Sunteți pe pagina 1din 26

Universitatea Transilvania Brasov Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor Specializare Inginerie Economica in Domeniul Mecanic Grupa 3681

Executarea contractului individual de munca

Student: Alexe Ioana-Laura

Art. 37. [principiul negocierii]

Drepturile i obligaiile privind relaiile de munc dintre angajator i salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, n cadrul contractelor colective de munc i al contractelor individuale de munc.

Art. 37. [principiul negocierii]

1. Coninutul legal al contractului individual de munc este alctuit din drepturi i obligaii n privina crora legea exclude orice negociere. 2. Constituie abuz de drept orice abatere a dreptului de la finalitatea social, presupunnd lipsa unei justificri reale sau a unui motiv legitim. 3. Rspunderea pentru exerciiul abuziv al unui drept nu se confund cu rspunderea patrimonial sau cu rspunderea disciplinar.

Art. 37. [principiul negocierii]

4. Abuzul de drept poate fi sancionat prin refuzul recunoaterii sau ocrotirii dreptului subiectiv exercitat abuziv. 5. Nu constituie abuz de drept din partea angajatorului, ci fapt ilicit, refuzul de a-l primi la munc pe salariat, n absena unei decizii de desfacere a contractului de munc. 6. Instanta nu poate obliga angajatorul la renegocierea salariului, motivat de imprejurarea ca salariatul apreciaza ca munca sa este mai valoroasa decat salariul pe care il primeste, in baza contractului individual.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

Salariaii nu pot renuna la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacie prin care se urmrete renunarea la drepturile recunoscute de lege salariailor sau limitarea acestor drepturi este lovit de nulitate.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

1.Art. 38 din Codul muncii instituie o limitare a libertii contractuale, n scopul proteciei salariatului. n temeiul art. 38 este lovit de nulitate absolut orice clauz dintr-o convenie. 2. Din considerente de protecie a intereselor salariailor, dispoziiile art. 38 din Codul Muncii limiteaz libertatea contractual a prilor viitorului contract de munc. 3. n temeiul art. 38 din Codul muncii, i este interzis salariatului s renune nu numai la drepturile consacrate prin lege, ci i la cele negociate prin contract colectiv sau individual. 4. Este discutabil adaptarea art. 38 la cerinele economiei de pia. Astfel, ar fi fost mai adecvat reglementarea art. 38 prin referire exclusiv la drepturile stabilite.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

5. Interdicia de a renuna la drepturile conferite de lege include nu numai drepturile consacrate prin acte normative, ci i pe cele stabilite prin negocieri colective sau indviduale. 6. Art. 38 instituie interdictia renuntarii de catre salariat, atat la drepturile care ii sunt fixate prin lege, cat si la drepturile nascute din contractul individual sau colectiv de munca. 7. Interdiciile stipulate de art. 38 din Codul Muncii vizeaz drepturile stabilite prin acte normative, indiferent de tipul lor, precum i prin contractele colective de munc. 8. Art. 38 din Codul Muncii nu trebuie interpretat literal, ci teleologic. Legiuitorul nu a urmrit s interzic orice tranzacii, ci doar ncheierea actelor juridice.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

9. Salariatul poate renuna la drepturile sale, dac o astfel de renunare i aduce un avantaj. 10. Nu se aplic interdicia instituit de art. 38 din Codul Muncii n cazul n care salariatul renun total sau parial la un drept n schimbul obinerii altui avantaj. 11. Este admisibil renunarea indirect a salariatului la drepturile sale, prin acceptarea majorrii obligaiilor sale, peste limita stabilit de lege. 12. Nu este susceptibil de abuz dreptul salariatului de a refuza diminuarea drepturilor sale recunoscute de lege.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

13. ntruct potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea i organizarea profesiei de mediator, nu pot face obiectul medierii drepturile de care prile nu pot dispune prin . 14. Art. 38 nu mpiedic pe angajator s renune la drepturile constituite exclusiv n favoarea sa, chiar dac dreptul respectiv este consacrat printr-o norm imperativ. 15. Spre deosebire de salariat, angajatorul din sectorul privat este ndrituit s renune la drepturile sale, cu singura condiie de a nu aduce atingere unei norme imperative. 16. Avnd n vedere intepretarea gramatical, precum i sanciunea nulitii absolute, rezult c norma instituit de art. 38 din Codul muncii are caracter imperativ.

Art. 38. [interdicia renunrii la drepturile prevzute de lege]

17. Avnd n vedere dispoziiile art. 38 din Codul muncii, este lovit de nulitate absolut convenia prin care salariatul renun la indemnizaia pentru creterea copilului. 18. Dispozitiile art. 38 si 170 Codul muncii, avand ca efect interdictia pentru salariati de a renunta in tot sau in parte la drepturile salariale, precum si nulitatea actelor de acceptare. 19. Dispoziiile art. 38 din Codul muncii nu contravin art. 45 din Constituie. Astfel textul constituional, consacrnd posibilitatea oricrei persoane de a iniia i ntreprinde o activitate cu scop lucrativ. 20. Art. 38 nu ncalc principiul libertii contractuale, care, de altfel, nu este un principiu constituional. Libertatea contractual cunoate limite rezonabile impuse de raiuni de ocrotire a unor interese publice .

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

a) dreptul la salarizare pentru munca depusa; b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal; c) dreptul la concediu de odihna anual; d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament; e) dreptul la demnitate in munca; f) dreptul la securitate si sanatate in munca; g) dreptul la acces la formarea profesionala; h) dreptul la informare si consultare; i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca; j) dreptul la protectie in caz de concediere; k) dreptul la negociere colectiva si individuala;

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

l) dreptul de a participa la actiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat; n) alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile. (2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului; b) obligatia de a respecta disciplina muncii; c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu; e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate; f) obligatia de a respecta secretul de serviciu; g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

1. Potrivit jurisprudenei franceze, constituie o nclcare a dreptului la demnitate n munc supravegherea salariatului cu mijloace tehnice audiovideo, fr tirea acestuia. 2. Legat de demnitatea n munc, jurisprudena francez apreciaz c angajatorul nu are dreptul s stabileasc inuta vestimentar a angajailor, dect pentru motive de igien i securitate . 3. Constituie nclcri ale demnitii n munc: comportamentul angajatorului maliios, abuziv, insulttor fa de salariat, criticile nejustificate fcute de angajator la adresa salariatului, n faa colegilor, fr dreptul la replic. 4. n cazul n care angajatorul ncalc dreptul la demnitate n munc al salariatului, acesta din urm poate cere instanei de judecat: anularea actului prin care s-a adus atingere demnitii.

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

5. n virtutea obligaiei generale de fidelitate, salariatul este inut s se abin de la a face concuren angajatorului su. n caz de nclcare a obligaiei, angajatorul poate cere daune-interese. 6. Obligaia de fidelitate a salariatului cuprinde dou elemente: o obligaie de a face, constnd n ndatorirea de a urmri interesele angajatorului i o obligaie de a nu face. 7. n cazul detarii, salariatul detaat nu rspunde pentru nclcarea obligaiei de neconcuren fa de angajatorul care a dispus detaarea. 8. n temeiul obligaiei legale de neconcuren, ca parte a obligaie de fidelitate, salariatului i este interzis prestarea direct, nemijlocit, de activiti care se afl n concuren cu cele desfurate.

9. Obligaia de neconcuren, ca element al obligaiei de fidelitate, nu se confund cu clauza de neconcuren, reglementat de art. 21-24 din Codul muncii.

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

10. Obligaia de fidelitate a salariatului, stipulat de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, include obligaia de neconcuren i obligaia de confidenialitate.
11. Obligaia de fidelitate a salariatului, care presupune i obligaia de neconcuren a acestuia, fiineaz numai pe durata contractului individual de munc i acioneaz ope legis, direct n temeiul art. 39. 12. Obligaia de fidelitate, stipulat de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, include i obligaia de confidenialitate, dar numai n ceea ce privete informaiile care n mod vdit nu trebuie divulgate de ctre salariat 13. n structura obligaiei de fidelitate, stipulat de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, intr dou laturi: obligaia de a pstra secretul de serviciu, reglementat de art. 39 i obligaia de a nu faceconcuren angajatorului pe
parcursul derulrii contractului individual de munc,

14. ncetarea obligaiei de confidenialitate, ce incumb salariatului n temeiul art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, poate avea loc n cazul n care informaia devine public.

Art. 39. [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]

15. n caz de litigiu ntre angajator i salariat n legtur cu nclcarea obligaiei de fidelitate, urmeaz ca instana s aplice prin analogie o parte dintre criteriile stipulate de Codul muncii. 16. Felul muncii poate fi exprimat prin norme de munc sau prin fie ale postului. Aadar, norma de munc nu stabilete doar cantitatea muncii, ci i felul muncii. 17. Norma de munc sau fia postului caracterizeaz felul muncii. Astfel, norma de munc const n cantitatea de munc necesar pentru realizarea lucrrilor de ctre un salariat avd calificarea potrivit.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

(1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi: a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii; b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii; c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor; d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu; e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern; f) sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

(2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii: a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca; b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca; c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca; d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil;

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora; f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii; g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege; h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

1. Dispoziiile art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul muncii dau expresie dreptului angajatorului la autoorganizare. Astfel, orice persoan juridic trebuie s-i ntocmeasc un regulament de organizare. 2. Avnd n vedere c este lsat la latitudinea exclusiv a angajatorului, nu este susceptibil de abuz dreptul acestuia de a-i fixa cifra de afaceri. 3. Aptitudinea angajatorului de a stabili organizarea i funcionarea unitii realizeaz coninutul puterii de gestionare a acestuia. Puterea de gestionare nu este absolut, instana judectoreasc fiind ndreptit s examineze deciziile.

4. n baza dispoziiilor art. 40 alin. (1) lit. b)-c) din Codul muncii, angajatorul poate proceda oricnd, pe parcursul executrii contractului individual de munc, dar cu respectarea principiului bunei-credine .

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

5. n temeiul art. 40 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, angajatorul are dreptul s dea dispoziii cu caracter obligatoriu salariatului su. Aceste dispoziii pot fi transmise salariatului i prin... 6. Angajatorul trebuie s-l informeze pe salariat despre utilizarea oricrui sistem de localizare a vehiculelor ce aparin angajatorului. Aceastr obligaie este impus de principiul bunei-credine n cadrul raporturilor de munc, consacrat... 7. Potrivit jurisprudenei franceze, avnd n vedere necesitatea proteciei vieii private a salariatului n timpul procesului muncii, salariatul trebuie informat de ctre angajator n legtur cu instalarea oricrui sistem de supraveghere... 8. Dreptul salariatului la protecia vieii private explic de ce conduita salariatului exterioar vieii sale profesionale nu este de natur s atrag de regul nicio repercusiune de ordin profesional, cu excepia...

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

9. Angajatorul poate, fr a fi limitat de vreo norm legal, ns respectnd viaa privat a salariatului, s restrng drastic accesul salariatului la internet, inclusiv s impun condiii pentru utilizarea internetului. 10. Potrivit Raportului "Relaiile de munc i internetul" realizat de Forumul Drepturilor pe Internet din Frana, angajatorul are dreptul de a controla modalitatea n care salariaii utilizeaz internetul. 11. n ceea ce privete controlul e-mail-urilor salariatului, jurisprudena francez a artat c angajatorul nu este ndreptit s acceseze e-mail-urile personale ale salariatului. 12. Jurisprudena francez a consfinit obligaia salariatului care absenteaz de a pune la dispoziia angajatorului toate datele i materialele, inclusiv electronice, pentru continuarea activitii. Angajatorul este ndreptit s acceseze datele electronice.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

13. Grupul de Lucru pentru Protecia Datelor, nfiinat n conformitate cu art. 29 al Directivei 95/46/EC ca organ consultativ european independent pe probleme de protecia datelor i a vieii private ,. 14. Se remarc n jurisprudena internaional creterea numrului speelor legate de utilizarea internetului. 15. Obiectivele de performanta individuala se stabilesc unilateral de catre angajator ulterior incheierii contractului individual de munca si se refera la dimensiunea calitativa, iar nu cantitativa, a muncii, neconfundandu-se cu norma.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

16. Obligaia angajatorului de a plti salariu nu se nate uno ictu, ci pro rata temporis, adic pe msura prestrii muncii de ctre salariat. 17. Interpretarea art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii trebuie s se fac prin prisma art. 21 din Carta social european revizuit, avnd n vedere c textul menionat face parte din dreptul intern, astfel cum prevede art. 11 alin. (2) din Constituie. 18. Dispoziiile art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, care confer angajatorului dreptul de a se abine de la comunicarea informaiilor sensibile sau secrete, care prin divulgare sunt de natur s prejudicieze activitatea
unitii, nasc posibilitatea exercitrii abuzive a acestuia.

Art. 40. [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]

21. Textul art. 40 alin. (2) lit. e) din Codul muncii are n vedere drepturile i interesele salariailor indiferent de forma n care ei sunt reprezentai. 22. Obligaia de consultare stipulat de art. 40 alin. (2) lit. e) din Codul muncii reprezint o obligaie de rezultat, consultarea fiind obligatorie, cu excepia cazului n care sindicatul . 23. Textul art. 40 alin. (2) lit. i) din Codul muncii, instituind obligaia angajatorului de a asigura protecia datelor cu caracter personal ale salariatului, este defectuos redactat.

24. Dispoziiile art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii nu contravin principiului concurenei loiale, prevzut de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituie.