Schimbarea la faţă1 Dreptmăritori şi vrednici de dragoste dumnezeiască fraţi şi creştini, Schimbarea la faţă a Domnului este, totodată, şi sfânta Lui

dorinţă ca şi noi toţi să ne împărtăşim de schimbarea la faţă cu Dânsul… Vom citi astăzi acest cuvânt al dumnezeieştii Evanghelii după sfântul evanghelist Marcu, aşa cum l-a auzit el din gura sfântului Petzru, dar şi împlinind ici, colo, de la cei doi evanghelişti – Matei şi Luca – şi, totodată, din scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru, unde aflăm mărturia lui, am zice mai directă, participarea lui la acest act sfânt de pe Muntele Taborului. Iubiţilor, Schimbarea la faţă, ca orice act al Evangheliei, are o unicitate. În Schimbarea la faţă ne este dată o arvună a învierii noastre, o pregustare de aici, din viaţa şi veacul, timpul vieţii de aici. Aceasta este însemnătatea ei, a acestei mari descoperiri dumnezeieşti. De aceea, în final, vom citi mărturia sfântului Apostol Petru, martorul care a fost de faţă, şi cu deosebire ceea ce l-a pătruns pe apostol şi a rămas de neşters din fiinţa lui. Şi o mărturie a unui om duhovnicesc din neamul nostru, care a cunoscut din taina aceasta a Schimbării la Faţă. La sfântul Evanghelist Marcu, deci aşa cum a ascultat el din predica sfântului Petru, citim şi aflăm şi înţelegem aşa: Era după ce Mântuitorul avusese o vorbire de taină cu ucenicii, o pătrundere mai adâncă în inima lor. Parcă te simţi ca o pătrundere în noi. Pentru că e o întrebare atât de directă a Mântuitorului. Era cu ucenicii în nord, către izvoarle Iordanului, după o tradiţie veche, retras… Evangheliile spun: în părţile Cezareii lui Filip. Sunt două Cezarei în Israel – Cezareea lui Filip, unul din fiii lui Irod, care primise acolo o parte din pământul Israelului, ca un fel de regişor şi alta, Cezareea Palestinei, pe malul Mării Mediterane, mai jos de Liban, unde Imperiul Roman avea o bază militară, de unde era Corneliu Sutaşul, care s-a creştinat. Cezareea lui Filip era de-a lungul Iordanului, la izvoarele Iordanului, unde era şi este până în ziua de azi o peşteră, Paneea (şi localitate), după numele zeului Pan. Se crede că acolo, retras, Mântuitorul cu ucenicii, i-a întrebat direct, ca să afle cum Îl cunosc ei, cum îl cunoaşte lumea. E taina aceasta adâncă. Nu-l întrebau şi fariseii pe Ioan: despre tine ce spui tu? Un fel de identitate. Fiecăruia ne este dată. Şi Iisus îi întreabă pe ucenici, între dânşii fiind: oamenii ce spun despre Mine? Cine cred ei că sunt? Şi ucenicii îi spun, unii din ei, pe rând: iată, spun că eşti Ilie, Ieremia, vreunul dintre prooroci. Dar voi, cine spuneţi că sunt Eu? Întrebarea aceasta pe noi ne priveşte, în clipa aceasta. Cine este Iisus pentru noi, ce credem noi despre El? Şi e fapt capital. Ce cred eu despre Iisus? Fiecare. Pentru că ce cred eu despre El cred pentru mine şi eu devin părtaş Lui, mă unesc cu El. Şi ce este El şi eu devin, în părtăşia Lui. Vedeţi cât e de adânc şi răscolitor, transfigurator. Şi atunci ştiţi că
1 6 august 2001

şi “mai fericit este a da decât a lua”. Şi nu numai că e păcătoasă. Simone (îl numeşte fericit). poate pieri. se va întemeia Biserica. ca un om să rostească. de mâhnit Petru când citeşte şi el asemenea comentarii… A dat Dumnezeu aşa. se întemeiază Biserica. cum au spus unii (să-i lumineze Dumnezeu). Va mai spune acest cuvânt când e vorba de fericiri şi când e vorba de marea descoperire: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. ci Tatăl. Numai Dumnezeu e din veci. răstigni. osândi. Pentru că tu ai spus: tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. pentru că cele zidite. Dar ucenicii. iar El deodată le vorbeşte de prinderea. e aşa de trist. îi spune lui Simon. Şi ştiţi ce i-a spus mai departe: îl numeşte fiul lui Iona. pe care porţile iadului nu o pot birui. Erau toate acestea rostite. Dar ne împărtăşim din ea. Că nu e zidită pe om. dar carnea şi sângele – zidită. Acesta e cuvântul Tatălui ceresc. tu ai spus: tu eşti Hristosul. Dar a treia zi va învia. repetăm cuvântul: iată. Asta nu cele zidite ţi-au descoperit. Numai Tatăl. . păcătoasă). să o confrime. aşa Eu sunt Fiul lui Dumnezeu din veci. De ce? Pentru că şi iadul e tot în timp. fiind în timp. moartea Lui şi învierea. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. căci sunt născut din El. cugetând la cele zidite: pentru tot ce e zidit era un timp când nu era. pe Petru. Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. după Sfântul Ioan Gură de Aur: Petru a grăit. noi nu. nu carnea şi sângele (firea căzută. judeca. care-L vor prinde. luaţi aminte. Mergeau spre Ierusalim şi era înainte de trădarea şi vânzarea lui Iisus şi prinderea din grădina Ghetsimani şi ducera la judecată şi osândirea. cel din veci. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. de la această descoperire dumnezeiască. Fiul Omlui va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. Dumnezeu-Omul. De aceea nimic de pe pământ n-o poate birui. Ferice de tine. iar Fiul lui Dumnezeu să o întărească. osândirea. Doamne. cobora Mântuitorul cu ucenicii de acolo. Şi s-a împărtăşit atunci Petru din mărturia Tatălui. Şi Mântuitorul i-a zis: Ferice de tine. Nu spune Mântuitorul mereu “fericit”. văzute de Mântuitorul şi împărtăşite lor. începe să le spună: iată. Şi cele zidite nu sunt martore. întărind acest cuvânt. De aceea a spus: nu carnea şi sângele. simplu. nici un păcat. Or. Cel nezidit. Şi pe această piatră. Dar când citesc în câte un asemenea comentariu că Biserica a fost zidită pe Petru. a spus-o un suflet care. Fiul şi Duhul Sfânt sunt din veci. Orice zidire e zidită în timp. Şi. adică pe mărturia Fiului lui Dumnezeu făcut Om. cel nezidit. Cum grăiam la gazetă. Şi sfânta Treime poate da mărturia. care auziseră acolo mărturia Tatălui. Şi atunci. de demon. judecata. prin Petru şi întărită de Mântuitorul în Duhul Sfânt. iar Dumnezeu e din veci. Şi de ce nu pot cele zidite să le spună? Pentru că cele zidite nu sunt din veci cu cele nezidite. zidite în timp. Precum tu eşti fiul lui Iona. că e Fiul lui Dumnezeu şi pe El. pe acest cuvânt se zideşte Biserica.Petru a răspuns: tu eşti Hristosul. Şi le spunea. crucea şi moartea Lui. tatăl tău. de aceea porţile iadului nu o pot birui. de la acel loc de la izvoarele Iordanului. De ce? Pentru că şi păcatul e din lumea aceasta. batjocori. dar Tatăl i-a vorbit: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu.

până ce nu vei vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare. care erau Moisi şi Ilie. pretutindeni. judecat. Fiul Omului va fi prins. să crezi şi să mărturiseşti: Nu vei gusta moartea dacă tu crezi şi te împărtăşeşti cu El. Şi-L primeşti pe Dumnezeu şi eşti cu Dumnezeu. albe ca lumina. şi întâmpnând-o. Să-şi ia crucea. în cuvânt rostită şi în fapt împlinită. Pentru că faţa Lui strălucea. Să iei aminte. aţi văzut. păstrat la toţi cei trei evanghelişti – Matei. Şi sf Luca ne spune ceva mai mult: cei doi arătându-se întru slavă. veştmintele albe ca lumina. Satana. care răstigneşte această cădere. potrivnic. mai departe. Petru îl ia deoparte şi îi spune: Doamne. Ce se petrece? Fie-Ţi milă de Tine (aşa citim la sf Marcu). în Scriptură. vorbeau despre sfârşitul Lui. când. ca să fie mărturie. Cum spune şi sfântul apostol Matei. iată. după ce mai rosteşte o dată Iisus.Dar ce puteau înţelege ei dacă noi nu înţelegem atât de viu învierea? Atunci. satano – treci înapoi. ca să oprească taina lui Dumnezeu în lume. cu Iisus. Sinea. în inimi. dar va învia. Marcu şi Luca. doi bărbaţi vorbeau cu El. În lume. Aşază-te în urmă. mai mult. Şi. în această strălucire pe care şi sf Evanghelist Luca o descrie. tot . după Mine. şi sinea decăzută. mai cu tâlc adânc: Oricne voieşte să vină după Mine să se lepede de sine. şi n-au trecut după acest cuvânt decât câteva zile. Aceea era în grai. în drum spre Ierusalim. omorât. pe Iacov şi pe Ioan – trei ucenici mai de taină. tocmai acestea toate le vorbeau cei doi – Moisi şi Ilie. ucide ceea ce a ucis – moartea. Iisus S-a schimbat la faţă înaintea lor. real. Şi atunci. să nu Ţi se întâmple una ca aceasta. Iisus îi spune: Mergi înapoia Mea. în atâtea înţelesuri: şi sinea creată. spune evanghelistul. numai cu ei. Cuvântul lui Dumnezeu. încununarea în care Dumnezeu e împărat. pătrunde în ei tulburarea. faţa Lui a strălucit. înseamnă vrăjmaş. Şi tâlcuiau în cuvânt şi cei trei – Petru Iacov şi Ioan – auzeau. osândit. De toată sinea aceasta să te lepezi. pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. Dulce mângâind Grigorie Palama. nu în faţă. panica. A strălucit faţa Lui ca soarele şi apoi: veşmintele. Şi adaugă aici: tuMI eşti potrivnic. Întreaga taină a crucii şi învierii. rosteşte cuvântul cu care a şi început smerita noastră meditaţie. vă spuneam. răstignit. şi anume le zice Iisus atunci: Adevăr grăiesc vouă. Satana se aşază în faţă. Şi. dar tot în faţă vrea să stea. 6-8. albe foarte. i-a dus într-un munte înalt – Taborul. sunt unii din cei ce stau aici (aşa cum stăm noi. Împărăţia lui Dumnezeu – acea lume finală. atât de puternică încât. nu te împotrivi. Adică aşa cum le spusese: Iată. Dar. Şi să-Mi urmeze… după aceste câteva cuvinte. Şi atunci. aici) care nu vor gusta moartea (înainte deci de a muri) până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. dar uneori se ascunde. şi deodată cu veşmintele Lui. ca zăpada. sfântul Marcu: după şase zile Iisus ia cu Sine pe Petru. De aceea Grigorie Palama spune: Înapoia mea. se transfigura. cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul. văzduhul întreg şi muntele şi tot ce era pe munte strălucea. Îl dojeneşte Petru pe Mântuitorul. satano! Ne cutremurăm când zicem satană. mai jos de Marea Galileii.

auzim atunci că din nor s-a auzit glasul Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. când a dus jertfa şi a fost ridicat cu carul de foc la cer. Pe Acesta să-L ascultaţi. cu Moisi şi Ilie – Vechiul Testament. cerul pe pământ – Treimea: Tatăl. faţă în faţă cu Tatăl şi lumina. Moisi. cuvintele i-au trezit pe ei. Şi aşa ar trebui să ne pătrundem noi. în acea lumină. Fiul. cum spun sf Maxim şi Sf Andrei Criteanul: caii de foc ai virtuţilor: credinţa. norul Duhului care conducea pe Israel în pustie. care şi rugul de la Horeb îl făcea să ardă. cu Biserica întreagă. Cum auzim noi. când a primit cuvântul Legii. pe muntele Tabor. Când un învăţător de Lege a întrebat: ce bine să fac să moştenesc viaţa de veci? Ce-Mi zici bun? Bun este numai Unul Dumnezeu. îngreuiaţi de somn. Şi Petru a spus: Bine este aici – e Dumnezeu aici. una Ţie. Petru şi cei ce erau cu el. ce să mai mergem în Ierusalim. tâlcuind. Atunci. Căci spusese Mântuitorul: iată. Pentru că ei. Acestea rosteau Iisus cu Moisi şi Ilie. în acea strălucire a schimbării la faţă. Va păstra. facem trei colibe aici. Şi se împlinea. de nu puteau israeliţii să-l privească. Şi acolo. care străluceşte.osândirea… Mai bine să rămânem aici. din veci în veci. neştiind ce grăia. judecata. nădejdea. cel care merge până la despărţitura sufletului de duh. care rosteşte. îngreuiaţi… E o anumită stare atunci. unde e mai bine. lăsându-l mereu verde …… una lui Ilie. pe munte. una lui Moisi şi una lui Ilie – înveşnicim clipa aici. Dar.norul Duhului Sfânt. iar Ilie. Ce fel de somn. a cărui faţă strălucea pe Sinai. De aceea ei. cu adevărat. zice sfântul Petru. Şi au văzut-o atunci Petru. Şi Sfânta Treime şi Dumnezeu cu oamenii. parcă din deşteptare în deşteptare. Trei colibe. Mai mult. Cuvântul atât de puternic. Şi Petru va păstra în el acest moment cu un sârg deosebit. De aceea. Iacov şi Ioan.ceea ce se grăia. fără să-l mistuie. Din adânc să te simţi. în slava LUI. şi acum. în lucrarea Duhului Sfânt. Să simţi iluminarea scânteind. ce spusese Iisus cu câteva zile mai înainte (şase). Dar aceasta nu-i ecât ajunul. Moisi şi Ilie. să simţi puţin transfigurarea în tine. prin Petru: Bine… Cuvântul bine îl descoperă pe Dumnezeu. Şi au simţit. ne suim în Ierusalim… ştim ce ne aşteaptă în Ierusalim: prinderea. Şi atunci. Înainte de a muri. arvuna crucii şi învierii. şi . vrând să înveşnicească acea clipă acolo. de sorocul acesta pe care după păcat îl trăim toţi. Spune Evanghelia: neştiind ce grăia Petru. că sunt unii din cei ce stau aici (adică în lumea aceasta şi în acest timp) care nu vor gusta moartea. De aceea au şi zis. în gândul lui Petru: Doamne. au văzut slava LUI şi pe cei doui bărbaţi stînd cu El în lumină. însă? De care vorbeşte Înţeleptul: dorm. taine adânci se descoperă multora în somn. ei. dragostea – lumina divină. Iacov şi Ioan – Noul Testament. dar inima mea veghează. încuvintele acestea dintre Iisus. slava Duhului Sfânt. măcar în gând şi cuvânt. cu adevărat. cu Petru. ascultând acestea. de bună seamă. al Duhului în care odihneşte Fiul. Inima care nu doarme. Nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Un comentator mai din zilele noastre.

şi învierea. Ce înseamnă cuvântul. De care slavă e vorba? Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă. scriind către credincioşii de atunci şi cei de azi. iar în cazul lui Petru. căci proorocia nu s-a făcut din voia omului. a Crucii şi a Învierii şi a pogorârii Duhului Sfânt. Petru descoperă viu… e atâta claritate. Aşa a auzit Petru: Acesta este Fiul Meu cel iubit. Petru. S-a schimbat şi Petru la faţă împreună cu Iisus? S-a schimbat. unde ne mărturiseşte el. dar în chip deosebit. să o trăim. În muntele Tabor. E atât de revelator! Trebuie să ne cutremurăm în faţa acestor descoperiri. martorul ocular. … ce străluceşte în loc întunecos până când va străluci ziua şi luceafărul va răsări în inimile voastre. Când a strălucit în ucenici. ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit. Deci să luăm aminte: schimbarea la faţă şi nouă ne este dată. s-a descoperit prin cuvânt. în puţinătatea minţi noastre. fraţilor. cum trebuie să te pătrundă. Şi aceasta ştiind mai dinainte. O spune pentru noi toţi: ca o făclie să iei parte la cuvânt. dar la Tabor Petru a luat parte. şi vom vedea de ce. A vorbit Mântuitorul despre taina tainelor tuturor. întru Care am binevoit. să nu dormi. Şi aceasta. de ce na vorbit Petru despre Cruce şi Înviere? Păi. Şi pentru că e unic. El e icoana şi pe fiecare dintre noi ne face fii unici în El. pentru că se adeveresc în fiecare.crucea. auziţi: acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer. a luat Petru parte cu Iisus la Cruce? A fost Petru în acel moment în care a înviat Mântuitorul de faţă? N-a luat parte. atâta adeveritate! În Scriptură se spune numai ceea ce. să te trezeşti la cuvânt. o dată mai mult. Iată mărturia Sfântului Petru. atunci când din înălţimea slavei un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. De aceea fiecare dintre noi avem o unicitate a noastră. Iacov şi Ioan. la care bine faceţi luând aminte ca la o făclie. iubiţilor. Pentru că el a trăit schimbarea la faţă. Orice cuvânt e în Duhul Sfânt. Iacov şi Ioan? Când au auzit cuvântul Tatălui ceresc şi auzeau pe Iisus cu Mosi şi Ilie vorbind. ne spune nouă că şi nouă ne este dată. Şi. Fiu unic. Zice. de pe muntele Taborului. E unic acel moment al Crucii şi Învierii. aşa a fost rostit atunci şi aşa l-a rostit Petru. către noi: V-am adus la cunoştinţă. Îl păstrează Petru cum? Citim în Epistola a doua a Sfântului Petru. Fiu iubit. în Petru. El a participat. atâta sinceritate. purtaţi de Duhul Sfânt. puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui nu luândune după basme meşteşugite. nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia. model care ne uneşte pe toţi. ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. cu adevărat. şi în fapt. el. Fiecare este un unic pentru că Tatăl are un Fiu unic şi o singură icoană. pe când eram cu Dmnul în muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit. şi cincizecimea. acest moment al schimbării la faţă. Într-un fel vorbeşte despre înviere – cum o va tâlcui în ziua Cincizecimii – şi altfel vorbeşte despre Schimbarea la faţă. Altfel ar fi haos în lume. Acum revenim o clipă. Şi . dar de ce în chip deosebit scrie despre acest moment al Schimbării la Faţă? Şi.

s-a afundat şi soarele în mare. între cele două lumi. Ascultarea Lui. În curând. Şi iei puţin parte. ucigând în tine tot ce e stricăcios şi puturos în lume. Şi aceasta te scoate din frica morţii. a Taborului. Care ţi-e dat ţie de aici. iubiţilor. măcar gândind. pe mare umbra muntelui. Atosul se preschimbase în Tabor. rostind numele Lui să simţi că-n numele Lui. ca-n Tatăl nostru. acest ajun e ajunul Transfigurării. din neamul nostru. al Schimbării la faţă: Eram la slujba care s-a săvârşit atunci pe Muntele Sfânt. pe Taobr. să simţi că se sfinţeşte numele şi al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Sfântul Munte se afla în centru. în pragul mutării de aici. care . leacul. se pregătea şi ea să răsară. Pe Acesta să-L ascultaţi. Închei. tivind o jumătate de orizont ca o linie strălucitoare de lumină neînserată. din spatele orizontului. care părea un stâlp uriaş înfipt în mare. cum a spus Sf. cum l-au auzit ei. E vorba de părintele Petroniu care e din părţile noastre şi a plecat de câţiva ani în Sfântul Munte. cu o mărturie a unui om duhovnicesc care a simţit schimbarea la faţă. doctoria nemuririi. învăluind muntele cu lumina ei tainică. Când auzim cuvântul. din viaţa de aici. care anul acela era plină. au împărtăşiri de la rudeniile lor plecate şi dau mărturie şi primesc împărtăşania. a Schimbării la Faţă. crezând şi ascultând cuvântul prinde rădăcină în tine. pharmakon atanasian. Soarele se afla ca de os uliţă deasupra orizontului. Parcă eram înconjurat de revărsarea de lumină din lumina cea neînserată. al Schimbării la faţă. Şi trupul şi sângele Lui când te împărtăşeşti. Şi cum a simţit părintele Petroniu acest munte. către seară. avem mărturii: sufletele credincioase. din lumina de la schimbarea Domnului la faţă. Şi orice suflet. la mănăstirea Înaintemergătorului Ioan: Prodromul (Înaintemergătorul). Pentru că. ca o scânteiere. şi în toate iei şi tu parte puţin măcar. al Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit – e toată bunăvonţa. iar soarele şi luna.cum? Ascultând cuvântul. vedeţi. Şi ce mărturie dă părintele? Sf munte e numit şi Grădina Maicii Domnului. al morţii. Şi-şi vestea sosirea. că El M-a ascultat cu adevărat. evanghelia Lui. Şi ai ieşit de sub imperiul morţii. apoi. A răsărit apoi luna. compleând cealaltă jumătate de orizont cu brâul de lumină şi împlinind astfel o coroană de lumină de-a lungul întregului orizont. de acum. În faţa bisericuţei din vârful muntelui s-a aprins un foc mare şi a început privegherea de toată noaptea. când ei se temeau de ce le vestea Iisus cu privire la ce avea să i se întâmple în Ierusalim…. Căci voinţa Lui e voinţă dumnezeiască. În partea opusă. proiectând până departe. numai iubire divină şi numai bună mireasmă. Aşa cum în ajunul unei sărbători trăieşti ceva din sărbătoare. rugându-te. Ascultând cuvântul Lui. Priveliştea era de o măreţie negrăită. De aceea în Liturghie ne împărtăşim de bună mireasmă duhovnicească a Duhului Sfânt. dar şi muntele pocăinţei şi muntele Schimbării la faţă. ţineau coroana de lumină de deasupra muntelui Schimbării la faţă. sunt pe prag. Bisericuţa era aproape plină de monahi şi pelerini. Pentru că strălucirea Schimbării la faţă e numai lumină. Ignatie. luna.. Aton (sau Atos).

între care se aflau şi câţva dintre cântăreţii buni ai Atosului. Eu însumi. şi o simţeam ca îndepărtându-se mereu. dar m-am trezit imediat. cu Maica Domnului. . ca norul de lumină de pe Tabor. împletind încă o dată cu razele lor cununa de lumină de deasupra Atosului. Cei doi aştri îşi schimbaseră locurile. îmi apar ca nişte soli ai luminii celei neînserate. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul era acea nemaiauzită cântare. aducerea aminte cu dor de privegherea de la Schimbaea la faţă a Domnului rămâne o lumină de nestins. De câte ori îi văd vârful luminos. trupul tot. Noi ne găseam deasupra lor. ci lăuntric. cu toţi sfinţii. De atunci muntele s-a schimbat. Şi din lumină să luăm lumină. iar soarle cu raze de foc îşi anunţa sosirea. Mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi. Între timp. dar cântarea nu se auzea ca venind dintrun loc (de la ei). eram cu totul treaz şi conştient de sine. tresărind şi cuprins de o simţire cu totul neobişnuită. bine este să fim aici. Ceţuri fugare se strecurau de prin văi spre vârful muntelui. Facă Domnul să simţiţi această lumină neînserată a lui Iisus Hristos cu Tatăl. înăşi biserica şi toate cele dintr-ânsa cântau. Minunata imnografie a sărbătorii ne făcea să trăim aievea taina cea nespusă şi neapusă a schimbării la faţă a Domnului. ca nişte ecouri din lumea de taină a altui veac. învăluindu-l cu nori auriţi de razele soarelui ce răsărea. Nu visam. dar acordurile dumnezeieştii cântări tot se mai auzeau. se transformaseră într-o minunată cântare. Ce se întâmplase? La strană cântăreţii cântau cu multă însufleţire.veniseră la prăznuire. Luna se pregătea să se ascundă în mare. Ne-am coborât spre Panaghia plini de bucuria tainică a prăznuirii. am aţipit o clipă. M-am aşezat jos şi. Mi-am adus aminte de cuvintele apostolului de pe Tabor: Doamne. dar afară începuse să se lumineze. mâini şi picioare. cu Duhul Sfânt. Şi aş fi brut ca melodia să nu se mai oprească niciodată. obosit de cale. Cântarea parcă se materializase. cântăreţii de la strană au încetat. Amin. iar părinţi psalţi de atunci. Cântau: Veniţi să ne unim în Muntele Domnului şi să vedem schimbarea Lui la faţă. ca pe o lumină de seară care se stinge încetul cu încetul privegherea nu ştiu când a trecut. dar cântarea aceea minunată continuam să o aud nu pe din afară. Tot văzduhul din biserică. ci se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. când îi întâlnesc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful