Nr.

15, OCTOMBRIE 2009

INTERSECTII
 EDITOR
SibArt CUPRINS

REDACŢIA
Coordonator ediţie
Nicu Cârlig

Echipa de redacţie

Nicolae Ciobanu Alegerile trec, promisiunile rămân............. 3

Ion Mischevca CSI - o nouă palmă la adresa democraţiei

Vadim Bolocan 6
Camelia Bazarcă moldoveneşti .................................................
Viorica Deleanu O haină prea mică pentru R. Moldova...... 9
Mariana Ţăranu
Integrarea europeană - prioritate ............. 10

Colaboratori Despre comunitatea ucraineană din

Alexandru Lebedev, Daniela Cervinschi
Moldova ........................................................ 13

Fotografie Noi nu vrem ca ruşii de aici să îşi

SIBART
ISSN 2065 - 0531 piardă identitatea ........................................ 16

Back the theory. Balanţa de putere versus

2009 17
securitatea colectivă.....................................
intersectii.revista@gmail.com Jurnaliştii în slujba Ortodoxiei................... 20

publicaţie realizată cu sprijinul Sub ochii noştri se distruge un monument

Fundaţiei Emanuil Gojdu - Sibiu istoric: Biserica din Căuşeni ....................... 22
.

Potrivit Art. 206 C.P., responsabilitatea

juridică pentru conţinutul articolelor
aparţine autorilor.
Deasemenea, subliniem faptul că nu
toate articolele publicate au în totalitate
şi valoare actuală; dar, potrivit normelor
jurnalistice internaţionale, nu interven-
im în textele originale, responsabilitatea
aparţinând şi traducătorilor.
 INTERSECŢII
Alegerile trec,
promisiunile rămân... (1)
Un bun amic, Nicu Cârlig, dădea de înţeles în nr. precedent
al revistei (www.revistaintersectii.tk) că în situaţia actuală,
postelectorală, se cuvine să adoptăm o indiferenţă necesară
stării noastre de sănătate, ca să reuşim „să ascultăm vorba
înţeleaptă a unui bătrân şi să ne pierdem în ochii iubitei”.
Astfel pusă problema, nu pot să nu-i dau dreptate.
Dar făcând distincţie între mere şi pere (ambele fructe,
totuşi) şi punând pe cântar doar conjuctura politică de
dinainte şi de după alegeri, cred că e o eroare să lăsăm
mâinile în jos. Sigur, după senzaţia de uşurare (ai noştri
au câştigat!), urmează acea iminentă exasperare (dar ce-
am câştigat noi din asta?). Încă un motiv în plus pen-
tru a nu ne considera scutiţi de îndatorirea civică şi de
a-i ţine din scurt pe cei cărora le-am acordat votul. Alt-
minteri, e ca şi cum unei domnişoare nu i-ar păsa ce
băiat o dezvirginează, de parcă şi-ar fi luat de-o grijă.
Comparaţia nu e întâmplătoare, în special pentru cei care
au votat pentru prima dată la parlamentare, mai ales că,
statistic vorbind, tinerii se dezamăgesc uşor în politicieni.
În mare măsură, suntem îndreptăţiţi să fim dezgustaţi,
dar din momentul în care am intrat în horă, am face bine
să dansăm. Bineînţeles, nu în regim non-stop, dar măcar
– stand-by; nu obsedaţi de acest subiect, dar preocupaţi
de el. Absorbiţi de politică, s-ar putea nici să nu obsevăm
cum viaţa trece pe lângă noi, dar indiferenţi faţă de această
„damă cu capricii” (M. Gorbaciov), riscăm să nu ne dăm
seama că, volens-nolens, ea face parte din viaţa noastră.
I. 1) Mascaradă de(spre) 2 lei
În disputa dintre tânărul primar şi vârstnicii locuitori
ai capitalei, am ascultat-o atât pe laia, cât şi pe bălaia
şi am înţeles că portavocea protezelor, Laguta Maia, a
apărut în prim-plan ca în zicala „oaia face, capra trage”
(foloasele, evident). Acest arhanghel al cârjelor po-
leite, căci vorbeşte doar în numele pensionarilor de lux
din Chişinău, ca o veritabilă actriţă a teatrului de bul-
evard, a profitat de ocazie şi a strâns mulţimea gârbovită
