MOTIVAIA PENTRU PROFESIA DIDACTIC

- ESEU "Noi credem si declaram ca fiecare copil are dreptulfundamental la educatie si fiecarui copil trebuie sa i se ofere sansade a ajunge la un anumit nivel si a se putea pastra la un nivelacceptabil de nvatare. [...] Sistemele educationale ar trebuiproiectate si programele educationale implementate n asa fel nctsa tina seama de marea diversitate a copiilor." (Declaratia de la Salamanca, 1994). Avnd n vedere importanta educatiei n societateainternationala, ncepnd cu 1990, politica n acest domeniu a fostlansata ntr-o noua directie, un nou avnt, propulsata de motto-ul EDUCAIE PENTRU TOI! cu

Acest motto a fost preluat patru ani mai trziu, la Salamanca, unde "educatia pentru toti" a primit si o definitie: "accesul la educatie si calitatea acesteia pentru toti copiii". Acestobiectiv presupune asigurare a posibilitatilor participarii la educatiea tuturor copiilor, indiferent de ct de diferiti sunt sau d aca se abatde la modelul de dezvoltare considerat normal de catre societate.Principiul egalizarii sanselor nu nseamna strict "un tratamentidentic pentru toti n numele egalitatii", ci "a oferi fiecarui individun ritm si form e de nvatamnt care sa i se potriveasca."1 si, evident, aici ncepe cea mai importanta misiune, cea a educatoruluisau, mai bine zis, a tuturor celor implicati n actul instructiv-educativ: pedagogi, instructori, educatori etc. Cunoasterea si ntelegerea declaratiei de mai sus nu suntsuficiente pentru ca un pedagog sa fie cu adevarat bun, sa fie un educator n cel mai profund nteles al cuvntului (DictionarulExplicativ al Limbii Romne pu ne semnul egal ntre cei doitermeni: pedagog si educator2). Este necesar mult mai mult dect simpla aplicare pragmatica a conceptului. Este nevoie de talent, este nevoie de daruire, este nevoie de simtire. si nu n ultimul rnd, este nevoie de multa rabdare si ntelegere fata de oameni. Fiecare individ "suporta" contradictii interne care apar ca urmare a solicitarilor externe. Relatiile ntre acestea si modul cum sunt tinute n echilibru constituie izvorul dezvoltarii psihice a individului, iar mijloacele necesare depasirii si rezolvarii acestor contradictii depind de educatie. Pe de o parte, educatia ofera "materialul" ce urmeaza a fi asimilat, pe de alta parte se preocupa de modul n care este asimilat, de formarea capacitatilor fiecarui individ n parte. Rolul conducator al educatiei apare n interventia acesteia n crearea unui climat favorabil, cu valente educative puternice asupra formarii personalitatii umane. De aceea, nu este deloc gresita sau inoportuna afirmatia ca "educatia este o arta". Importanta educatiei este deosebita, iar ntregul sistem educational trebuie sa plece de la premisa ca fiecare individ poate fi educat, poate fi ajutat sa treaca de la o etapa la alta, att timp ct influentele educative se adreseaza dezvoltarii sale. Diversitatea intermdividuala este imensa, iar necesitatea luarii n considerare a acestui lucru si asigurarii accesului la

"materialul" de asimilat apare n didactica sub forma principiului accesibilitatii si individualizarii nvatamntului. Potrivit acestui principiu, organizarea si desfasurarea procesului de nvatamnt, a procesului educational n general, trebuie sa se realizeze pe masura posibilitatilor reale ale subiectilor, tinndu-se seama de particularitatile de vrsta, sex, nivelul pregatirii, precum si de deosebirile individuale, de potentialul intelectual si fizic al fiecarui "elev" n parte. Momentul principal, decisiv se poate spune, cnd se realizeaza accesul la cunostinte este lectia, pregatita si sustinuta de educator, care devine, astfel, factorul esential al ntregului proces. De el si de abilitatile sale depinde calitatea si cantitatea cunostintelor asimilate, captarea interesului sau dezinteresul subiectilor, climatul. Evident, lucrurile devin o idee mai simple pe masura ce nivelul creste. Un "elev" care a depasit deja vrsta copilariei va reactiona diferit, iar relatia sa cu educatorul/instructorul va avea o alta baza. Efortul principal al celui care ofera cunostintele se va ndrepta cu preponderenta spre cantitatea de informatii transmise si calitatea acestora si mai putin asupra crearii unui climat propice, formarii personalitatii, formarii deprinderilor de baza etc. Cu toate acestea, rolul pedagogului nu se rezuma la a fi un simplu furnizor de date. Relatia instructorsubiect de instruit, creata ca urmare a procesului de furnizare de cunostinte, presupune n mod obligatoriu un asa-numit "feed-back", un raspuns ce reprezinta, de fapt, o oglinda pentru instructor. si, n mod sigur, un bun educator va folosi acest proces pentru a face o autoevaluarerst mai exacta a propriilor capacitati, a propriului nivel de cunostinte. Este un prilej deosebit de mndrie pentru un maestru sa-si vada discipolul depasindu-1. Sta n firea lucrurilor si reprezinta nsasi esenta progresului. Dar este, n acelasi timp, si o unitate de masura pentru competenta si eficienta sa. n ultimii ani, acest concept referitor la procesul feed-back, pe care sa batut moneda foarte mult n anii'90, este considerat oarecum demodat. Maimarii lumii moderne (ma refer n primul rnd la liderii politici similitari preocupati din ce n c e mai mult n ultimul timp de situatia internationala si care se straduiesc sainformeze si sa educe populatia lumii n spiritul ntaririi pacii, a relatiilor ntre popoare si luptei mpotrivaterorismului) au lansat de curnd un nou concept denumit "reach back"3. Conceptul n sine este mult maicomplex, dar, prin extrapolare, poate fi definit, n rezu mat si legat de subiectul nostru, ca un proces prin care se poate avea acces la informatii privind un anumit domeniu, coordonate, detaliate, autorizate si n timp utilde la surse specializate, fara ca prezenta specialistilor respectivi sa fie necesara. Am amintit acest conceptdoar pentru a face o paralela ntre acesta si procesul educational n general.Ambele au ca punct de plecareaccesul la si furnizarea de cunostinte, date sau informatii de catre experti, n principal, asemanarea se opresteaici, daca nu facem ref erire la obiectivul general final - acumularea de cunostinte, si la mijloacele necesareatingerii scopului: tehnologie si moduri d e operare din ce n ce mai avansate, n acest caz, rolul educatoruluise reduce doar la furnizarea de cunostinte, cunostinte ce pot fi procurate din oricare alte surse (ca rti, studii, Internet etc.), fara ca ntre furnizor si recipient sa existe o relatie. Mai avem de a face cu un act educational? Concluzia evidenta este ca a fi educator implica mult mai mult dect simpla transmitere a unorcunostinte, n primul rnd, cunostintele transmise trebuie adaptate, structurate si traduse

ntr-un limbaj potrivitsegmentului de indivizi caruia i se adreseaza. Este vorba despre acel pri ncipiu al accesibilitatii siindividualizarii nvatamntului mentionat mai sus. Ceea ce putina lu me ntelege sau accepta este faptul ca niciun educator nu poate ramne neimplicat sau doar un mijloc absolut obiectiv de comunicare. De fapt,capacitatea de a mentine un echilibru corect ntre elementul subiectiv si cel obiectiv face diferenta ntre un educator daruit, un dascal n adevaratul nteles al cuvntului si o simpla sursa de informatii. Nu este suficients a acumulezi cunostinte si sa le transmiti mai departe. Acest lucru l poate face orice computer ct de ct performant. Ceea ce nu poate face un aparat, dispozitiv sau suport de orice fel, este de a-si folosi spiritul, cu tot ce include el, inima si talentul n nobilul scop de a educa noi si noi generatii. si pentru ca linia care demarcheaza un educator de un furnizor de cunostinte banal trebuia sa poarte un nume, i s-a spus HAR.