Schimbarea la faţă1 Dreptmăritori şi vrednici de dragoste dumnezeiască fraţi şi creştini, Schimbarea la faţă a Domnului este, totodată, şi sfânta Lui

dorinţă ca şi noi toţi să ne împărtăşim de schimbarea la faţă cu Dânsul… Vom citi astăzi acest cuvânt al dumnezeieştii Evanghelii după sfântul evanghelist Marcu, aşa cum l-a auzit el din gura sfântului Petzru, dar şi împlinind ici, colo, de la cei doi evanghelişti – Matei şi Luca – şi, totodată, din scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru, unde aflăm mărturia lui, am zice mai directă, participarea lui la acest act sfânt de pe Muntele Taborului. Iubiţilor, Schimbarea la faţă, ca orice act al Evangheliei, are o unicitate. În Schimbarea la faţă ne este dată o arvună a învierii noastre, o pregustare de aici, din viaţa şi veacul, timpul vieţii de aici. Aceasta este însemnătatea ei, a acestei mari descoperiri dumnezeieşti. De aceea, în final, vom citi mărturia sfântului Apostol Petru, martorul care a fost de faţă, şi cu deosebire ceea ce l-a pătruns pe apostol şi a rămas de neşters din fiinţa lui. Şi o mărturie a unui om duhovnicesc din neamul nostru, care a cunoscut din taina aceasta a Schimbării la Faţă. La sfântul Evanghelist Marcu, deci aşa cum a ascultat el din predica sfântului Petru, citim şi aflăm şi înţelegem aşa: Era după ce Mântuitorul avusese o vorbire de taină cu ucenicii, o pătrundere mai adâncă în inima lor. Parcă te simţi ca o pătrundere în noi. Pentru că e o întrebare atât de directă a Mântuitorului. Era cu ucenicii în nord, către izvoarle Iordanului, după o tradiţie veche, retras… Evangheliile spun: în părţile Cezareii lui Filip. Sunt două Cezarei în Israel – Cezareea lui Filip, unul din fiii lui Irod, care primise acolo o parte din pământul Israelului, ca un fel de regişor şi alta, Cezareea Palestinei, pe malul Mării Mediterane, mai jos de Liban, unde Imperiul Roman avea o bază militară, de unde era Corneliu Sutaşul, care s-a creştinat. Cezareea lui Filip era de-a lungul Iordanului, la izvoarele Iordanului, unde era şi este până în ziua de azi o peşteră, Paneea (şi localitate), după numele zeului Pan. Se crede că acolo, retras, Mântuitorul cu ucenicii, i-a întrebat direct, ca să afle cum Îl cunosc ei, cum îl cunoaşte lumea. E taina aceasta adâncă. Nu-l întrebau şi fariseii pe Ioan: despre tine ce spui tu? Un fel de identitate. Fiecăruia ne este dată. Şi Iisus îi întreabă pe ucenici, între dânşii fiind: oamenii ce spun despre Mine? Cine cred ei că sunt? Şi ucenicii îi spun, unii din ei, pe rând: iată, spun că eşti Ilie, Ieremia, vreunul dintre prooroci. Dar voi, cine spuneţi că sunt Eu? Întrebarea aceasta pe noi ne priveşte, în clipa aceasta. Cine este Iisus pentru noi, ce credem noi despre El? Şi e fapt capital. Ce cred eu despre Iisus? Fiecare. Pentru că ce cred eu despre El cred pentru mine şi eu devin părtaş Lui, mă unesc cu El. Şi ce este El şi eu devin, în părtăşia Lui. Vedeţi cât e de adânc şi răscolitor, transfigurator. Şi atunci ştiţi că
1 6 august 2001