timp de trei zile pentru a-şi aduna capital electoral. Eri-
jându-se în postura de avocat al bătrânilor, nici pomină
să apeleze la vreo instanţă de judecată, ca într-o soci-
etate civilizată, ci şi-a montat spectacolul ieftin, am
putea zice, de doi lei (dar totuşi scump, căci blocarea
circulaţiei pe artera principală a adus prejudicii însemnate
municipalităţii), în faţa Primăriei. Dar să lăsăm bufonii.
2) „Chirtoacă-primarul” crede că nu v-a ajunge
„Chirtoacă-pensionarul”?
Sau, mai exact, cum îşi va explica sie, peste
câţiva ani, edilul capitalei, controversata decizie?
Din start, trebuie precizat că nu lui Chirtoacă i se cu-
vine de turnat cenuşă în cap. Nu el a votat majorarea
Nr. 15, Octombrie 2009
taxei la călătoria cu transportul public şi tariful la apă,
ci consilierii. Dar întrucât el a aprobat această hotărâre,
fără a se împotrivi, să nu-l credem uşă de biserică. Iar
dacă responsabilitatea îi revine doar în parte, atun-
ci răspunsurile trebuie să ni le ofere în totalitate.
Mai întâi, ce zic ambele tabere? Primarul spune că în-
treprinderile „Apă-Canal” şi „Reţelele de Transport Elec-
tric din Chişinău” (în continuare – RTEC) înregistrează
deficite bugetare, fapt ce explică multiplele scurgeri din
reţeaua de distribuţie a apei şi uzarea mijloacelor de trans-
port în comun. Implicit, serviciile prestate sunt de calitate
modestă la momentul actual. Partea cealaltă a baricadei
afirmă că pierderile din conducte e consecinţa proastei
gestionări, şi nu a vechimii (de parcă nu se spărgeau ţevile
şi atunci când era comunistul Ursu sau Iordan primar), iar
starea în care se află troleibuzele şi autobuzele se datorează
celor ce nu ştiu să păstreze bunul public. Până aici e clar.
Un alt argument invocat de edilul capitalei sunt diferenţele
la tarifele la apă. Prin urmare, la Edineţ, locuitorii achită 17
lei pentru 1 m3, la Basarabeasca – 13 lei, iar la Kiev – 24
lei (convertiţi din hrivne). Drept contraargument serveşte
faptul că majorarea nu a fost eşalonată, ci una „radicală”
(preţul s-a dublat de la 5 la aproape 10 lei pentru 1 m3).
Acestea fiind datele problemei, să despicăm firul în patru:
situaţia celor două întreprinderi municipale este gravă,
iar pentru a nu deveni cronică, se impunea o imediată (şi
chiar – o radicală) intervenţie. Ceea ce s-a şi făcut, după
lungi amânări (vreo 12 şedinţe ale consiliului au fost
suspendate, fie în lipsă de cvorum, fie din alte motive),
dar, din păcate, fără anestezie. Ştiindu-se că persoanele
în etate din Chişinău, majoritatea rusofone, nu prea-l au
la inimă pe Chirtoacă, ca urmare a unei dezinformări
evidente, era necesară o mai amplă pregătire a terenului.
Dar pentru că a lipsit gimnastica, se putea ajunge şi la
oase rupte în acea dimineaţă (de marţi, dacă nu greşesc).
În ceea ce priveşte majorarea tarifului la apă, această
3
Nr. 15, Octombrie 2009
decizie mi se pare justificată, pentru că un serviciu bun
costă bine, de aceea nu m-a mirat revendicarea unei prot-
estatare: „de ce se scumpeşte preţul la apă? Nu era mai
bine să fie 2 lei şi copeici?”. După această logică, de
doamnă care se vrea fată mare, ar trebui să cerem (nu
ştiu cui) ca biletul de troleibuz să coste 50 de bani, iar
pâinea să poată fi cumpărată cu 14 copeici (ca pe vremuri).
Revenind la taxa pentru călătorie, ceea ce deranjează
este inflexibilitatea faţă de pensionari (la rândul lor, rigi-
zi). În replică, se poate spune că cei de la ţară nu au avut
un asemenea privilegiu (dar nici aceleaşi preţuri ca în
capitală) şi că se vor da compensaţii în valoare de 70 de lei
bătrânilor cu un venit de până la 1.400 lei (cam cât e cosul
minim de consum). Lăsând la o parte impedimentele, cum
ar fi birocraţia inerentă sau insuficienţa sumei compensate
(cu aceşti bani achiţi pentru 35 de zile doar drumul dus cu
troleibuzul, nu şi întors; fără a pune la socoleală călătoria
cu autobuzul, la preţul de 3 lei), să privim în ograda
vecinului. Astfel, în toate capitalele europene, pension-
arii sunt scutiţi de achitarea taxei în transportul în comun.
Prin urmare, consider că o soluţie de compromis ar fi fost
fie oferirea posibilităţii de a alege între abonamente sau
compensaţii, fie stabilirea taxei în valoare de 1 leu pentru
pensionari. Dar alta a fost hotărârea luată de consilieri, de
care vor trebui să răspundă la momentul potrivit. De ce
nu trebuie blamaţi chiar a doua zi? Deoarece timpul va
arăta dacă au avut sau nu dreptate şi dacă această investiţie
a fost justificată. Puţintică răbdare, vorba lui Caragiale.
Totodată, resping categoric expresia: „vor să se
îmbogăţească pe seama pensionarilor”, pentru că ur-
mând acest fir al gândirii, reiese că, prin facilităţile
pe care lea-u avut, pensionarii se fac vinovaţi
de starea deplorabilă a celor două întreprinderi.
3) Comsomoliştii reprezintă tineretul Chişinăului?
Ştiam că maşinile propagandistice ale comuniştilor
lucrează bine, una din ele fiind chiar unsă din banii pub-
lici, dar să acorzi 15 min. din cel mai urmărit buletin de
ştiri unui singur subiect şi încă să-l prezinţi într-o manieră
4
INTERSECŢII
tendenţioasă, e de-a dreptul „made in Moldova”. Până şi
sistemul meu de imunitate la aceste toxine mediatice, com-
binat cu derâderea în care iau ştirile furnizate de „Net i net”
începea să pălească în faţa tonului grav al prezentatorilor.
Evident, băieţii cunosc Pentru Ce Rai Muncesc şi se pricep
în a monta cadrele în aşa fel încât să pară că a venit iadul pe
pământ odată cu formarea noii guvernări. În fine, privind
din interes, am fost informat că membrii Uniunii Tineretu-
lui Comunist reprezintă întregul tineret al Chişinăului şi că
aplicarea noului tarif nu a început de pe întâi octombrie,
căci s-a sărbătorit ziua persoanelor în etate. O fi fost, dar
pensionarii au călătorit gratuit nu din acest considerent, ci
pentru că angajaţii RTEC aniversau ziua lor profesională.
Altfel spus, ce are ştampila primarului cu coada vacii?
Revenind la tinerii Kişineovului, înarmaţi cu ga-
roafe şi cu pancarte apocaliptice („E doar începutul”),
aceştia au dat recent dovadă de instigare la răzmeriţă,
la nesupunere. Dânşii, apelând cu demersul de „boico-
tare” a achitării taxei de către toate categoriile sociale,
îmi confirmă supoziţia că apariţia în ultima vreme a
mai multor provocatori în transportul public nu este
întâmplătoare. Cu alte cuvinte, şi-au cam dat arama pe faţă.
4) În loc de concluzii
Îngrijorător e faptul că veniturile unei persoane, în
special a celor vârstnici, nu suferă aceleaşi majorări
ca şi cheltuielile. Or, reacţia furibundă a unor bătrâni
pare cel puţin întârziată, întrucât au tot fost hrăniţi cu
promisiuni sau, în cel mai bun caz, cu terci gratuit de 9
mai. Asta în condiţiile în care vechea guvernare a cam
lăsat moştenire doar datorii. Şi, colac peste pupăză,
moldoveanul, indiferent de colaratura politică, are stomac.
II. Un alt subiect ce mi-a atras atenţia este cel refe-
ritor la disciplina „istorie”, predată în învăţământul
preuniversitar. Nu e un secret că „istoria românilor”, fiind
transformată (a se citi: mutilată) de comunişti în „istorie
integrată”, urmează a reveni la normalitate precum un râu în
albia sa. Tovarăşul Stepaniuc (cu care am avut o polemică la
 INTERSECŢII Nr. 15, Octombrie 2009

prima ediţie a concursului republican Patrimoniu naţional psihozei comuniste, a panicii create încă din campania
– parte componentă a patrimoniului european, desfăşurată electorală şi manifestată prin inocularea ideii că dacă vor
în 2008, în incinta liceului L. Deleanu), afirmă că decizia învinge liberalii românii vor trece Prutul pe tancuri, că nu se
redenumirii cursului cu sintagma „istoria românilor” ar fi vor mai achita pensiile, că va dispărea Republica Moldova
o eroare politică, iar tovarăşul Petrenco susţine că fosta ca stat etc. Pe de altă parte, această mărturisire nu i-a surprins
guvernare, prin formularea „istoria integrată” a depoliti- pe cei cu conştiinţa naţională neatrofiată, ba chiar i-a deran-
zat disciplina. Păi dacă obiectul de studiu a fost depoliti- jat, în sens că nu era prevăzut să se treacă de la vorbe la fapte.
zat, cum poate redenumirea lui să fie o eroare politică? Şi Pe lângă minorele imperfecţiuni ale persoanei sale, dlui
mai ales, cu ce îi afectează pe profesori şi pe elevi această Ghimpu i s-a reproşat mai mult şi mai mult (până acum,
modificare, dacă ea va fi o greşeală a politicienilor? cel puţin) lipsa de inspiraţie în intenţia de nominalizare
Important e să nu fie o gafă deontologică, didactică. a celui de-al doilea nepot al său, Cornel Ghimpu, la pos-
Iar dacă ne gândim că principiul de istorie integrată tul de guvernator al Băncii Naţionale. Dar pentru că s-a
presupunea sintetizarea materialului chiar şi cu preţul tras sfoară-n ţară, iar gura lumii nu are funcţie auditivă,
multiplelor omisiuni, atunci revenirea la două discipline au şi apărut basme cu zmeul Mihai, hapsân de mălai.
(„istoria universală” şi „istoria românilor”) nu poate decât
să îmbogăţească cunoştinţele elevului studios şi să-i bu-
cure pe profesorii respectabili. Ba mai mult, tovarăşul
Petrenco, un pasionat al sistemului educaţional româ-
nesc, uită să spună că liceenii din dreapta Prutului au
de susţinut obligatoriu o probă de bacalaureat la „isto-
rie”, în timp ce la noi s-a oferit prioritate altor discipline.
Totodată, s-a replicat că nici măcar cetăţenii români nu
au disciplina „istoria românilor”, ci pur şi simplu „istorie”.
Just, dar aceştia nu s-au aflat sub ocupaţie sovietică şi nici
n-au fost supuşi unei acerbe politici de deznaţionalizare
(de aceea, noi am putea avea ca reper ţările baltice). Dar
argumentul forte este că manualele de la Bucureşti, spre
deosebire de cele de „istorie integrată”, nu sunt pline de
inexactităţi (de citate rupte din context) sau de aberaţii, cum
că regimul lui Antonescu ar fi fost nazist sau că Chişinăul
se face vinovat de declanşarea războiului de pe Nistru.
Relevantă în acest context este poziţia Partidului Demo-
crat. Astfel, Marian Lupu a afirmat, într-un interviu în ex-
clusivitate pentru agenţia Omega, că în această chestiune
urmează să fie luat în considerare „caracterul policultural
al societăţii”, unde „majoritatea absolută a populaţiei se
identifică drept moldoveni”. În primul rând, sunt nevoit
să remarc această exprimare neghioabă a politicianu-
lui cu accent dâmboviţean, căci parcă ar suna mai bine
– „caracter multicultural”. În al doilea rând, de unde şi
până unde se bat cap în cap noţiunile de „moldoveni”
cu cea de „istoria românilor”? Sunt perfect complemen- Ce mai contează că dl Cornel Ghimpu chiar ar fi o
tare, ţinând cont că mult mai mulţi moldoveni (mai ales persoană potrivită pentru un asemenea fotoliu, mai ales că
în dreapta Prutului) se consideră români decât cei care activează în calitate de prim-vice-preşedinte al celei mai
încă nu au realizat acest lucru (consecinţă a peste 150 de prestigioase bănci private din republică (n-o s-o nomi-
ani de ocupaţie ţaristă şi sovietică). În fine, nu putem ex- nalizez ca să nu fiu invinuit de publicitate mascată), care
clude nici versiunea unui bluf, al unei păcăleli, prin care deţine cel mai mare capital valutar de pe piaţa internă. Dar
dl Lupu ar încerca să inducă în eroare deputaţii comunişti întrucât oamenii sunt cei care sunt, iar prejudecăţile lor
în eventualitatea obţinerii celor 8 voturi „de aur”. nu au margini, decizia de a nu se lăsa pradă tentaţiei la
scutit pe spikerul Parlamentului de un pas călcat strâmb.
III. Şi fiindcă nu puteam omite următorul subiect În fine, ultima găselniţă la adresa lui Mihai cel Ghimpu
precum tovarăşul Stepaniuc - Marea Unire, mă voi îl prezintă drept un incult, fapt pe care îl pun la îndoială.
referi la Mihai cel Ghimpu. Domnia sa, prin faptul că şi-a Sigur, dumnealui are un stil al său de exprimare, nu toc-
recunoscut apartenenţa la etnia română, a reuşit să-i suscite mai literar, dar dacă e să mă întrebaţi, să ştiţi că prefer
pe unii alogeni şi doar să-i aţîţe pe conaţionalii băştinaşi. un preşedinte agramat decât unul beat… (va urma)
Pe de o parte, asemenea afirmaţie putea fi apă la moara Ion Mischevca
5
Nr. 15, Octombrie 2009 INTERSECŢII

