Nr.

12, IULIE 2009

INTERSECTII
,
 EDITOR CUPRINS
SibArt

Andrei Vartic sau demnitatea de a te

numi român ..................................................
3
Un an de Intersecţii .......................................
4
REDACŢIA Între libertinaj şi habotnicie..........................
5
“Zâna” ............................................................
Coordonator ediţie 6
Nicu Cârlig Un lup în piele de oaie ...................................
7
Ţară vlăguită şi batjocorită ..........................
Echipa de redacţie 10
Nicolae Ciobanu Opinii ..............................................................
11
Ion Mischevca La Moldova 1 adevăru-i numa unu! ............
Vlad Madan 13
Vadim Bolocan Autoidentificarea etnică ................................
15
Camelia Bazarcă Noi încă mai credem ......................................
Viorica Deleanu 17
Dan Nicu Actorii şi empatia ..........................................
18
Dumitriţa Paladi Semiotica pe messenger ................................
19
Colaboratori Atacaţi în timpul proiecţiilor .......................
21
Mariana Ţăranu, Alexandru Lupuşor,
Alexandru Lebedev, Ana Bătrânu. Ka(m)pania electorală ...................................
22

Fotografie
SIBART

ISSN 2065 - 0531

2009
intersectii.revista@gmail.com

Potrivit Art. 206 C.P., responsabilitatea

juridică pentru conţinutul articolelor
aparţine autorilor.
Deasemenea, subliniem faptul că nu
toate articolele publicate au în totalitate
şi valoare actuală; dar, potrivit normelor
jurnalistice internaţionale, nu interven-
im în textele originale, responsabilitatea
aparţinând şi traducătorilor.
 INTERSECŢII
Andrei Vartic sau demnitatea de a te
numi român
La doar câteva luni după ce presa anunţa că poetul
Grigore Vieru a trecut în veşnicie, o altă ştire, şi de această
dată la fel de tristă, vine să ne umple sufletele de tristeţe.
În data de 2 iunie 2009, în jurul orei 22:50, mai multe
agenţii de presă din Republica Moldova consemnau trist
vestea că Andrei Vartic – o figură emblematică a culturii
din teritoriul românesc de la est de Prut şi un militant al
unităţii de limbă şi neam al tuturor românilor – înveşmântat
într-o tinereţe fără bătrâneţe, a trecut la Domnul. Acum, la
puţin timp de la acest trist eveniment, nu ne rămâne decât
să încercăm să creionăm, în câteva rânduri, neîntrerupta
sa activitate de promovare a identităţii româneşti, atât
în plan politic, ar mai ales spiritual, căci, nu în cele din
urmă, cultura va fi cea care va dăinui peste veacuri.
Cercetător al vechilor culturi carpato-dunărene, fondator
al Institutului Civilizaţiei Dacice, scriitor, jurnalist,
director de programe la Radio Vocea Basarabiei, Andrei
Vartic s-a născut pe 21 octombrie 1948 la Dănceni, judeţul
Chişinău. Încă din perioada formării sale intelectuale
– ca student în fizică şi spectroscopie la Universitatea
de Stat din Chişinău (1971) – va fi urmărit şi anchetat
de către unele structuri de stat ale fostului URSS
pentru conducerea mai multor acţiuni pro-româneşti
şi antitotalitariste, arestat de mai multe ori la Moscova,
Vilnius, Riga, Leningrad, şi, în acelaşi timp, nevoit să
lucreze ca zidar in Siberia, locul unde gulagul sovietic
a cunoscut cele mai mari atrocităţi şi unde erau încă vii
amintirile intelectualilor oponenţi ai sistemului comunist.
Este perioada formării sale intelectuale, dar şi cea a
consolidării şi conştientizării sale, că, deşi este separat
de teritoriul românesc, el aparţine acestui spaţiu. Din
această perioadă datează o serie de studiile şi eseuri –
“Despre structura informaţională a poeziei”, “Informaţie
Nr. 12, Iulie 2009
şi rostire”, “Lupta cu urâtul”, “Despre dominaţie”,
“Limitele decizonale”, “Dacii şi informaţia”, “Eminescu
şi Marshal McLuhan”, “Rezonanţe renascentiste în
Balcani” – în care vor fi tratate o serie de aspecte ale
culturii din spaţiul românesc, elaborând între 1977-1990 şi
structura cercetării multidisciplinare a civilizaţiei dacice.
Încă din primii ani ai studenţiei, Andrei Vartic va
realiza că adevărata luptă pentru reafirmarea elementului
românesc în spaţiul Republicii Moldova trebuie dusă
atât în plan politic cât şi identitar-spiritual, fapt care-i
va marca viaţa şi-i va coordona destinul peste ani. În
acest sens, la 27 mai 1988 va propune crearea Frontului
Popular din Moldova, organizând şi conducând adunarea
de fondare a acestuia, la 3 iunie 1988. Se va impune, în
calitate de membru al cenaclului “Alexandru Mateevici”
şi al Frontului Popular din Moldova ca un lider în cadrul
mitingurilor antitotalitariste şi pro-româneşti, participând
într-un mod activ la Marea Adunare Naţională din 27 august
1989. Ulterior, în perioada 1990-1994 va activa ca deputat
în primul Parlament al Republicii Moldova din partea
Frontului Popular din Moldova, propunând ”Regulamentul
Parlamentului”, ”Legea de funcţionare a Guvernului”,
”Legea cu privire la economia de piaţă”, ”Stoparea pe
cale paşnică a conflictelor regionale din fosta URSS”.
În perioada ce a urmat căderii URSS-ului, nu de puţine
ori, fie de la tribuna parlamentului sau prin luări de poziţie
în presă, Andrei Vartic va lua poziţie asupra unor abuzuri
ale autorităţilor de stat din Republica Moldova. Astfel,
în cadrul articolului publicat în New York Magasine –
Naţionalismul şi isteria multiculturală. Pilda basarabeană
– Vartic sublinia, referindu-se la perioada de început:
„Nu e de mirare, aşadar, că şi toată lupta anticomunistă a
3
Nr. 12, Iulie 2009
poporului român din Basarabia din anii 1988-1991 a fost
calificată şi mai este calificată drept naţionalism şi chiar
fascism („Tricolorul este steag fascist”, iată o vestită vorbă
a lui Vladimir Voronin, preşedintele comunist al republicii
Moldova). Pentru el, realizarea dezideratului unirii
românilor din dreapta şi stânga Prutului nu ţine de clasa
politică, ci, este înainte de toate, un act de voinţă. Referindu-
se la o serie de evenimente culturale – în special cele legate
de numele lui Nicolae Botgros – Vartic afirma: „Artiştii
români din Basarabia demonstrează anume în aceste zile
că dreptul Basarabiei de a se reuni cu Romania nu mai
depinde de voinţa spărieţilor politicieni care s-au născut şi
pe malul Dâmboviţei, şi pe cel al Bâcului după anul de graţie
1989. La fel cum în secolul XIX basarabeanul Alecu Russo
bătea clopotul unirii principatelor descoperind “Mioriţa”
şi scriind “Cântarea României”, la fel şi la începutul anului
2006 muzicienii basarabeni ai genialului Nicolae Botgros,
deveniţi cei mai buni muzicieni ai neamului românesc,
reunifică prin cântecul popular întregul neam romanesc”.
Dar, în viziunea sa, unitatea de neam se identifică
şi cu unitatea de credinţă. Astfel, Andrei Vartic este
Un an de Intersecţii
Vara trecută, la Sibiu şi la Chişinău se puneau
bazele unei noi publicaţii, creată de tineri şi destinată
tinerilor.
Din start s-a dorit ceva diferit, aflat la polul opus
al revistelor tipice pentru tineret care pot fi văzute
îngălbenindu-se la soare în vitrinele chioşcurilor de
ziare; tocmai din acesta
motiv, ceea ce se numeşte
„Intersecţii” trebuia să fie o
revistă de atitudine, o revistă
în paginile căreia li se spune
lucrurilor pe nume. Nu este
exclus ca cititorii să aibă
o părere diferită de a mea,
însă eu cred că ne-a reuşit
acest lucru. Am adoptat o
politică editorială liberă,
însă nu libertină, fiecărui
membru al redacţiei i s-a
oferit posibilitatea de a-şi
exprima punctul de vedere,
fără a lovi însă în nişte
valori inviolabile pentru
noi, aşa cum ar fi Ţara şi Credinţa.
De fapt, încă de la început, scopul declarat al
întregii echipe este acela de promovare şi susţinere
a sus-menţionatelor valori, tocmai din acest motiv,
4
INTERSECŢII
perceput şi ca un militant pentru unitatea spirituală – în
ortodoxie – a românilor de la este de Prut şi, în acelaşi
timp, un luptător pentru drepturile Mitropoliei Basarabiei,
continuatoarea de drept a ortodoxiei de sorginte
românească, prin intermediul căreia s-a realizat „re-
unirea Basarabiei cu Patria prin Biserica strămoşească”.
A susţinut, în continuu, lungul şi anevoiosul drum de
recunoaştere a acestei instituţii bisericeşti, demontând,
pas cu pas, acuzele ce îi erau duse de către oponenţii ei
şi ajutând, ori de câte ori era nevoie, la afirmarea, şi în
afara Republicii Moldova, a Mitropoliei Basarabiei.
Cuvintele scriitorului Ion Cuzuioc prezent la funeraliile
sale religioase, alături de mulţi prieteni – vin să întregească
acest tablou, subliniind, totodată, faptul că Andrei Vartic
„a fost un om de o rară cultură, de o rară frumuseţe”.
„Este regretabil că vorbim despre el la timpul trecut, că
a plecat dintre noi atât de timpuriu, pentru că mai avea
să facă multe lucruri bune în viaţă. Graţie dânsului, am
revenit la grafia latină, la limba noastră cea română, la
tricolor. Este de datoria noastră să-i purtăm amintirea”.
Redacţia Intersecţii
de-a lungul timpului, în paginile revistei se regăsesc
articole ce abordează subiecte patriotice (fie prin
elogierea unor personalităţi marcante ale Neamului
Românesc, fie prin rememorarea unor evenimente
importante din istoria Românilor) şi articole cu
tematică creştin-ortodoxă.
Poate că anumite
materiale apărute în revistă
sunt dure, poate că altele sunt
subiective, poate că altele
sunt eurosceptice, însă toate
sunt scrise din cele mai pure
sentimente proromâneşti.
Ajunşi la numărul 12 al
„Intersecţiilor”, ţin să felicit
toată echipa pentru realizări,
dar mai ales vreau să mulţumesc
tuturor colegilor şi prietenilor
ce au fost şi sunt alături, care
au depus absolut dezinteresat
eforturi considerabile ca
revista să continue să apară, în
primul rând însă mulţumirile
mele se adresează agenţiei „SibArt” datorită căreia
publicaţia „Intersecţii” există.
Mergem Înainte!
Nicu Cîrlig, coordonator ediţie
 INTERSECŢII
Între libertinaj şi habotnicie
Practicarea unei religii sau alteia (a creştinismului
inclusiv) dintotdeauna a cunoscut extreme – cineva are o
atitudine, să-i spunem, mult prea lejeră faţă de credinţă
(ca de exemplu protestanţii, care au redus creştinismul
la „Biblia pentru copii”), altcineva dă dovadă de porniri
fanatice (catolicii cu a lor sângeroasă şi dementă
Inchiziţie).
Părintele Cleopa Ilie a fost întrebat odată ce crede despre
credincioşii fanatici, iar Părintele a făcut următoarea
comparaţie: de exemplu un car încărcat cu fel de fel de
bunătăţi, este împins într-o prăpastie, ce se va alege de el?
Acelaşi lucru este valabil şi pentru creştinul habotnic, ce
folos că dă dovadă de o serie de virtuţi, dacă prin acţiunile
sale înăbuşă calităţile duhovniceşti pe care le posedă.
Chiar dacă şi în sânul Bisericii Ortodoxe există porniri
fanatice, acestea sunt mult mai paşnice decât cele ce au
existat în catolicism cândva. De obicei, habotnicie tipic
ortodoxiei se limitează la normele vestimentare şi alte
lucruri de acest gen. Totuşi, există şi manifestări ce dau de
gândit, aşa cum ar fi isteria cu privire la sfârşitul lumii. În
Rusia chiar a existat o sectă a cărei adepţi s-au închis într-
un fel de beci, deoarece erau convinşi că sfârşitul lumii
este aproape. Acum nu zic că nu ar trebui să ne preocupe
sfârşitul lumii, sau marcarea oamenilor cu codul de bare,
însă trebuie să dăm dovadă de cumpătare. Dacă vom umbla
şi vom striga că se apropie sfârşitul, putem fi lesne puşi
în aceeaşi oală cu sectanţii ordinari. Dacă vom umbla să
dăm cu capul de pereţi toţi ortodocşii, nu vom face altceva
decât să atragem asupra noastră mânia oamenilor şi a lui
Dumnezeu.
Ortodoxia este prin definiţie credinţa libertăţii şi a
dragostei: libertatea de a alege să fii ortodox şi dragostea
faţă de aproapele dar şi faţă de cel căzut în rătăcire. Totuşi
asta nu înseamnă că trebuie să închidem ochii la ceea ce se
întâmplă în jur. Manifestarea dragostei şi trăirea libertăţii
nu trebuie să slăbească credinţa. În orice circumstanţă,
Nr. 12, Iulie 2009
fiecare ortodox trebuie să ştie să îşi apere credinţa, însă
iarăşi, trebuie să facă acest lucru cu mult calm şi cumpătare,
pentru ca cei, în faţa cărora vorbeşte să-l înţeleagă şi
să-l respecte. Şi chiar dacă, contrar eforturilor depuse,
ortodoxul este huiduit şi lovit, acesta nu trebuie să dea frâu
liber furiei. Ceea ce spun eu aici poate părea puţin ciudat,
însă tocmai aşa procedau Sfinţii Mucenici odinioară, nu
cunosc vreun caz ca un sfânt, chinuit fiind de păgâni,
să-i blesteme pe aceştia, din contra, se ruga spre iertarea
fărădelegilor lor. Dar cel mai grăitor exemplu este cel al
Mântuitorului, care pironit pe cruce fiind, a zis: „Iartă-i
Doamne, că nu ştiu ce fac!”
Într-o lume în care Dumnezeu are tot mai puţin loc, este
foarte greu să nu cazi în extreme. Mergem pe frânghie -
în dreapta şi în stânga noastră se deschid prăpăstii - dacă
ne resemnăm şi închidem ochii, păşind la nimereală, nu
rezolvăm nimic, pur şi simplu ne grăbim căderea, trebuie
să ţinem ochii deschişi, să spunem „Doamne ajută” şi să
mergem direct înainte, să nu ţinem seamă nici de vocile
din dreapta, nici de cele din stânga.
Din păcate nu toată lumea înţelege aceste lucruri, unii
gândind: „Şi ce dacă nu merg la Biserică şi ce dacă nu
citesc Sf. Scriptură şi ce dacă nu ţin Sf. Posturi şi ce dacă
mă rog cu neortodocşii, oricum îl iubesc pe Dumnezeu.”
Pe când ceilalţi, încruntându-se, zic: „Toate în lumea asta
sunt de la diavol, toate trebuie trecute prin foc, toate sunt
spurcate.”
Şi astfel, nu mai are cine să aprindă o lumânare la icoana
lui Hristos, nu mai are cine să lăcrimeze în faţa Maicii
Domnului. Nimeni nu va mai întinde o mână celui căzut
şi nimeni nu va mai zice: „Doamne iartă-ne pe noi, pe
toţi…”
Bunul Dumnezeu să ne ajute şi să ne lumineze
minţile tuturor.
Nicu Cirlig
5
Nr. 12, Iulie 2009
PAMFLET
Zâna
pe melodia piesei Căsuţa noastră:
„Guvernul nostru, cuibuşor de comunişti, te aşteaptă ca să vii,
guvernul nostru, unde-ntâi am protestat, plânge Zâna ne-ncetat…”
Am avut un coşmar al zilelor de vară. Încăperea în care
mă aflam se ascundea pe la colţuri de lumină şi se certa
tot mai rău cu oxigenul. Tocmai când începusem să mă
întreb dacă ghemul de gazetă nu era destinat unui drum la
toaletă, văzui că şi alţii erau îndemnaţi la literatură science
fiction. Răsfoind aşa-zisa sursă de informaţie menită să te
bage în comă-nism, îmi atrase atenţia ultima pagină: „a fi
sau a nu fi stabilităţii, a fi sau a nu fi viitorului Moldovei”
etc. Numai să nu credeţi că acea biată bucată de hârtie
poate înroşi mai tare.
Încercând să găsesc firul logic al unor scaune numerotate
astfel: „7, 8, 9, 24, 29”, mă pomenesc cu sala transformată
în piaţă. Nu, nu se vindea încă nimic, nici măcar blana
ursului din pădure, pur şi simplu se adunase lumea de la
ţară. Şi întrucât poţi scoate omul din sat, dar nu şi satul
din om, se facu o zarvă mai ceva ca pe 7 aprilie. Dacă
tot au venit entuziasmaţi ca la „кино” (film), aparatura
intitulată sugestiv „Pioneer” se puse în funcţiune şi pelicula
„Atac asupra Moldovei” se aşeză ca o cataractă pe ochii
spectatorilor. Şi cu câtă intensitate se trăia fiecare secvenţă
a acelui film capabil să eclipseze orice telenovelă. Şi cât
de verosimile păreau explicaţiile crainicului atunci cînd îţi
venea să tragi un pui de somn, dar nu puteai c-avea să te
bârfească vecina. Bărbaţii, mai slabi din fire şi dependenţi
de tiutiun, rupeau din când în când rândurile. La urma
urmei, înţelegem că e vorba de circenses, dar unde e
panem, unde-i răsărita, ca să ţinem ocupate maxilarele,
dacă mintea n-are treabă.
După cca o oră de poveşti bune de prostit bătrânii, cine
să aibă chef să se întrebe când s-au îmbătat tinerii: înainte
sau după proteste? Şi dacă alcoolul e cel care i-a motivat,
cum se face că în imagini apar doar sticle de apă minerală,
iar cele de şampanie sunt din bufetul Preşedinţiei, devastat
după ce acţiunile paşnice au degenerat? Cine să mai
conteste faptul că manifestaţia ar fi fost organizată şi că
s-ar fi format trei rânduri de protestatari: mai întâi copiii,
apoi elevii cu studenţii şi din spate oamenii partidelor de
opoziţie. Cui să-i pese că în imagini aproape toţi tinerii
apar cu genţi, cu haine groase pe care le ţin în mâini. Oare
aşa te porneşti la un miting organizat? Cine să semnaleze
faptul că feţele liderilor de opoziţie se văd, dar nu se aude
ceea ce spun şi că incendierea Parlamentului s-a produs
după ce nu mai era nimeni prin apropiere (aproximativ ora
23:00), clădirea fiind lăsată de izbelişte.
Şi când credeam că se va sfârşi totul doar cu cinema,
reacţia sălii îmi dădu de înţeles că a şi căzut cortina. De
6
INTERSECŢII
unde să ştiu că urma circul?
Zâna se rugă mult să nu se împiedice, şi cu toate că
Hristos, primul comunist în concepţia boss-ului ei, o feri
de pacoste, necuratul îşi luă revanşa făcând-o să scape
microfonul. Au copleşit-o emoţiile mai ceva decât la
examenele susţinute pe un cap cu „satisfăcător”, inclusiv
la disciplinele Istoria Partidului, Filozofia marxist-leninistă
şi Statistica Economică.
Dar să nu mai fim răutăcioşi într-o ţară a toleranţei faţă
de cei care ne snopesc în bătăi şi a păcii faţă de cei care
ne declară război. Să continuăm cu braşoavele Zânei, care
o ţinea una şi bună că sta(de)bilitatea e asigurată, fără a
preciza unde – în subsoluri sau în celule, că dacă nu o mai
acceptăm patru ani ca zână, atunci ne va mânca lifta cea
păgână şi că trebuie să mergem înainte, pentru că înainte
era bine!
Într-un final, Zâna aştepta s-o lovească tirul întrebărilor,
nu şi al mitralierelor promise tinerilor pe 10 aprilie în Piaţa
Marii Adunări Naţionale, aşa cum ar fi crezut unii. Ei, şi
când abia începu să se bălăcească într-un pahar cu apă, de
care avea mare nevoie (probabil doar din cauza căldurii),
se ridică un bătrân, vociferând frământarea mulţimii: „cu
ce a fost supărat lupul?”. Tovarăşa noastră zâmbi galeş
– întrebarea era pe gustul, pardon, pe placul ei. Drese
busuiocul, spunând că interesul personal a prevalat celui
colectiv. Nici nu îşi încheie fraza că o doamnă se indignă:
„medicul de familie trebuie să vină la o zi sau la două după
ce a fost solicitat?”. Bineînţeles că Zâna ţinu un speech
despre jurământul lui Hippocrate, iar unii erau mai să
leşine de admiraţie, fără a fi nevoie de intervenţia vreunui
medic, nici măcar a celui vizat şi neîntrebat, care se afla
în sală.
Simţind că mulţimea o apucase pe drumul dinspre lac
către puţ, întrebai cum se poate ca în lume criza să apară în
august 2008, iar la noi – abia în luna mai a anului curent.
Înghiţind puţină apă, dar nu şi găluşca, Zâna se sforţase
să-şi aducă aminte ecoul orelor de economie şi răspunse:
„În ţările dezvoltate, s-a creat criza financiară, apoi cea
economică. Întrucât n-am avut-o pe prima, n-o puteam
declara pe a doua”. În replică, spusei că înregistrăm un
deficit bugetar încă de la începutul anului, că volumul
exporturilor, precum şi al remitenţelor, a scăzut drastic,
şi că, prin urmare, neavând bănci de sine-stătătoare (doar
filiale), am intrat în criză economică, păşind peste cea
financiară. Ţinând-o din scurt, adăugasem: „De ce ne-am
milogit prietenului din răsărit şi am evitat să împrumutăm
 INTERSECŢII Nr. 12, Iulie 2009

