Schimbarea la faţă1 Dreptmăritori şi vrednici de dragoste dumnezeiască fraţi şi creştini, Schimbarea la faţă a Domnului este, totodată, şi sfânta Lui

dorinţă ca şi noi toţi să ne împărtăşim de schimbarea la faţă cu Dânsul… Vom citi astăzi acest cuvânt al dumnezeieştii Evanghelii după sfântul evanghelist Marcu, aşa cum l-a auzit el din gura sfântului Petzru, dar şi împlinind ici, colo, de la cei doi evanghelişti – Matei şi Luca – şi, totodată, din scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Petru, unde aflăm mărturia lui, am zice mai directă, participarea lui la acest act sfânt de pe Muntele Taborului. Iubiţilor, Schimbarea la faţă, ca orice act al Evangheliei, are o unicitate. În Schimbarea la faţă ne este dată o arvună a învierii noastre, o pregustare de aici, din viaţa şi veacul, timpul vieţii de aici. Aceasta este însemnătatea ei, a acestei mari descoperiri dumnezeieşti. De aceea, în final, vom citi mărturia sfântului Apostol Petru, martorul care a fost de faţă, şi cu deosebire ceea ce l-a pătruns pe apostol şi a rămas de neşters din fiinţa lui. Şi o mărturie a unui om duhovnicesc din neamul nostru, care a cunoscut din taina aceasta a Schimbării la Faţă. La sfântul Evanghelist Marcu, deci aşa cum a ascultat el din predica sfântului Petru, citim şi aflăm şi înţelegem aşa: Era după ce Mântuitorul avusese o vorbire de taină cu ucenicii, o pătrundere mai adâncă în inima lor. Parcă te simţi ca o pătrundere în noi. Pentru că e o întrebare atât de directă a Mântuitorului. Era cu ucenicii în nord, către izvoarle Iordanului, după o tradiţie veche, retras… Evangheliile spun: în părţile Cezareii lui Filip. Sunt două Cezarei în Israel – Cezareea lui Filip, unul din fiii lui Irod, care primise acolo o parte din pământul Israelului, ca un fel de regişor şi alta, Cezareea Palestinei, pe malul Mării Mediterane, mai jos de Liban, unde Imperiul Roman avea o bază militară, de unde era Corneliu Sutaşul, care s-a creştinat. Cezareea lui Filip era de-a lungul Iordanului, la izvoarele Iordanului, unde era şi este până în ziua de azi o peşteră, Paneea (şi localitate), după numele zeului Pan. Se crede că acolo, retras, Mântuitorul cu ucenicii, i-a întrebat direct, ca să afle cum Îl cunosc ei, cum îl cunoaşte lumea. E taina aceasta adâncă. Nu-l întrebau şi fariseii pe Ioan: despre tine ce spui tu? Un fel de identitate. Fiecăruia ne este dată. Şi Iisus îi întreabă pe ucenici, între dânşii fiind: oamenii ce spun despre Mine? Cine cred ei că sunt? Şi ucenicii îi spun, unii din ei, pe rând: iată, spun că eşti Ilie, Ieremia, vreunul dintre prooroci. Dar voi, cine spuneţi că sunt Eu? Întrebarea aceasta pe noi ne priveşte, în clipa aceasta. Cine este Iisus pentru noi, ce credem noi despre El? Şi e fapt capital. Ce cred eu despre Iisus? Fiecare. Pentru că ce cred eu despre El cred pentru mine şi eu devin părtaş Lui, mă unesc cu El. Şi ce este El şi eu devin, în părtăşia Lui. Vedeţi cât e de adânc şi răscolitor, transfigurator. Şi atunci ştiţi că
1 6 august 2001

zidite în timp. judeca. De ce? Pentru că şi păcatul e din lumea aceasta. pe Petru. crucea şi moartea Lui. de demon. . de la acel loc de la izvoarele Iordanului. poate pieri. Şi sfânta Treime poate da mărturia. dar Tatăl i-a vorbit: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. nu carnea şi sângele (firea căzută. se întemeiază Biserica. noi nu. Asta nu cele zidite ţi-au descoperit. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Acesta e cuvântul Tatălui ceresc. Orice zidire e zidită în timp. de la această descoperire dumnezeiască. Precum tu eşti fiul lui Iona. luaţi aminte. Numai Tatăl. Dar ucenicii. Pentru că tu ai spus: tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Ferice de tine. pe care porţile iadului nu o pot birui. Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. Că nu e zidită pe om. pentru că cele zidite. păcătoasă). Dar a treia zi va învia. repetăm cuvântul: iată. întărind acest cuvânt. Mergeau spre Ierusalim şi era înainte de trădarea şi vânzarea lui Iisus şi prinderea din grădina Ghetsimani şi ducera la judecată şi osândirea. cum au spus unii (să-i lumineze Dumnezeu). şi “mai fericit este a da decât a lua”. pe acest cuvânt se zideşte Biserica. Cel nezidit. cel nezidit. Şi le spunea. fiind în timp. Şi. Doamne. răstigni. e aşa de trist. Nu spune Mântuitorul mereu “fericit”. că e Fiul lui Dumnezeu şi pe El. Şi nu numai că e păcătoasă. Şi ştiţi ce i-a spus mai departe: îl numeşte fiul lui Iona. De aceea a spus: nu carnea şi sângele. Or. tatăl tău. Fiul şi Duhul Sfânt sunt din veci. cel din veci. Numai Dumnezeu e din veci. Şi s-a împărtăşit atunci Petru din mărturia Tatălui. prin Petru şi întărită de Mântuitorul în Duhul Sfânt. care-L vor prinde. De aceea nimic de pe pământ n-o poate birui. moartea Lui şi învierea. ci Tatăl. De ce? Pentru că şi iadul e tot în timp. iar El deodată le vorbeşte de prinderea. Şi pe această piatră. osândirea. osândi. Şi atunci. a spus-o un suflet care. cugetând la cele zidite: pentru tot ce e zidit era un timp când nu era. Şi cele zidite nu sunt martore. se va întemeia Biserica.Petru a răspuns: tu eşti Hristosul. dar carnea şi sângele – zidită. Simone (îl numeşte fericit). ca un om să rostească. după Sfântul Ioan Gură de Aur: Petru a grăit. adică pe mărturia Fiului lui Dumnezeu făcut Om. Şi de ce nu pot cele zidite să le spună? Pentru că cele zidite nu sunt din veci cu cele nezidite. îi spune lui Simon. care auziseră acolo mărturia Tatălui. Şi Mântuitorul i-a zis: Ferice de tine. simplu. Fiul lui Dumnezeu Celui viu. de aceea porţile iadului nu o pot birui. iar Dumnezeu e din veci. de mâhnit Petru când citeşte şi el asemenea comentarii… A dat Dumnezeu aşa. batjocori. Dumnezeu-Omul. nici un păcat. căci sunt născut din El. Erau toate acestea rostite. Dar ne împărtăşim din ea. începe să le spună: iată. Va mai spune acest cuvânt când e vorba de fericiri şi când e vorba de marea descoperire: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. judecata. tu ai spus: tu eşti Hristosul. iar Fiul lui Dumnezeu să o întărească. Cum grăiam la gazetă. Dar când citesc în câte un asemenea comentariu că Biserica a fost zidită pe Petru. Fiul Omlui va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi. văzute de Mântuitorul şi împărtăşite lor. să o confrime. cobora Mântuitorul cu ucenicii de acolo. aşa Eu sunt Fiul lui Dumnezeu din veci.