De aceea a spus: nu carnea şi sângele. Fiul şi Duhul Sfânt sunt din veci. de la această descoperire dumnezeiască. osândirea. De aceea nimic de pe pământ n-o poate birui. Că nu e zidită pe om. cum au spus unii (să-i lumineze Dumnezeu). Fiul lui Dumnezeu Celui viu. iar Fiul lui Dumnezeu să o întărească. . cel nezidit. pe Petru. Va mai spune acest cuvânt când e vorba de fericiri şi când e vorba de marea descoperire: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. simplu. moartea Lui şi învierea. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. căci sunt născut din El. Ferice de tine. Simone (îl numeşte fericit). Fiul Omlui va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. de mâhnit Petru când citeşte şi el asemenea comentarii… A dat Dumnezeu aşa. iar El deodată le vorbeşte de prinderea. pe care porţile iadului nu o pot birui. văzute de Mântuitorul şi împărtăşite lor. tatăl tău. Erau toate acestea rostite. Acesta e cuvântul Tatălui ceresc. prin Petru şi întărită de Mântuitorul în Duhul Sfânt. care auziseră acolo mărturia Tatălui. Doamne. e aşa de trist. Şi sfânta Treime poate da mărturia. cel din veci. că e Fiul lui Dumnezeu şi pe El. De ce? Pentru că şi iadul e tot în timp. poate pieri. să o confrime. batjocori. cobora Mântuitorul cu ucenicii de acolo. Dar ne împărtăşim din ea. Cum grăiam la gazetă. Şi nu numai că e păcătoasă. care-L vor prinde. tu ai spus: tu eşti Hristosul. fiind în timp. judeca. Mergeau spre Ierusalim şi era înainte de trădarea şi vânzarea lui Iisus şi prinderea din grădina Ghetsimani şi ducera la judecată şi osândirea. întărind acest cuvânt. De ce? Pentru că şi păcatul e din lumea aceasta. păcătoasă). după Sfântul Ioan Gură de Aur: Petru a grăit. Şi Mântuitorul i-a zis: Ferice de tine. Pentru că tu ai spus: tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Nu spune Mântuitorul mereu “fericit”. osândi. Şi le spunea. Dumnezeu-Omul. ci Tatăl. cugetând la cele zidite: pentru tot ce e zidit era un timp când nu era. îi spune lui Simon. dar Tatăl i-a vorbit: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. pentru că cele zidite. nici un păcat. Or. Dar a treia zi va învia. răstigni. aşa Eu sunt Fiul lui Dumnezeu din veci. luaţi aminte. nu carnea şi sângele (firea căzută. a spus-o un suflet care. Şi pe această piatră. şi “mai fericit este a da decât a lua”. Şi ştiţi ce i-a spus mai departe: îl numeşte fiul lui Iona. se întemeiază Biserica. Numai Tatăl. de la acel loc de la izvoarele Iordanului. pe acest cuvânt se zideşte Biserica. Orice zidire e zidită în timp. se va întemeia Biserica. Precum tu eşti fiul lui Iona.Petru a răspuns: tu eşti Hristosul. Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. Şi de ce nu pot cele zidite să le spună? Pentru că cele zidite nu sunt din veci cu cele nezidite. iar Dumnezeu e din veci. Cel nezidit. Asta nu cele zidite ţi-au descoperit. Şi atunci. Dar când citesc în câte un asemenea comentariu că Biserica a fost zidită pe Petru. ca un om să rostească. Şi cele zidite nu sunt martore. Numai Dumnezeu e din veci. de aceea porţile iadului nu o pot birui. Dar ucenicii. de demon. noi nu. adică pe mărturia Fiului lui Dumnezeu făcut Om. Şi. judecata. începe să le spună: iată. crucea şi moartea Lui. repetăm cuvântul: iată. dar carnea şi sângele – zidită. Şi s-a împărtăşit atunci Petru din mărturia Tatălui. zidite în timp.

Pentru că faţa Lui strălucea. mai cu tâlc adânc: Oricne voieşte să vină după Mine să se lepede de sine. vă spuneam. Şi. pătrunde în ei tulburarea. albe ca lumina. Aşază-te în urmă. în cuvânt rostită şi în fapt împlinită. Şi să-Mi urmeze… după aceste câteva cuvinte. după Mine. şi n-au trecut după acest cuvânt decât câteva zile. care erau Moisi şi Ilie. dar va învia. Şi-L primeşti pe Dumnezeu şi eşti cu Dumnezeu. tocmai acestea toate le vorbeau cei doi – Moisi şi Ilie. Îl dojeneşte Petru pe Mântuitorul. în drum spre Ierusalim. pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare. pretutindeni. pe Iacov şi pe Ioan – trei ucenici mai de taină. Adică aşa cum le spusese: Iată. De toată sinea aceasta să te lepezi. 6-8. real.Dar ce puteau înţelege ei dacă noi nu înţelegem atât de viu învierea? Atunci. faţa Lui a strălucit. când. dar uneori se ascunde. Dulce mângâind Grigorie Palama. şi deodată cu veşmintele Lui. Satana. până ce nu vei vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. atât de puternică încât. mai departe. În lume. să crezi şi să mărturiseşti: Nu vei gusta moartea dacă tu crezi şi te împărtăşeşti cu El. mai mult. încununarea în care Dumnezeu e împărat. Şi. să nu Ţi se întâmple una ca aceasta. doi bărbaţi vorbeau cu El. osândit. Şi sf Luca ne spune ceva mai mult: cei doi arătându-se întru slavă. rosteşte cuvântul cu care a şi început smerita noastră meditaţie. judecat. Dar. ca zăpada. omorât. A strălucit faţa Lui ca soarele şi apoi: veşmintele. aţi văzut. cu Iisus. Cum spune şi sfântul apostol Matei. numai cu ei. după ce mai rosteşte o dată Iisus. Satana se aşază în faţă. Sinea. şi anume le zice Iisus atunci: Adevăr grăiesc vouă. De aceea Grigorie Palama spune: Înapoia mea. Şi atunci. spune evanghelistul. Întreaga taină a crucii şi învierii. mai jos de Marea Galileii. Iisus îi spune: Mergi înapoia Mea. Petru îl ia deoparte şi îi spune: Doamne. tot . sfântul Marcu: după şase zile Iisus ia cu Sine pe Petru. în atâtea înţelesuri: şi sinea creată. în Scriptură. văzduhul întreg şi muntele şi tot ce era pe munte strălucea. înseamnă vrăjmaş. ca să fie mărturie. veştmintele albe ca lumina. Împărăţia lui Dumnezeu – acea lume finală. nu în faţă. Aceea era în grai. cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul. Şi atunci. sunt unii din cei ce stau aici (aşa cum stăm noi. în această strălucire pe care şi sf Evanghelist Luca o descrie. Iisus S-a schimbat la faţă înaintea lor. Marcu şi Luca. răstignit. Ce se petrece? Fie-Ţi milă de Tine (aşa citim la sf Marcu). şi întâmpnând-o. Fiul Omului va fi prins. în inimi. Cuvântul lui Dumnezeu. Să-şi ia crucea. nu te împotrivi. satano – treci înapoi. vorbeau despre sfârşitul Lui. ucide ceea ce a ucis – moartea. satano! Ne cutremurăm când zicem satană. albe foarte. se transfigura. ca să oprească taina lui Dumnezeu în lume. şi sinea decăzută. Şi adaugă aici: tuMI eşti potrivnic. Şi tâlcuiau în cuvânt şi cei trei – Petru Iacov şi Ioan – auzeau. care răstigneşte această cădere. potrivnic. aici) care nu vor gusta moartea (înainte deci de a muri) până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. i-a dus într-un munte înalt – Taborul. iată. Să iei aminte. păstrat la toţi cei trei evanghelişti – Matei. dar tot în faţă vrea să stea. panica.

cum spun sf Maxim şi Sf Andrei Criteanul: caii de foc ai virtuţilor: credinţa. Un comentator mai din zilele noastre. unde e mai bine. de nu puteau israeliţii să-l privească. au văzut slava LUI şi pe cei doui bărbaţi stînd cu El în lumină. parcă din deşteptare în deşteptare. cel care merge până la despărţitura sufletului de duh. Moisi. Dar aceasta nu-i ecât ajunul. Înainte de a muri. Dar. slava Duhului Sfânt. Şi atunci. Şi au văzut-o atunci Petru. Acestea rosteau Iisus cu Moisi şi Ilie. Trei colibe. ascultând acestea. pe muntele Tabor. nădejdea. dragostea – lumina divină.ceea ce se grăia. taine adânci se descoperă multora în somn. cu Moisi şi Ilie – Vechiul Testament. Căci spusese Mântuitorul: iată. care şi rugul de la Horeb îl făcea să ardă. Fiul. De aceea ei. de bună seamă. cu Biserica întreagă. Va păstra. însă? De care vorbeşte Înţeleptul: dorm. Cuvântul atât de puternic. arvuna crucii şi învierii. în slava LUI. al Duhului în care odihneşte Fiul. zice sfântul Petru. tâlcuind. Pentru că ei. lăsându-l mereu verde …… una lui Ilie. prin Petru: Bine… Cuvântul bine îl descoperă pe Dumnezeu. că sunt unii din cei ce stau aici (adică în lumea aceasta şi în acest timp) care nu vor gusta moartea. facem trei colibe aici. a cărui faţă strălucea pe Sinai. Atunci. Din adânc să te simţi. Şi Sfânta Treime şi Dumnezeu cu oamenii. de sorocul acesta pe care după păcat îl trăim toţi. în acea lumină. De aceea. Ce fel de somn. îngreuiaţi… E o anumită stare atunci. când a primit cuvântul Legii. măcar în gând şi cuvânt. Pe Acesta să-L ascultaţi. Şi Petru a spus: Bine este aici – e Dumnezeu aici. faţă în faţă cu Tatăl şi lumina. judecata. ei. în lucrarea Duhului Sfânt. ce spusese Iisus cu câteva zile mai înainte (şase). încuvintele acestea dintre Iisus. Şi Petru va păstra în el acest moment cu un sârg deosebit. în acea strălucire a schimbării la faţă. una Ţie. Spune Evanghelia: neştiind ce grăia Petru. Nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Şi acolo. când a dus jertfa şi a fost ridicat cu carul de foc la cer. vrând să înveşnicească acea clipă acolo. Iacov şi Ioan. care străluceşte. Să simţi iluminarea scânteind. pe munte. Cum auzim noi. Moisi şi Ilie. Petru şi cei ce erau cu el. ce să mai mergem în Ierusalim. cu Petru. în gândul lui Petru: Doamne. dar inima mea veghează. De aceea au şi zis. neştiind ce grăia. fără să-l mistuie. îngreuiaţi de somn.norul Duhului Sfânt. Şi au simţit. cuvintele i-au trezit pe ei. Iacov şi Ioan – Noul Testament. şi acum. iar Ilie. cu adevărat. una lui Moisi şi una lui Ilie – înveşnicim clipa aici. cerul pe pământ – Treimea: Tatăl.osândirea… Mai bine să rămânem aici. Inima care nu doarme. norul Duhului care conducea pe Israel în pustie. şi . cu adevărat. din veci în veci. Şi aşa ar trebui să ne pătrundem noi. să simţi puţin transfigurarea în tine. Mai mult. Şi se împlinea. ne suim în Ierusalim… ştim ce ne aşteaptă în Ierusalim: prinderea. auzim atunci că din nor s-a auzit glasul Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. care rosteşte. Când un învăţător de Lege a întrebat: ce bine să fac să moştenesc viaţa de veci? Ce-Mi zici bun? Bun este numai Unul Dumnezeu.

a Crucii şi a Învierii şi a pogorârii Duhului Sfânt. şi vom vedea de ce. Fiu iubit. martorul ocular. El e icoana şi pe fiecare dintre noi ne face fii unici în El. Şi . Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit. către noi: V-am adus la cunoştinţă. în Petru. model care ne uneşte pe toţi. întru Care am binevoit. De care slavă e vorba? Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă. purtaţi de Duhul Sfânt. Orice cuvânt e în Duhul Sfânt. Iacov şi Ioan? Când au auzit cuvântul Tatălui ceresc şi auzeau pe Iisus cu Mosi şi Ilie vorbind. Îl păstrează Petru cum? Citim în Epistola a doua a Sfântului Petru. E unic acel moment al Crucii şi Învierii. şi învierea. Acum revenim o clipă. Pentru că el a trăit schimbarea la faţă. Şi. iubiţilor. De aceea fiecare dintre noi avem o unicitate a noastră. S-a schimbat şi Petru la faţă împreună cu Iisus? S-a schimbat. unde ne mărturiseşte el. nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia. s-a descoperit prin cuvânt. pentru că se adeveresc în fiecare. A vorbit Mântuitorul despre taina tainelor tuturor. atunci când din înălţimea slavei un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.crucea. iar în cazul lui Petru. să te trezeşti la cuvânt. Fiu unic. atâta adeveritate! În Scriptură se spune numai ceea ce. O spune pentru noi toţi: ca o făclie să iei parte la cuvânt. Fiecare este un unic pentru că Tatăl are un Fiu unic şi o singură icoană. a luat Petru parte cu Iisus la Cruce? A fost Petru în acel moment în care a înviat Mântuitorul de faţă? N-a luat parte. o dată mai mult. să nu dormi. cum trebuie să te pătrundă. El a participat. el. Petru descoperă viu… e atâta claritate. Zice. auziţi: acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer. ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit. fraţilor. atâta sinceritate. Când a strălucit în ucenici. dar în chip deosebit. de pe muntele Taborului. cu adevărat. pe când eram cu Dmnul în muntele cel sfânt. căci proorocia nu s-a făcut din voia omului. Altfel ar fi haos în lume. acest moment al schimbării la faţă. Şi pentru că e unic. să o trăim. dar la Tabor Petru a luat parte. aşa a fost rostit atunci şi aşa l-a rostit Petru. puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui nu luândune după basme meşteşugite. de ce na vorbit Petru despre Cruce şi Înviere? Păi. şi cincizecimea. Petru. scriind către credincioşii de atunci şi cei de azi. ne spune nouă că şi nouă ne este dată. … ce străluceşte în loc întunecos până când va străluci ziua şi luceafărul va răsări în inimile voastre. În muntele Tabor. Ce înseamnă cuvântul. Deci să luăm aminte: schimbarea la faţă şi nouă ne este dată. Iacov şi Ioan. ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. Într-un fel vorbeşte despre înviere – cum o va tâlcui în ziua Cincizecimii – şi altfel vorbeşte despre Schimbarea la faţă. la care bine faceţi luând aminte ca la o făclie. Iată mărturia Sfântului Petru. Şi aceasta. în puţinătatea minţi noastre. E atât de revelator! Trebuie să ne cutremurăm în faţa acestor descoperiri. şi în fapt. Şi aceasta ştiind mai dinainte. dar de ce în chip deosebit scrie despre acest moment al Schimbării la Faţă? Şi. Aşa a auzit Petru: Acesta este Fiul Meu cel iubit.

acest ajun e ajunul Transfigurării. ca o scânteiere. Şi ce mărturie dă părintele? Sf munte e numit şi Grădina Maicii Domnului. Şi ai ieşit de sub imperiul morţii. Ascultând cuvântul Lui. rugându-te. vedeţi. Şi aceasta te scoate din frica morţii. pharmakon atanasian. Parcă eram înconjurat de revărsarea de lumină din lumina cea neînserată. ca-n Tatăl nostru. Închei. al Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit – e toată bunăvonţa. au împărtăşiri de la rudeniile lor plecate şi dau mărturie şi primesc împărtăşania. Când auzim cuvântul. Bisericuţa era aproape plină de monahi şi pelerini. s-a afundat şi soarele în mare. pe mare umbra muntelui. a Schimbării la Faţă. leacul. E vorba de părintele Petroniu care e din părţile noastre şi a plecat de câţiva ani în Sfântul Munte. luna. din spatele orizontului. din viaţa de aici. al Schimbării la faţă. ucigând în tine tot ce e stricăcios şi puturos în lume. de acum. în pragul mutării de aici. când ei se temeau de ce le vestea Iisus cu privire la ce avea să i se întâmple în Ierusalim…. compleând cealaltă jumătate de orizont cu brâul de lumină şi împlinind astfel o coroană de lumină de-a lungul întregului orizont. Care ţi-e dat ţie de aici. rostind numele Lui să simţi că-n numele Lui. Priveliştea era de o măreţie negrăită. care . Şi trupul şi sângele Lui când te împărtăşeşti. că El M-a ascultat cu adevărat. Şi iei puţin parte. Atosul se preschimbase în Tabor. Şi-şi vestea sosirea. doctoria nemuririi. În partea opusă. la mănăstirea Înaintemergătorului Ioan: Prodromul (Înaintemergătorul). numai iubire divină şi numai bună mireasmă. dar şi muntele pocăinţei şi muntele Schimbării la faţă. să simţi că se sfinţeşte numele şi al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Aşa cum în ajunul unei sărbători trăieşti ceva din sărbătoare. pe Taobr. învăluind muntele cu lumina ei tainică. Pentru că. De aceea în Liturghie ne împărtăşim de bună mireasmă duhovnicească a Duhului Sfânt. Şi cum a simţit părintele Petroniu acest munte. Ascultarea Lui. către seară. Sfântul Munte se afla în centru. Ignatie. cum l-au auzit ei. din neamul nostru. tivind o jumătate de orizont ca o linie strălucitoare de lumină neînserată. proiectând până departe. cu o mărturie a unui om duhovnicesc care a simţit schimbarea la faţă. şi în toate iei şi tu parte puţin măcar. care anul acela era plină. sunt pe prag. din lumina de la schimbarea Domnului la faţă. evanghelia Lui.cum? Ascultând cuvântul. avem mărturii: sufletele credincioase. A răsărit apoi luna. Soarele se afla ca de os uliţă deasupra orizontului. Şi orice suflet. În curând. ţineau coroana de lumină de deasupra muntelui Schimbării la faţă. cum a spus Sf. se pregătea şi ea să răsară. Căci voinţa Lui e voinţă dumnezeiască. a Taborului.. Pentru că strălucirea Schimbării la faţă e numai lumină. Aton (sau Atos). al morţii. apoi. iar soarele şi luna. măcar gândind. între cele două lumi. Pe Acesta să-L ascultaţi. crezând şi ascultând cuvântul prinde rădăcină în tine. iubiţilor. al Schimbării la faţă: Eram la slujba care s-a săvârşit atunci pe Muntele Sfânt. care părea un stâlp uriaş înfipt în mare. În faţa bisericuţei din vârful muntelui s-a aprins un foc mare şi a început privegherea de toată noaptea.

ca norul de lumină de pe Tabor. între care se aflau şi câţva dintre cântăreţii buni ai Atosului. De atunci muntele s-a schimbat. cântăreţii de la strană au încetat. ca nişte ecouri din lumea de taină a altui veac. dar m-am trezit imediat. Luna se pregătea să se ascundă în mare. mâini şi picioare. dar cântarea aceea minunată continuam să o aud nu pe din afară. Noi ne găseam deasupra lor. când îi întâlnesc. Ce se întâmplase? La strană cântăreţii cântau cu multă însufleţire. Mi-am adus aminte de cuvintele apostolului de pe Tabor: Doamne. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul era acea nemaiauzită cântare. Tot văzduhul din biserică. cu Maica Domnului. eram cu totul treaz şi conştient de sine. îmi apar ca nişte soli ai luminii celei neînserate. Cântarea parcă se materializase. dar acordurile dumnezeieştii cântări tot se mai auzeau. Cei doi aştri îşi schimbaseră locurile. învăluindu-l cu nori auriţi de razele soarelui ce răsărea. Ne-am coborât spre Panaghia plini de bucuria tainică a prăznuirii. M-am aşezat jos şi. Cântau: Veniţi să ne unim în Muntele Domnului şi să vedem schimbarea Lui la faţă. se transformaseră într-o minunată cântare. obosit de cale. iar părinţi psalţi de atunci. şi o simţeam ca îndepărtându-se mereu. Amin. Între timp. ca pe o lumină de seară care se stinge încetul cu încetul privegherea nu ştiu când a trecut. aducerea aminte cu dor de privegherea de la Schimbaea la faţă a Domnului rămâne o lumină de nestins. cu Duhul Sfânt. bine este să fim aici. Minunata imnografie a sărbătorii ne făcea să trăim aievea taina cea nespusă şi neapusă a schimbării la faţă a Domnului. dar cântarea nu se auzea ca venind dintrun loc (de la ei).veniseră la prăznuire. Facă Domnul să simţiţi această lumină neînserată a lui Iisus Hristos cu Tatăl. ci lăuntric. împletind încă o dată cu razele lor cununa de lumină de deasupra Atosului. Şi din lumină să luăm lumină. Mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi. înăşi biserica şi toate cele dintr-ânsa cântau. Eu însumi. . tresărind şi cuprins de o simţire cu totul neobişnuită. Ceţuri fugare se strecurau de prin văi spre vârful muntelui. am aţipit o clipă. Nu visam. Şi aş fi brut ca melodia să nu se mai oprească niciodată. cu toţi sfinţii. ci se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. trupul tot. dar afară începuse să se lumineze. De câte ori îi văd vârful luminos. iar soarle cu raze de foc îşi anunţa sosirea.