Doi factori sunt esentiali pentru o bun functie public: etica i ncrederea.

Pentru functia public din Europa occidental, etica include, n general, impartialitate n exercitarea serviciului public i rezistent la coruptie. Administratia trebuie s respecte norme etice severe. Parlamentarii i minitrii trebuie s ajute functionarii, stabilind i aplicnd norme de conduit stricte. Cei alesj trebuie s se abtin s cear functionarilor s depeasc limita ce separ ceea ce este just de ceea ce nu este[1]. Influentarea vietii publice de ctre coruptie este o problem care afecteaz ansamblul Europei. Ea se manifest mai grav n unele tri din Europa de Est, dup 50 de ani n care sistemul a alimentat nencrederea cettenilor la adresa functionarilor si a deformat constiinta civic a celor care au trit si s-au format n acea perioad[2]. Coruptia reprezint o amenintare major la adresa democratiei si economiei de piat. Ea mpiedic dezvoltarea economic si social, submineaz ncrederea cettenilor n democratie, erodeaz regula legii, constituind o negare a drepturilor omului si a principiilor democratice. Montesquieu arata antinomia dintre coruptie si democratie. Coruptia destructureaza principiile fundamentale ale statului de drept, demoleaza ncrederea n mecanismele democratiei, slabeste ordinea constitutionala. Antrennd confuzia si suspiciunea, coruptia afecteaza starea de legalitate[3]. Coruptia genereaza discriminare si inegalitati, mbogatiri rapide si ilicite, duce la crearea unor monopoluri care pervertesc sau distrug legile economiei de piata. "Ea ncalca drepturile economice si sociale, iar n final slabeste ncrederea <of man to man>, atacnd, astfel, nsasi esenta (inima) drepturilor omului"[4]. Coruptia este un fenomen antisocial ce reprezinta o intelegere nelegala intre doua parti, una propunind sau promitind privilegii sau beneficii nelegitime, cealalta, antrenata in serviciul public, consimtind sau primindu-le in schimbul executarii sau neexecutarii unor anumite actiuni functionale ce contin elemente ale infractiunii prevazute in Codul penal. Coruptia reprezinta incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei organizatii sau institutii de catre unii membrii care in virtutea faptului ca detin o anumita autoritate , utilizeaza resursele organizatiei cu destinatii diferite de scopurile acesteia[5]. Coruptia nu poate fi asimilat, n mod automat, cu faptele de natur penal, chiar dac n majoritatea cazurilor ea este strns legat de criminalitate. Coruptia n sens larg, ca i coruptia penal scot n evident aceiasj atitudine fat de moral i etic i pentru a merge la esent trebuie precizat c n toate situatiile ea tine de abuzul de putere i de incorectitudine n luarea unei decizii. Coruptia reprezint utilizarea abuziv a puterii publice pentru obtinerea de foloase personale necuvenite[6]. Termenul de coruptie a fost utilizat in legatura cu sistemul politic si administrativ numai in epoca moderna. In evul mediu el se referea la putreziciunile, la descompunerea carnii dupa moarte, la dezintegrare. De aici conotatia principala a termenului, in acea perioada, privitoare la decaderea spirituala, la vicierea ideilor religioase, a studiilor clasice, a limbii si a moralitatii[7]. Coruptia implic utilizarea abuziv a puterii publice, n scopul obtinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui ctig necuvenit:

 abuzul de putere n exercitarea atributiilor de serviciu; frauda (nelciunea i prejudicierea unei alte persoane sau entitti); utilizarea fondurilor ilicite n finantarea partidelor politice i a campaniilor electorale; favoritismul;

instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii n domeniul privatizrii sau achizitiilor publice; conflictul de interese (prin angajarea n tranzactii sau dobndirea unei pozitii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul i ndatoririile oficiale)[8]. Grupul Multidisciplinar privind Coruptia (GMC)[9], a adoptat urmtoarea definitiecoruptia cuprinde comisioanele oculte i toate celelalte demersuri care implic persoane investite cu functii publice sau private, care si-au nclcat obligatiile care decurg din calitatea lor de functionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o alt relatie de acest gen, n vederea obtinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natur, pentru ele nsele sau pentru altif. Coruptia poate fi, in unele societati subdezvoltate, un fenomen mai mult sau mai putin normal,constituind principala sursa de castig pentru categorii largi de indivizi. In sistemele totalitare, in cele comuniste in special,coruptia a fost tolerata din considerente politice, fiind utilizata ca instrument de control social. Coruptia se intalneste practic in orice societate,chiar si in cele cu indelungata traditie democratica[10]. In ceea ce priveste Europa Centrala si de Est, coruptia imbraca forme noi si se ridica la cote tot mai inalte, cu implicatii ce constituie noi provocari pentru societatea gazda. In multe tari coruptia a ajuns sa influenteze semnificativ procesul tranzitiei prin "codificarea" unor avantaje la nivelul reglementarilor si al institutiilor nou aparute, in beneficiul unor grupuri restranse, distorsionand evolutia politica si economica a organismului social. Perceptia publica despre raspandirea coruptiei este intarita de o suma de analize comparative efectuate la nivel international. Astfel, din Figura 1 reiese ca in Comunitatea Statelor Independente (CSI) coruptia este perceputa ca fiind cea mai raspandita. Desi nivelul coruptiei din tarile Central si Est-Europene (CEE) si din tarile Baltice este mai scazut, el este comparabil cu cel din America Latina sau Orientul Mijlociu, dar sensibil mai ridicat decat cel din tarile OECD. Identificand-o drept unul dintre cele mai serioase obstacole in calea dezvoltarii Banca Mondiala si-a facut din combaterea coruptiei o prioritate institutionala. In acelasi timp, mai multe tari aflate in tranzitie au solicitat asistenta din partea Bancii Mondiale tocmai pentru combaterea acestui flagel. Incepand din 1997, Banca Mondiala a elaborat scheme de diagnosticare, mecanisme de asistenta tehnica, programe de pregatire a personalului, si mijloace de creditare pentru reducerea coruptiei in tarile aflate in tranzitie.

Desi in materie de programe anti-coruptie experienta este inca redusa, rezultatele de pana acum au fost si mai bune si mai slabe. Astfel, in mai multe tari ambitioasele campanii anticoruptie s-au impotmolit imediat dupa lansare. Reformele structurale de baza au fost blocate de puternice interese de grup. In unele cazuri politicienii au deturnat agenda programelor anticoruptie utilizand-o pentru a-si ataca propriii adversari. Guvernele unora din tarile aflate in tranzitie au mers mai degraba pe linia intaririi mijloacelor punitive in locul unei abordari directe a insesi esentei fenomenului. Unul din motivele dificultatilor intampinate in combaterea coruptiei il constituie preocuparea exagerata pentru masuri tehnocratice. Abordarile din fiecare tara sufera de prea multa uniformizare si pierd din vedere tocmai aspectele particulare cum ar fi puterea si gradul de concentrare a intereselor de grup, forta propriu-zisa a statului, sau canalele de comunicare dintre stat si societatea civila. Combaterea coruptiei in tarile in tranzitie necesita abordari complexe ce trebuie sa ia in calcul diversii factori ce favorizeaza persistenta coruptiei si sa furnizeze, totodata, baza de dezvoltare a unor strategii adaptate aspectelor particulare ale tarilor respective[12].