bani de la vreo bancă europeană? Oare vrem în vest prin

est? Adică ne scărpinăm la urechea dreaptă cu mâna
stângă?”. De atâta cutezanţă, se făcu rumoare în sală:
„cine-i, de unde-i?”, dar nu se făcu lumină în chestiunea
semnalată.
În scurt timp, şefa unei instituţii de stat de nivel raional,
ceru explicaţii referitor la suspendarea pentru deja trei
luni a plăţilor la fondul social. Replica a fost de-a dreptul
sfidătoare, începând cu: „dacă nu vă puteţi descurca
singură...” şi finisând astfel: „şedeţi, doamnă!”.
Astfel, devenise limpede că de-acum încolo discuţia
avea să aibă loc între nişte vorbitori care se vor a fi muţi şi
o surdă care se vrea a fi ascultată. Fiind epuizate întrebările
stringente referitoare la laptele praf importat şi la raţele
scumpe de la piaţă, Zâna părăsi auditoriul. La ieşire, fireşte
că am fost oprit de una din gărzile ei de corp şi rugat să
şterg ce am filmat cu telefonul descărcat al unui amic. Între
noi fie vorba, s-a păstrat câte ceva în memorie – a mea sau
a celularului – astea deja sunt detalii. Dezgustat şi ţintit în
priviri de către săteni, precum o cioară albă, hotărâi să mă
trezesc înainte de 29 iulie.
Ion Mischevca

Un lup în piele de oaie

sau cum a uitat Marian Lupu să includă ajutoare pentru pentru
victimele torturii comuniste în platforma sa electorală
Electorala 2009 continuă. Cu totul altfel decât n-am
dorit mulţi dintre noi – cu un preţ prea mare şi datorită
unei situaţii prea stupide. Alegerile anticipate ar fi trebuit
să mulţumească pe cei mai mulţi şi să nemulţumească pe
unii. Dar, de fapt, majoritatea o constituie nemultumiţii.
Opoziţia şi alegătorii, care trebuiau sa fie cei mai
satisfăcuţi de scrutinul care ne bate la uşă, au cam rămas ca
ursul păcălit de vulpe după ce comuniştii din parlamentul
care deja e pe ducă au stabilit ziua alegerilor răsturnând o
cutumă electorală importantă: nu duminica este ziua votării,
ci miercuri. Astfel pentru ziua de miercuri, 29 iulie, salariaţii
vor trebui să lucreze într-o zi de sâmbătă. Plus la asta, vara
este un anotimp total nepotrivit pentru alegeri: canicula,
concedii, vacanţe, etc. Opoziţia umblă cu frica faptului că
se va confrunta cu absenteism ridicat din partea elector-
atului său, cetăţenii fiind iritaţi din cauza condiţiilor meteo
insuportabile sau din cauza unor planuri date peste cap.
Cu toate astea, campania electorală este în desfăşurare.
Politicienii bat recorduri la întâlnirile cu alegătorii de prin
localităţile din ţară. Avem ocazia să asistăm la veritabile
piese de teatru. Se aruncă declaraţii diverse şi deocheate
în stânga şi în dreapta, se încearcă din răsputeri tonalităţi
şi gesturi menite a fi cât mai convingatoare posibil, dar
care, privite dintr-o parte, deseori sunt extrem de penibile.
Vorbeam de declaraţii. Luând parte la una din aceste
întâlniri, am înţeles ca unii politicieni spun lucruri
(poate inconştient) în premieră, destul de importante,
dar de care presa nu are habar. Sau pentru ca e vorba
de acele străduinţe extreme de a convinge alegătorul
să îşi acorde votul candidatului respectiv sau pentru
că alegătorii în masă sunt consideraţi de fapt, prosti-
mea, iar politicianul este sigur că aceste declaraţii vor
fi trecute cu auzul şi nimeni nu le va acorda importanţă.
Intâlnirea de care vorbesc l-a avut drept protagonist
pe, mai nou, democratul Marian Lupu şi s-a desfăşurat
într-o localitate din centrul Republicii Moldova.
Din start, am facut câteva poze şi am înregistrat o bună
parte a evenimentului pentru ca mai apoi, reascultând at-
ent discursul Lupului, sa pot analiza “la rece” prestaţia
acestuia şi să-mi formez o părere exactă despre el.
Pe lângă unele strategii simple, menite să confere o im-
agine de încredere şi siguranţă în ochii alegătorului (ex-
emplu: rostirea frecventă şi accentuata a frazei “Partidul
Democrat vine în Parlament”; menţionarea echipei în
orice context, cu scopul de a spulbera îndoielile publicului
precum că proiectul “Marian Lupu” ar fi unul personal sau
satelit, pus la cale de către partidul de guvernământ etc.),
folosirea unei adresări familiare către public: “dragii mei”,
Lupu dă curs prezentării platformei electorale a formaţiunii
pe care o reprezintă. Argumentează pe alocuri cu tot felul
7
Nr. 12, Iulie 2009
de realizări înfăptuite numai datorită eforturilor depuse de
el şi graţie unor relaţii personale cu oameni influenţi (ca să
înţelegem noi ce pierdem dacă nu îl alegem), dar evită cu
orice preţ cele mai sensibile teme ale momentului din soci-
etatea basarabeană: evenimentele sângeroase de la 7 aprilie,
chestiunea limbii şi a identităţii cetăţenilor moldoveni.
Toate bune si frumoase atât timp cât Marian Lupu îşi
prezintă programul iar în sală domneşte o atmosfera grea,
dominată de plictis şi somnolenţă. Din moment ce dis-
cursul lui s-a încheiat şi s-a ajuns la partea interactivă,
Lupu începe să-şi şteargă transpiraţia de pe frunte. Oa-
menii îi pun întrebări care ne macină pe fiecare dintre
noi: “Domnule Lupu, vă era bine la 7 aprilie privind de
pe geamul biroului Dvs. din Parlament cum poliţiştii
agresează tinerii?”; “Domnule Lupu, ce limbă vorbiţi
Dvs? Vă consideraţi român sau moldovean?”; “Cine este
vinovat de situaţia tensionată care predomină actualmente
între România şi Republica Moldova?” sau “De ce aţi
aşteptat să vedeţi dacă vor avea loc alegeri anticipate ca să
părăsiţi această formaţiune criminală a comuniştilor?” s.a.
Marian Lupu adopta o tonalitate a vocii şi mai gravă şi
preferă să lase chestiunea limbii şi identităţii pentru sfârşit.
Începe cu protestele de la 7 aprilie, cu situaţia dintre Româ-
nia şi Republica Moldova şi cu plecarea sa din PCRM.
“Acum vreo 3 ani în urmă, deja mulţi ştiau că ruptura se
va întampla şi mulţi mă chemau la ei în partid, cu condiţia
că voi veni singur”. Ah, da? Păi cine ştia? Eu n-am auzit la
ştiri aşa ceva cu trei ani în urmă. Să fi început dezamăgirea
tânărului ex-speaker la un an dupa intrarea sa în Partidul
Comuniştilor? Argumentează prin faptul ca el nu par-
ticipa la procesul de luare a deciziilor din cadrul partidu-
lui, că decizia o lua un singur om, dar erau responsabili
toţi. Mai spune ca el a declarat în presă de mai multe ori
ca PCRM trebuie să îşi schimbe denumirea şi platforma
politică, pentru că nu mai are nimic în comun cu vechii
comunişti. Lupu pe de o parte acuză dar pe de altă parte
apără, fapt care, pe mine alegătorul, mă induce în eroare.
Lumea insistă ca proaspătul democrat să revină asupra
chestiunii protestelor. Lupu îşi întăreşte gravitatea vocii,
înghite de cateva ori în sec şi precizează că el nu acuză pe
nimeni de organizarea celor întâmplate până nu are dovezi
concrete. Cine a adus miile de pietre din faţa Parlamentu-
lui şi Preşedinţiei? Cine a dat foc Parlamentului? Cine erau
acei tineri care au arborat drapele străine (!) pe cele două
clădiri de stat? În ce condiţii au murit acei tineri? “Eu am
cerut organelor competente să pornească o anchetă detaliată
şi să găsească probe care vor scoate vinovatul la iveală”.
Iarăşi, afirmaţiile lui Lupu se bat cap în cap. Lu-
mea începe să forfotească de indignare şi să arunce
iritată acuzaţii grele fostului preşedinte de Parlament.
În aceste momente, Marian Lupu renunţă la adresa-
rea “dragii mei” şi spune că este un om serios şi că în-
cepe să creadă că întâlnirea respectivă este o provocare
şi în orice moment se poate ridica de pe scaun şi pleca.
Nu ştiu altii ce părere au, dar mie această atitudine şi
comportament mi s-au părut bizare şi cu porniri dictato-
8
INTERSECŢII
riale (iar dacă tot vorbim de dictatură eu bag în aceeaşi
oală şi tendinţa de a dezvolta un cult al personalităţii, prin
afişarea numelui pe sigla partidului în loc de denumirea
sa). Tot auzim legende despre o democraţie inexistentă
şi imposibil de aplicat în acest stat, dar când încercâm să
aplicam un pic de democratie directă suntem ameninţaţi
şi şantajaţi tot aşa cum mamele îşi ameninţă copiii că nu
primesc desene animate dacă nu mănâncă toate legumele.
Domnule Lupu, oare nu dumneavoastră, fiind mai
conştient şi mai raţional decât Voronin în acele mo-
mente, aruncaţi cu acuzaţii şi vă rasteaţi la cei trei lideri
ai opoziţiei aşezaţi la masa de convorbiri? Oare nu dum-
neavoastra aţi calificat faptele celor trei (organizarea
protestelor şi a presupusei lovituri de stat – n.p.) drept
iresponsabile, inacceptabile şi complet nepatriotice?
Acei tineri au murit, au fost torturaţi fără nicio remuşcare
de călăii roşilor şi spre deosebire de alte partide cu adevar-
at de opoziţie, platforma electorală a lui Lupu nu conţine
nimic care ar prevede anumite ajutoare pentru victimele
de la 7 aprilie. Acest partid pretins democrat se face că
nu ştie sau a uitat de cele întâmplate deşi pomeneşte cu
orice ocazie drepturile omului şi legile în vigoare, legi
care trebuiesc respectate cu sfinţenie. Cum să oprim
abuzurile şi tortura dacă evităm să vorbim despre asta?
Continuând cu răspunsurile lui Marian Lupu,
ajungem la chestiunea României şi a identităţii ba-
sarabenilor, care merg mai mereu mână în mână.
Cine este vinovat de tensiunile dintre Republica
Moldova şi România? Când va fi anulat regimul de
vize impus românilor? Dumneavoastră vă consideraţi
român sau moldovean? Ce limbă consideraţi că vorbiţi?
“Poziţia oficială a PD este că regimul de vize im-
pus României trebuie să fie abolit. Chiar dacă el a
fost introdus în acea situaţie de haos, acest regim nu a
trebuit să fie transformat într-unul pe termen mediu
sau lung. Vizele pentru români reprezintă o discrim-
inare pentru ceilalţi cetăţeni ai Europei, faptul imp-
 INTERSECŢII Nr. 12, Iulie 2009

iedicând Republica Moldova să înceapă negocierile Un internaut oarecare spunea pe un forum ca Uni-
cu Uniunea Europeană pentru un acord de asociere.” rea nu se va realiza prin poduri de flori, ci prin poduri
“De ce trebuie mereu sa alegem între România şi Ru- economice. Oare? Acest ideal va deveni realitate dacă
sia când putem să avem relaţii normale cu ambii vecini ai fiecare dintre noi va depune un mic efort pentru a rupe
Republicii Moldova, România, Ucraina, cât şi cu Rusia?
Aceste state trebuie să fie pentru noi nişte parteneri de bază.
Republica Moldova trebuie să ia cursul integrării europene
dar să continue intreţinerea relaţiilor bune şi cu Rusia.”
“Poziţia PCRM este: în aceasta ţară români nu pot fi!
Partidele de dreapta spun ca în aceasta ţară sunt numai
români, iar cei care se consideră moldoveni sunt tâmpiţi,
idioţi, retrograzi (oare???). Ce facem? Ne batem, ne
împuşcăm sau găsim o modalitate de a trăi în pace? Acum
doi ani, aflându-mă într-o vizită la Bălţi am spus că în
aceasta situaţie dificilă, când unii se consideră moldoveni
şi alţii români, şi unii şi alţii trebuie să aibă respect elemen-
tar pentru drepturile omului. Atunci când o persoană este
bătută de poliţie ne revoltăm cu toţii: unde sunt drepturile
omului? Dar atunci când cineva spune că este român iar
altcineva spune că este moldovean şi se agresează reciproc
din cauza asta, unde este principiul drepturilor omului?
Haideţi să aplicăm aceste drepturi peste tot, nu selectiv.
Identitatea unui om este ceva foarte intim. De
aceea în această ţară trebuie să fie respectat prin-
cipiul autoidentificării. Asta nu-i temă de război,
prea multă atenţie se acordă aspectului etnic.”
“Ştiţi ce înseamnă procesul de globalizare? Haideţi
să ne uităm ce se întamplă în Uniunea Europeană în
cadrul acestui proces: în Germania locuiesc de mult
timp zeci de milioane de turci, de persoane care sunt
de altă apartenenţă etnică; în Franţa – zeci de milio-
ane de arabi şi africani. Naţiunile ţărilor Uniunii Eu-
ropene nu mai sunt naţiuni pur etnice, sunt naţiuni civ-
ile, fapt care nu-i impiedică să convieţuiască în pace.”
“Limba, dragii mei, este una, absolut una. Am mers la o
întâlnire cu oamenii de artă din Chişinău. O parte spunea
că se identifică fiind români, alta parte – moldoveni. Şi eu
la fel mă consider moldovean. Un lucru vă spun: eu nu
sunt unionist; eu am fost educat în spiritul acelor timpuri barierele comunicaţionale dintre românii de pe cele două
– că în 1991 Republica Moldova a obţinut independenţa maluri ale Prutului, bariere care sunt de vină pentru
şi suveranitatea iar eu am să le apăr în continuare. Eu nu nenumăratele prejudecăţi pe care le avem unii faţă de alţii.
sunt pentru dispariţia acestui stat. Acestea sunt valorile Acest ideal va deveni realitate dacă vom şti să
mele şi am să le promovez. Îmi pare corect acest lucru. mergem la vot şi să decidem corect cui acordăm vo-
De ce trebuie să ne certăm atât din cauza denumirii tul nostru: unor partide care au fost alături de noi la
limbii pe care o vorbim? Soluţia este foarte simplă: în nevoie sau unora care au migrat dintr-un sistem crimi-
Constituţie trebuie să fie scris că limba de stat a Republicii nal şi ne spun că nu conteaza cum ne identificăm?
Moldova este moldoveneasca şi româna între paranteze Mergeţi la vot dar aveţi grijă cu cine votaţi.
sau invers româna şi moldoveneasca între paranteze.” Viorica Deleanu
Nu voi zăbovi comentând aceste afirmaţii ale lui Marian
Lupu. Fiecare este liber să îi dea dreptate sau să îl contrazică.
Eu spun ca atunci când avem o problemă în a ne au-
toidentifica adevărul despre originea noastră trebuie
scos la iveală şi promovat de către cei care fac politica
naţională, iar acest adevăr trebuie să fie mai presus
decât orice alt interes menit să aducă profit. Da, acesta
este un ideal, dar unul nu atât de imposibil de realizat.
9
Nr. 12, Iulie 2009
Ţară vlăguită şi batjocorită de oameni
fără inimă
Nu sunt „democrat”, nici „liberal”, nici „comunist”.
Nu fac parte din crema societăţii, dar nici din drojdia
ei. Sunt un om de mijloc care îşi iubeşte enorm ţara şi
locuitorii ei. Sunt un om care iubeşte satul moldovenesc
aşa cum este el, cu casele şi drumurile dărăpănate,
oraşul plin de mizerie, omul bun şi rău. În fine, iubesc tot
ce ţine de Basarabia, de acest pământ prins în ghearele
unor fiare scârboase. În strânsoarea acestor gheare mă
aflu şi eu, om a cărui libertate este îngrădită. Mă aflu în
ţara în care guvernanţii actuali au divizat societatea în
„comunişti” şi „trădători”. În satele din R. Moldova se
atestă o răcire considerabilă a relaţiilor dintre oameni. De
exemplu, în localitatea Fârlădeni, raionul Hânceşti, la
nunţi, la cumetrii, la diverse ceremonii, invitaţii se aşază
la masă ţinând cont de orientarea lor politică: adepţii
comuniştilor se pun într-o parte, iar adepţii democraţilor
– în altă parte. Când vine timpul să danseze, o fac, de
asemenea, separat. Deşi au orientări politice diferite,
există totuşi o mare asemănare între ei: aproape toţi îşi
trăiesc viaţa în lipsuri, aproape toţi lucrează pământul
ducând plugul de coarne în urma calului, majoritatea nu
au unde-şi vinde recolta, lefurile, în cazul celor angajaţi,
sunt mici, hainele multor dintre ei sunt ponosite şi rufoase
etc. În pofida acestui fapt, la Chişinău, politicienii de
dreapta, de stânga, dar şi de centru o duc bine, chiar
foarte bine. Afacerile lor înfloresc indiferent că se află
la guvernare sau în opoziţie. Au atâţia bani, că şi-ar
permite să cumpere sate întregi. De bogaţi ce sunt, unii
nici nu ştiu cât costă o pâine, un kilogram de roşii sau
un kilogram de carne. Ei au pierdut de mult contactul cu
realitatea.
În timp ce politicienii viermuiesc prin legislativ,
încercând să-şi apere interesele economice, omul,
îndeosebi omul de la ţară, care este cel mai oropsit în
acest stat, care vara este ars de soare, căruia iarna îi
tremură de frig picioarele în galoşi, care este trudit peste
măsură, care de mult a uitat gustul salamului sau al
şuncii, a cărui „bogăţie” este butoiul cu vin din fundul
beciului şi ceapa din dosul casei, aşteaptă ca într-o zi să
i se facă dreptate, aşteaptă ca statul să vină în ajutorul
lui, să-i ofere condiţii cât de cât bune ca să-şi câştige
bucata de pâine mai uşor. Ţăranul are nevoie de un ban
în plus ca să-şi permită măcar o singură dată în an să se
ducă la sanatoriu să se recupereze fizic, să meargă într-o
călătorie etc.
Timpul trece, iar politicienii nu mai vin în întâmpinarea
10
INTERSECŢII
cetăţeanului. Vin, dar numai o dată în patru ani, atunci
când se desfăşoară campania electorală.
Dacă timp de un deceniu pseudodemocraţii ne-au
sărăcit aşa cum i-au dus capul, iată că guvernarea
actuală, de mai bine de opt ani, conduce R. Moldova spre
„stabilitate”. Aşa obişnuiesc comuniştii să poreclească
sărăcia din ţara noastră. Deşi ni se vorbeşte constant că
salariile au fost majorate de câteva ori, noi, poporul, ne
întrebăm: care salarii, dacă jumătate din populaţia ţării
nu-şi poate găsi un serviciu? Cum poţi vorbi de ridicarea
nivelului de trai, dacă, chiar sub ochii noştri, oamenii
fug în alte state în căutarea unui job bine plătit? O parte
însemnată din tinerii care pleacă în SUA cu programul
Work and Travel refuză să mai revină în ţară. Ei renunţă
la studiile universitare pentru că sunt conştienţi de
inutilitatea lor într-un stat în care nu prea au şanse de
afirmare.
Evenimentele politice din ultimele săptămâni par
să ofere basarabeanului o nouă şansă. Renunţarea la
Partidul Comuniştilor în favoarea Partidului Democrat
al lui Marian Lupu e un semn bun.
Vrem, nu vrem, viitorul R. Moldova nu se află în
mâinile „comuniştilor”, nici în mâinile „liberalilor”, ci
în mâinile lui Marian Lupu. Mişcarea pe care a făcut-o
el este foarte inteligentă. Atât actuala opoziţie, cât şi
comuniştii au toate şansele să se declare învinşi după
alegerile din 29 iulie 2009 dacă PD-ul lui Marian Lupu
nu se va alătura unuia dintre ei. Totuşi, dacă mutarea
lui Lupu de la PCRM la PD a fost un joc politic regizat
de comunişti, societatea noastră va fi grav traumatizată,
mai ales că rănile provocate în 4 aprilie 2005 de către
unii „patrioţi” încă nu s-au vindecat complet.
Alegerile din iulie sunt cruciale pentru ţara noastră.
Schimbarea modului de guvernare al politicienilor
moldoveni este mai mult decât necesară. Nu vreau
să anticipez lucrurile, dar sunt premise reale ca
nemulţumirea majorităţii intelectuale din ţară, dar şi
nemulţumirea tineretului să devină mai pronunţată în
următorii ani, mai ales că aceste categorii de oameni
sunt cele mai sensibile la problemele economice cu
care ne confruntăm. Un cuvânt greu de spus ar avea şi
agricultorii, dar şi anumiţi oameni de afaceri. Rămâne
de văzut. Cu toate acestea, un lucru este cert – oamenii
s-au săturat; s-au săturat de minciună, de sărăcie, de
trădare, de nemernici.
Nicolae Ciobanu
 INTERSECŢII
opinii
opinii
Situaţia actuală din Republica Moldova este mult mai
complexă decât eventualitatea scenariului alternativ al
obţinerii majorităţii de către actuala opoziţie. Cu un an şi
ceva în urmă redactam un material de analiză preelectorală,
în care am menţionat că principala problemă a alegerilor
din 2009 o va constitui faptul că nici comuniştii, nici
ne-comuniştii, care vor accede în viitorul parlament
nu vor putea obţine majoritatea calificată (adică 61 de
mandate necesare pentru alegerea preşedintelui). Aici
ne-am pomenit întro capcană legislativă, generată de
modificările Constituţiei şi trecerea la regimul de republică
parlamentară. Modificările respective au avut un scop clar
– debarcarea lui Lucinschi şi au fost operate cu o maximă
urgenţă. În consecinţă, reforma a condus la instaurarea unui
regim de-facto prezidenţial (deşi cu procedura de alegere a
acestuia de către parlament). În plus, procedura s-a dovedit
a fi semifuncţională (în 2001 comuniştii au obţinut 71 de
mandate şi nu au avut probleme cu alegerea, în 2005 cu
56 de mandate au găsit aliaţi – PPCD, PD şi PSL). Iată
că a treia oară, în 2009, procedura nu a mai funcţionat –
deşi au obţinut 60 de mandate, comuniştii nu au reuşit să
mai obţină un singur vot necesar alegerii preşedintelui.
S-ar putea, ca această situaţie să se repete şi după scrutinul
din 29 iulie. În aceste condiţii R.Moldova va intra întro
criză politică permanentă. Vom avea preşedinte interimar,
guvern provizoriu şi un parlament pentru vreo jumătate
de an, până la următoarele alegeri anticipate. În condiţiile
crizei economice, e o situaţie cu adevărat dramatică.
Poate fi depăşită această criză? Probabil, poate. Cred că
putea fi depăşită şi după 5 aprilie. La scorul obţinut de 60-
41, comuniştii erau obligaţi să iasă cu un mesaj de concili-
ere şi să propună opoziţiei unul din cele trei posturi princi-
pale – preşedinte, spicher sau prim-ministru. Nu a fost să
se întâmple, deşi negocieri în acest sens s-au purtat. Even-
opinii
Cum vedeţi dvs. evoluţia societăţii moldoveneşti în cazul
în care partidele din opoziţia actuală (referindu-ne la cea
anticomunistă) vor obţine majoritatea în noul parlament?
Evoluţia societăţii moldoveneşti va avea un caracter
calitativ nou şi pozitiv. Reformarea sistemului poli-
tic actual al RM reprezintă prioritatea de baza a PLDM,
dar cred şi a Opoziţiei. Este posibil să obţinem majori-
tatea în condiţiile în care vom avea un scrutin transpar-
ent şi civilizat. Partidele de opoziţie în relaţie cu Par-
tidul Comuniştilor sunt pe picior de inegalitate, în
ceea ce priveşte accesul la mass-media cu acoperire
naţională, utilizarea resurselor administrative şi implica-
rea în campanie a instituţiilor de forţă, cum este poliţia.
Nr. 12, Iulie 2009
imentele din 6-7 aprilie au agravat şi mai mult situaţia,
conducând spre o polarizare a partidelor politice, dar şi a
societăţii în general, în care pare imposibil dialogul. To-
nalitatea campaniei actuale reflectă perfect această situaţie.
Poll-position în această campanile arată în felul următor.
În cursă s-au înscris doar 10 partide. PNL şi MAE şi-au
anunţat retragerea (probabil, aceiaşi figură o vor face-o
curând şi verzii) în favoarea celor trei partide care au
trecut pragul (AMN, PLDM, PL). Şanse infime le au
PPCD (cu o echipă tânără de anonimi) şi PSD în proces
de disociere-asociere (emigrare masivă spre PCRM şi PD,
parţial compensată de venirea lui Tarlev). În consecinţă,
doar 5 partide au şanse să acceadă în parlament. Pe pri-
ma poziţie – PCRM. Urmată la un handicap considera-
bil de PL, PLDM şi AMN. Marea surpriză a campaniei
este PD cu ex-preşedintele parlamentului Marian Lupu
cap de listă (ales recent şi preşedinte al partidului).
Ţinând cont de ratingul impunător al liderului (este a doua
persoană după Voronin), PD-ul ar putea obţine circa 15
mandate în viitorul legislativ şi o poziţie cheie în recon-
figurarea structurilor puterii. Problema e că în această
configuraţie AMN este cea mai vulnerabilă formaţiune
politică şi poate chiar să nu trecă pragul electoral.
Campania scurtă şi pragul prezenţei micşorat până la
1/3 vor favoriza comuniştii. Oricum, nu cred că situaţia
se poate schimba cardinal şi PCRM va obţine o majori-
tate relativă. Opoziţia poate obţine un scor mai bun decât
cel din 5 aprilie, ce-i va asigura anumite dividende mo-
rale, dar nu mai mult. În rest, totul va depinde de ca-
pacitatea de negociere, în pimul rând a comuniştilor,
pentru a asigura alegerea preşedintelui. În caz cn-
trar situaţia se va reitera şi vom intra în criză politică
permanentă. Până la viitoarele alegei anticipate…
Victor Ciobanu, expert - director
Centru cercetari economice si dezvoltare - Chişinău
Partidele de orientare democratică, inclusiv PLDM,
sunt formaţiunile politice care au promovat in-
tens şi în mod repetat principiul respectării dreptur-
ilor fundamentale ale omului, revitalizarea şi lib-
eralizarea sistemului economic, demonopolizarea
sistemului politic, respectarea valorilor identitare prin
promovarea principiilor de echitate socială şi culturală.
Care credeţi că vor fi demersurile în ceea ce
priveşte politica externă faţă de Rusia şi UE?
Cu Federaţia Rusă este foarte important să edificam o
relaţie pragmatică, constantă, bazată pe interesul reciproc.
În relaţia cu UE, vom desfăşura acţiuni energice şi coer-
ente pentru a promova o politică veritabilă de integrare eu
11
Nr. 12, Iulie 2009 INTERSECŢII

ropeana, astfel încât, în perspectiva următorilor 2-3 ani, să

reuşim să obţinem statutul de ţară asociată, ancorând ire-
versibil RM în spaţiul european de securitate şi stabilitate.
În ce măsură cetăţenii care s-au manifestat îm-
potriva atitudinii PCRM vor avea de suferit în ca-
zul în care comuniştii vor obţine iarăşi puterea?
Cetăţenii care au ieşit în luptă directă cu partidul de
guvernământ sunt intimidaţi, fiind supuşi unor presiuni
psihologice şi existând de considerare a lor drept paria
sau persoane non-grata în societatea moldovenească dacă
Partidul Comuniştilor revine la guvernare. Bineînţeles, nu
este exclus să fie supuşi unor persecuţii serioase. În aseme-
nea condiţii, planul diabolic de a-i ţine ostatici pe cetăţeni
în hotarele RM pare tot mai verosimil. Ar putea fi un mi-
jloc de intimidare şi un instrument de răfuială faţă de cei
care au fost permanent împotriva regimului. Nu mă tem şi
voi lupta până la capăt pentru a-mi revendica drepturile.
Nighina Azizov, vicepreşedinte OT a PLDM

opinii
opinii
Societatea noastră e obosită de minciună şi
fărădelege. Înlăturarea guvernării comuniste va
reprezenta victoria adevărului şi dreptăţii în Republica
Moldova. Evident, perspectivele cetatenilor vor deveni
altele. In primul rand vom asigura respectarea legii,
care sta la baza dezvoltarii durabile a economiei.
Ne propunem ca cetatenii sa se poata bucura
impreuna cu familiile sale de un trai decent, asa cum
a fost prevazut in constitutie de Parintii acestui stat.
Republica Moldova are nevoie de relatii constructive
atat cu partenerii din vest, cat si cu cei din est.
Vom stabili relatii cu Federatia Rusa, bazate pe
respectarea suverantitatii si independentei, fara
careva implicari de ordin economic si politic.
Uniunea Europeana urmeaza sa devina prioritatea
nr. 1 in fapte, nu in cuvinte, ceea ce inseamna ca
vom depune eforturi pentru a respecta cerintele
inaintate de comunitatea europeana pentru aderare.
Alegatorii opozitiei sunt persoane, de regula, cu studii
superioare, apreciati in societate, or anume aceasta
categorie de persoane nu-si vad viitorul in Moldova
comunista. Votantii partidelor de opozitiei pot cadea in
disperare ceea ce poate fi o problema grava, insa totusi
cred ca de data aceasta, la aceste alegeri lucrurile vor
sta diferit. Vom obtine o victorie importanta asupra
dictaturii si minciunii si vom pune bazele unui stat
de drept, in care sa persiste adevarul si libertatea.
Ion Bargan

12
 INTERSECŢII
La Moldova 1 adevăru-i numa’ unu!
De aproape 6 luni, republicamoldovenii o tot dau
în campanii electorale. Pomenite într-o nouă bătălie,
partidele politice îşi storc minţile pentru a găsi
sloganuri, imagini, scenarii şi activităţi menite a fi
originale şi a atrage cât mai multe voturi de la alegători.
Aproape în fiecare zi asistăm la întâlniri alegator-
politician, diferite pichetări, proiecţii de filme etc., nu mai
vorbesc de garduri şi panouri electorale colorate fel de fel.
Aflându-mă în perioada asta în Moldova, am ocazia
să asist şi eu din când în când la astfel de evenimente.
Dacă te plimbi prin Chişinău mai ales, ai ocazia să
nimereşti foarte des în toiul unei manifestaţii electorale.
Bunăoară, la 17 iulie am fost anunţată de un prieten
bun, membru al Partidului Liberal, că Organizaţia de
Tineret a Partidului Liberal (OTPL) va picheta în ziua
respectivă sediul Companiei de Stat Teleradio Moldova.
Şi cum tot nu aveam ce face, am decis să merg până
acolo ca să văd cum se desfăşoară lucrurile. Manifestaţia
a început în jurul orei 16, atunci când încă este aproape
insuportabil să te afli afară, din cauza caniculei. Cu toate
acestea, tinerii liberali au îmbrăcat cu toţii tricourile
albăstrii purtând sigla Partidul Liberal (in continuare
PL), s-au înarmat cu pancarte pe care au scris lozinci
ce criticau activitatea părtinitoare a Teleradio Moldova
(TRM) şi aservirea acesteia partidului de guvernământ.
În faţa grupului de aproximativ 60 de tineri, doi dintre
aceştia afişau o pânză cu textul: “Teleradio Moldova:
mesager al minciunii comuniste”. Altele conţineau mesaje
ca: “Nu prostiţi poporul cu televizorul!”; “La Moldova
1 adevăru-i numa unul!”; “Nu vrem cozi de topor la
televizor!”; “Noi vă dăm salarii, voi ne daţi minciuni!” s.a.
În spatele grupului, trei tineri fluturau drapelul Republicii
Moldova, drapelul PL şi cel al Uniunii Europene.
Toţi scandau în continuu aceleaşi mesaje, deşi vreo
reacţie de la televiziunea naţională întârzia să apară.
După câteva momente a aparut la faţa locului şi Corina
Fusu, a cărei carieră în domeniul jurnalismului este
impresionantă (lucrând o perioadă de timp inclusiv la
TRM), acum unul dintre primii oameni ai PL. Trebuie
să menţionez că dumneaei a fost printre jurnaliştii care
au ieşit la protest în 2002 contra cenzurii instaurate de
conducerea comunistă şi a continuat să se revolte până
în 2004, când, deşi TRM s-a transformat din televiziune
de stat în televiziune publică, schimbări esenţiale nu s-au
produs, iar cenzura şi limitarea dreptului jurnaliştilor de
a spune adevărul a continuat. În 2004, cu toate ca aveau
sprijinul Consiliului Europei, mai mulţi jurnalişti (printre
care şi doamna Fusu) care se împotriveau sistemului au
fost înlăturaţi din TRM sau au plecat din proprie iniţiativă.
Doamna Fusu, de când protestaţi a ieşit cineva
de la TRM ca să discute cu Dumneavoastră?
Nr. 12, Iulie 2009
Nu, nu a venit nimeni şi nici nu iese vreodată,
întrucât în faţa TRM au mai avut loc proteste similare,
dar din partea altor partide sau grupuri de iniţiativă.
Cum calificaţi situaţia actuală la TRM?
În televiziunea publică domneşte cenzura; peste
tot există interdicţii. Toate buletinele de ştiri şi
emisiunile realizate aici trebuie să pună Partidul
Comuniştilor într-o lumină bună. TRM nu este o sursă
de informare, ci sursă de minciuni şi manipulare.
Care era atmosfera în TRM înainte de 2001?
În anii ’90 “Mesagerul” era un adevarat simbol al
adevărului şi al informării. Televiziunea de stat era cea mai
veridica sursă de informare. Dupa venirea agrarienilor la
putere, în ’94, aceştia fiind tot comunişti dar sub alt nume,
s-a instaurat o oarecare cenzură, cu anumite “supape de
oxigen”; erau nişte condiţii care încă mai puteau fi tolerate.
După 2001 cenzura a fost introdusă pe deplin. S-a interzis
folosirea cuvintelor “deportări, român, limba română” şi
tot ce ţine de identitatea reală a acestei ţări şi de crimele
comuniste, impunând termeni ca “limba moldovenească”
şi tot ce este legat de inventarea acestei noi identităţi.
Comuniştii care conduc astăzi Republica Moldova
sunt continuatorii propagandei sovietice. Au inventat un
duşman extern, care este Romania, şi sperie populaţia cu
acest pericol imaginar. Este foarte periculos pentru că cei
care se ocupă cu un jurnalism mercenar comit o crima, ei
sunt la fel de vinovaţi precum partidul de la guvernare,
dacă nu chiar mai mult, pentru că normele deontologice
ale jurnalismului prevăd nişte reguli clare de echitate,
de echilibru. Cred că nu este posibilă vreo schimbare
după ataţia ani de monitorizare, întrucât TRM este
monitorizată permanent de către experţi internaţionali.
Diferite rapoarte atesta faptul că nu s-a produs acea
schimbare mult-aşteptată în televiziunea publică,
dovadă că nu se respectă regulile unei instituţii publice.
La putere trebuie să vină partide de orientare cu adevărat
democratică. Numai aşa TRM se poate transforma în
sfârşit într-o instituţie care să servească întreg spectrul
de interese al publicului, nu doar al unui singur partid.
Dacă după 29 iulie vom asista la schimbare şi TRM
revine pe făgaşul normal, va reîntoarceţi în televiziune?
Vremea mea de om de televiziune a trecut deja. Acum
activez în sfera politicului, iar televiziunea şi politica sunt
două domenii incompatibile. O să vin în cadrul emisiunilor
de dezbateri care trebuie să fie organizate cât mai des
în cadrul unei televiziuni publice. Numai prin dezbateri
cetăţenii pot fi informaţi din toate punctele de vedere.
În cazul în care TRM va redeveni o sursă de informare
nu credeţi că va fi un şoc pentru cei care au crezut
până acum în ceea ce prezenta compania publică?
Normalitatea nu trebuie să şocheze, ci minciuna.
13
Nr. 12, Iulie 2009
Rolul televiziunii publice, spre deosebire de
telviziunile private, este de a informa, de a educa şi
de a distra. Legislaţia în vigoare trebuie respectată
întru totul, astfel încât să nu fie încălcate drepturile
nimănui, indiferent de convingeri şi opţiuni politice.
Speraţi la ceva mai bun după alegerile din 29 iulie?
Nu vă e frica de un nou scenariu al comuniştilor?
Sperăm să câştigăm alegerile împreună cu alte
partide din opoziţia democratică. De la comunişti
te poţi aştepta la orice. Cu toate astea, sondajele
arată că popularitatea Partidului Comuniştilor este
în scădere iar cea a Partidului Liberal în creştere.
Am avut ocazia să discut un pic şi cu Sergiu
Boghean – un tânăr de 22 ani, preşedinte OTPL.
Înţeleg că nu aţi mai protestat până acum în faţa TRM.
Nu, acesta este primul protest, deşi sunt necesare în
fiecare zi proteste în faţa acestei pseudo-televiziuni
naţionale şi publice. Mai ales dupa evenimentele din aprilie
chiar şi cea mai îndobitocită persoană care se informa
până acum de la TRM a putut vedea că informaţia este
prezentată dintr-un singur punct de vedere. Noi. OTPL,
am creat practic, o altă televiziune publică, mergând prin
sate şi arătând adevărul despre evenimentele de la 7 aprilie.
Are efect această caravană organizată de tineretul liberal?
Da, are efect. Lumea nu găseşte argumente care să susţină
acuzaţiile aduse opoziţiei pentru acele evenimente. Noi le
prezentăm versiunea noastră, cea reală. Când văd imagini
cu poliţişti care sfărâmau garduri pentru a face rost de pietre
pe care le duceau mai apoi în Piaţa Marii Adunări Naţionale,
cu vice-speakerul Parlamentului, Vladimir Turcan, care le
ordona băieţilor să arboreze drapelul României şi al Uniunii
Europene pe principalele clădiri de Stat, oamenii nu mai
găsesc motive ca să acuze opoziţia. Ai văzut că şi Voronin,
14
INTERSECŢII
fiind întrebat care sunt probele că România a fost implicată
în organizarea acelor proteste, a raspuns că ... sunt! şi
atât, nu a putut să dea un exemplu concret. Comuniştii
vorbesc prea mult de diferite implicaţii extraterestre…
Te întreb şi pe tine: în cazul în care TRM va redeveni o
sursă de informare, nu crezi că va fi un şoc pentru cei care
au crezut până acum în ceea ce prezenta compania publică?
O sa fie un şoc pentru buneii nostri, pentru simpatizanţii
lui Voronin, însă adevărul este necesar în cazul nostru, oricât
de crud şi şocant ar fi. Majoritatea electoratului PCRM care
se informeaza de la Moldova 1 sunt bătrânii. Mai sunt şi
tineri însă ei sunt cei care nu pot fi de altă părere, pentru că
lucrează în sistem şi altfel riscă să îşi piardă locul de muncă,
mai ales că statul nostru este extrem de corupt şi birocrat.
Care este pozitia ta vis-à-vis de (re)unirea Basarabiei
cu România, idee tot mai vehiculata în ultimul timp?
Unirea este un ideal susţinut de o bună parte a societăţii. Eu
sunt adept al integrării în Uniunea Europeană, statul nostru
trebuie să devină întâi de toate unul democratic, european;
astfel nu vom mai avea nevoie să ne unim neapărat şi din
punct de vedere politic. Ca politician, consider că Republica
Moldova trebuie să ia mai întâi cursul democraţiei europene
şi apoi vom fi liberi să întărim relaţiile cu fraţii noştri de
peste Prut. O să promovez acest ideal, mai ales că viitor
profesor de istorie (Sergiu este absolvent al Facultăţii
de Istorie şi Geografie din cadrul Universităţii de Stat
din Moldova), o să tind spre unitatea naţiunii româneşti.
…
Nu pot să nu vă povestesc de interacţiunea cu o altă
persoană prezentă la evenimentul respectiv. Observandu-
mă printre jurnalişti, amicul meu liberal m-a telefonat ca
să mă salute şi să-mi spună: Îţi fac cunoştinţă cu prietenul
nostru, sisnicul! – Care este el? m-am mirat eu. Uite-l in
 INTERSECŢII Nr. 12, Iulie 2009

faţa ta, în cămaşa roz, cu o camera video în mână. Într- camera şi spre mine, atunci când a văzut că mă apropii
adevăr, în faţa mea stătea un bărbat cu vârsta în jur de 30 de doamna Fusu care era amestecata printre tinerii
de ani, care filma şi el ceea ce se petrecea acolo. Avea în protestatari. Cei de la serviciul de presă al PL au încercat
mână doar o camera video de dimensiuni mici şi nu am să-i pună o întrebare respectivului domn, dar el a reacţionat
putut să disting niciun detaliu care ar fi dat de înţeles că exact ca orice angajat MAI sau SIS: Nu comentez!
este din presa. În plus, nici nu lăsa impresia că e jurnalist… Ulterior mi s-a spus că astfel de domni sunt
Deşi stătea chiar în faţa oamenilor presei, tipul nu se sfia prezenţi la aproape orice manifestaţie organizată
să filmeze cu zoom maxim fiecare persoană din grupul de partidele din opoziţie. Ce facem? Mai toleram?
care protesta (bine că nu m-a văzut cum imortalizam eu Mergeţi la vot, dar aveti grija pentru cine votaţi!
cu zoom maxim ceea ce filma el!). Şi-a îndreptat imediat Viorica Deleanu
P.S. În 19 iulie, în localitatea mea de baştină au avut loc mai multe întâlniri cu scop electoral. Prima
s-a desfăşurat cu participarea câtorva membri PL, printre care şi Mihai Ghimpu. Sala (cu o
capacitate de câteva sute de locuri) a fost arhiplină. Au urmat apoi reprezentanţii AMN. Sala a
fost…. plină. După AMN au venit şi nişte comunişti. În sală s-au aflat aproximativ 20 de oameni.
* Acest material nu reprezinta publicitate electorala, ci doar o relatare a unui eveniment.

Autoidentificare etnică şi Participare Politică

studiu de caz: Tinerii basarabeni în oraşul Cluj-Napoca
Păi, teritoriul este unul tot întreg, dacă Republica Moldova făcea parte din teritoriul României Mari, pentru mine
şi Basarabia este patria mea şi România de asemenea, eu pe ambele le consider patrii, poate mi-ar fi foarte greu
în anumite condiţii, de exemplu, dacă azi mi s-ar spune să iau arma în mână să lupt împotriva fraţilor români, nu
aş putea să fac acest lucru, asta e aşa, o paranteză’’
Respondent 18.
Nu sunt de pe malul drept al Nistrului, sunt din Transnistria, dar ştiu sigur că sunt român, eu nu am ales să fiu
român, eu m-am născut român, nu poţi să te naşti român şi să spui că eşti altceva, pentru că sângele din venele
tale este român’’
Respondent 5.
Articolul respectiv este rezumatul unui studiu mai vast social, sau chiar inventată, identitatea etnică se configurează
asupra autoidentificării etnice şi participării politice în în urma unor procese sociale, şi nu este fundamentală şi
cazul tinerilor basarabeni ce studiază în România. Deci, prestabilită, ci percepută şi modelată prin interacţiune,
studiul şi-a propus să examineze autoidentificarea etnică spre deosebire de teoriile primordiale care concluzionează
ca predictor pentru participarea civico-politică, referindu- că identitatea este un dat obiectiv, identitatea etnică este
se la tinerii basarabeni studenţi în oraşul Cluj-Napoca. Mai ceva cu care te naşti şi care nu depinde de propria alegere
explicit am dorit să cercetez dacă tinerii care au ales să a persoanei. O altă teorie din care cercetarea de faţă îşi
studieze în România au înregistrat o oarecare modificare extrage conceptele este şi cea a aculturaţiei, conform
a percepţiei lor asupra propriei identităţi etnice şi cum acesteia, identificarea accentuată cu grupul etnic al ţării
influenţează acest fapt implicarea lor în viaţa civico-politică de origine şi cu cel al ţării gazdă este dovada integrării şi
a ţării gazdă. Cazul tinerilor basarabeni este interesant, biculturalismului, marginalizarea este sugerată atunci când
datorită problematicii identitare existente în statul la care nu există identificare cu nici un grup etnic, iar identificarea
aparţin ca şi cetăţeni, Republica Moldova. Încercările intensă cu cultura ţării gazdă indică asimilare. De
unor elite politice de a construi spiritul de statalitate al asemenea, punem accentul şi pe faptul că identitatea etnică
Republicii Moldova, au dus la apariţia mai multor discursuri este dobândită prin rezultatul explorării şi experimentării,
identitare extremiste şi moderate. Au existat şi există teoriile developmentale, perspectiva Eriksoniană.
tensiuni ce debitează în jurul limbii vorbite, româneşti sau Autoidentificarea etnică, fiind variabila independentă a
moldoveneşti, a istoriei şi culturii. Toate acestea reflectă studiului nostru cuprinde trei nivele de analiză şi anume:
incertitudinea şi instabilitatea existentă în cultura politică autodefinirea etnică ( Kinket,1997) afirmarea etnică
a Moldovei. Lucrarea este importantă pentru că poate oferi ( Fuglini,2007), explorarea etnică (Phinney,1989).
concluzii utile pentru propunerea unor eventuale politici Participarea politică, variabila dependentă, este
publice ce-i vizează pe studenţii basarabeni în România. operaţionalizată prin următorii indicatori: discuţii despre
Perspectiva lucrării asupra identităţii etnice se bazează pe viaţa politică a ţării gazdă, practicarea voluntariatului
teoriile interacţionist-constructiviste, prin prisma acestora, în ONG-uri cu profil diferit, participarea la miting,
identitatea este subiectivă, construită din punct de vedere semnarea de petiţii neoficiale/oficiale(online), practicarea
15
Nr. 12, Iulie 2009
voluntariatului în cadrul unui partid politic, activitatea
în campanii electorale, convingerea persoanelor asupra
anumitor teme/acţiuni politice. Datele studiului provin
din intervievarea a 24 de tineri basarabeni implicaţi
în programe de studii universitare şi postuniversitare
cu vârste cuprinse între 19 şi 26 ani . Iniţial aceştia au
fost categorisiţi în tineri care au petrecut o perioadă
lungă de timp pe teritoriul României(3-9 ani) şi tineri
care nu sunt de mult timp pe teritoriul ţării gazdă(1-3
ani) După culegerea datelor am ajuns la formarea a
patru categorii în termenii autoidentificării etnice şi
perioadei de timp petrecută pe teritoriul ţării gazdă.
I) Autoidentificare cu identitatea românească
şi perioadă scurtă petrecută pe teritoriul ţării gazdă.
II) Autoidentificare cu identitatea românească
şi perioadă lungă petrecută pe teritoriul ţării gazdă.
III) Autoidentificare cu identitatea moldovenească
si perioadă scurtă petrecută pe teritoriul ţării gazdă.
IV) Autoidentificare cu identitatea moldovenească
si perioada lungă petrecută pe teritoriul ţării gazdă.
Toţi subiecţii Categoriei III, care se consideră a fi
moldoveni şi care au petrecut o perioadă scurtă de timp
în România şi-au manifestat convingerea că teritoriul care
le aparţine ca patrie este Republica Moldova, expunând
motive legate de naştere, cetăţenie, apartenenţa la anturajul
prietenilor, rudelor, aceştia s-au identificat ca fiind
moldoveni, excepţie făcând câţiva dintre ei care provin din
familii mixte şi care şi-au revendicat mai întâi identitatea
rusească şi apoi cea moldovenească, respondenţii respectivi
se caracterizează de faptul că au studiat în clasele primare
şi gimnaziale în limba rusă, majoritatea subiecţilor acestei
categorii au afirmat că limba maternă le este româna.
Majoritatea respondenţilor din Categoria II care se percep
ca fiind români şi care au petrecut o perioadă lungă de
timp pe teritoriul ţării gazdă se caracterizează, ceea ce
este foarte interesant, prin faptul că au ales ca ţară patrie o
parte dintre ei doar România şi o altă parte atât România
cât şi Republica Moldova, au motivat alegerea făcută spre
deosebire de subiecţii Categoriei III , aducând argumente
istorice, referindu-se la România Mare şi alte argumente
legate de lipsa diferenţelor dintre români şi basarabeni.
Respondenţii care se consideră a fi români şi care
sunt de mult timp în România din C.II au ales ca limbă
maternă - limba română, iarăşi o deosebire accentuată
faţă de subiecţii care se consideră moldoveni şi care sunt
de puţin timp în România, este lipsa ezitării, au declarat
hotărâţi apartenenţa etnică română, folosind afirmaţii
de genul: :,, indubitabil’’, ,,cu siguranţă’’, ,,îmi place să
spun că sunt român’’. Dacă ne uităm la afirmare etnică în
ambele categorii, sentimentele expuse atunci când se spun
lucruri negative despre moldoveni sunt în aceeaşi măsură
intense, argumentând faptul că s-ar simţi îndureraţi, iritaţi,
deranjaţi şi indignaţi, dar la o parte din respondenţii din
CII, care se percep a fi români şi care au petrecut o lungă
perioadă în România, se observă un anumit pragmatism
16
INTERSECŢII
în lupta cu stereotipurile, preferând să le ignore.
R.13. : ,, Din proprie experienţă, pot afirma că cel
mai inteligent mod, de a răspunde unor astfel de replici,
este ignoranţa de moment. Spun acest lucru, având în
vedere faptul că detest discursurile lungi şi lipsite de
sens, atunci când persoana care acuză nu este predispusă
la un consens de idei. Prefer să demonstrez ulterior,
într-un alt context, într-o altă modalitate. Stereotipurile
au existat şi, din păcate, încă mai persistă, de aceea
consider că nu este de ajuns o simplă replică de idei,
care are impact nesemnificativ şi pe termen scurt’’
Majoritatea respondenţilor din C III care se consideră
a fi moldoveni şi care sunt de puţin timp în România
au afirmat că nu s-ar simţi jigniţi dacă ar auzi cuvinte
urâte la adresa românilor, însă în CII situaţia este
diferită, majoritatea subiecţilor ce se identifica a
fi români şi care sunt de ceva timp pe teritoriu ţării
gazdă, afirmând că ar fi în aceeaşi măsură ofensaţi.
Explorarea etnicităţii este directă şi mult mai
activă la respondenţii ce se identifică cu identitatea
românească din CII, aceştia au discutat în mod direct
despre identitate etnică în familia lor, familia ocupând
locul de frunte în examinarea identităţii la ambele
categorii, însă şi studierea istoriei, mass-media,
contribuie la explorarea etniei în cazul subiecţilor CII.
R.21:,,Din ce ştiu eu, bunicii mei au fost 100% români,
bunicul a făcut armata la Vaslui , Huşi, el îmi povestea
anumite poveşti pe de atunci, şi cum era situaţia sub
români, şi atunci mi-am format şi eu identitatea de român’’.
R.15:,,Cu ceva ani în urmă îmi plăcea şi istoria pe lângă
matematica şi informatică, deşi acuma sunt doctorand, nu
mai sunt student propriu zis, şi am mai studiat şi eu aşa,
am mai citit, şi astfel mi s-a părut absurdă idee de limbă şi
de naţiuni moldovenească. Dacă până la o anumită vreme
familia îmi insufla faptul că tu eşti român,când am crescut
am început să conştientizez acest fapt. Am avut profesori
care susţineau că există limbă moldovenească şi că toţi
suntem moldoveni, dar nu prea le-am dat mare atenţie şi am
încercat să-i conving eu pe ei, că nu au dreptate, dar în unele
cazuri am reuşit în altele nu. A fost o chestie bună că am
întâlnit oameni cu diferite păreri pentru că a fost un exerciţiu
contrazicându-i pentru a-mi întări propria mea convingere’’.
Discuţiile cu prietenii din ţara de origine nu au
fost menţionate ca un factor în explorarea propriei
identităţi spre deosebire de respondenţii C.III
care se identifică cu identitate moldovenească.
Profilul majoritar al C.III, ce cuprinde respondenţii ce se
identifică cu identitatea moldovenească se caracterizează
printr-o participare redusă la viaţa civico-politică a ţării
gazdă, implicându-se într-o singură activitate politică sau
în nici una, cea mai predominantă activitate politică este
voluntariatul în ONG-uri. În cadrul Categoriei II, profilul
 INTERSECŢII
majoritar se caracterizează printr-o participare politică
mult mai mare decât mă aşteptasem, respondenţii ce se
identifică a fi români şi care sunt de mult timp în România
fiind implicaţi de la trei la şase activităţi politice, mitingul
este activitatea cel mai des pomenită de către tineri după
care urmează voluntariatul în ONG-uri, semnarea de
petiţii şi discuţiile despre viaţa politică a ţării gazdă. În
categoria I,subiecţii ce se consideră a fi români, dar care
sunt de puţin timp în România au ales Republica Moldova
şi România, ca teritorii patrii, iar limba maternă - română,
în ceea ce priveşte afirmare etnică este caracterizat de
faptul că resimt ofensele aduse atât basarabenilor cât
şi a românilor ca unele adresate propriei persoane, în
Noi încă mai credem…
Da, nu suntem acasă. Prea puţin ne putem ajuta ţara,
indiferent că suntem la muncă în Italia sau cu o bursă
la Oxford. Însă nu e atât de uşor să fii departe de casă,
să vezi, să analizezi, să înţelegi mult mai bine cum stau
lucrurile şi să nu poţi face nimic. Să jertfeşti bani din
propriul buzunar, să faci sute sau mii de km ca să-ţi
exprimi votul (aşa cum au facut-o mulţi conaţionali aflaţi
în afara graniţilor pe 5 aprilie) ca, într-un final, să afi că
cineva ţi-a furat votul în cel mai mârşav mod, iar drepturile
tale sunt aceleaşi ca a miilor de morţi care au înviat peste
noapte şi-au apărut pe listele cetăţenilor cu drept de vot.
Da, nu suntem acasă. Însă comparativ cu multă lume din
Moldova, care n-au acces la toate sursele de informare,
suntem mult mai conectaţi la evenimentele din Moldova.
Mergem la şcoală sau la serviciu, încercăm să ne prefacem
că totul e bine, dar suntem măcinaţi tot timpul de noutăţile
de-acasă, de ideea că viitorul Moldovei acum mai mult ca
niciodată atârnă de un fir suspendat, o minge ce alunecă de
pe un teren la altul, în funcţie de cum bate vântul marelor
interese politice. Fără a apuca să mâncăm ceva, răsfoim
de dimineaţa presa de pe internet, citim aproape automat
Nr. 12, Iulie 2009
cazul acestora există un grad înalt de explorare a propriei
identităţi, dar spre deosebire de celelalte două categorii,
principala modalitate este studierea istoriei, participarea
politică este relativ mai mică decât în cazul subiecţilor din
categoria II, însă este mai mare decât cea înregistrată în
cazul tinerilor care se autoidentifică ca fiind moldoveni
şi care au petrecut o perioadă scurtă în România, cea
mai des pomenită activitatea politică printre subiecţii C.
I este convingerea anumitor persoane să practice acţiuni
politice. Un singur subiect (R22) care deşi a petrecut o
perioadă lungă de timp în România se identifică puternic
cu identitatea moldovenească, motivând acest lucru prin
experienţele nu tocmai fericite avute cu colegii români în
gimnaziu, participarea politică a acestuia fiind relativ mare.
În concluzie, trebuie să menţionez că studiul este unul
explorator, nefiind generalizabil , datorită numărului mic
de cazuri. Un aspect important este participarea politică
mult mai mare a respondenţilor care se consideră români şi
care au petrecut o perioadă lungă de timp în România faţă
de cei care se percep a fi moldoveni şi care sunt de puţin
timp în ţara gazdă, astfel s-ar putea ca autoidentificarea
etnică să aibă un rol minor asupra participării politice şi
un rol major timpul petrecut, în ceea ce priveşte variaţia
în timp a identităţii etnice, datele noastre relevă într-
adevăr existenţa unei schimbări în timp a viziunii asupra
propriei identităţi etnice în rândul celor intervievaţi.
Daniela Cervinschi
Universitatea ,,Babeş-Bolyai’’, Cluj-Napoca,Facultatea de
Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării
ştirile, noi şi noi încălcări de drepturi, sărăcie, tineri care
vor să evadeze din raiul comunist, lume obosită de aceste
jocuri politice murdare. După aceste «lecturi matinale» îţi
piere orice poftă de mâncare, mergem la facultate, fizic
suntem în sala de curs, dar tot cu frământările oamenilor din
Moldova. Oare poate să-ţi ardă de activităţi artistice, sport
sau distracţie când eşti conştient că cei de acasă încearcă
să reziste în nişte condiţii atât de tensionate şi inumane ?
Da, nu suntem acasă. Dar visăm aproape cu ochii deschişi
să vină ziua în care ne vom putea întoarce cu toţii acolo. Nu
17
Nr. 12, Iulie 2009 INTERSECŢII

în sărăcia şi mizeria de acum. Să revenim acasă fără a ne fi

frică, frica de-a spune ce credem. Vrem să revenim nu în
calitate de oaspete, vrem să fim stăpâni în propria ţară, să
vorbim pe stradă propria limbă fără a fi priviţi urât. Vrem
să facem în fapte o altă Moldova – europeană. Vreau ca
mama mea, cei de acasă să mă poată vizita oricând şi-ar
dori, în orice ţară din UE fără ca eu să umblu pe la notari
ca să fac invitaţii speciale, fără ca ei să piardă săptămâni
întregi de aşteptare a blestematei de vize. Vreau ca
prietenilor mei de-acasă să nu li se refuze politicos atunci
când vor să obţină o bursă peste hotare, cu explicaţia «doar
cetăţenii ţărilor membre ale Uniunii Europe sunt eligibili».
Nu suntem acasă. Însă pe 29 iulie vom veni acasă să
votăm sau vom parcurge din nou sute şi mii de km pentru a
ajunge în faţa urnei de vot, cu speranţa că de data asta va fi
altfel. Încă mai credem…Nu ne furaţi această speranţă….
Se urcă Basarabia pe cruce/ Şi nu ştim învierea când
va fi – să facem din acest 29 iulie o înviere a Basarabiei
noastre. Să mergem la vot. Să cerem ce-i al nostru.
Să nu lăsăm să decidă alţii în numele viitorul nostru. Oxana Greadcenco,
Noi încă mai credem… Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Actorii şi empatia
Deseori mă întrebam dacă cineva e în stare să se pună
în pielea altcuiva cu adevărat, iar definiţia de empatie
îmi părea o uşoară utopie. Este uşor să zici că înţelegi
suferinţele cuiva, însă cuvintele în acest caz nu spun
absolut nimic. Doar dacă cel ce susţine că înţelege ar
putea trăi aceleaşi sentimente identic – atunci m-ar
convinge şi pe mine. Însă cum ar putea-o demonstra?
Cred că actorii sînt în stare să argumenteze faptul
că se pot pune în locul cuiva, că ştiu ce înseamnă
empatia şi anume prin intermediul jocului actoricesc.
Dar dacă spectatorul nu este pregătit să
interpreteze adecvat ceea ce vede pe scenă,
atunci ar putea spune că fiecare actor este în
stare de a empatiza, ceea ce nu reflectă nicidecum
realitatea. O scurtă analiză sociologică a teatrului
ierarhiza publicul în cîteva categorii: publicul
participativ (colectivitatea); publicul asistent (ca
asistenţă „ocazională”); publicul ca asistenţă semi-
instituţionalizată; publicul ocazional şi asistenţa
instituţionalizată (mass-media). Cei de pe urmă
sînt responsabili de mediatizarea spectacolului şi de
transmiterea obiectivă a mesajului – adică răspund
de informarea celor care ar putea constitui un public
neparticipativ. În fiecare categorie de public există
18
oameni care au pregătirea necesară pentru a putea
evalua cu echidistanţă măiestria actoricească. Aici
se formează un lanţ al empatiei: actorul manifestă
empatie faţă de personajul jucat, apoi spectatorul
faţă de actor, apoi actorul faţă de spectator etc.
În cea mai mare parte, funcţia de a scoate la lumină
empatia în teatru, le revine criticilor. Existenţa
acestora de pe urmă este interdependentă cu existenţa
actorilor din scenă. Avem nevoie de o teorie a teatrului
la fel cum literatura are nevoie de o teoretizare a ei.
În acest domeniu, noi românii ne aflăm pînă cînd la
primele niveluri. Din criticii români de teatru iniţiaţi
auzim doar de Cristina Modreanu cu „Tendinţe în
publicistica teatrală românească, în perioada 1990-
1996” şi Haig Acterian cu „Dragoste şi viaţă în lumea
teatrului” sau „Scrieri despre teatru - publicistică”.
Un actor nu poate fi desemnat drept mare talent, atît
timp cît un critic de teatru nu consemnează aceasta.
Datorită teatrului, oamenii simpli, îşi pot înţelege
mai bine semenii. Menţionez din nou: doar în prezenţa
empatiei. Puterea actorilor de a se transpune în
persoana cuiva, de a încerca să simtă la fel, ne face
să înţelegem de ce apropiaţii noştri sînt răi, avari,
invidioşi sau bîrfitori. Toate au o anumită explicaţie –
 INTERSECŢII Nr. 12, Iulie 2009

societate ne menţine într-o permanentă metamorfoză.

Theodor Lipps, filozof şi estetician german, oferă
următoarele tipuri de empatie: empatia generală sau
aperceptivă; empatia naturală sau empirică; empatia
dispoziţiei şi empatia de transpunere. Un actor ar
trebui să parcurgă toate drumurile acestor tipuri
de empatii. Mă gîndesc la pregătirea psihologică
de fier a actorilor care îşi asumă curajul de a juca
personaje cu dizabilităţi sau personaje malefice.
Este dovedit faptul că persoanele empatice sînt mai
optimiste, flexibile, generoase, au un comportament
social bine dezvoltat cu abilităţi interpersonale bune.
În urma acestei constatări nu este greu să deducem
care este sorgintea bunei dispoziţii a actorilor.
Spre final, îmi permit să „eman” puţină empatie –
nu este uşor să iubeşti un actor. Este foarte complicat
să accepţi toate rolurile în care el se regăseşte. Totul
se schimbă, doar scena rămîne neschimbată. Rămîi
plăcut surprins de răbdarea scenei.Atunci cînd actorul
cade, ea îl prinde în braţe şi îl ridică. Ea îl iubeşte cu
adevărat mai ales atunci cînd îi simte atingerea. Ziua
de mîine îşi poate întoarce faţa de la actor, însă scena
n-o va face niciodată. Ea nu-l întreabă de ce plînge,
pentru că ştie cum să-l facă să zîmbească. Întotdeauna
îl salvează datorită empatiei de care dă dovadă.
Dumitrita Paladi

Semiotica pe Messenger
Lol, brb, sal, pls, cp, np... Sunt semne dintr-o
limbă veche? Nici vorbă, ba dimpotrivă, sunt
cuvinte noi. „Generatia messenger” şi-a creat
propriul argou, cunoscut worldwide sub numele
de „texting language” sau „SMS language”.
Apărut odată cu sistemele de chat şi SMS, după cum
îi spune şi numele, noul limbaj rezolva la acel moment
o necesitate reală: aceea de a transmite cât mai multe
informaţii într-un spaţiu restrâns (numarul limitat
de semne al unui SMS) sau într-un timp scurt (în
cazul chat-ului). Cuvintele literare erau prescurtate
dupa nişte „norme” ce vizau simţul comun şi puteau
fi decriptate destul de uşor de către destinatar, la
nivel intuitiv. Principalele metode stăteau în folosirea
nivelului fonetic al limbii (u inlocuieste you sau 4
inlocuieste for) sau în inventarea unor abrevieri
(btw pentru by the way). Inutil să mai spun că
engleza este limba în care SMS language s-a instalat.
„Generatia messenger” de la noi a preluat la
început prescurtările din engleză, învăţate pe mIRC
de la fraţii internauţi din toata lumea: limbajul
avea şi în acest caz funcţia de a insera individul
in marea comunitate a utilizatorilor de net. Apoi,
chater-ii locali au contribuit la dezvoltarea texting
language cu abrevieri şi prescurtări neaoşe ale
unor expresii esenţiale în comunicare: sal, bb,
pls. In alte situaţii, cuvintele au fost transformate
urmând principiul fonetic folosit şi în cazul limbii
engleze şi astfel au apărut particulele: sh, tz, k,
q – pe care le putem admira pe larg în aceasta
fraza scrisă pe o foaie de examen: „...la disqtzii
au participat invitatzi kre si-au exprimat pctul d
vedere dak sa se revina @ examenul d treapta.”
Din punct de vedere semiotic, aceste noi găselniţe
nu au făcut decât să construiască noi sisteme
de referinţă, şi noi semne care să de-a o nouă
înţelegere unei conversaţii de la depărtare. Astfel
pe lângă numeroasele acronime folosite, pe lângă
cuvintelor prescurtate, în texting language loc îşi
fac şi emoticon-urile, care vin să dea sentiment
conversaţiilor. Emoticonurile sunt semne de
punctuaţie ca punct, virgulă, paranteze care
puse unele lângă altele formează noi înţelesuri.
De ex, dacă ai spune “pa” fără a folosi şi :-h
(ceea ce înseamnă a flutura din mână în semn de
La revedere) atunci discuţia ar părea seacă. De
19
Nr. 12, Iulie 2009
cele mai multe ori emoticon-urile nu sunt însoţite
de cuvinte însă redau emoţii ce până la ele nu
puteai fi redate, ca zâmbet, clipire sau îmbrăţişare.
Aceste noi alfabete de chat, nu se găsesc doar în
conversaţiile online însă sunt întrebuinţate şi în
felul tradiţional de a scrie o scrisoare sau chiar în
vocabularul oral ( msms, pls, lol ), astfel încât acestea
încetul cu încetul se infiltrează în viaţa de zi cu zi,
datorită comodităţii lor. Are loc o constrângere a
celor vorbite decât o lărgire, poate acest fenomen este
şi întruchiparea sloganului American Time is Money.
În cazul acronimelor, cu sistem de referinţă în
limbajul uzual normal, putem vedea, că există o
directă legătură dintre ceea ce se spune şi semnul
respectiv, deoarece, practic e una şi aceeaşi doar
că într-o formă restrânsă, astfel încât printr-o
corelaţie, ILU, spune aceeaşi ce ar fi spun şi I Love
You, din acest punct de vedere nu există echivocuri
de înţelegere. Acronimul respectiv este în măsură
să direcţioneze spre semnificaţia dorită fără a
mai lăsa nimic în plus. Cunoaşterea acestui punct
de referinţă permită codificarea şi decodificarea
simplă a mesajului, întrucât semnificantul nu
depăşeşte semnificatul, conform schemei lui
Saussure. Unde semnul e Acronimul respectiv,
Semnificatul e obiectul sau situaţia respectivă
iar semnificantul e forma pe care o ia semnul.
Văzând pe fereastra de conversaţie online semnul
TTYL, înţelegi că persoana pleacă şi că veţi vorbi
mai târziu, unde această înţelegere este conceptul iar
20
INTERSECŢII
sistemul în care acest semn apare este imagine acustică
pe care o percepi. Atunci când citeşti semnul, nu vei
pronunţa pur şi simplu T-T-Y-L, însă vei spune Talk
To You Later. Îmbrăcămintea pe care o ia acronimul
şi ceea ce înseamnă el îl defineşte ca semn. Dacă luăm
în parte fiecare semnificaţie a părţilor componente a
unui acronim atunci legătura dintre ele şi realitatea
e pur arbitrară, însă nu putem spune aceeaşi despre
legătura dintre semnul respectiv şi componentele lui
deoarece, ca acronim este compus din câte o parte din
fiecare componentă, dacă s-ar schimba un cuvânt,
s-ar schimba şi acronimul şi poate că şi înţelegerea lui.
Erorile permanente ce apar constau în neştiinţa
sistemului în care au apărut aceste acronime şi
necunoaşterea fiecărui element în parte ceea ce
lasă loc de interpretări şi o decodificare eronată
a mesajului transmis. De ex, acronimul NPC,
semnifică Nu-i Pentru Ce, dar printr-o analogie
şi încercare hazardată de a ghici semnificaţia
fiecărei componente în parte, se poate ajunge şi la
o interpretare de felul Nu Port Chiloţi, Iată de ce,
noilor utilizatori Messenger, deseori le vine greu
a purta o conversaţie deoarece nu sunt familiari
cu termenii utilizaţi acolo, şi unde se ajunge la o
eroare de comunicare. Cunoaşterea sistemului de
referinţă permite acomodarea la conversaţie şi a o
înţelegere propice a celor transmise. Este la fel şi
cazul în vocabularul experţilor în IT, când vorbesc în
lucruri normale, însă cu termeni de parcă ar ciripi.
Alex Lebedev
 INTERSECŢII Nr. 12, Iulie 2009

... electorale 2009

Atacaţi în timpul proiecţiilor

Pentru toţi aceia care trebuie să cunoască realitatea am rezolvat lucrurile imediat, arătandu-i domnului
în ceea ce priveşte evenimentele din aprilie current inspector o copie a autorizaţiei, atunci în cel de al
de la Chisinău, am început din 11 iulie să proiectăm doilea, a fost mai complicat. Într-adevăr, nu aveam
împreună cu alţi colegi filmul documentar „Adevărul permisiune de la şeful gării, iar paznicul ne rugase
despre 7 aprilie”. Obţinusem autorizaţia necesară să părăsim locaţia. Dar într-un final i-am convins să
ne permită să finalizăm
proiecţia, le-am dat şi
câte un CD conţinand
documentarul.Partea
proastă însă a fost că
pentru următoarele zile
ni s-a sugerat să obţinem
permisiune în scris de
la şeful gării. Am mers
a doua zi să o obţinem,
ni s-a spus că sunt de
acord, dar cererea
noastră trebuie să treacă
prin registratură. Odată
revenit, colegului meu i
s-a zis că mai are nevoie
şi de un soi de scrisoare
de la partid (Partidul
Liberal, n.a.), în care să
se vadă clar că partidul
solicită permisiune. Am
renunţat atunci din lipsă
de timp, dar şi pentru că
în orice zi, la orice oră, în
parcul central se adună
încă de vineri, 10 iulie, iar conform planului, ar fi mai mulţi trecători decât în oricare alt loc. Aşadar,
trebuit să prezentăm filmul în cinci locaţii diferite de dragul continuităţii şi bazându-ne pe faptul că
din zona centrală a oraşului. Aşadar, în primul vom putea avea mai mulţi spectatori în preajma
weekend am fost în preajma havuzului din grădina havuzului decât în oricare alt loc, în special la sfarşit
publică Ştefan cel Mare, în ambele cazuri în jurul de săptămană. Trebuia să lipsească incidentele?
orei 21, pentru ca mai apoi să încercăm un nou loc, Poate că tocmai această continuitate pe care ne-am
bazându-ne pe ideea că vom accesa un nou public, propus-o noi a constituit, probabil, ţinta celor doi
mai larg, în primul rând ca profil. Am ajuns în piaţa indivizi care ne-au atacat distrugându-ne laptop-ul şi
centrală, tot ora 21. Evident, era deja pustiu. Mai ecranul portativ. Cum s-au desfăşurat evenimentele:
rămăseseră câteva vânzătoare, nişte paznici şi câţiva în jurul orei 21:40, pe la minutul 20 al proiecţiei,
alţi angajaţi din jurul pieţei. Am început proiecţia în prezenţa a mai mult de cincizeci de spectatori şi
şi totul mergea bine, când la un moment dat s-au patru persoane din echipa de proiecţie, din direcţia
apropiat 2 poliţişti (unul dintre ei prezentându-se bulevardului Ştefan cel Mare, doi indivizi necunoscuţi
drept inspectorul de sector) şi o persoană în civil au trecut în fugă peste laptopul nostru, înjurându-i
care spunea că e paznic angajat al întreprinderii de în rusă pe cei prezenţi. Câţiva dintre spectatori l-au
stat (deci ne-municipală) Gara Auto. Poliţia a dorit prins pe unul dintre făptaşi, predându-l poliţiei (care
să afle dacă aveam autorizaţie, iar paznicul, dacă a ajuns în vreo 7 minute). Vom afla cine sunt ei?
aveam permisiune de la şeful gării. Dacă în primul caz Tudor Cojocari
21
Nr. 12, Iulie 2009 INTERSECŢII

avem o vacanţă...

Ka(m)pania electorală*
Mai nou, se zice că există trei lucruri de care nu poţi
scăpa: de soacră, de taxe şi de campania electorală. Dar
există alte trei lucruri pe care le poţi săpa: fântâna, groapa
altuia şi locul de veci al cadavrelor politice.
Un grup de studenţi, puşi pe căutat copite de cai morţi,
a fost în această vară la săpături arheologice. La plecare,
ridicam o gălăgie până la al nouălea cer, unde ne şi aflam,
pentru ca la întoarcere să aşternem o linişte de mormânt.
Traseul urmat a scos în vileag localităţi precum Step-
Soci, fapt ce ne-a pus pe gânduri dacă olimpiada de iarnă
din 2014 va avea loc în Rusia sau poate la noi (mai ales
că infrastructura e cam la acelaşi nivel), şi ne-a destăinuit
ortografierea corectă a cuvântului „pizza”, şi anume – piţa.
Păi dacă veşnicia se găseşte la sat, atunci prostia ... e chiar
în mijlocul lui!
Lehămetiţi de drum şi rupţi de civilizaţie n-aveam de
unde să ştim că urma să fim lehămetiţi de civilizaţie şi
rupţi de drum. Chiar la sosire, ne-am pomenit fără paturi.
Aducând nişte cotileţi şi câteva bucăţi de lemn, ne-am întins
cearşafurile şi aşteptam numărătoarea inversă a coastelor.
Am avut noroc de faptul că unii colegi, veniţi ceva mai
devreme, au instalat corturile militare. E adevărat, au evi-
tat să ne preîntâmpine: ziua vă veţi coace, noaptea veţi sta
ca pe ace.
Nu putem spune că am uitat de duş şi nici de duşmani.
Într-una din seri, plecaţi după mu.. fetele dintr-un sat, aflat
prin apropiere (cam 4 km), am dat ochii cu un „simplu
găgăuz”, după cum s-a prezentat. În schimb, situaţia de-
venise nu tocmai simplă, întrucât dânsul insista ca unii
dintre noi să-şi scoată nişte tricouri mai speciale. Pe cât
de mieros se purta, pe atât de curajos se dorea a fi. Spunea
că nu-l interesează dacă noi suntem catolici, pentru că el
e creştin (poate cretin?) ortodox şi că îi pare rău că nu
cunoaşte limba de stat. Văzând că nu e foarte breaz, dar
nici treaz, l-am lăsat în plata Domnului (aşa cum o fi El –
catolic sau ortodox).
Sincer vorbind, ne făceam griji ca nu cumva, la întoarcere,
Chişinăul să-şi fi schimbat denumirea în Kişineov, şi-
atunci am început Ka(m)pania electorală: unii au declarat
că vor un „Şantier fără corupţie”, alţii se luptau „pentru
Săpătura ta”, cîţiva erau „Împreună pentru arheologie”
şi fiecare „Stăpân pe lopata sa”! Probabil doar găgăuzul
vroia să-şi apere patria de.. nişte tricouri.
Aş avea multe de povestit la capitolul „sapă, sapă, până
vei da de apă”, dar trebuie să vezi ca să crezi. De aceea, cu
scuzele de rigoare, promit să nu revin data viitoare.

în limba rusă „капание” (kapanie) = săpătură

Ion Mischevca
22
 Apel la resemnare

Ultima lacrimă stă-n delir,

Nu ştie încotro s-o ia,
Să şteargă amintirea ta,
Sau dimpotrivă să te vadă.

Un ultim gând, de tine, mă revoltă,

E-n contratimp şi-n contrasens,
Halucinant şi obsesiv şi dens,
Eliberat de transparenţă şi decenţă.

În calea mea ... mai multe căi,

Absurde, serpentine şi idei,
Incertă stare de damnare
La adunări de vagabonzi şi derbedei.

Departe-n ani lumină ...

Speranţe atârnate-n calendar;
Sfioasă delectare şi sublimă,
Ideală culegere de în zadar.

Mireasmă de răcoare,
Bruscă demenţă istovitoare,
Reperând candoarea lentă,
Ai fost impertinent, eu sunt impertinentă.

Camelia Bazarcă