rosteşte cuvântul cu care a şi început smerita noastră meditaţie. Împărăţia lui Dumnezeu – acea lume finală. mai departe. i-a dus într-un munte înalt – Taborul. judecat. Satana se aşază în faţă. Şi tâlcuiau în cuvânt şi cei trei – Petru Iacov şi Ioan – auzeau. iată. veştmintele albe ca lumina. nu te împotrivi. ca să fie mărturie. spune evanghelistul. pătrunde în ei tulburarea. faţa Lui a strălucit. satano! Ne cutremurăm când zicem satană. Aşază-te în urmă. pretutindeni. Sinea. Şi-L primeşti pe Dumnezeu şi eşti cu Dumnezeu. În lume. A strălucit faţa Lui ca soarele şi apoi: veşmintele. aici) care nu vor gusta moartea (înainte deci de a muri) până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. De toată sinea aceasta să te lepezi. numai cu ei. osândit. să crezi şi să mărturiseşti: Nu vei gusta moartea dacă tu crezi şi te împărtăşeşti cu El. şi întâmpnând-o. Cuvântul lui Dumnezeu. în cuvânt rostită şi în fapt împlinită. Adică aşa cum le spusese: Iată. se transfigura. Şi atunci. în Scriptură. în atâtea înţelesuri: şi sinea creată. Şi atunci. omorât. Iisus îi spune: Mergi înapoia Mea. dar tot în faţă vrea să stea. dar uneori se ascunde. veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare. să nu Ţi se întâmple una ca aceasta. doi bărbaţi vorbeau cu El. Aceea era în grai. păstrat la toţi cei trei evanghelişti – Matei. înseamnă vrăjmaş. ca zăpada. şi anume le zice Iisus atunci: Adevăr grăiesc vouă. sfântul Marcu: după şase zile Iisus ia cu Sine pe Petru. Şi. sunt unii din cei ce stau aici (aşa cum stăm noi. până ce nu vei vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. vorbeau despre sfârşitul Lui. Întreaga taină a crucii şi învierii. în această strălucire pe care şi sf Evanghelist Luca o descrie. după Mine. când. 6-8. Petru îl ia deoparte şi îi spune: Doamne. Iisus S-a schimbat la faţă înaintea lor. care răstigneşte această cădere. Să-şi ia crucea. mai jos de Marea Galileii. real. şi deodată cu veşmintele Lui. ca să oprească taina lui Dumnezeu în lume. Satana. pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. De aceea Grigorie Palama spune: Înapoia mea. albe ca lumina. mai cu tâlc adânc: Oricne voieşte să vină după Mine să se lepede de sine. aţi văzut. Şi sf Luca ne spune ceva mai mult: cei doi arătându-se întru slavă. văzduhul întreg şi muntele şi tot ce era pe munte strălucea.Dar ce puteau înţelege ei dacă noi nu înţelegem atât de viu învierea? Atunci. potrivnic. cu Iisus. Îl dojeneşte Petru pe Mântuitorul. care erau Moisi şi Ilie. tot . satano – treci înapoi. în inimi. răstignit. pe Iacov şi pe Ioan – trei ucenici mai de taină. încununarea în care Dumnezeu e împărat. Şi adaugă aici: tuMI eşti potrivnic. Să iei aminte. ucide ceea ce a ucis – moartea. mai mult. Cum spune şi sfântul apostol Matei. dar va învia. Marcu şi Luca. şi sinea decăzută. cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul. atât de puternică încât. Ce se petrece? Fie-Ţi milă de Tine (aşa citim la sf Marcu). Fiul Omului va fi prins. albe foarte. Pentru că faţa Lui strălucea. după ce mai rosteşte o dată Iisus. şi n-au trecut după acest cuvânt decât câteva zile. Şi să-Mi urmeze… după aceste câteva cuvinte. panica. nu în faţă. în drum spre Ierusalim. Dar. Şi. vă spuneam. tocmai acestea toate le vorbeau cei doi – Moisi şi Ilie. Dulce mângâind Grigorie Palama.

cu Petru. Când un învăţător de Lege a întrebat: ce bine să fac să moştenesc viaţa de veci? Ce-Mi zici bun? Bun este numai Unul Dumnezeu. cu adevărat. parcă din deşteptare în deşteptare. Şi Petru va păstra în el acest moment cu un sârg deosebit. din veci în veci. De aceea. Cuvântul atât de puternic. Nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Din adânc să te simţi. arvuna crucii şi învierii. însă? De care vorbeşte Înţeleptul: dorm. ei. Mai mult. au văzut slava LUI şi pe cei doui bărbaţi stînd cu El în lumină. facem trei colibe aici. Şi au văzut-o atunci Petru. neştiind ce grăia. Un comentator mai din zilele noastre. faţă în faţă cu Tatăl şi lumina. Acestea rosteau Iisus cu Moisi şi Ilie. pe muntele Tabor. care rosteşte. Pentru că ei. Să simţi iluminarea scânteind.ceea ce se grăia. Căci spusese Mântuitorul: iată. lăsându-l mereu verde …… una lui Ilie. Şi atunci. Moisi şi Ilie. Şi Petru a spus: Bine este aici – e Dumnezeu aici. în gândul lui Petru: Doamne. de bună seamă. ne suim în Ierusalim… ştim ce ne aşteaptă în Ierusalim: prinderea. când a primit cuvântul Legii. dar inima mea veghează. Moisi. De aceea ei. Petru şi cei ce erau cu el. Spune Evanghelia: neştiind ce grăia Petru. unde e mai bine. în acea lumină. una lui Moisi şi una lui Ilie – înveşnicim clipa aici. Şi acolo. De aceea au şi zis. Înainte de a muri. cu Biserica întreagă. în slava LUI. şi . cel care merge până la despărţitura sufletului de duh. zice sfântul Petru. şi acum. tâlcuind. când a dus jertfa şi a fost ridicat cu carul de foc la cer. în acea strălucire a schimbării la faţă. prin Petru: Bine… Cuvântul bine îl descoperă pe Dumnezeu. de sorocul acesta pe care după păcat îl trăim toţi. Iacov şi Ioan. cu adevărat. Pe Acesta să-L ascultaţi. Inima care nu doarme. cerul pe pământ – Treimea: Tatăl. Cum auzim noi. una Ţie. norul Duhului care conducea pe Israel în pustie. Şi Sfânta Treime şi Dumnezeu cu oamenii.osândirea… Mai bine să rămânem aici. Şi se împlinea. fără să-l mistuie. măcar în gând şi cuvânt. cu Moisi şi Ilie – Vechiul Testament. slava Duhului Sfânt.norul Duhului Sfânt. judecata. vrând să înveşnicească acea clipă acolo. cum spun sf Maxim şi Sf Andrei Criteanul: caii de foc ai virtuţilor: credinţa. Va păstra. încuvintele acestea dintre Iisus. pe munte. să simţi puţin transfigurarea în tine. auzim atunci că din nor s-a auzit glasul Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. taine adânci se descoperă multora în somn. Şi aşa ar trebui să ne pătrundem noi. că sunt unii din cei ce stau aici (adică în lumea aceasta şi în acest timp) care nu vor gusta moartea. Şi au simţit. cuvintele i-au trezit pe ei. a cărui faţă strălucea pe Sinai. în lucrarea Duhului Sfânt. ascultând acestea. Fiul. Trei colibe. care străluceşte. al Duhului în care odihneşte Fiul. dragostea – lumina divină. Dar. care şi rugul de la Horeb îl făcea să ardă. Dar aceasta nu-i ecât ajunul. îngreuiaţi… E o anumită stare atunci. Ce fel de somn. nădejdea. ce să mai mergem în Ierusalim. Iacov şi Ioan – Noul Testament. îngreuiaţi de somn. ce spusese Iisus cu câteva zile mai înainte (şase). de nu puteau israeliţii să-l privească. iar Ilie. Atunci.

Într-un fel vorbeşte despre înviere – cum o va tâlcui în ziua Cincizecimii – şi altfel vorbeşte despre Schimbarea la faţă. căci proorocia nu s-a făcut din voia omului. Când a strălucit în ucenici. Fiecare este un unic pentru că Tatăl are un Fiu unic şi o singură icoană. ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit. puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui nu luândune după basme meşteşugite. scriind către credincioşii de atunci şi cei de azi. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit. atâta sinceritate. Pentru că el a trăit schimbarea la faţă. ne spune nouă că şi nouă ne este dată. dar la Tabor Petru a luat parte. model care ne uneşte pe toţi. Fiu iubit. E atât de revelator! Trebuie să ne cutremurăm în faţa acestor descoperiri. pentru că se adeveresc în fiecare. auziţi: acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer. Fiu unic. De aceea fiecare dintre noi avem o unicitate a noastră. Deci să luăm aminte: schimbarea la faţă şi nouă ne este dată. întru Care am binevoit. Şi . aşa a fost rostit atunci şi aşa l-a rostit Petru. s-a descoperit prin cuvânt. a Crucii şi a Învierii şi a pogorârii Duhului Sfânt. Iacov şi Ioan. Petru. şi vom vedea de ce. de ce na vorbit Petru despre Cruce şi Înviere? Păi. Acum revenim o clipă. iubiţilor. Iacov şi Ioan? Când au auzit cuvântul Tatălui ceresc şi auzeau pe Iisus cu Mosi şi Ilie vorbind. Aşa a auzit Petru: Acesta este Fiul Meu cel iubit. iar în cazul lui Petru. nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia. Orice cuvânt e în Duhul Sfânt. E unic acel moment al Crucii şi Învierii. el. A vorbit Mântuitorul despre taina tainelor tuturor. Petru descoperă viu… e atâta claritate. de pe muntele Taborului.crucea. El e icoana şi pe fiecare dintre noi ne face fii unici în El. şi învierea. S-a schimbat şi Petru la faţă împreună cu Iisus? S-a schimbat. O spune pentru noi toţi: ca o făclie să iei parte la cuvânt. unde ne mărturiseşte el. la care bine faceţi luând aminte ca la o făclie. şi cincizecimea. Altfel ar fi haos în lume. Iată mărturia Sfântului Petru. cum trebuie să te pătrundă. cu adevărat. Şi aceasta. Şi aceasta ştiind mai dinainte. pe când eram cu Dmnul în muntele cel sfânt. fraţilor. dar de ce în chip deosebit scrie despre acest moment al Schimbării la Faţă? Şi. către noi: V-am adus la cunoştinţă. atâta adeveritate! În Scriptură se spune numai ceea ce. Ce înseamnă cuvântul. în puţinătatea minţi noastre. şi în fapt. în Petru. dar în chip deosebit. … ce străluceşte în loc întunecos până când va străluci ziua şi luceafărul va răsări în inimile voastre. De care slavă e vorba? Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă. acest moment al schimbării la faţă. purtaţi de Duhul Sfânt. Şi pentru că e unic. o dată mai mult. Îl păstrează Petru cum? Citim în Epistola a doua a Sfântului Petru. să o trăim. martorul ocular. să te trezeşti la cuvânt. să nu dormi. Şi. atunci când din înălţimea slavei un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. a luat Petru parte cu Iisus la Cruce? A fost Petru în acel moment în care a înviat Mântuitorul de faţă? N-a luat parte. În muntele Tabor. Zice. El a participat.

A răsărit apoi luna. avem mărturii: sufletele credincioase. Şi trupul şi sângele Lui când te împărtăşeşti. Şi aceasta te scoate din frica morţii. Pe Acesta să-L ascultaţi. a Schimbării la Faţă. Şi-şi vestea sosirea. care anul acela era plină. al Părintelui Ceresc: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit – e toată bunăvonţa. din neamul nostru. că El M-a ascultat cu adevărat. s-a afundat şi soarele în mare. Priveliştea era de o măreţie negrăită. măcar gândind. tivind o jumătate de orizont ca o linie strălucitoare de lumină neînserată. să simţi că se sfinţeşte numele şi al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Când auzim cuvântul. Parcă eram înconjurat de revărsarea de lumină din lumina cea neînserată. din spatele orizontului. Şi ai ieşit de sub imperiul morţii. Care ţi-e dat ţie de aici. În partea opusă. care părea un stâlp uriaş înfipt în mare.. dar şi muntele pocăinţei şi muntele Schimbării la faţă. leacul. proiectând până departe. Aşa cum în ajunul unei sărbători trăieşti ceva din sărbătoare. crezând şi ascultând cuvântul prinde rădăcină în tine. sunt pe prag. care . E vorba de părintele Petroniu care e din părţile noastre şi a plecat de câţiva ani în Sfântul Munte. şi în toate iei şi tu parte puţin măcar. cum a spus Sf. rostind numele Lui să simţi că-n numele Lui. în pragul mutării de aici. Sfântul Munte se afla în centru. ucigând în tine tot ce e stricăcios şi puturos în lume. compleând cealaltă jumătate de orizont cu brâul de lumină şi împlinind astfel o coroană de lumină de-a lungul întregului orizont. ţineau coroana de lumină de deasupra muntelui Schimbării la faţă. a Taborului. Şi orice suflet. către seară. vedeţi. În curând. Ascultând cuvântul Lui. numai iubire divină şi numai bună mireasmă. pe mare umbra muntelui. doctoria nemuririi. Şi iei puţin parte. evanghelia Lui. când ei se temeau de ce le vestea Iisus cu privire la ce avea să i se întâmple în Ierusalim…. Ignatie. Soarele se afla ca de os uliţă deasupra orizontului. pharmakon atanasian. al Schimbării la faţă. Căci voinţa Lui e voinţă dumnezeiască. Bisericuţa era aproape plină de monahi şi pelerini. iar soarele şi luna. au împărtăşiri de la rudeniile lor plecate şi dau mărturie şi primesc împărtăşania. al morţii. rugându-te. de acum. Aton (sau Atos). între cele două lumi. apoi. ca-n Tatăl nostru. De aceea în Liturghie ne împărtăşim de bună mireasmă duhovnicească a Duhului Sfânt. Atosul se preschimbase în Tabor. ca o scânteiere. Ascultarea Lui. al Schimbării la faţă: Eram la slujba care s-a săvârşit atunci pe Muntele Sfânt. Şi cum a simţit părintele Petroniu acest munte.cum? Ascultând cuvântul. din viaţa de aici. din lumina de la schimbarea Domnului la faţă. se pregătea şi ea să răsară. pe Taobr. cum l-au auzit ei. În faţa bisericuţei din vârful muntelui s-a aprins un foc mare şi a început privegherea de toată noaptea. Pentru că strălucirea Schimbării la faţă e numai lumină. la mănăstirea Înaintemergătorului Ioan: Prodromul (Înaintemergătorul). luna. Închei. Şi ce mărturie dă părintele? Sf munte e numit şi Grădina Maicii Domnului. învăluind muntele cu lumina ei tainică. cu o mărturie a unui om duhovnicesc care a simţit schimbarea la faţă. iubiţilor. Pentru că. acest ajun e ajunul Transfigurării.

bine este să fim aici. De atunci muntele s-a schimbat. Ne-am coborât spre Panaghia plini de bucuria tainică a prăznuirii. ci se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. Şi din lumină să luăm lumină. Ceţuri fugare se strecurau de prin văi spre vârful muntelui. aducerea aminte cu dor de privegherea de la Schimbaea la faţă a Domnului rămâne o lumină de nestins. dar cântarea aceea minunată continuam să o aud nu pe din afară. Cei doi aştri îşi schimbaseră locurile. Ce se întâmplase? La strană cântăreţii cântau cu multă însufleţire. Cântau: Veniţi să ne unim în Muntele Domnului şi să vedem schimbarea Lui la faţă. Cântarea parcă se materializase. cu Maica Domnului. dar acordurile dumnezeieştii cântări tot se mai auzeau. cu Duhul Sfânt. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul era acea nemaiauzită cântare. tresărind şi cuprins de o simţire cu totul neobişnuită. am aţipit o clipă. ci lăuntric. dar afară începuse să se lumineze. când îi întâlnesc. Nu visam. Mi-am adus aminte de cuvintele apostolului de pe Tabor: Doamne. M-am aşezat jos şi. se transformaseră într-o minunată cântare. trupul tot. . eram cu totul treaz şi conştient de sine. înăşi biserica şi toate cele dintr-ânsa cântau. îmi apar ca nişte soli ai luminii celei neînserate. între care se aflau şi câţva dintre cântăreţii buni ai Atosului. Minunata imnografie a sărbătorii ne făcea să trăim aievea taina cea nespusă şi neapusă a schimbării la faţă a Domnului. ca nişte ecouri din lumea de taină a altui veac. cântăreţii de la strană au încetat. Noi ne găseam deasupra lor. Luna se pregătea să se ascundă în mare. obosit de cale. Eu însumi. iar părinţi psalţi de atunci. Tot văzduhul din biserică. mâini şi picioare.veniseră la prăznuire. ca pe o lumină de seară care se stinge încetul cu încetul privegherea nu ştiu când a trecut. împletind încă o dată cu razele lor cununa de lumină de deasupra Atosului. Între timp. Facă Domnul să simţiţi această lumină neînserată a lui Iisus Hristos cu Tatăl. Amin. şi o simţeam ca îndepărtându-se mereu. dar m-am trezit imediat. cu toţi sfinţii. ca norul de lumină de pe Tabor. iar soarle cu raze de foc îşi anunţa sosirea. învăluindu-l cu nori auriţi de razele soarelui ce răsărea. Mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi. De câte ori îi văd vârful luminos. Şi aş fi brut ca melodia să nu se mai oprească niciodată. dar cântarea nu se auzea ca venind dintrun loc (de la ei).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful