P. 1
01 Schimbarea La Fata

01 Schimbarea La Fata

|Views: 3|Likes:
Published by Crăciun Raluca

More info:

Published by: Crăciun Raluca on Jun 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2014

pdf

text

original

Schimbarea la faţă1 Dreptmăritori şi vrednici de dragoste dumnezeiască fraţi şi creştini, Schimbarea la faţă a Domnului este, totodată, şi sfânta Lui

dorinţă ca şi noi toţi să ne împărtăşim de schimbarea la faţă cu Dânsul… Vom citi astăzi acest cuvânt al dumnezeieştii Evanghelii după sfântul evanghelist Marcu, aşa cum l-a auzit el din gura sfântului Petzru, dar şi împlinind ici, colo, de la cei doi evanghelişti – Matei şi Luca – şi, totodată, din scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru, unde aflăm mărturia lui, am zice mai directă, participarea lui la acest act sfânt de pe Muntele Taborului. Iubiţilor, Schimbarea la faţă, ca orice act al Evangheliei, are o unicitate. În Schimbarea la faţă ne este dată o arvună a învierii noastre, o pregustare de aici, din viaţa şi veacul, timpul vieţii de aici. Aceasta este însemnătatea ei, a acestei mari descoperiri dumnezeieşti. De aceea, în final, vom citi mărturia sfântului Apostol Petru, martorul care a fost de faţă, şi cu deosebire ceea ce l-a pătruns pe apostol şi a rămas de neşters din fiinţa lui. Şi o mărturie a unui om duhovnicesc din neamul nostru, care a cunoscut din taina aceasta a Schimbării la Faţă. La sfântul Evanghelist Marcu, deci aşa cum a ascultat el din predica sfântului Petru, citim şi aflăm şi înţelegem aşa: Era după ce Mântuitorul avusese o vorbire de taină cu ucenicii, o pătrundere mai adâncă în inima lor. Parcă te simţi ca o pătrundere în noi. Pentru că e o întrebare atât de directă a Mântuitorului. Era cu ucenicii în nord, către izvoarle Iordanului, după o tradiţie veche, retras… Evangheliile spun: în părţile Cezareii lui Filip. Sunt două Cezarei în Israel – Cezareea lui Filip, unul din fiii lui Irod, care primise acolo o parte din pământul Israelului, ca un fel de regişor şi alta, Cezareea Palestinei, pe malul Mării Mediterane, mai jos de Liban, unde Imperiul Roman avea o bază militară, de unde era Corneliu Sutaşul, care s-a creştinat. Cezareea lui Filip era de-a lungul Iordanului, la izvoarele Iordanului, unde era şi este până în ziua de azi o peşteră, Paneea (şi localitate), după numele zeului Pan. Se crede că acolo, retras, Mântuitorul cu ucenicii, i-a întrebat direct, ca să afle cum Îl cunosc ei, cum îl cunoaşte lumea. E taina aceasta adâncă. Nu-l întrebau şi fariseii pe Ioan: despre tine ce spui tu? Un fel de identitate. Fiecăruia ne este dată. Şi Iisus îi întreabă pe ucenici, între dânşii fiind: oamenii ce spun despre Mine? Cine cred ei că sunt? Şi ucenicii îi spun, unii din ei, pe rând: iată, spun că eşti Ilie, Ieremia, vreunul dintre prooroci. Dar voi, cine spuneţi că sunt Eu? Întrebarea aceasta pe noi ne priveşte, în clipa aceasta. Cine este Iisus pentru noi, ce credem noi despre El? Şi e fapt capital. Ce cred eu despre Iisus? Fiecare. Pentru că ce cred eu despre El cred pentru mine şi eu devin părtaş Lui, mă unesc cu El. Şi ce este El şi eu devin, în părtăşia Lui. Vedeţi cât e de adânc şi răscolitor, transfigurator. Şi atunci ştiţi că
1 6 august 2001

să o confrime. văzute de Mântuitorul şi împărtăşite lor. Dar când citesc în câte un asemenea comentariu că Biserica a fost zidită pe Petru. dar Tatăl i-a vorbit: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. nici un păcat. osândi.Petru a răspuns: tu eşti Hristosul. de la acel loc de la izvoarele Iordanului. osândirea. Şi nu numai că e păcătoasă. cobora Mântuitorul cu ucenicii de acolo. Şi s-a împărtăşit atunci Petru din mărturia Tatălui. nu carnea şi sângele (firea căzută. Ferice de tine. Pentru că tu ai spus: tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. se va întemeia Biserica. răstigni. judecata. tatăl tău. ci Tatăl. care auziseră acolo mărturia Tatălui. care-L vor prinde. Şi ştiţi ce i-a spus mai departe: îl numeşte fiul lui Iona. batjocori. Doamne. De aceea nimic de pe pământ n-o poate birui. prin Petru şi întărită de Mântuitorul în Duhul Sfânt. întărind acest cuvânt. se întemeiază Biserica. De aceea a spus: nu carnea şi sângele. de mâhnit Petru când citeşte şi el asemenea comentarii… A dat Dumnezeu aşa. Acesta e cuvântul Tatălui ceresc. pe Petru. noi nu. iar Dumnezeu e din veci. Şi de ce nu pot cele zidite să le spună? Pentru că cele zidite nu sunt din veci cu cele nezidite. începe să le spună: iată. şi “mai fericit este a da decât a lua”. căci sunt născut din El. zidite în timp. pe acest cuvânt se zideşte Biserica. Şi atunci. . de demon. tu ai spus: tu eşti Hristosul. iar Fiul lui Dumnezeu să o întărească. Mergeau spre Ierusalim şi era înainte de trădarea şi vânzarea lui Iisus şi prinderea din grădina Ghetsimani şi ducera la judecată şi osândirea. De ce? Pentru că şi iadul e tot în timp. de la această descoperire dumnezeiască. adică pe mărturia Fiului lui Dumnezeu făcut Om. îi spune lui Simon. moartea Lui şi învierea. De ce? Pentru că şi păcatul e din lumea aceasta. Erau toate acestea rostite. Nu spune Mântuitorul mereu “fericit”. Că nu e zidită pe om. judeca. Cum grăiam la gazetă. pentru că cele zidite. Dar ne împărtăşim din ea. cum au spus unii (să-i lumineze Dumnezeu). simplu. Dar ucenicii. pe care porţile iadului nu o pot birui. Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. repetăm cuvântul: iată. Şi cele zidite nu sunt martore. aşa Eu sunt Fiul lui Dumnezeu din veci. fiind în timp. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. de aceea porţile iadului nu o pot birui. Dar a treia zi va învia. că e Fiul lui Dumnezeu şi pe El. Orice zidire e zidită în timp. Şi sfânta Treime poate da mărturia. Şi le spunea. Dumnezeu-Omul. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Numai Dumnezeu e din veci. Or. luaţi aminte. Şi Mântuitorul i-a zis: Ferice de tine. Asta nu cele zidite ţi-au descoperit. cugetând la cele zidite: pentru tot ce e zidit era un timp când nu era. Şi pe această piatră. dar carnea şi sângele – zidită. Numai Tatăl. poate pieri. Simone (îl numeşte fericit). cel din veci. după Sfântul Ioan Gură de Aur: Petru a grăit. Precum tu eşti fiul lui Iona. Fiul Omlui va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. Şi. ca un om să rostească. Va mai spune acest cuvânt când e vorba de fericiri şi când e vorba de marea descoperire: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. e aşa de trist. a spus-o un suflet care. Cel nezidit. iar El deodată le vorbeşte de prinderea. Fiul şi Duhul Sfânt sunt din veci. crucea şi moartea Lui. păcătoasă). cel nezidit.

