INTRODUCERE

Radiologia este stiinta utilizarii radiatiilor in scopuri medicale Radio-diagnosticul = investigatia morfologica si functionala a diferitelor organe si sisteme, folosind:
razele X magnetismul nuclear ( RMN ) ultrasunetele ( ECO sau ultra-sonografia )

Metodele de explorare radio-imagistica cu raze X sunt :

radiologia clasica tomografia uni-planala computer-tomografia angiografia

Efectul comparativ al radiatiilor X

Sunt raportate fata de iradierea naturala
Rgr. Toracica = 15 zile de iradiere naturala Rgr. Abdominala = 6 luni de iradiere naturala Urografia i.v. = 18 luni de iradiere naturala Irigoscopia = 3 ani de iradiere naturala CT = 1-2 ani de iradiere naturala

Raportat la o rgr. pulmonara, care are cea mai mica iradiere :

Radioscopie conventionala toracica = 50-150 radiografii Tomografia plana toracica = 10-15 radiografii / sectiune rgr. Craniu = 1 radiografie rgr. Abdominala = 10 radiografii urografia i.v. = 35 radiografii irigoscopia = 77 radiografii CT = 26-48 radiografii Doza admisa = 0,1 Rad / saptamana

Dispozitivul de comanda si control

Controlul intensitatii ( exprimata in mA ) Energia ( duritatea ) este data de gradul de lovire al anodului : exprima kilovoltajul Timpul de expunere : exprimat in secunde / zecimi de secunda

Formarea imaginii radiologice

Definitie : este o reprezentare a umbrelor, pe un film, de catre fasciculul de radiatii emergente care a suferit un grad mai mare sau mai mic de absorbtie la nivelul corpului examinat Elemntele care participa la formarea imaginilor radiologice sunt :
Absorbtia Contrastul Luminiscenta

Absorbtia
Fotonii radiatiilor electro-magnetice penetrante au energie, dar nu au masa ( sunt neutri d.p.d.v. electric ) Absorbtia se caracterizeaza prin disparitia fotonilor ca urmare a absorbtiei razelor X si are 3 trepte distincte
absorbtie deosebit de redusa( la trecerea prin aerul din cavitati naturale ) = imagine transparenta ( neagra ) pe film.
Fenomenul de substractie = diminuarea intensitatii opacitatilor prin suprapunerea unei transparente Fenomenul de sumatie = suprapunerea intensitatilor transparent - opac

absorbtie la nivelul partilor moi = apare sub forma de tonuri de gri, cu intensitate variabila, in raport cu grosimea stratului ( muschi, tesuturi conjunctive, capsule articulare, lichid, tesut adipos ) absorbtie mare = img. opaca ( alba )

Contrastul
Reprezinta totalitatea tonurilor de gri intre albul stralucitor si negrul puternic de saturatie Contrastul corect are 4 grade :
contrast propriu natural sau amplificat cu substante de contrast, ex. : insuflatie de aer in articulatii :
zone transparente = contrast negativ zone mai opace ( cartilaje ) = contrast pozitiv

contrastul determinat de caracteristicile fasciculului de radiatii :

kilovoltaj crescut ( raze dure, penetrante ) - scad nuantele de gri miliamperaj scazut - predomina gri ( img. supra-expusa )

contrastul filmelor radiologce - determinata de compozitia gelatinobromurii de argint contrast obtinut prin developare ( actiunea chimica a substantei de revelare )

Tubul Rentgen
Catodul = spirala metalica din Tungsten adusa la incandescenta ( maxim 2300 C ) care elibereaza electroni proportional cu gradul de incalzire , inconjurat de o piesa metalica conica cu rol de centrare si focalizare cu varful spre anod Anoda = bloc metalic cu punct de topire foarte inalt ( > 3000 C ) din Tungsten, cu rol de franare a electronilor emisi de catod