a lui Inochentie vechea cl\dire este risipit\ p=n\ la temelie [i va fi `n\l]at\ din nou, respect=ndu-se `ns\ planul celei anterioare. Lucr\rile sunt gata `n 175651. Pisania bisericii `ns\ nu este `nnoit\ ci se p\streaz\ cea veche, din timpul lui {tefan, gestul fiind `n m\sur\ s\ ne lumineze chipul smerit [i cu evlavie pentru tradi]ie a harnicului c\lug\r putnean. Inochentie `ntocme[te [i un nou pomelnic (cel mai vechi p\strat la Hu[i) `n care sunt trecute numele ctitorilor [i episcopilor de p=n\ la el52. Socotindu-se ctitor, Matei Ghica d\ruie[te `n 1756 Episcopiei tot locul domnesc ce este din dosul ogr\zii, spre apus (scutind de d\ri pe cei ce se vor a[eza aici), precum [i dejma, iar\ nu [i p\m=ntul, de pe restul locului domnesc din Hu[i53. ~n acela[i an, schimb=ndu-se domnii, Constantin Racovi]\ `nt\re[te dania f\cut\ anterior d\ruind [i locul numit la Corni54. Domnii urm\tori vor `nmul]i daniile, `ns\ noile acte de proprietate vor fi furate de la Episcopie `n timpul epidemiei de cium\ din anii 1764-1766. Inochentie prezint\ situa]ia domnului Grigorie Callimachi, care, la 20 ianuarie 1768 confirm\ Episcopiei st\p=nirea pe tot locul t=rgului Hu[i (...) s\-i fie dreapt\ ocin\ [i mo[ie cu tot venitul, necl\tit\ [i nestr\mutat\ `n veci55. Preocuparea lui Inochentie pentru starea material\ a Centrului eparhial este aceea[i p=n\ `n ultimul an de arhip\storire. Prin hrisovul de la 9 ianuarie 1782, Constantin Moruzi voievod face danie sfintei Episcopii a Hu[ilor toat\ vatra t=rgului, cu locul domnesc ce are `mprejur56. ~n cursul anilor este `nfrumuse]at\ [i `mpodobit\ biserica (noi ve[minte, vase, odoare [i c\r]i de cult) [i amenajat spa]iul de incint\. Potrivit unei h\r]i `ntocmite la 1771 de ierom. Iorest, dichiul de la Hu[i, aceasta cuprindea biserica Episcopiei (...) ci[meaua cea mic\ pentru cuhne, chiliile cele vechi, casele de piatr\ ce s-au f\cut acum pe beciuri, cuhne [i pit\rie de piatr\, porti]a `n gr\din\, r=mnic de piatr\ pentru pe[te, jicni]\, chilii vechi (proaste), poarta, porti]\ `n livad\, f=nt=n\ `n livad\ adus\ pe oale, clopot\rie, [coala, grajdi, [ur\. Episcopia avea gr\din\ [i livad\ desp\r]ite de gard57. Din timpul lui Inochentie se mai
Ibidem, p. 236. Ibidem, p. 237. 52 Protosinghel Mina Dobzeu, Pomelnicul m\n\stirii Sf. Apostoli Petru [i Pavel din Hu[i. Un document istoric valoros, `n BOR, XCVIII (1980), nr. 1-2, p. 198-200. 53 Melchisedec, op. cit., p. 237. 54 Ibidem, p. 245. 55 Ibidem, p. 301-303. 56 Ibidem, p. 329-331. 57 Ibidem (harta este prezentat\ `n Anex\. Suntem de aceea[i p\rere cu Pr. Anton Popescu, care consider\ c\ data `ntocmirii ei este 1771, anul fiind `nscris `n col]ul din dreapta, sus).
51 50

202

TEOLOGIE {I VIA}|

p\streaz\ un clopot cu inscrip]ia: Acest clopot s-a f\cut cu toat\ silin]a [i toat\ cheltuiala iubitorului de Dumnezeu, episcopul Hu[ilor, chir Inochentie, anul de la Hristos 177458. Aceast\ stare `nfloritoare a gospod\riei Centrului eparhial dovede[te vrednicia lui Inochentie fie [i numai datorit\ faptului c\, `n cei treizeci de ani de vl\dicie, Episcopia a fost jefuit\ `n mai multe r=nduri (1764, 1766, 1770-1773) [i a ars o dat\ aproape `n `ntregime (hrisovul din 9 ianuarie 1782 aminte[te c\ Episcopia `n vremea r\zmeri]elor au r\mas la proast\ stare, fiindc\, osebit de alte pagube `nc\ [i de foc s-a ars)59. Cea mai grea `ncercare o va trece `ns\ dup\ moartea lui Inochentie `n cele trei luni de vacan]\ (1 oct.-18 dec. 1782) a scaunului episcopal. Atunci domnul Alexandru Mavrocordat Delibei `[i va `nsu[i `ntreaga avere g\sit\ la Hu[i, jefuind biserica p=n\ la sc=ndur\60 [i oblig=nd prin aceasta pe noul ierarh, Iacob Stamati, s\ reia aproape de la cap\t, lucrarea de refacere a gospod\riei episcopale. Dup\ c=]iva ani de la instalarea lui Inochentie, t=rgul Hu[ilor `ncepuse s\ prospere. Aceast\ realitate, precum [i faptul c\ ora[ul era `ntr-o zon\ relativ mai retras\, au condus la `ncercarea autorit\]ilor administrative ale timpului de a-[i transfera sediul de la F\lciu la Hu[i. Lucrul se realizeaz\ (`nainte de 1757) `ns\ injonc]iunile oamenilor domne[ti stingheresc bunul mers al treburilor Episcopiei (din pricina [ederii lor la Hu[i este Episcopia neodihnit\ [i oamenii sup\ra]i [i nec\ji]i `n toat\ vremea). Lu=nd la cuno[tin]\ despre aceast\ situa]ie, la solicitarea lui Inochentie, Constantin Racovi]\, `n anul 1757, str\mut\ sediul Ispr\vniciei [i a C\pit\niei de codru `napoi la F\lciu, unde este scaunul ]inutului, reconfirm=nd drepturile episcopului de Hu[i61 (hrisovul este `nt\rit, la 15 sept. 1782 [i de Scarlat Ghica)62. Vl\dica Inochentie se `ngrije[te cu aceea[i neobosit\ purtare de grij\ [i de mo[iile Episcopiei r\sp=ndite dincolo [i dincoace de Prut. Eforturile [i `mplinirile lui sunt dovedite prin cele mai multe din documentele ajunse p=n\ la noi: hot\rnicii, schimburi de p\m=nturi, danii [i cump\r\turi. La sf=r[itul episcopatului s\u Eparhia Hu[ilor avea o proprietate pus\ `n r=nduial\ (cele mai multe acte de proprietate dateaz\ din timpul lui) sporit\ [i bine administrat\. ~n cei ce h\r\zesc Episcopiei mo[ii sau p\r]i de mo[ii se num\r\: r\ze[i [i r\ze[i]e, c\lug\ri [i c\lug\ri]e, preo]i, preotese [i diaconi, protopopi [i boieri. Treptat, prin hot\rnicii succesive, micile propriet\]i dob=ndite `n decursul vremii sunt unificate
Ierom. Dionisie I. Udi[teanu, Episcopia Hu[ilor. Inscrip]ii [i `nsemn\ri, M\n\stirea Cernica, 1938, p. 13. 59 Melchisedec, op. cit., p. 330. 60 ~n noul pomelnic, f\cut de Iacob Stamati, se `nt\re[te: Pomelnic (...) ce s-au pref\cut din porunca Preasfin]iei Sale, Kyrio Kyr Iacov c=nd au intrat episcop (...), la moartea fratelui episcop Inochentie, au pr\dat Episcopia Hu[ilor p=n\ la sc=ndur\ [i a aruncat-o `n grea datorie de 75 pungi de bani (Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, Figuri de ierarhi moldoveni. Iacov Stamati (1749-1803), Ia[i, 1946, p. 66-67. 61 Melchisedec, op. cit., p. 254-255 (hrisovul din 20 noiembrie 1757). 62 Ibidem, p. 256.
58

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

203

constituindu-se mari mo[ii, precum cele de la Bune[ti, Cre]e[ti, Avere[ti, Hru[ca, Iv\ne[ti, Br\dice[ti63. Prin buna lor chivernisire aduceau veniturile necesare `ntre]inerii Centrului eparhial [i desf\[ur\rii activit\]ii misionare [i filantropice. Modul de administrare al acestora era urm\torul: episcopul numea `n sate vornici, care percepeau impozitele cuvenite, dup\ vechiul obicei, locuitorii ori de ce treapt\ [i breasl\ ar fi fost trebuind s\ asculte de Episcopie64. De-a lungul timpului Inochentie ob]ine de la domnie mai multe scutiri de d\ri pentru locuitorii de pe propriet\]ile Episcopiei. La 14 ianuarie 1761, Ioan Callimachi `nt\re[te mila anual\ pentru Episcopie d=nd din vama domneasc\ 4 oc\ untdelemn [i o litr\ de t\m=ie (...) pentru candele `naintea chipurilor dumnez\ie[ti65. Sunt create [i noi surse de venituri precum podul umbl\tor peste Prut, de la mo[ia Toporul66. Inochentie se `ngrije[te [i de asigurarea m=inii de lucru. Astfel, solicit\ [i i se acord\ dreptul de a aduce [i a[eza oameni str\ini (liudi) pe mo[iile Episcopiei, ace[tia fiind excepta]i de la plata impozitelor67. Hrisovul lui Constantin Racovi]\ din 25 ianuarie 1752 arat\ c\ Episcopia era lipsit\ de ]igani68, de aceea ierarhul se va `ngriji de cre[terea num\rului acestora, mai multe documente din tot cursul arhip\storirii lui re]in=nd aceast\ preocupare. M\n\stirile [i schiturile ascult\toare de Centrul eparhial de la Hu[i sunt `n aten]ia lui Inochentie. Astfel, M\n\stirii Br\dice[ti, `ntemeiat\ la 1692 de unul din predecesorii s\i, Varlaam, ([i care func]ioneaz\ acum ca metoc [i loc de retragere a episcopilor `n vremuri tulburi) `i este restaurat\ biserica, `n acela[i an cu catedrala episcopal\. Pomelnicul acesteia ne informeaz\ c\ la vlet 7264 (1756, n.ns.) s-a `nnoit aceast\ m\n\stire, num\r=ndu-i `ntre ctitori pe Inochentie [i Matei Ghica vod\69. Constat=nd c\ sub fostul egumen, Nicanor, m\n\stirea a pr\p\dit multe odoare [i lucruri, at=t dinl\untru c=t [i dinafar\70 d=nd dovad\ de fermitate, Inochentie nume[te la 1758 un nou egumen, pe Sava, care va deveni [i unul dintre colaboratorii s\i apropia]i. Acesta administreaz\ m\n\stirea cu devotament, pricepere [i h\rnicie, curm=nd abuzurile unor vecini [i sporind, al\turi de egumenii Calistru [i Macarie patrimoniul ei funciar71. La 11 septembrie 1760, Br\dice[ti de]inea mo[iile B\leni, Tome[ti, R\doae, P\ce[ti, Bo[e[ti, R\cani [i Cre]ani, `n ]inutul F\lciu72. Pe l=ng\ metocul de la Br\dice[ti, Inochentie `[i propune `nfiin]area altor dou\: unul la Soroca (pentru a putea administra mai de aproape acest ]inut de
Ibidem, p. 323. Ibidem. 65 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 97. ~nt\re[te dania lui Constantin Mavrocordat din 9 ianuarie 1734. 66 Melchisedec, op. cit., p. 229 (hrisovul lui Matei Ghica, din 9 februarie 1754). 67 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 62 (hrisovul lui Constantin Racovi]\ din 2 martie 1757). 68 Melchisedec, op. cit., p. 223. 69 Ibidem, p. 239. 70 Ibidem, p. 263. 71 Ibidem, p. 264 [i 271. 72 Ibidem, p. 293.
64 63

204

TEOLOGIE {I VIA}|

margine) [i la Ia[i (pentru a avea o re[edin]\ proprie `n capitala ]\rii). ~n anul 1757, prin hrisoavele din 8 noiembrie [i 2 decembrie, Constantin Racovi]\ face danie lui Inochentie dou\ propriet\]i din locurile domne[ti de la Soroca [i Ia[i (locul numit Mocra) cu scopul declarat de a se face aici metoace pentru Episcopie73. Din p\cate ac]iunea nu s-a finalizat deoarece s-a dovedit c\ locul din Ia[i (hot\rnicit deja)74 nu era domnesc ([i a revenit proprietarilor legitimi)75, iar la Soroca s-a considerat mai convenabil un schimb de propriet\]i76. Pe la mijlocul veacului se constat\ o cre[tere a num\rului de schituri `n Moldova. Unele apar]in de m\n\stirile mari (`n care c\lug\rii sunt mai numero[i [i datorit\ trecerii `n num\r mare peste mun]i a rom=nilor transilv\neni care refuzau unia]ia) `ns\ cele mai multe sunt ctitorii ale unor r\ze[i ce `mbr\caser\ haina monahal\. Pe mo[iile lor ei `[i ridicau c=te o bisericu]\, c\reia `i h\r\zeau partea lor de mo[tenire [i apoi o puneau sub ascultarea episcopului locului. Din documentele Episcopiei Hu[ilor afl\m despre existen]a schiturilor Cre]e[ti77, Cos\u]i78 (`n ]inutul Soroca), C=rliga]i79 (care de]ine p\r]i din mo[ia Dobreni, la Gura L\pu[nei). Despre alte mici a[ez\ri monahale avem cuno[tin]\ [i `n timpul lui Inochentie. ~nainte de anul 1765 este `nfiin]at schitul Avere[ti de c\lug\rul Sava, care `nainte fusese r\ze[80. El `ncepe [i `n\l]area bisericii, terminat\ `ns\ de egumenul Sofronie, succesorul s\u. Sofronie prime[te danie de la r\ze[ii Daniil, Nicolae [i Andrei partea lor din mo[ia Ro[iori81. Despre o alt\ a[ezare monahal\, schitul H=ncu, afl\m dintr-o danie f\cut\ Episcopiei Hu[ilor la 12 iunie 1768 de surorile Lupa [i Catrina fetele r\posatului Miron H=ncu. Av=nd ele un schiti[or, f\cut de mo[ii [i p\rin]ii no[tri la ]inutul L\pu[nii, `n eparhia sfintei Episcopii a Hu[ului, care schit se nume[te M\n\stirea H=ncului roag\ pe sfin]ia, p\rintele episcop (...) s\ aib\ purtare de grij\ [i pentru acel schiti[or al nostru, ca s\ fie c=te un preot ca s\ pomeneasc\ toate sufletele noastre ce sunt `ngropate acolo, cum [i al]i episcopi ce vor fi `n urma sfin]iei sale s\ aib\ purtare de grij\ p=n\ c=nd va vrea Dumnezeu s\ stea acel schit82. Cre[terea, greu de controlat, a num\rului de mici a[ez\ri monahale, pe l=ng\ efectele benefice evidente vor provoca `ngrijorarea domniei. Consider=nd c\ trebuie pus\ o r=nduial\ strict\ f\r\ de care exista riscul erod\rii regimului fiscal [i al propriet\]ii, la care se ad\uga [i `nc\lcarea canoanelor, `n temeiul legisla]iei civile [i biserice[ti, domnul Grigore Ghica, prin hrisovul din 15 iulie 1764,
73 74

Ibidem, p. 249-250 (pentru Soroca) [i p. 256 (pentru Ia[i). Ibidem, p. 275 (la 15 iulie Grigore Callimachi `i d\ hotarnici pentru a st=lpi locul). 75 Ibidem, p. 326 (Vasile Radu dovede[te `n divan c\ locul nu era domnesc). 76 Ibidem, p. 326. 77 Ibidem, p. 217-218. 78 Ibidem, p. 222. 79 Ibidem, p. 223 (este schitul preotului Gavriil H=r]u din C=rliga]i). 80 Ibidem, p. 280. 81 Ibidem, p. 290. 82 Arh. St. Bucure[ti, mss. 544, doc. 105.

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

205

limiteaz\ `nfiin]area a[ez\rilor monahale [i a bisericilor. Deschiderea lor este condi]ionat\ de aprobarea domnului [i binecuv=ntarea mitropolitului sau episcopilor, ambele bazate pe o cercetare temeinic\83. Unele schituri s-au desfiin]at atunci, iar propriet\]ile lor au trecut `n seama Episcopiilor (situa]ia este aceea[i `n Bucovina, dup\ 1774 [i `n Rusia, unde Iosif al II-lea [i Ecaterina a II-a desfiin]eaz\ sute de m\n\stiri [i schituri)84. Totu[i, multe a[ez\ri monahale rezist\ [i o statistic\ de la `nceputul veacului al XIX-lea re]ine c\ `n Eparhia Hu[ilor fiin]au 15 schituri (`n ]inutul Soroca un num\r de 291 c\lug\ri vie]uiesc `n schiturile Verij\nii, Rughii, Cos\u]ii, Soroc\i, Japca, Lamanuva, Poiana, Dobru[a, Co[leuca, Cur\turile [i C\l\r\[euca, ultimul `nchinat Sf. Morm=nt; `n ]inutul L\pu[na, un num\r de 66 c\lug\ri `n schiturile Condri]a, Suruceni, H=ncu; se adaug\ m\n\stirea C\priana, `nchinat\ Sf. Munte; `n ]inutul F\lciu sunt 17 c\lug\ri `nchinovia]i `n schiturile Br\dice[ti [i Vladnicu)85. Dintr-un document din 12 iulie 1765 afl\m c\ domnul Grigore Ghica a scris iubitorilor de Dumnezeu episcopi, `ndemn=ndu-i s\ or=nduiasc\ protopopi, oameni cu [tiin]\, pe la Eparhiile lor (...) ca s\ cerceteze at=t pentru preo]ii ce s\ vor afla pe la ]inuturi c=t [i bisericile [i s\ `ndrepteze toate c=te vor fi cu trebuin]\ de `ndreptat86. Ispravnicilor, care r\spundeau de administra]ia local\, acela[i domn le porunce[te s\ dea ajutorul ce va avea trebuin]\ omul arhiereului (protopopul, n.ns.) silind pe cei nesupu[i [i ne`n]eleg\tori, cu chipul ce se va c\dea a da ascultare la `nv\]\turile cele ce se vor da87. Ca peste tot, `n fiecare ]inut din Eparhia Hu[ilor func]iona, la mijlocul veacului al XVIII-lea, c=te un protopop. El era omul episcopului `n teritoriu, dup\ cum ispravnicul era reprezentantul domnului `ntr-un ]inut. Protopopul era numit de ierarh [i dintr-un document din 27 martie 1758 promulgat de Scarlat Ghica pentru Inochentie [i protopopii s\i, reiese c\ ace[tia din urm\ aveau datoria s\ fie volnici a cerca pentru c\lug\ri [i c\lug\ri]e [i preo]i [i preotese [i diaconi [i diaconi]e [i pentru feciori [i fetele lor, care sunt ne`nsura]i [i tr\iesc `n casele lor [i ]ercovnici, cari ar hi hirotonisi]i ipodiaconi [i anagno[ti, cari s=nt pururea nelipsi]i de la paza besearicilor. A[ijderea, s\ cerce pentru cum\trii [i cuscrii [i cununii [i s=nge amestecat [i de toate c=te s\ fac afar\ de leage [i c=ndu s-ar afla vine de gre[ale ca aceasta ori prin sate gospod (domne[ti, n.ns.) ori prin sate boiere[ti ori m\n\stire[ti, s\ aib\ sfin]ia sa a-i giudeca cu giude]ul sfintei pravile,
Melchisedec, op. cit., p. 285-288. ~n Rusia, sub Ecaterina a II-a, sunt desfiin]ate mai mult de jum\tate din m\n\stiri (Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, Aldo Press, Bucure[ti, 1993, p. 119). ~n Bucovina, dup\ anexare, din cele 10 m\n\stiri [i 13 schituri mai r\m=n doar trei (Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Humanitas, Bucure[ti, 1991, p. 40). ~n Transilvania, diploma]ia [i brutalitatea habsburgilor provocaser\ o situa]ie la fel de tragic\ (Mircea P\curariu, Pagini de istorie bisericeasc\ rom=neasc\, Ed. Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1991). 85 Const. N. Tomescu, {tiri Catagrafice din Biserica Moldovei la 1809, `n Arhivele Basarabiei, an III (1931), nr. 1, p. 73-74. 86 Melchisedec, op. cit., p. 293. 87 Ibidem, p. 294-295.
84 83

206

TEOLOGIE {I VIA}|

canonisindu-i pe fie[tecare dup\ vina gre[ealei sale, pe care s\-i [i certe, iar\ nu s\-i globeasc\. Cei culpabili urmau s\ s\ caute cu giude] sufletesc, celelalte delicte (crima [i furtul) fiind de competen]a autorit\]ii civile. Procedura era urm\toarea: protopopa (...) s\ `n[tiin]eze pe Sfin]ia Sa cine s=nt acei c\lc\tori de porunc\ [i f\c=ndu-se [tire vom trimete de-i vom aduce [i vor lua certare de c\tre Domnia mea. Se mai prev\d unele dispozi]ii pentru limitarea eventualelor abuzuri88. O carte similar\ dat\ de Ioan Teodor Callimachi la 6 aprilie 1760 extindea competen]a reviziei eparhiale [i asupra breslelor89. Protopopii mai r\spundeau [i de str=ngerea banilor pentru [coli90. Din cele prezentate putem observa cum pe la mijlocul secolului al XVIII-lea se delimiteaz\ competen]ele `ntre autorit\]ile ecleziastice [i cele civile, primele fiind datoare cu giude] sufletesc (f\r\ a putea globi pe cineva) iar celelalte, pe baza raportului ierarhului, urmau s\ aplice sanc]iunile. ~ntre protopopii Eparhiei Hu[ilor din aceast\ vreme `i afl\m pe Ioan {erban, care face danie Episcopiei la 1762 r\ze[ia sa din {op=rleni91, precum [i pe a[a de pre]ui]ii protopopi de Chi[in\u, {tefan Core]chi (1764) [i Vasile (1766)92. Din timpul lui Inochentie avem cuno[tin]\ de numele mai multor preo]i [i diaconi din Eparhia Hu[ilor. Majoritatea provin dintre r\ze[i, fiind re]inu]i `n actele de danie f\cute Episcopiei. ~n 1762 `l g\sim `n documente pe preotul Ioan (proprietar al unor p\r]i din mo[ia V=r=tul)93, `n 1777 pe preotesele Iftimia (la Giuerge[ti)94 [i Teodora (proprietar\ la T\t\rani)95; `n 1779 preotul Pamfil d\ Episcopiei partea lui din mo[ia Flore[ti96, iar doi ani mai t=rziu preotul Arsenie din Vutcani `mpreun\ cu al]ii h\r\zesc Episcopiei jum\tate din r\ze[ul lor de la mo[ia Chi]ivoie[ti97. Danii fac [i diaconii Vasile la 177398 [i un altul, cu acela[i nume la 1776 (mo[ia C=rliga]i)99; al]i doi diaconi, Nicolai [i Manuil d\ruiesc Episcopiei la 1779 p\r]i din mo[iile Leo[ti [i Buze[ti100, respectiv Buburuz [i Buze[ti101. Un preot, Ioan H=r]u, al\turi de al]ii, se va judeca cu Episcopia pentru
Ibidem, p. 264. Este o diferen]\ fa]\ de hot\r=rea lui Constantin Mavrocordat din 3 iulie 1734, prin care trimi[ii episcopului Teofil al Hu[ilor aveau voie s\-i judece cu pravila [i s\-i globeasc\ (Condica lui Constantin Mavrocordat, edi]ie de Corneliu Istrate, vol. III, Ia[i, 1987, p. 228. 89 Melchisedec, op. cit., p. 268. La Hu[i [tim de existen]a a dou\ bresle: a ciubotarilor [i a l\utarilor (Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, op. cit., p. 81-82). 90 Melchisedec, op. cit., p. 319. 91 Ibidem, p. 274. 92 N. Iorga, Neamul rom=nesc `n Basarabia, p. 258. 93 Melchisedec, op. cit., p. 274. 94 Ibidem, p. 319. 95 Ibidem. 96 Ibidem, p. 324. 97 Ibidem. 98 Ibidem, p. 317. 99 Ibidem, p. 319. 100 Ibidem, p. 324. 101 Ibidem.
88

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

207

hotarele mo[iilor sale, Plopeni [i Leo[ti, `ns\ f\r\ a avea dreptate102. Un altul, popa Ioan Pravil\ din Cozme[ti, depune m\rturie la 25 iulie 1757 pentru hotarele mo[iilor Hrubeni [i R\[e[ti103. Ni s-au p\strat [i dou\ c\r]i de hirotonie eliberate de Inochentie: una pentru Sofronie din Cuhure[tii de Gios; ]inutul Soroca (19 mai 1767), iar cealalt\ pentru Gheorghe ot Co[mirca (1 iunie 1781)103 bis. ~n acele vremuri ierarhul hirotonea preo]i [i diaconi pe seama unei biserici, dup\ cum reiese din hrisovul de la 15 iulie 1764, deoarece parohia nu era constituit\ `n `n]elesul pe care i-l d\m ast\zi. Preo]ii, diaconii [i clerul inferior erau scuti]i de impozite [i de aceea domnia vegheaz\ pe de o parte ca preg\tirea lor s\ corespund\ st\rii privilegiate pe care o de]ineau, iar pe de alt\ parte s\ cunoasc\ exact situa]ia clerului [i s\ poat\ controla eficient institu]ia bisericeasc\. Prin hrisovul amintit mai sus domnul Grigore Ghica `ndatoreaz\ pe mitropolit sau pe episcopii s\i s\ cerceteze foarte cu silin]\ pe candida]ii la preo]ie (celor ce vin s\ primeasc\ preo]ia din alte Eparhii li se cere `ncuviin]area de la ierarhul lor) ar\t=nd c\ domnia condi]ioneaz\ scoaterea din r=ndul contribuabililor mai `nt=i a celor vrednici s\ primeasc\ preo]ia [i a[a, dup\ aceasta se va trimite arhiereului, cel ce va s\-l hirotonisasc\104. Candida]ii trebuiau s\ [tie carte (pentru aceasta fuseser\ deschise [colile la centrele eparhiale). ~n c=teva r=nduri se face referire la obiceiul de a primi hirotonia de la alt episcop dec=t cel legiuit pentru ca s\ se fure pe supt cump\t darul sfintei preo]ii. Se interzice episcopilor aceast\ practic\ [i se precizeaz\ c\ acei care se vor horotoni `n acest chip s\ se cateriseasc\105. Nu [tim care va fi fost cu exactitate situa]ia de la Hu[i dar g\sim deseori preo]i din satele rom=ne[ti apar]in\toare de Mitropolia Proilaviei care vin pentru hirotonie la episcopul Hu[ilor. Pentru a `nt\ri prestigiul preo]ilor al c\ror trai nu era cu mult diferit de al ]\ranilor [i care, deseori, erau victime ale arogan]ei [i abuzurilor slujba[ilor administra]iei locale, Grigore Ghica d\ porunci ferme locuitorilor, episcopilor [i ispravnicilor (la Hu[i s-a p\strat cartea trimis\ ispravnicului de F\lciu, Gheorghe Beldiman biv vel stolnic, la 31 martie 1766). Astfel, ispravnicul are datoria s\ `ndemne pe l\cuitori a cinsti pe preo]i, d=nd pild\ cu cinstea ce vei face preo]ilor c=nd vor veni `naintea dumitale106. Locuitorilor ce motivau c\ nu pot merge la biseric\ fie c\ sunt bisericile prea departe, fie c\ merg la t=rguri domnul le porunce[te ispravnicilor s\ le r\spund\ celor dint=i s\-[i str\mute casele `n locuri mai apropiate de biseric\ [i celorlal]i s\ le interzic\ s\ mearg\ la t=rguri p=n\ la `ncheierea serviciului divin. Pentru a se `ndrepta norodul sf\tuie[te c\ este trebuin]\ `n dou\ chipuri: la unile cu porunc\ [i la al]ii cu `ndemnare107.
Ibidem, p. 240-242. Ibidem, p. 247. 103 bis Arhivele Basarabiei, an VI (1934), nr. 4, p. 366-368. 104 Melchisedec, op. cit., p. 282-284. O m\sur\ similar\ luase pentru prima dat\ Constantin Mavrocordat (Condica lui Constantin Mavrocordat, p. 449-450). 105 Melchisedec, op. cit., p. 284. 106 Ibidem, p. 293-299. 107 Ibidem, p. 258.
103 102

208

TEOLOGIE {I VIA}|

~n epoc\ func]iona [i o ierarhie bisericeasc\ inferioar\, recunoscut\ de stat. ~n hrisovul sus-men]ionat Grigore Ghica prezint\ situa]ia ar\t=nd [i modul `n care ace[tia trebuie ale[i: [i fiindc\ pre la bisericile de pre la sate este trebuin]\ de anagno[ti, pentru agiutoriul preo]ilor, la care biserici nu vor fi feciorii preo]ilor sau a diaconilor, s\ se aleag\ din copiii popor\nilor cari se vor socoti vrednici, ca s\ se fac\ anagnosti [i ace[tia s\ fie in pace de bir, d=nd porunc\ s\tenilor s\ nu s\ cislueasc\ `n bir108. Cum va fi `n]eles Inochentie eforturile domnilor de codificare a st\rii biserice[ti putem s\ ne d\m seama indirect, din comportamentul acestuia. Apreciind cu siguran]\ ceea ce era binef\c\tor [i lucr=nd el `nsu[i pentru `ndeplinirea hot\r=rilor la luarea c\rora participase `n calitate de episcop al ]\rii (se `ngrije[te de [coala de la Hu[i [i vegheaz\ la administrarea corect\ a Episcopiei) se va fi sim]it totu[i st=njenit de amestecul unor domni `n treburile biserice[ti. Era `n fond [i el unul dintre putnenii care din cauza mitropolitului Iacob, scos cu silnicie pref\cut\ (...) se g\seau `n rela]ii `ntruc=tva du[m\ne[ti cu scaunul de la Ia[i109. Totu[i distinc]iile nu pot fi tran[ante. Inochentie este omul timpului s\u, care, `n condi]iile de atunci dore[te [i reu[e[te s\ p\storeasc\ Biserica dup\ r=nduielile cunoscute ca statornicite din veac.

2. Era respectat de to]i, de la mare p=n\ la mic activitatea pastoral\ [i filantropic\

Chiar dac\ documentele Hu[ilor ne ofer\ informa]ii privitoare mai ales la via]a gospod\reasc\ a Eparhiei din timpul lui Inochentie, totu[i, putem deslu[i din acestea [i calit\]ile pastorale dovedite de ierarh `n decursul activit\]ii sale. ~n primul r=nd putem distinge preocuparea, constant\ de-a lungul anilor, pentru pastora]ia r\ze[ilor [i mazililor. Provenind dintre ace[tia, `i `n]elege bine [i [tie s\-i c\l\uzeasc\ mai ales cu autoritatea c=[tigat\ prin calit\]ile sale personale. Memoria popular\ `l re]ine ca umbl=nd c\lare, cu desagii pe [ea; intra `n casele r\ze[ilor, vorbea cu ei despre trebile gospod\riei, petrecea cu ei, le boteza copiii... Era a[a de popular `nc=t to]i alergau la d=nsul `n nevoile lor [i pe to]i `i ajuta [i pov\]uia110. Apropierea [i `n]elegerea, deschiderea [i priceperea pastoral\ sunt dovedite [i de faptul c\ mul]i r\ze[i `l caut\ pentru rezolvarea problemelor, iar daniile din aceast\ perioad\ sunt `n majoritatea lor r\ze[e[ti. D\ dovad\ de bun\tate [i tact. C=nd doi r\ze[i s\raci vin s\ aduc\ episcopului actele prin care tat\l lor, Simion Turbatu, h\r\zise cu limb\ de moarte m\n\stirii Br\dice[ti partea lui din mo[ia Bune[ti, Inochentie [tie s\ `i conving\ c\ prime[te dania cu condi]ia ca [i ei s\ accepte pre]ul p\m=ntului111. Astfel, se `nt=lne[te
108 109

Ibidem. N. Iorga, Istoria Bisericii rom=ne[ti..., p. 166. 110 Melchisedec, op. cit., p. 301. 111 Ibidem, p. 318.

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

209

dreptatea cu bun\tatea, iar darul se preface `n milostenie (gestul ne arat\ netemeinicia acuzelor aduse de Andreas Wolf, care `l `nf\]i[eaz\ pe Inochentie drept om avar la extremitate, care nu a g=ndit dec=t a `ngr\m\di la un loc pe mamona al s\u)112. Episcopul [tie s\ fac\ `ntotdeauna distinc]ie `ntre averea personal\ [i cea a Eparhiei. C=nd `nzestreaz\ pe unul din finii s\i cu o parte din mo[ia Din]enii, care apar]inea schitului Br\dice[ti, precizeaz\ c\ a cump\rat pentru schit o proprietate mai apropiat\ de acesta cu drep]i banii lui [i adaug\: iat\ c\ nu cu paguba m\n\stirii am f\cut noi aceast\ danie, ci `nc\ cu mai mult folos113. Rareori, [i numai `n situa]ii de excep]ie, c=nd justi]ia civil\ este neputincioas\ fa]\ de reaua inten]ie evident\, apeleaz\ la c\r]i de blestem114; dar [i atunci, [tie s\ certe [i s\ ierte. ~[i alege cu grij\ colaboratorii, care `nva]\ s\ fie pricepu]i, harnici [i fideli (se remarc\ ieromonahii Sava115 [i Iorest Danu, pe care N. Iorga `l consider\ desigur, putnean)116. Dovad\ c\ este `ntotdeauna bine inten]ionat [i drept, st\ [i faptul c\ Episcopia nu a pierdut nici unul dintre procesele pe care le-a avut `n acea vreme dificil\, de reorganizare [i `nnoire. ~mplinirile pastorale ale lui Inochentie cap\t\ o semnifica]ie deosebit\, dac\ ]inem seam\ [i de contextul `n care ele se realizeaz\. ~n prima jum\tate a veacului Constantin Mavrocordat ini]iase un program de codificare a St\rilor117, care, de[i prevedea numeroase excep]ii118, se dovede[te nepopular `n r=ndurile micii boierimi de ]ar\, care opune, `n timp, chiar rezisten]\ f\]i[\119. Inochentie, pe de o parte, activeaz\ pentru buna st\p=nire [i administrare a Eparhiei sale, `ns\, pe de alt\ parte, `n politica general\ (la Divanul domnesc de la Ia[i sau `n misiune diplomatic\) va fi al\turi de cei care alc\tuiau p\tura cea mai important\ a p\stori]ilor lui. ~n mintea ierarhului, care [tie s\ fie omul timpului s\u, nu apare o contradic]ie de neconciliat `ntre r=nduielile vechi [i noua a[ezare cerut\ de ]ar\ (care p\streaz\ totu[i ceea ce era viabil din alc\tuirile primilor fanario]i)120. Cu siguran]\, hot\r=rile importante, la luarea [i `ndeplinirea c\rora Inochentie particip\ al\turi de ceilal]i ierarhi [i boieri, au ca temei [i constat\rile reie[ite din experien]a pastoral\ direct\.
Andreas Wolf, Istoricul Mitropoliei [i al Episcopiilor Moldovei, `n BOR, an XXVII (1903), nr. 2, p. 174. 113 Gh. Ghib\nescu, op. cit., p. 45. 114 Melchisedec, op. cit., p. 276. 115 ~mputernicit de Ioan Teodor Callimachi la 16 aprilie 1761 s\-l suplineasc\ pe episcop (Ibidem, p. 270). 116 Al]ii `l consider\ f\lcian (Pr. Anton Popescu, op. cit., p. 286). 117 Hrisoavele ce cuprind a[ez\mintele sale dintre 1733-1749 `n Anexa la Gheorghe I. Br\tianu, Dou\ veacuri dela reforma lui Constantin Mavrocordat 1746-1749, `n AARMSI, serie III, t. XXIX, p. 41-71. De men]ionat c\ domnul reformator face ca hot\r=rile ini]iate de el s\ fie sanc]ionate de adun\ri cuprinz\toare ale st\rilor. 118 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc, p. 267. 119 Cronia Ghicule[tilor, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1965, p. 565. 120 ~nsemnarea de ponturi ce s-au dat de deputa]ii Moldovei, `n Arhiva Rom=neasc\, tom. I, edi]ia a II-a, Ia[i, 1860, p. 202-205.
112

210

TEOLOGIE {I VIA}|

Episcopul Hu[ilor este membru de drept al Sfatului domnesc [i de aceea putem vorbi [i de o pastora]ie a boierilor [i domnilor ]\rii. ~n Moldova, pe vremea lui Inochentie, func]iona `nc\ un regim de st\ri prezidat de domn. Retorica oficial\ nu trebuie s\ ne duc\ `n eroare; documentele vremii ne arat\ c\ `n mod real autoritatea domneasc\ nu a reu[it niciodat\ s\ se substituie (ca `n Occident, sau `n Rusia, bun\oar\) puterii efective a boierimii. De aceea, `ntre altele, se `nregistreaz\ re]inerile fa]\ de str\inii apar]in=nd grup\rilor ce f\ceau cu bani domnii la Istanbul [i care, o dat\ veni]i `n ]ar\, erau prezumtivi, iar de cele mai multe ori efectivi uzurpatori ai drepturilor [i obiceiurilor ]\rii, `n numele singurului lor domn banul121. Acum este `n desf\[urare procesul de diferen]iere `ntre noble]ea de func]ie [i boierimea ce are ca semn al puterii proprietatea funciar\, mo[ia. Cu aceast\ boierime, `nc\ puternic\, nemul]umit\ [i `n c\utare de noi solu]ii politice, trebuie s\ colaboreze ierarhii. ~n r=ndurile boierimii de altfel sunt [i membri din familiile lor (bun\oar\, paharnicul Dimitrie, nepotul episcopului de Hu[i, f\r\ a putea preciza `nc\ momentul ascensiunii lui sociale). ~n Eparhia sa, Inochentie caut\ s\ fie `n rela]ii bune cu boierii }\rii de Jos. Unora, precum Constantin Kog\lniceanu, le boteaz\ copiii. Cauza lor este pledat\ `n divan fiindc\ era [i cauza ]\rii, de a c\rei drepturi [i datorii pentru viitor ierarhul era con[tient. Astfel, `n [edin]a Sfatului domnesc din 15 septembrie 1755 sus]ine dreptul boierilor din hotarul ]\rii, de peste Prut, dinspre Bugeac, de a-[i st\p=ni pe deplin propriet\]ile122, contribuind la cre[terea puterii economice a rom=nilor de aici (lucru important pentru viitor, mai cu seam\ c\ zona era expus\ invaziilor [i jafurilor). Inochentie este `n rela]ii bune cu dreg\torii p\m=nteni (care [i ei au mai mult\ stabilitate `n func]ie dec=t domnii). Al\turi de ace[tia `l g\sim la 1756 confirm=nd m\surile propuse de ei lui Constantin Racovi]\ pentru a se dep\[i situa]ia critic\ provocat\ de fuga contribuabililor `n raia datorit\ dezastruoasei politici fiscale ini]iat\ de unii sfetnici domne[ti (acolo unii se `ntunec\ de la str\mo[easca lor credin]\, constat\ cu p\rinteasc\ `ngrijorare ierarhii)123. La Hu[i are [i unele necazuri, fie datorit\ l\comiei unora (cazul mo[iei Obileni, jinduit\ de Cost\che[ti)124, fie ca urmare a amestecului `n administra]ia eparhial\ a func]ionarilor domne[ti, care ar fi dorit s\ se transfere aici (situa]iile sunt `ns\ rezolvate cu mult\ diploma]ie [i tact pastoral). Calit\]ile sale pastorale [i duhovnice[ti sunt apreciate [i de unii dintre domnii ]\rii. Faptul reiese [i din documente, care re]in simpatia [i respectul dincolo de
121 Un raport olandez din 2 septembrie 1765 arat\ c\ fratele celebrului Stavarache, Chiri]\, a fost cauza c\ mul]i moldoveni [i munteni au fugit la ru[i [i el `nsu[i `[i pusese `n g=nd a fugi acolo (Doc. Callimachi, II, p. 24). Cu banii lui Stavarachi ajunsese la tronul Moldovei Ioan Teodor Callimachi [i numai revolta condus\ de Iacob Putneanul l-a determinat pe domn s\ renun]e la ministru. 122 Melchisedec, op. cit., p. 231-234. 123 D.R.A., doc. 318, p. 334. 124 Melchisedec, op. cit., p. 276, 282, 304.

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

211

formulele protocolare obi[nuite. Constantin Racovi]\ `l nume[te pe Inochentie p\rintele s\u duhovnicesc ar\t=nd c\ [i cu sfatul lui, `n 1756, s-a f\cut spitalul `n m\n\stirea ce din nou s-a zidit aici, `n ora[ul Ia[i, a Sf=ntului ierarh [i de minuni f\c\tor Spiridon125. Deci, Inochentie (al\turi de al]i hu[eni, precum Dimitrie Bosie [i fiul s\u {tefan), contribuie la `ntemeierea primului spital din Moldova. Cum resursele Episcopiei sunt modice `mprumut\ bani de la doctorul danez Johann Golderic, care va func]iona la Spiridonie. Medicii din Ia[i (care vor muri to]i de cium\, `n 1770) `l cunosc [i `l respect\. ~n Sfatul domnesc va sus]ine ca `ntre]inerea spitalului [i personalului medical s\ se fac\ de c\tre stat126. Pe la 1761, Andrei, doftorul cel mare din Ia[i `i d\ruie[te un ]igan127. Cum Inochentie nu avea, de[i [i-a dorit mult, un metoc `n capital\, re[edin]a lui atunci c=nd vine cu treburi aici, este la Sf. Spiridon (`l g\sim la 1772, `mpreun\ cu suita, `n condica de venituri [i cheltuieli a m\n\stirii)128. ~n concluzie, activitatea pastoral\ a lui Inochentie poate fi urm\rit\ at=t `n Eparhia Hu[ilor c=t [i la nivelul `ntregii ]\ri, deoarece rolul episcopilor nu se rezuma doar la chestiunile biserice[ti din jurisdic]ia proprie. Putem remarca pastora]ia r\ze[ilor, a boierilor [i a domnilor, c\reia i se adaug\ preocup\rile filantropice, cu sfatul [i ajutorul lui `ntemeindu-se spitalul Sf. Spiridon din Ia[i.

3. S\ r\m=nem `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre activitatea cultural\ [i diplomatic\
Din punct de vedere cultural [i diplomatic, r\stimpul `n care Inochentie este episcop constituie anii afirm\rii identit\]ii na]ionale rom=ne[ti `n contextul mi[c\rii de idei [i a noilor constela]ii politice europene. Acum este turnanta decisiv\ `n trecerea de la vechea societate, alc\tuit\ organic, `n care domnul prezideaz\ unitatea ei vie (...) nu din obscurantism, ci lipsit de idei abstracte, identificat cu neamul129 la vremurile de ast\zi a c\ror justificare [i `n]elegere sunt deseori f\cute cu ajutorul conceptelor noi, din arsenalul ideologic iluminist. Pe plan bisericesc este perioada reprezentat\ mai `nt=i de Iacob Putneanul130 [i Ioanichie al Romanului, iar apoi de la Gavriil Callimachi, Leon Gheuc\, Amfilohie Hotiniul, Gherasim Clipa131. Un rol aparte `l are curentul cultural din Moldova, care a influen]at [i s-a l\sat influen]at de Paisie Velicicovschi, g\zduit
Pr. Anton Popescu, op. cit., p. 277. V. R\[canu, V. N\stase, S. B=rsan, G. Br\ilean, Istoricul spitalului or\[enesc clinic de adul]i din Ia[i, vol. I, Bucure[ti, 1956, p. 504. 127 Arh. St. Bucure[ti, mss 544, doc. 93. 128 Teodor Codrescu, Uricariul, vol. XXI, Ia[i, 1892, p. 361. 129 P.P. Panaitescu, Opera voievozilor, `n Cuv=ntul, 14 martie 1938, p. 2. 130 Teoctist, mitropolit al Moldovei [i Sucevei, op. cit. 131 Unele considera]ii la Vlad Georgescu, Ideile politice [i iluminismul `n Principatele Rom=ne, 1750-1831, Bucure[ti, 1972, p. 79 sqq. Prietenul lui Leon Gheuc\, Dositei Obradovici, este [i cresc\torul lui Grigore [i Alexandru Callimachi (N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti, p. 190-191).
126 125

212

TEOLOGIE {I VIA}|

aici de Gavriil Callimachi. Unificarea tuturor c\ut\rilor din aceast\ vreme se va `mplini prin activitatea mitropolitului Veniamin Costachi, ucenicul lui Iacob Stamati (despre care N. Iorga spune c\ este [eful popular rom=nesc, potrivit tradi]iei Bisericii). Ca tr\s\tur\ comun\ tuturor putem constata existen]a unei vie]i culturale m\rturisitoare a dreptei credin]e a Bisericii str\mo[e[ti [i, f\r\ s\ se despart\ de aceasta, mai ales dup\ 1769, sunt prezente formul\ri care se `nscriu `n curentul denumit de Milan {esan iluminism rom=nesc132. Finalitatea dorit\ de to]i acum este ob]inerea autonomiei biserice[ti [i `nl\turarea st\p=nirii nedrepte [i f\r\ de lege a turcilor p\g=ni133. Faptul c\ Inochentie al Hu[ilor, timp de treizeci de ani r\m=ne activ `n procesul complex ([i cu at=tea nuan]e) de afirmare a rom=nilor, ne `ndrept\]e[te s\ `l consider\m una din persoanele cheie ale diploma]iei ecleziastice a timpului. Se mai cuvine re]inut c\ mitropoli]ii Iacob Putneanul, Gavriil Callimachi [i Leon Gheuc\ (episcop de Roman p=n\ la 1786), `n timpul c\rora [i al\turi de care activeaz\, au la fel ca [i d=nsul postrigul la Putna. Trei aspecte sunt considerate esen]iale `n lupta ce se d\ acum: pozi]ia clerului grec `n Biseric\, problema m\n\stirilor `nchinate [i problema raporturilor ierarhice cu Patriarhia de la Constantinopol134. Aceste chestiuni de facto se reg\sesc `n preocuparea ierarhilor de a `nt\ri prestigiul [i autoritatea Bisericii sub mitropoli]ii Iacob [i Gavriil; atunci c=nd contextul interna]ional va permite, dorin]a de a r\m=ne `n toate obiceiurile [i or=nduielile noastre cele vechi va fi exprimat\ [i de jure. Inochentie este promovat episcop de Iacob Putneanul. Al\turi de protectorul s\u `l g\sim `n hot\r=rile luate de Sfatul domnesc, `ntre care multe sunt privitoare la afirmarea drepturilor ]\rii. P=n\ la 1760 aduce la o stare economic\ `nfloritoare Episcopia Hu[ilor, care avea un rost important situ=ndu-se `n vecin\tatea Imperiului Otoman. Sprijin\ afirmarea economic\ a boierilor din hotarul cu raiaua, neuit=nd c\ teritoriile acesteia au fost c=ndva ale ]\rii. Atunci c=nd incursiunile t\t\r\[ti risc\ s\ compromit\ ceea ce el ridicase din ruine sus]ine pe mitropolitul Iacob `n pl=ngerea acestuia din 1758 c\tre sultanii t\tari, gest considerat drept act de mare curaj [i de demnitate patriotic\135. Sprijin\ mereu M\n\stirea Putna, care prin hot\r=re soborniceasc\ va r\m=ne tot slobod\ [i singur\ st\p=n\ pe r=nduiala celor vechi ctitori (...), ne`nchinat\ nic\ieri136. Este la curent cu ini]iativele culturale ale mitropolitului [i apropiat de Vartolomei M\z\reanu, cel mai bun c\rturar al vremii. La Hu[i, g\zduie[te la 1755 [i 1759 pe solii polonezi August Mnszech [i pe contele Potocki, care se `ntorceau de la Istanbul, iar `n 1766 pe Toma Alexandrovicz care mergea spre capitala Imperiului Otoman137 . Chiar dac\ rolul s\u de
Milan {esan, op. cit. Arhiva Rom=neasc\, p. 164. 134 Vlad Georgescu, op. cit., p. 150. 135 Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, op. cit., p. 348. 136 Ibidem. 137 N. Iorga, Istoria rom=nilor prin c\l\tori, Ed. Eminescu, Bucure[ti, MCMLXXXI, p. 343-346. Pentru contele Potocki [i Toma Alexandrovici, vezi P.P. Panaitescu, C\l\tori poloni `n ]\rile rom=ne, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1930, p. 209-220.
133 132

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

213

gazd\ e unul modest, cu siguran]\ episcopul nu este str\in de combina]iile diplomatice ale timpului (`ntre care, problema polonez\, care acum este prima pe agenda de lucru a politicii externe ruse[ti)138. ~n politica general\, ca [i al]i patrio]i, vede `n Rusia reazemul prin care ]ara poate s\ se izb\veasc\ din tir\nesc otomanicescul jug139. La 1756 comand\ ierodiaconului Gavriil de Hu[i o copie dup\ lucrarea Via]a marelui Petru, samoderjet a toat\ Rosiia. ~n privin]a circula]iei lucr\rii s-a observat c\ se manifest\ o simpatie pentru ]ar at=t datorit\ politicii sale antiotomane, c=t [i pentru cea de modernizare a societ\]ii. S-a mai considerat c\ [i prin intermediul acesteia s-au insinuat `n ]\rile noastre elemente ale ideologiei despotismului luminat140. ~n 1760, Iacob Putneanul cu silnicie pref\cut\ este silit s\ se retrag\, locul s\u revenind fostului mitropolit de Salonic, Gavriil Callimachi (frate [i unchi de domni rom=ni ce [i-au c=[tigat norocul `n Fanar). Trecerea aceasta nu s-a f\cut f\r\ rezerve. P=n\ la urm\ `ns\ legitimitatea c\lug\rului putnean este recunoscut\ at=t de predecesorul s\u c=t [i de patriarhul ecumenic, ambii consider=ndu-l p\m=ntean141. Astfel, obiceiul ca `n ]ara Moldovei s\ nu se fac\ mitropoli]i [i episcopi dintre str\ini este `nc\ o dat\ recunoscut [i p\zit. Ca mitropolit de Salonic (mai `nt=i, sprijinit de fratele s\u, fusese arhidiacon la Patriarhie) are statut de func]ionar otoman [i se familiarizeaz\ cu problemele politice. V. Laurent consider\ c\ nimic nu-l distingea de mediul s\u de adop]ie, a[a era de elenizat142. Aici este probabil ini]iat `n politica ruseasc\ din Balcani sprijinit\ de noua Biseric\ greac\ din Constantinopol pe care Rusia, la 1774, o va lua sub ocrotirea ei143. Preval=ndu-se acum de unitatea de credin]\ ortodox\ ([i mai t=rziu de panslavism), Imperiul }arist dore[te ca s\ aib\ sub protec]ia lui pe cre[tinii ortodoc[i din Imperiul Otoman, dup\ cum Fran]a avea dreptul s\ intervin\ pentru cre[tinii catolici din Orient144. Dup\ instalarea ca mitropolit la Ia[i, Gavriil Callimachi va c=[tiga, treptat, `ncrederea tuturor [i va ajunge conduc\torul partidei antiotomane. Cu timpul, va instala persoane de `ncredere `n scaunele episcopale, promov=nd o nou\ echip\ de ierarhi care asigur\ continuitatea orient\rii protectorului lor.
Norman Davies, Historie de la Pologne, Fayard, 1986, p. 334. Arhiva Rom=neasc\, p. 174. 140 Vlad Georgescu, op. cit., p. 65. 141 V. Laurent, op. cit., p. 140 [i 159. 142 Pentru `n]elegerea mentalit\]ii unor ierarhi greci din Imperiul Otoman este interesant\ urm\toarea relatare: sub purtarea de grij\ a mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, adunarea arhiereilor [i boierilor trebuia s\ `nt\reasc\ o anafora. Fiind prezen]i [i doi mitropoli]i str\ini urma ca [i ei s\ contrasemneze documentul. Mitropolitul Cezarei a isc\lit `n mod t\cut, cel al Dristrei `ns\, citind-o [i v\z=nd c\ scrie: [ez=nd `naintea tuturor smerenia noastr\ [i chibzuind `mpreun\ cu preasfin]i]ii no[tri confra]i etc. (...) `ndat\ i-a spus: Bre cretane tic\los, p\cat de `nv\]\tura ta; noi arhierei cu beraturi `mp\r\te[ti s=ntem episcopii sau protopopii t\i? Mazilirea [i numirera ta depind de domn; i-a mai spus [i multe altele [i rup=nd scrisoarea, s-a ridicat (raport din 19 martie 1742 `n Reprezentan]a diplomatic\..., p. 129). 143 V. Laurent, op. cit., p. 141. 144 N. Iorga, Chestiunea Dun\rii, Institutul European, Ia[i, 1998, p. 279.
139 138

214

TEOLOGIE {I VIA}|

~n 1763 este primit la Dragomirna (m\n\stire care, prin dispozi]ia testamentar\ a ctitorului, nu putea fi `nchinat\) c\lug\rul Paisie Velicicovschi, care se `ntorcea de la Athos `nso]it de 64 de ucenici, proveni]i din aproape toate popoarele ortodoxe (ini]ial voia s\ se stabileasc\ `n Muntenia dar n-a fost primit)145. Treptat ob[tea se m\re[te, iar dup\ ce nordul Moldovei este anexat de austrieci (ceea ce va determina sc\derea ponderii centrului de la Putna) se a[az\ la Secu [i Neam], alc\tuind un sobor f\r\ pereche, ca num\r, ca preg\tire, ca evlavie [i ca fel de via]\ harnic [i ideal146. Episcopul Hu[ilor va [ti s\ treac\ peste re]inerile care, f\r\ `ndoial\ vor fi fost [i colaboreaz\ `n problemele esen]iale cu noul mitropolit, f\r\ s\ aib\ sentimentul c\ [i-a tr\dat vechile convingeri. Pe plan cultural sprijin\ tip\rirea [i r\sp=ndirea c\r]ilor de cult `n limba rom=n\147 [i se `ngrije[te de func]ionarea [i `ntre]inerea [colii de la Centrul eparhial. Leg\turi `ntre]ine [i cu episcopul R=mnicului, Chesarie148, angajat [i el `n politica de afirmare a drepturilor ]\rii. Constat\ decaden]a evident\ a sistemului fanariot [i a[teapt\ ca evenimentele ce se peg\teau [i despre care [tia probabil, s\ ia un curs favorabil pentru to]i cei care doreau schimbarea. La 30 septembrie 1768, izbucne[te un nou r\zboi `ntre Imperiile }arist [i Otoman, care va dura p=n\ la 21 iulie 1774. Domnii }\rilor Rom=ne, ierarhii [i mare parte din boieri se solidarizeaz\ cu cauza cre[tin\, `n numele c\reia Ecaterina a II-a f\cuse din timp o abil\ propagand\ (av=nd o puternic\ structur\ informativ\ [i agen]i de influen]\ `n Balcani)149. At=t c=t se putea `n condi]iile `n care r\zboiul nu se `ncheiase, iar ru[ii erau cunoscu]i doar la modul ideal150, rom=nii pun problema afirm\rii propriilor interese `n contextul schimb\rii statutului lor interna]ional. ~n Moldova, domnul Grigorie Callimachi (nepotul mitropolitului), tr\dat de grecul Neculache {u]u151, capuchehaia lui din Istanbul (care `l acuz\ de boicotarea aprovizion\rii armatei otomane) este arestat de turci `n 1769 [i `nchis (va fi executat la 29 august 1770)152. ~n acela[i an moare Ioanichie, episcopul Romanului [i `n locul lui este promovat unul dintre ciracii lui Gavriil Callimachi, Leon Gheuc\153. Leon este
Via]a cuviosului Paisie de la Neam], edi]ie `ngrijit\ de Diac. Prof. Ioan Ivan, TRINITAS, Ia[i, 1997, p. 127. 146 N. Iorga, Ist. Bisericii Rom=ne[ti, p. 172. 147 Mitropolitul, care luase bani cu dob=nd\ pentru a tip\ri Evanghelia `n limba rom=n\, `i trimite, `n decembrie 1762, 115 exemplare lui Inochentie pentru a le `mp\r]i [i returna banii, ca s\ nu creasc\ dob=nda (Melchisedec, op. cit., p. 278. 148 Arh. St. Bucure[ti, mss 544, doc. 121 (din 25 septembrie 1777). 149 G. Bezviconi, Contribu]ii la istoria rela]iilor rom=no-ruse (dintre cele mai vechi timpuri p=n\ la 1854), Ed. Academiei, Bucure[ti, 1954, p. 137-138; Nicolae I. Arn\utu, op. cit., p. 70-74; N. Iorga, Locul rom=nilor `n istoria universal\, p. 314. 150 N. Iorga, Ist. Bisericii rom=ne[ti, p. 165. 151 Paseudo-Enache Kog\lniceanu, op. cit., p. 139 [i 175. 152 Ibidem, p. 148. 153 Diacon Alex. I. Ciurea, Figuri de seam\ de ierahi moldoveni; Leon Gheuca, Chi[in\u, 1942, p. 12.
145

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

215

ipopsifiat la 2 februarie 1769 `n Ia[i prin voia, `ndemnarea [i slobozenia domnului ]\rii, actul `ncheiat acum fiind semnat de Inochentie [i de doi episcopi greci154. Trupele ruse[ti intr\ la 26 septembrie `n ]ar\. La ini]iativa generalului Elem, mitropolitul (care dup\ uciderea lui Constantin Mavrocordat la Gala]i, de sabie ruseasc\, este conduc\torul efectiv al ]\rii) [i sfatul de ob[te hot\r\sc trimiterea unei delega]ii alc\tuit\ din clerici [i mireni la Sankt Petersburg. Lui Inochentie i se `ncredin]eaz\ conducerea misiunii (mai f\ceau parte Vartolomei M\z\reanu, egumen de Solca, Venedict, egumenul Moldovi]ei, iar dintre boieri, Ioan Paladi, biv vel logof\t, Ianacachi Milu, biv vel sp\tar [i logof\tul Lupu Bal[ care renun]\ fiind foarte b\tr=n)155. Nu merge Gavriil `nsu[i (delega]ia plecat\ din }ara Rom=neasc\ era condus\ de mitropolitul Grigorie) pentru c\ trebuia supravegheat bunul mers al treburilor `n ]ar\ dar [i din calcul: avea nepotul `ntemni]at la Chilia (acuzat de colabora]ionism cu ru[ii) [i el `nsu[i poate nu era considerat o persoan\ at=t de sigur\, ca fost `nt=ist\t\tor la Salonic. Merg cei trei putneni (Vartolomei mai fusese `n Rusia)156 fiindc\ aveau deja rela]ii bune f\cute la curtea ]arilor, pentru c\ erau persoane `n care mitropolitul are `ncredere (vor fi fost [i chestiuni confiden]iale de discutat) [i pentru c\, f\r\ `ndoial\, cuno[teau limba rus\. Pentru suplinire la Hu[i, Inochentie deleag\ pe Leon, noul episcop al Romanului (o rud\ de-a sa, Vasile Gheuca, vinde la 1756 un ]igan buc\tar lui Inochentie iar doi ani mai t=rziu Victoria, sora lui Vasile, d\ruie[te un altul Episcopiei, acesta fiind dania l\sat\ cu limb\ de moarte (de fratele ei)157. Actul, `ntocmit la 20 noiembrie de Gavriil arat\ c\ din vrerea [i alegerea sa, episcopul au l\sat epitrop pe (...) kir Leon (...) p=n\ se va `ntoarce de unde s-au silit a c\l\tori pentru folosul acestei ]\ri158. Misiunea diplomatic\ pleac\ din Moldova `n decembrie [i va ajunge la destina]ie `n aprilie anul urm\tor. ~ntre alte documente duc [i dou\ scrisori, una pentru stabilirea de noi rela]ii cu Sinodul rus [i altele pentru mijlocirea aducerii `n ]ar\ a arhivei Mitropoliei [i a moa[telor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, care fuseser\ luate de mitropolitul Dosoftei `n Polonia. Delega]ii clerici pleac\ de la M\n\stirea Solca159, trec pe la R\d\u]i, pe la Leticev (unde sunt timp de [ase zile oaspe]ii generalului Rumian]ev) [i se opresc pentru alte [ase zile la Kiev, unde sunt bine primi]i de mitropolitul Arsenie Moghileanschi, [i de Zosim arhimandritul Pecersk\i (aici auzise pentru prima dat\ Paisie Velicicovschi pe fostul mitropolit Antonie [i pe c\lug\ri slujind Sf.
Preot Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, p. 235-236. Arhiva Rom=neasc\, p. 152. 156 Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomeu M\z\reanu, p. 3 (`n 1757 este trimis la Kiev de Iacob Putneanul). 157 Melchisedec, op. cit., p. 145 [i 266. 158 Ibidem, p. 305-306. 159 Relatarea intinerariului, pas cu pas, este consemnat\ de Venedict Teodorovici (Arhiva Rom=neasc\, p. 249-262); Vartolomei M\z\reanu istorise[te numai cele v\zute `n capital\ (Ibidem, p. 262-268).
155 154

216

TEOLOGIE {I VIA}|

Liturghie `n limba rom=n\)160. Trec pe la mo[ia lui Matei, beizadeaua lui Dimitrie Cantemir, unde sunt g\zdui]i cu mare dragoste160bis. Din relatarea lui Venedict se vede c\ urmeaz\ un drum [tiut, pres\rat peste tot cu urme rom=ne[ti. Ajun[i la destina]ie li se fac onoruri diplomatice. Delega]iile reunite ale celor dou\ ]\ri rom=ne[ti vor fi primite la 28 aprilie, de Florii, la ]arin\. Inochentie va rosti discursul s\u (`nainte de mitropolitul Ungrovlahiei) a c\rui esen]\ st\ `n afirma]ia ne-ai l\sat `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre161. Formularea, voit ambigu\, are valoarea de cli[eu diplomatic (se reg\se[te, `n forme apropiate [i `n alte documente) prin care se `n]elege o anume critic\ a politicii fanario]ilor dar, cu siguran]\, se afirm\ drepturile vechi rom=ne[ti, care `n Biseric\ `nsemnau: ierarhie dintre p\m=nteni, st\p=nirea deplin\ a m\n\stirilor [i autoritate asupra teritoriului `ntregii ]\ri, a[a cum era el odinioar\. ~n plan general, la 1772 [i 1774 se pune problema capitula]iilor, care consfin]esc, de asemenea, autonomia }\rilor Rom=ne. Ecaterina a II-a promite c\ am=ndou\ cnejiile vor fi dup\ a lor judec\]i [i r=nduieli, dar condi]ioneaz\ aceasta de vrednicia (...) `mpotriva celui ce este vr\jma[ul tuturor cre[tinilor162. Delega]iile mai prezint\ [i dou\ proiecte despre care s-a spus c\ sunt inspirate din izvoare ruse[ti163. La Sankt Petersburg, peste tot unde merg, rom=nii sunt bine primi]i. Asist\ la slujbele fastuoase, stau la mas\ cu familia imperial\ [i v\d luxul [i m\re]ia capitalei, care cople[e[te [i intimideaz\. Aici Inochentie `ndeamn\ `n aprilie 1770 pe Vartolomei M\z\reanu s\ t\lm\ceasc\ Liturghia arhiereasc\. Este prima traducere a acestei slujbe `n limba rom=n\. Sunt primi]i la Platon Lev[in, unde cunosc pe preotul b\n\]ean Mihai Popovici, care poveste[te despre necazurile, sila [i n\pastea cu care p\timesc ardelenii164. ~n tot r\stimpul misiunii sale Inochentie ]ine leg\tura cu ]ara, inform=nd periodic pe mitropolitul Gavriil cu privire la mersul lucrurilor (din p\cate comunica]iile sunt deficitare [i abia dou\ din cele 13 scrisori ajunseser\ `n 1770 la Ia[i165. Ra]iunile ce st\teau la baza organiz\rii p\cii europene165bis vor face ca demersul diplomatic rom=nesc din prim\vara anului 1770 s\ nu se finalizeze. Delega]iile pleac\ spre cas\ `n luna iunie f\r\ s\ [tie c\ }\rile Rom=ne vor r\m=ne
Via]a cuviosului Paisie de la Neam], p. 5. Matei, fiul mai mare, fusese dezmo[tenit de tat\l lui (Diac. P.I. David, Dimitrie Cantemir [i urma[ii s\i `n Rusia, exemplu de demnitate [i patriotism, `n BOR, an XCII (1974), nr. 7-8, p. 945. 161 Arhiva Rom=neasc\, p. 198. 162 Ibidem, p. 201. 163 A.D. Xenopol, op. cit., p. 56. 164 Alexandru Elian, Din leg\turile mitropolitului Moscovei, Platon, cu clericii rom=ni, `n Ortodoxia, an XII (1960), nr. 2, p. 184-185. 165 Arhiva Rom=neasc\, p. 220-221. 165 bis Georges I. Br\tianu, L'organisation de la paix dans l'histoire universelle, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997, p. 286-287.
160 bis 160

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

217

`n continuare supuse Imperiului Otoman [i c\ Moldova va pierde, pe seama Imperiului Habsburgic, partea ei din nord (Bucovina) cu M\n\stirea Putna, cu vechea capital\ a ]\rii, Suceava [i cu locurile de ba[tin\ ale familiei C\lma[ul. Din relatarea lui Vartolomei M\z\reanu afl\m c\ vl\dica Inochentie pleac\ mai repede dec=t ceilal]i acas\. Primise ve[ti de la mitropolit despre represaliile t\tarilor [i turcilor, care pustiiser\ ]inuturile Eparhiei sale. {tia [i de epidemia de cium\ din ]ar\166. Totu[i, apreciem c\ va mai fi fost un motiv pentru care trebuia s\ se gr\beasc\. Armata rus\, sprijinit\ [i de voluntarii rom=ni, alungase autorit\]ile raielelor de la Hotin [i din sudul ]\rii. Teritoriile acestea erau rom=ne[ti [i nimeni nu uitase aceasta. La 1769 se ar\tase `n scris generalului Elem c\ hotarul ]\rii au fost p=n\ `n Nistru [i p=n\ `n Dun\re, `ntru care se cuprinde Benderiul, Cetatea Alb\, Chilia, Smilul, Tomarova [i Hotinul, toate cet\]i [i locuri din marginile ]\rii167. Problema revenirii la Moldova a vechilor ei teritorii va fi fost hot\r=t\ la Ia[i pentru a fi discutat\ la Sankt Petersburg. Din punct de vedere bisericesc chestiunea era delicat\ pentru c\ aici fiin]a Mitropolia Proilaviei (cu autoritate vremelnic\ [i contestat\ [i la Hotin), ai c\rei titulari greci fuseser\ de multe ori `n conflict cu ierarhii hu[eni pe tema delimit\rii jurisdic]iilor. ~n scrisoarea pe care Inochentie o ducea Sinodului rus se cerea sprijinul acestuia, preciz=ndu-se finalitatea demersului: `ntemeierea vechilor obiceiuri, dar [i a drept\]ilor celor pre lege a Bisericii noastre168 (cuvintele lege [i patrie sunt des folosite de Gavriil Callimachi). Probabil `ncurajat, Inochentie [tie s\ p\streze t\cerea [i se gr\be[te s\ ajung\ la Ia[i, l\s=nd pe tovar\[ii s\i s\-[i foloseasc\ toate rela]iile pentru binele m\n\stirilor lor169 de a c\ror apropiat\ tragedie nu aveau cum s\ b\nuiasc\. Nu [tiau nici p\rerea Ecaterinei privitoare la etichet\: Se `n[eal\ profund cei ce judec\ lucrurile dup\ primirea ce li se face170. Sosit la Ia[i Inochentie `l va informa pe mitropolit asupra rezultatelor vizitei [i se vor fi sf\tuit cu privire la noile perspective, at=t c=t puteau fi ele prev\zute, pentru c\ r\zboiul nu luase `nc\ sf=r[it. La 10 ianuarie 1771, mitropolitul Gavriil Callimachi extinde jurisdic]ia Mitropoliei Moldovei asupra teritoriilor fostelor raiele, unde fiin]a Mitropolia Proilaviei. Deoarece s-au socotit a fi dintru `nceput din hotarul p\m=ntului [i din p\storia Moldovei i se `ncredin]eaz\ episcopului Inochentie al Hu[ilor purtarea
Arhiva Rom=neasc\, p. 221 sqq. Ibidem, p. 143. 168 Ibidem, p. 165. ~n schimb, se arat\: os\bit ne rug\m (...) ca s\ fim sub st\p=neasca ap\rare a Preasfin]iilor Voastre, fiind pururea ocroti]i [i umbri]i. 169 Prin prietenul lor vechi, Ioan Ta[tiev, `nt=iul preot de la curte, cunosc pe Ioan, duhovnicul ]arinei, care `n leg\tur\ cu contele Panin, mijlocesc primirea unor bogate daruri pentru m\n\stirile celor doi egumeni (Arhiva Rom=neasc\, p. 261-262), vezi [i Nestor Vornicescu, Arhimandritul Venedict Teodorovici, egumenul Moldovi]ei, `n MMS, an XXXIX(1963), nr. 7-8, p. 525-529. 170 Acad. P. Constantinescu Ia[i (coordonator), Istoria diploma]iei, vol. I, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1962, p. 313.
167 166

218

TEOLOGIE {I VIA}|

de grij\ la numita Eparhie [i s\ p\storeasc\ cu priveghere, at=t partea bisericeasc\, c=t [i partea politiceasc\. Eparhia Hotinului este pus\ sub ascultarea lui Dositei al R\d\u]ilor171. La r=ndul s\u, mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei va hot\r` trecerea parohiilor din fosta raia a Br\ilei la Episcopia Buz\ului172. Gavriil Callimachi solicit\ [i asentimentul generalului Rumian]ev pentru trecerea la Episcopia Hu[ilor a ]inuturilor Ismail, Reni, Chilia, Acherman [i Bender. Acesta r\spunde afirmativ abia la 25 aprilie 1773173 deoarece se vede c\ Daniil, titularul Mitropoliei, intervenise [i generalul `l l\sase s\ conduc\ Eparhia p=n\ la moartea sa174 (`nt=mplat\ `n prim\vara acestui an). De aici se vede curajul [i hot\r=rea lui Gavriil de a impune, nu de a i se recunoa[te, drepturile ]\rii. ~n acela[i an mitropolitul Moldovei `i `nt\re[te fratelui nostru Inochentie, drepturile `n noile ]inuturi ale Eparhiei sale: s\ judece [i s\ cerceteze a doua oar\ toate pricinile biserice[ti. Cete]i, c=nt\re]i [i purt\tori de sfe[nice s\ `nsemneze. Ipodiacon [i diacon s\ s\v=r[easc\ [i s\ sue la r=nduiala preo]iei pe cei vrednici. Duhovnice[ti p\rin]i s\ a[eze pe ale sale c\r]i de duhovnicie, monahi [i monahii s\ fac\ (...) dumnez\ie[tile bis\rici s\ sfin]easc\, s\ `nve]e pe pravoslavnicul norod (...) [i toate c=te se cuvin arhieriei s\ le s\v=r[easc\ (...) s\ s\ pomeneasc\ numele fr\]iei sale la toate Sfintele Liturghii (...)175. Prin aceste decizii energice, Inochentie `[i vedea `mplinit unul din rosturile venirii sale la Hu[i. Credem c\ el a fost artizanul restaur\rii drepturilor str\vechi ale Bisericii rom=ne[ti `n aceast\ parte a ]\rii (`n `n]elegerea cu Gavriil Callimachi dar [i cu mitropolitul Grigorie, al\turi de care merge `n misiune diplomatic\). ~n urm\torii ani va purta de grij\ noilor sate ale Eparhiei sale. Unui anume Nicolae, la 17 noiembrie 1774 `i d\ carte de preo]ie pentru satul Ghiderim (?) ot ]inutul B\l]ii176bis. La 28 martie 1775 hirotone[te pe Teodor Chirilov pentru satul Iasimova, de l=ng\ Balta176 (tot `n zon\, `nainte de 1758 f\cuse diacon pe Vasile Nalivaico177.Turcii revin dup\ 1774 [i se reface vechea structur\ ecleziastic\, la 1776, sub mitropolitul Ioachim al Proilavului, Tomarovei, Hotinului [i a `ntregului ]inut ucrainean178. {i succesorul lui Inochentie, Iacob Stamati, va face mai multe hirotonii `n fosta jurisdic]ie a Hu[ilor, redevenit\ acum a Proilaviei (sunt sfin]i]i preo]i pentru satele: Plopul, M\nd\c, Cob=lca, Cosa [.a.)179.
Melchisedec, op. cit., p. 313. Pr. Prof. Dr. Mircea P\curariu, op. cit., p. 314-315. 173 Ibidem, p. 315. 174 Arh. Dr. Veniamin Pocitan B=rl\deanu, Istoria Mitropoliei Proilaviei (Br\ilei), `n BOR, serie III, an XLIX(1931), nr. 10, p. 581. 175 Melchisedec, op. cit., p. 316. 176 bisArhivele Basarabiei, an V (1933), nr. 3, p. 217. 176 Arh. Dr. Veniamin Pocitan B=rl\deanu, op. cit., p. 580. 177 Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, Iacov Stamati (1749-1803), p. 76. 178 Arh. Dr.Veniamin Pocitan B=rl\deanu, op. cit., p. 582. 179 Diacon Dr. Alexandru I. Ciurea, op. cit.
172 171

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

219

~mplinirile diploma]iei rom=ne[ti a timpului sunt compromise prin noua pace `ncheiat\ la Kuciuc Kainargi `n 1774180. Dintre toate r\m=ne numai protectoratul rusesc (pe care Rusia, din diverse motive, nu se gr\be[te s\ `l aplice)181. De acum `nainte eforturile rom=ne[ti cap\t\ o nou\ orientare. Deoarece st\p=nirea turceasc\ este men]inut\, se `ncearc\ `ngr\direa acesteia `n limitele respect\rii autonomiei pe care ]ara o avea din vechime. Cum se cer documente doveditoare, boierii aduc `naintea plenipoten]iarilor marilor puteri `ntruni]i la Foc[ani (1772) [i la Kuciuc Kainargi (1774), acte (tractaturi) care sunt rezumatul rela]iilor vechi cu Poarta, a[a cum se p\streaz\ `n mintea boierilor182. Chiar dac\ autenticitatea formal\ a capitula]iilor nu rezist\ criticii istorice, con]inutul lor este important pe plan politic. De aceea, trebuie recunoscut\ `nsemn\tatea ac]iunilor duse de c\peteniile biserice[ti [i ale nobilimii princi-patelor, ce au reu[it s\ dea o baz\ de drept interna]ional revendic\rilor de autonomie `ntemeiate pe precedente istorice, din care se va dezvolta `ntregul program de rena[tere na]ional\ al epocii ce a urmat183. Cu pu]in timp `nainte de plecarea `n Rusia sau acum, trebuie s\ fi ap\rut ideea redact\rii C\r]ii sobornice[ti datat\ 1 ianuarie 1752, care consfin]ea `n scris, ceea ce hot\r=ser\ mai de mult, `mpreun\ cu Iacob Putneanul, ierarhii [i egumenii m\n\stirilor de ]ar\ (s\ se urmeze obiceiul ]\rii [i din p\m=nteni s\ se aleag\ mitropolit sau episcop, iar strein niciodat\ s\ nu se priimeasc\)184. Cel ce se ocup\ de aceast\ problem\ este Inochentie, desigur, cu asentimentul celorlal]i putneni `n via]\185. Acum el are calitatea oficial\ de [ef al misiunii la Sankt Petersburg [i este familiarizat cu problemele diplomatice ale timpului. Fiindc\ trebuie s\ sus]in\ adev\rul celor prezentate `n document (calitatea de martor) sau pentru c\ fusese de fa]\ c=nd se luase hot\r=rea verbal\ (era dichiu la R\d\u]i [i din familia putnenilor, ca [i Ierotei al Hu[ilor) actul este semnat [i de el (a[a se poate explica prezen]a semn\turilor a doi titulari `n acela[i timp la Episcopia Hu[ilor). Inochentie mai [tia [i de exigen]a ru[ilor (ca de altfel [i a Por]ii otomane) de a proba cu acte drepturile lor186. Important\ este [i `nt\rirea, ad\ugat\ ulterior `ntocmirii actului, de pe unul din exemplarele C\r]ii sobornice[ti sub semn\tura mitropolitului Iacob Putneanul: adeverim [i `nt\rim tot ce scrie
Generalul Rumian]ev `i aduce la cuno[tin]\ mitropolitului Gavriil (la 28 iulie 1774) principalele prevederi ale p\cii, `ntre care: locuitorii ]\rii s\ fie la f\cutul bisericilor nou\ [i la tocmitul celor vechi, s\ cunoasc\ [i s\ [tie, cinsteasc\-se partea duhovniceasc\, dup\ cum s\ cade, cu os\bit\ cinste cinurile acelora; s\ s\ dee `napoi m\n\stirile (...) pre l=ng\ Br\ila, Hotin, Benderiu [i alte cet\]i (...); s\ nu ee nici s\ ce nici un feliu de bani, dup\ socoteala veche (...); `n pricinile am=nduror acestor cnejii, mini[trii `mp\r\]iei ruse[ti ce s\ afl\ l=ng\ Poart\, s\ poarte vorbe pentru folosul lor (Arhiva Rom=neasc\, p. 241-242). 181 Gheorghe I. Br\tianu, Sfatul domnesc..., p. 287. 182 N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, apud Gheorghe I. Br\tianu, op. cit., p. 283. 183 Ibidem, p. 283-284. 184 Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei [i Sucevei [i a Catedralei mitropolitane din Ia[i, Bucure[ti, 1888, p. 24-26. 185 Chestiunea necesit\ un studiu special. Aici enun]\m doar opinia noastr\. 186 Arhiva Rom=neasc\, p. 133 [i passim.
180

220

TEOLOGIE {I VIA}|

mai sus. Fostul mitropolit era `naintat `n v=rst\ (moare la 1778) a[a `nc=t ar fi de `n]eles c\ ductul nu mai are elegan]a de odinioar\ (dac\ scrisul nu apar]ine cumva unui martor)187. Acest detaliu ne mai arat\ c\ actul va fi fost v\zut [i reconfirmat `n formula actual\ de to]i autorii lui care se mai aflau `n via]\. {i termenii documentului re]in atmosfera vremii de atunci, c=nd se afirm\ drepturile ]\rii [i ale p\m=ntenilor, legea [i pravila, obieciurile [i r=nduielile noastre cele vechi188. F\r\ s\ comit\ un fals `n sensul uzual al termenului, putnenii au curajul, acum, c=nd turcii nu mai de]in aceia[i putere [i ei vor s\ stabileasc\ noi rela]ii cu sinodul rus, s\ pun\ [i `n scris ceea ce se [tia [i se respecta tacit de c\tre to]i. ~n preajma `ncheierii p\cii de la Kuciuc Kainargi pe Inochentie `l `nt=lnim al\turi de mitropolit [i boieri pentru a se pune de acord [i promova cele mai potrivite ini]iative `n contextul reinstaur\rii suzeranit\]ii turce[ti. Semneaz\ mai multe arzuri189 (`ntre care unul cere pe Grigorie Ghica domn)190. ce urmau s\ fie prezentate de mitropolit lui Rumian]ev (care se afla la Foc[ani) [i apoi `naintate sultanului. Fiindc\ mitropolitul `[i dep\[e[te atribu]iile, la 15 august 1774, boierii r\ma[i `n Ia[i `l admonesteaz\ `ntr-o scrisoare (`l acuz\ c\ `mparte ]ara `n tarafuri [i `i cer ca `n problemele majore s\ ia hot\r=ri `mpreun\ cu `ntreaga ob[te)191. Ultimii ani de p\storire ai lui Inochentie la Hu[i sunt cei mai dificili. B\tr=nul episcop g\se[te gospod\ria distrus\ [i averea risipit\. Are `ns\ voin]a de a lua totul de la `nceput. Realiz\rile `ns\ sunt mai pu]ine, anii `nmul]indu-se [i puterea sc\z=nd. Va fi fost desigur [i `ngrijorarea mai-marilor zilei fa]\ de cel care nici nu pierduse, nici nu c=[tigase o b\t\lie pe de-a-ntregul; politica de echilibru urmat\ de el putea fi o piedic\ [i un pericol pentru cei ce se devotaser\ total numai unei anumite cauze. Cu un an `nainte de a trece la cele ve[nice este victima unei `ncerc\ri de asasinat. Medicul Andrei Wolf, care `l salveaz\, [tie de la episcop c\ `l otr\vise buc\tarul192. Moare `n 1782 [i este `nmorm=ntat `n Catedrala episcopal\ din Hu[i, piatra de pe morm=nt fiind `nfrumuse]at\ de urma[ul s\u, Iacob Stamati.

IV. Concluzii: Toat\ fapta cea bun\ nu pofte[te pentru sine nici o laud\
Timp de treizeci de ani, ne`ntrerupt, episcopul Inochentie s-a devotat activit\]ii de restaurator. C\lug\r de Putna [i f\c=nd parte din fr\]ia putnenilor, care conduce via]a bisericeasc\ a ]\rii, este `mplinitorul idealurilor acestora `n `mprejur\rile concrete ale vremii sale.
{tefan S. Gorovei consider\ c\ scrisul nu este al lui Iacob Putneanul (op. cit., p. 439). Coresponden]ii cu Rosia, `n Arhiva Rom=neasc\, passim. 189 Scarlat Callimachi, Vlad Georgescu, Mitropolitul Gavril Callimachi [i Rusia, `n BOR, an LXXIX (1961), nr. 9-10, p. 807. Semneaz\ [i hatmanul V. Razu, vistiernicul I. Canta, Sp\tarul Conachi, paharnicul C. P\ladi, stolnicul C. Bal[. 190 Theodor Codrescu, op. cit., vol. VI, p. 416-417. Pe Grigore Ghica `l cunoscuse la Sankt Petersburg. 191 Ibidem, p. 424-426. 192 Andrei Wolf, op. cit., p. 172. Din documente afl\m c\ Inochentie avea doi ]igani buc\tari, ambii de la Vasile Gheuca (unul cump\rat [i unul d\ruit).
188 187

ISTORIE {I CONTINUITATE ECLESIAL|

221

La Hu[i va ridica din ruine Episcopia, `nt\rind [i zona de margine a ]\rii, pentru a-[i relua rosturile pe care aceasta le avea `nc\ de la `ntemeiere. Nu se opre[te doar la gospod\rire [i administra]ie, ci are importante [i semnificative `mpliniri pastorale [i filantropice (mai ales dac\ ]inem seama de schimb\rile importante din economia, societatea [i politica timpului). Toate acestea `l recomand\ ca un ierarh cu `n]elegere superioar\, con[tient de ceea ce `ntreprinde, cu proiecte izvor=te nu numai din mersul firesc al lucrurilor, ci cu o concep]ie `ntemeiat\ pe o anumit\ cultur\ tr\it\, deodat\ teologic\ [i rom=neasc\ (la Hu[i p\streaz\ vechea pisanie din vremea lui {tefan cel Mare pus\ `ns\ pe biserica `n\l]at\ de el; la Ia[i sf\tuie[te pe domn s\ ctitoreasc\ spitalul Sf. Spiridon). Este [i ierarh lupt\tor pentru restaurarea drepturilor vechi ale ]\rii [i ale credin]ei str\mo[e[ti (expresia o g\sim `ntr-un document semnat [i de el). Ca putnean face leg\tura dintre dou\ genera]ii ie[ite din chiliile marii lavre din Bucovina; asigur\ astfel continuitatea acelora[i planuri ce `nsufle]eau pe to]i, `n `mprejur\ri diferite. Ini]iat `n politica general\ a vremii, pledeaz\, mai ales prin fapte, pentru cauza neamului s\u. Exceleaz\ `n lucrul de echip\ [i este unul din c\lug\rii diploma]i, la curent cu problemele mari `n a c\ror dezlegare se cere devotament, pricepere [i discre]ie. Se dedic\ ac]iunii de restabilire a vechii jurisdic]ii a Eparhiei sale [i datorit\ lui Episcopia basarabean\ a Hu[ilor este pentru o vreme `n hotarele ei fire[ti (de dincoace de Prut, p=n\ la Nistru [i la Mare). St\p=ne[te [i datele generale ale chestiunii rom=ne[ti (`l cunoa[te pe Grigorie, mitropolitul Ungrovlahiei, care va afirma dreptul Bisericii rom=ne[ti `n ]inutul Br\ilei, corespondeaz\ cu episcopul Chesarie ale R=mnicului [i este la curent cu lupta rom=nilor ardeleni). Cuvintele sale s\ r\m=nem `n toate or=nduielile [i obiceiurile cele vechi ale noastre nu exprim\ o neputin]\ de a g\si noi solu]ii ([i ele exist\), ci cuprind un adev\rat program de restaurare a dreptului ]\rii de a fi de sine st\t\toare [i a Bisericii de a fi condus\, a[a cum dintotdeauna s-a [tiut, prin oamenii locului [i potrivit r=nduielilor ei. Dovede[te curajul `n]elept de a participa la hot\r=rea de a se face public, scris, ceea ce p=n\ atunci nu se cutezase (Cartea soborniceasc\ din 1 ianuarie 1752). Febra modernit\]ii, `n]eleas\ ca triumf al ra]iunii care explic\ lumea f\r\ Dumnezeu, nu izbute[te `nc\ s\ cuprind\ sufletul rom=nesc. Interesul ierarhilor no[tri pentru noile idei deiste ce cucereau Europa, dovedesc deschiderea [i efortul lor de a `n]elege mersul lumii `n care `[i conduc p\stori]ii, `ns\ ei m\rturisesc `ntotdeauna dreapta credin]\. Din acest interes normal se na[te iluminismul rom=nesc. Inochentie, prin op]iunile sale, poate fi considerat un ierarh patriot luminat. Din p\cate tr\ie[te [i momente `n care realiz\rile `i sunt risipite, iar teritoriul ]\rii, unde era m\n\stirea lui de metanie, `nstr\inat. Idealurile m\rturisite de Inochentie prin faptele `ntregii sale vie]i vor fi slujite, cu aceea[i vrednicie de succesorii lui `n scaunul episcopal de la Hu[i, Iacob Stamati [i Veniamin Costachi. Un alt urma[, Melchisedec {tef\nescu, `l va numi, inspirat, pe c\lug\rul putnean p\rintele acestei Episcopii.

222

TEOLOGIE {I VIA}|

Inochentie, Bishop of Husi

The bishopric of Husi in the general context of the XVIII-th century was in a serious crisis because of the Turkish and mostly Tatar incursions. In the same time, the Russian influence was greater and greater. Bishop Inochentie of Husi came from Putna, where was a monk and after that he was a dichiu in Radauti. As a bishop he contributed to the good development of the bishopric and he restored it from ruins. His vocation as founder of churches and buildings was completed with a cultural accurate spirit and with a pastoral and philanthropic care for the believers. The diplomatic and cultural activity was based on the holy tradition of the Church and the Romanian conscience of unity and faith.