în Scriptură. după Mine. şi n-au trecut după acest cuvânt decât câteva zile. nu te împotrivi. Iisus îi spune: Mergi înapoia Mea. pretutindeni. mai mult. ca zăpada. să nu Ţi se întâmple una ca aceasta. după ce mai rosteşte o dată Iisus. judecat. veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare. vorbeau despre sfârşitul Lui. satano! Ne cutremurăm când zicem satană. Cum spune şi sfântul apostol Matei. mai jos de Marea Galileii. Să-şi ia crucea. sunt unii din cei ce stau aici (aşa cum stăm noi. Satana se aşază în faţă. i-a dus într-un munte înalt – Taborul. atât de puternică încât. veştmintele albe ca lumina. De aceea Grigorie Palama spune: Înapoia mea. Şi. Dar. numai cu ei. încununarea în care Dumnezeu e împărat. iată. sfântul Marcu: după şase zile Iisus ia cu Sine pe Petru. mai departe. Marcu şi Luca. tocmai acestea toate le vorbeau cei doi – Moisi şi Ilie. Şi atunci. până ce nu vei vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. Sinea. Pentru că faţa Lui strălucea. potrivnic. vă spuneam. în această strălucire pe care şi sf Evanghelist Luca o descrie. Şi atunci. răstignit. să crezi şi să mărturiseşti: Nu vei gusta moartea dacă tu crezi şi te împărtăşeşti cu El. în atâtea înţelesuri: şi sinea creată. şi sinea decăzută. Şi-L primeşti pe Dumnezeu şi eşti cu Dumnezeu. rosteşte cuvântul cu care a şi început smerita noastră meditaţie. satano – treci înapoi. Satana. cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul. real. În lume. dar uneori se ascunde. când. 6-8. doi bărbaţi vorbeau cu El. care răstigneşte această cădere. Petru îl ia deoparte şi îi spune: Doamne. Şi. A strălucit faţa Lui ca soarele şi apoi: veşmintele. dar va învia. în cuvânt rostită şi în fapt împlinită. care erau Moisi şi Ilie. păstrat la toţi cei trei evanghelişti – Matei. nu în faţă. tot . omorât. ucide ceea ce a ucis – moartea. înseamnă vrăjmaş. ca să fie mărturie. Iisus S-a schimbat la faţă înaintea lor. aici) care nu vor gusta moartea (înainte deci de a muri) până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Aşază-te în urmă. şi anume le zice Iisus atunci: Adevăr grăiesc vouă. De toată sinea aceasta să te lepezi. Să iei aminte. cu Iisus. se transfigura. dar tot în faţă vrea să stea. Şi adaugă aici: tuMI eşti potrivnic. aţi văzut. Adică aşa cum le spusese: Iată. mai cu tâlc adânc: Oricne voieşte să vină după Mine să se lepede de sine. şi deodată cu veşmintele Lui. în inimi. văzduhul întreg şi muntele şi tot ce era pe munte strălucea. ca să oprească taina lui Dumnezeu în lume. Şi tâlcuiau în cuvânt şi cei trei – Petru Iacov şi Ioan – auzeau. Fiul Omului va fi prins. Dulce mângâind Grigorie Palama. Cuvântul lui Dumnezeu. faţa Lui a strălucit. Ce se petrece? Fie-Ţi milă de Tine (aşa citim la sf Marcu). Împărăţia lui Dumnezeu – acea lume finală. spune evanghelistul. pătrunde în ei tulburarea. Întreaga taină a crucii şi învierii. şi întâmpnând-o. Îl dojeneşte Petru pe Mântuitorul. panica. Aceea era în grai. Şi sf Luca ne spune ceva mai mult: cei doi arătându-se întru slavă.Dar ce puteau înţelege ei dacă noi nu înţelegem atât de viu învierea? Atunci. în drum spre Ierusalim. albe ca lumina. albe foarte. pe Iacov şi pe Ioan – trei ucenici mai de taină. osândit. Şi să-Mi urmeze… după aceste câteva cuvinte.

care străluceşte. încuvintele acestea dintre Iisus. îngreuiaţi de somn. De aceea. ce să mai mergem în Ierusalim. Un comentator mai din zilele noastre. Mai mult. cu Moisi şi Ilie – Vechiul Testament. ei. când a dus jertfa şi a fost ridicat cu carul de foc la cer. una lui Moisi şi una lui Ilie – înveşnicim clipa aici. a cărui faţă strălucea pe Sinai. de nu puteau israeliţii să-l privească.ceea ce se grăia. faţă în faţă cu Tatăl şi lumina. care şi rugul de la Horeb îl făcea să ardă. în slava LUI. Inima care nu doarme. nădejdea. Şi Sfânta Treime şi Dumnezeu cu oamenii. că sunt unii din cei ce stau aici (adică în lumea aceasta şi în acest timp) care nu vor gusta moartea. îngreuiaţi… E o anumită stare atunci. facem trei colibe aici. Şi atunci. în gândul lui Petru: Doamne. Şi au simţit. lăsându-l mereu verde …… una lui Ilie. Moisi şi Ilie. Spune Evanghelia: neştiind ce grăia Petru. taine adânci se descoperă multora în somn. una Ţie. fără să-l mistuie. slava Duhului Sfânt. parcă din deşteptare în deşteptare. Pentru că ei. Şi se împlinea. cerul pe pământ – Treimea: Tatăl. neştiind ce grăia. De aceea au şi zis. Trei colibe. Acestea rosteau Iisus cu Moisi şi Ilie. dragostea – lumina divină. Cum auzim noi. Şi Petru a spus: Bine este aici – e Dumnezeu aici. însă? De care vorbeşte Înţeleptul: dorm. ne suim în Ierusalim… ştim ce ne aşteaptă în Ierusalim: prinderea. de bună seamă. norul Duhului care conducea pe Israel în pustie. cum spun sf Maxim şi Sf Andrei Criteanul: caii de foc ai virtuţilor: credinţa. de sorocul acesta pe care după păcat îl trăim toţi. şi acum. au văzut slava LUI şi pe cei doui bărbaţi stînd cu El în lumină.norul Duhului Sfânt. măcar în gând şi cuvânt. arvuna crucii şi învierii. Să simţi iluminarea scânteind. judecata. din veci în veci. cu adevărat. ascultând acestea. Moisi. cu Petru. Şi acolo. zice sfântul Petru. Dar. pe muntele Tabor. în acea strălucire a schimbării la faţă. De aceea ei.osândirea… Mai bine să rămânem aici. Atunci. Şi au văzut-o atunci Petru. Şi Petru va păstra în el acest moment cu un sârg deosebit. unde e mai bine. în lucrarea Duhului Sfânt. Nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. cel care merge până la despărţitura sufletului de duh. pe munte. să simţi puţin transfigurarea în tine. Iacov şi Ioan – Noul Testament. care rosteşte. Când un învăţător de Lege a întrebat: ce bine să fac să moştenesc viaţa de veci? Ce-Mi zici bun? Bun este numai Unul Dumnezeu. vrând să înveşnicească acea clipă acolo. dar inima mea veghează. Căci spusese Mântuitorul: iată. ce spusese Iisus cu câteva zile mai înainte (şase). tâlcuind. Înainte de a muri. Fiul. în acea lumină. Va păstra. cuvintele i-au trezit pe ei. prin Petru: Bine… Cuvântul bine îl descoperă pe Dumnezeu. Ce fel de somn. şi . Din adânc să te simţi. auzim atunci că din nor s-a auzit glasul Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi. Iacov şi Ioan. când a primit cuvântul Legii. Petru şi cei ce erau cu el. Cuvântul atât de puternic. al Duhului în care odihneşte Fiul. iar Ilie. Şi aşa ar trebui să ne pătrundem noi. Dar aceasta nu-i ecât ajunul. cu adevărat. cu Biserica întreagă.

dar de ce în chip deosebit scrie despre acest moment al Schimbării la Faţă? Şi. nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia. Pentru că el a trăit schimbarea la faţă. căci proorocia nu s-a făcut din voia omului. S-a schimbat şi Petru la faţă împreună cu Iisus? S-a schimbat. iar în cazul lui Petru. să o trăim. şi vom vedea de ce. Iacov şi Ioan. Şi pentru că e unic. Acum revenim o clipă. Şi . Ce înseamnă cuvântul. E unic acel moment al Crucii şi Învierii. întru Care am binevoit. la care bine faceţi luând aminte ca la o făclie. dar în chip deosebit. Îl păstrează Petru cum? Citim în Epistola a doua a Sfântului Petru. De aceea fiecare dintre noi avem o unicitate a noastră. atâta sinceritate. să nu dormi. O spune pentru noi toţi: ca o făclie să iei parte la cuvânt. Iată mărturia Sfântului Petru. pe când eram cu Dmnul în muntele cel sfânt. Orice cuvânt e în Duhul Sfânt. pentru că se adeveresc în fiecare. puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui nu luândune după basme meşteşugite. ne spune nouă că şi nouă ne este dată. Când a strălucit în ucenici. iubiţilor. şi cincizecimea. model care ne uneşte pe toţi. el. aşa a fost rostit atunci şi aşa l-a rostit Petru. şi în fapt. … ce străluceşte în loc întunecos până când va străluci ziua şi luceafărul va răsări în inimile voastre. E atât de revelator! Trebuie să ne cutremurăm în faţa acestor descoperiri.crucea. Petru. El e icoana şi pe fiecare dintre noi ne face fii unici în El. scriind către credincioşii de atunci şi cei de azi. s-a descoperit prin cuvânt. A vorbit Mântuitorul despre taina tainelor tuturor. De care slavă e vorba? Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă. în puţinătatea minţi noastre. ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. dar la Tabor Petru a luat parte. de pe muntele Taborului. o dată mai mult. în Petru. de ce na vorbit Petru despre Cruce şi Înviere? Păi. Fiu iubit. Şi aceasta ştiind mai dinainte. ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit. Petru descoperă viu… e atâta claritate. El a participat. să te trezeşti la cuvânt. Într-un fel vorbeşte despre înviere – cum o va tâlcui în ziua Cincizecimii – şi altfel vorbeşte despre Schimbarea la faţă. fraţilor. auziţi: acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer. acest moment al schimbării la faţă. purtaţi de Duhul Sfânt. unde ne mărturiseşte el. şi învierea. Aşa a auzit Petru: Acesta este Fiul Meu cel iubit. cu adevărat. Fiecare este un unic pentru că Tatăl are un Fiu unic şi o singură icoană. În muntele Tabor. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit. Şi aceasta. Altfel ar fi haos în lume. a luat Petru parte cu Iisus la Cruce? A fost Petru în acel moment în care a înviat Mântuitorul de faţă? N-a luat parte. Fiu unic. către noi: V-am adus la cunoştinţă. martorul ocular. a Crucii şi a Învierii şi a pogorârii Duhului Sfânt. Zice. atunci când din înălţimea slavei un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. cum trebuie să te pătrundă. Deci să luăm aminte: schimbarea la faţă şi nouă ne este dată. atâta adeveritate! În Scriptură se spune numai ceea ce. Iacov şi Ioan? Când au auzit cuvântul Tatălui ceresc şi auzeau pe Iisus cu Mosi şi Ilie vorbind. Şi.

Şi trupul şi sângele Lui când te împărtăşeşti. În partea opusă. Care ţi-e dat ţie de aici. iubiţilor. al morţii. din spatele orizontului. cum a spus Sf. ca-n Tatăl nostru. Soarele se afla ca de os uliţă deasupra orizontului. Parcă eram înconjurat de revărsarea de lumină din lumina cea neînserată. Şi ce mărturie dă părintele? Sf munte e numit şi Grădina Maicii Domnului. de acum. În curând. s-a afundat şi soarele în mare. De aceea în Liturghie ne împărtăşim de bună mireasmă duhovnicească a Duhului Sfânt. care . Aşa cum în ajunul unei sărbători trăieşti ceva din sărbătoare. când ei se temeau de ce le vestea Iisus cu privire la ce avea să i se întâmple în Ierusalim…. Închei. sunt pe prag. luna. A răsărit apoi luna. crezând şi ascultând cuvântul prinde rădăcină în tine. care părea un stâlp uriaş înfipt în mare. doctoria nemuririi. au împărtăşiri de la rudeniile lor plecate şi dau mărturie şi primesc împărtăşania. cu o mărturie a unui om duhovnicesc care a simţit schimbarea la faţă. pe mare umbra muntelui. între cele două lumi. rostind numele Lui să simţi că-n numele Lui. Când auzim cuvântul. al Schimbării la faţă. dar şi muntele pocăinţei şi muntele Schimbării la faţă. Căci voinţa Lui e voinţă dumnezeiască. proiectând până departe. a Taborului. cum l-au auzit ei. tivind o jumătate de orizont ca o linie strălucitoare de lumină neînserată. pe Taobr. Bisericuţa era aproape plină de monahi şi pelerini. Pentru că. Pentru că strălucirea Schimbării la faţă e numai lumină. acest ajun e ajunul Transfigurării. învăluind muntele cu lumina ei tainică. care anul acela era plină. E vorba de părintele Petroniu care e din părţile noastre şi a plecat de câţiva ani în Sfântul Munte. Ignatie. din neamul nostru. Şi-şi vestea sosirea. şi în toate iei şi tu parte puţin măcar. evanghelia Lui. ca o scânteiere. Şi cum a simţit părintele Petroniu acest munte.. Şi iei puţin parte. ucigând în tine tot ce e stricăcios şi puturos în lume. Ascultând cuvântul Lui. al Schimbării la faţă: Eram la slujba care s-a săvârşit atunci pe Muntele Sfânt. al Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit – e toată bunăvonţa. din lumina de la schimbarea Domnului la faţă. Şi ai ieşit de sub imperiul morţii. din viaţa de aici. leacul. compleând cealaltă jumătate de orizont cu brâul de lumină şi împlinind astfel o coroană de lumină de-a lungul întregului orizont. la mănăstirea Înaintemergătorului Ioan: Prodromul (Înaintemergătorul).cum? Ascultând cuvântul. rugându-te. Şi aceasta te scoate din frica morţii. Aton (sau Atos). ţineau coroana de lumină de deasupra muntelui Schimbării la faţă. că El M-a ascultat cu adevărat. avem mărturii: sufletele credincioase. măcar gândind. apoi. Atosul se preschimbase în Tabor. se pregătea şi ea să răsară. pharmakon atanasian. în pragul mutării de aici. iar soarele şi luna. Priveliştea era de o măreţie negrăită. a Schimbării la Faţă. Sfântul Munte se afla în centru. Pe Acesta să-L ascultaţi. să simţi că se sfinţeşte numele şi al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. În faţa bisericuţei din vârful muntelui s-a aprins un foc mare şi a început privegherea de toată noaptea. vedeţi. Şi orice suflet. numai iubire divină şi numai bună mireasmă. Ascultarea Lui. către seară.

înăşi biserica şi toate cele dintr-ânsa cântau. De atunci muntele s-a schimbat. dar afară începuse să se lumineze. Cei doi aştri îşi schimbaseră locurile. Între timp. dar acordurile dumnezeieştii cântări tot se mai auzeau. De câte ori îi văd vârful luminos. Tot văzduhul din biserică. iar soarle cu raze de foc îşi anunţa sosirea. cu Maica Domnului. învăluindu-l cu nori auriţi de razele soarelui ce răsărea. Ceţuri fugare se strecurau de prin văi spre vârful muntelui. bine este să fim aici. îmi apar ca nişte soli ai luminii celei neînserate. mâini şi picioare. Facă Domnul să simţiţi această lumină neînserată a lui Iisus Hristos cu Tatăl. Ne-am coborât spre Panaghia plini de bucuria tainică a prăznuirii. ca pe o lumină de seară care se stinge încetul cu încetul privegherea nu ştiu când a trecut. dar cântarea aceea minunată continuam să o aud nu pe din afară. Ce se întâmplase? La strană cântăreţii cântau cu multă însufleţire. eram cu totul treaz şi conştient de sine. Cântarea parcă se materializase. iar părinţi psalţi de atunci.veniseră la prăznuire. şi o simţeam ca îndepărtându-se mereu. Amin. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul era acea nemaiauzită cântare. ci se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. trupul tot. tresărind şi cuprins de o simţire cu totul neobişnuită. Minunata imnografie a sărbătorii ne făcea să trăim aievea taina cea nespusă şi neapusă a schimbării la faţă a Domnului. Şi aş fi brut ca melodia să nu se mai oprească niciodată. Şi din lumină să luăm lumină. ci lăuntric. Mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi. se transformaseră într-o minunată cântare. . Nu visam. am aţipit o clipă. între care se aflau şi câţva dintre cântăreţii buni ai Atosului. împletind încă o dată cu razele lor cununa de lumină de deasupra Atosului. cu Duhul Sfânt. Noi ne găseam deasupra lor. Cântau: Veniţi să ne unim în Muntele Domnului şi să vedem schimbarea Lui la faţă. Mi-am adus aminte de cuvintele apostolului de pe Tabor: Doamne. M-am aşezat jos şi. ca norul de lumină de pe Tabor. Eu însumi. dar cântarea nu se auzea ca venind dintrun loc (de la ei). Luna se pregătea să se ascundă în mare. obosit de cale. cântăreţii de la strană au încetat. dar m-am trezit imediat. aducerea aminte cu dor de privegherea de la Schimbaea la faţă a Domnului rămâne o lumină de nestins. când îi întâlnesc. cu toţi sfinţii. ca nişte ecouri din lumea de taină a altui veac.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->