Povestea literei A

A fost odat demult, demult, pe cnd oamenii nu tiau nici s scrie, nici s citeasc, un mprat bun i blnd numit Amiaz - mprat. i avea mpratul acesta trei fete: Andra, Ana i Aurora. Aceasta din urm, cea mai mic, era att de frumoas i de strlucitoare, nct la Soare te puteai uita, dar la dnsa, ba. ntr-o bun zi veni la curtea mpratului un prin rtcit de la vntoare, cernd gzduire pentru o noapte. Chiar atunci se ntmpl s ias din palat Aurora, pentru a privi florile sale preferate din gradin: albstrelele i anemonele. Prinul rmase mut de uimire privind frumuseea fetei i un apuc dect s exclame: Aaaa ! ridicnd minile spre mndrul Soare, n semn de modest asemnare. Aurora ncepu s rd, vesel i uimit, iar Amiaz- mprat le porunci servitorilor ca de acum ncolo, cine va dori s scrie sunetul produs de uimirea prinului s deseneze cele dou brae deschise, dar un ndreptate spre Soare, ci spre Pmnt, acolo unde locuia i Aurora, iar cele dou brae s fie unite de o punte, ca semn al mpcrii. i aa s-a nscut litera A