cu degetul aratnd nspre stele dumnezeu s-a oprit lnga stnca raceala pietrei si haina neagra de sus i-au

amintit ca nu totul este lumina cu talpile nnecate n praf dumnezeu s-a rezemat de gard si nu mai putea sa treaca spre noi asa a nteles ca nu este n toti loc de iubire cu cuvinte mari cu taceri prelungi cu nasterile egale caderilor dumnezeu a pleacat mai departe lasndu-si pe drum o gradina de cruci spre pomenirea lui