Comunitatea Statelor Independente-o nouă palmă

la adresa democraţiei moldoveneşti
Comunitatea Statelor Independente (CSI) reuneşte 12 relaţiilor de presă ai Ministerului Afacerilor Externe a Re-
din cele 15 fost republici unionale (cele trei state bal- publicii Moldova nici n-au binevoit să le răspundă. Ar fi
tice – Estonia, Letonia şi Lituania nu au aderat). So- absurd să credem că responsabilii nu ştiau că răspunsul
copul creării CSI – organizaţie totalmente controlată trebuia dat cel puţin cu o săptamână înainte de eveniment.
de Federaţia Rusă - îl constitue tentativa de salvare şi Mai mult ca atât, chiar şi Programul summitului a fost
menţinere cu orice preţ a fostului Imperiu Sovietic. distribuit selectiv jurnaliştilor. Spre exemplu, celor de la
Republica Moldova a aderat la CSI la 8 aprilie Radio România li s-a expediat prin poşta electronică Pro-
1994. Hotărârea Parlamentului de la Chişinău de rati- gramul în dimineaţa desfăşurării lucrărilor primei zile a
ficare a Statutului CSI, semnată la 27 iunie 1994, reuniunii, adică 8 octombrie, şi aici paradoxul cel mare
a angajat Republica Moldova doar pe dimensiunea – în limba rusă!!! (asupra acestui subiect voi mai reveni).
economică, ignorând-o pe cea militară şi de securitate. În prima zi a summitului s-au întrunit miniştrii de ex-
Anul 2009 este anul în care Republicii Moldova prin terne ai celor 11 state membre ale CSI. Pe agenda de lucru
rotaţie, i-a revenit preşedinţia CSI. Specific pentru aceasta a acestora erau preconizate a fi discutate 22 de chestiuni
este faptul că cea mai mare parte a anului (şapte luni) la – toate vizau aspecte sociale, culturale, lupta cu terorismul
cârma ţării a fost o guvernare comunistă, care prin esenţă etc. La finele şedinţei, după cum era firesc, au susţinut o
este prorusă, iar acum statul este guvernat de Alianţa conferinţă de presă Iurie Leancă, vicepremier al Afacer-
pentru Integrare Europeană (AIE), care prin definiţie, se ilor Externe şi Integrării Europene, împreună cu Serghei
declară a avea drept obiectiv prioritar integrarea Repub-
licii Moldova în Uniuniea Europeană. Or, orice politi-
cian care se respectă, realizează că oricând, în deosebi în
situaţii de criză, este necesar să fie trasat un vector explicit
atât în ceea ce vizează politica internă, cât şi cea externă.
Conform unui grafic întocmit din timp se stabiliseră
că pe 8-9 octombrie la Chişinău urma să se desfăşoare
summitul anulal al CSI. Noua guvernare democrată,
care a acces la cârma Republicii Moldova în rezultatul
alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie şi a obţinut
voturile cetăţenilor cu aspiraţii proeuropene, anticomu-
niste, antiruseşti, au purces la organizarea summitului.
Mi-a părut oarecum paradoxal faptul că mass-media
democratică, liberă: atât ziarele, cât şi posturile TV şi ra-
dio, au acordat prea puţină atenţie necesităţii convocării
summitului şi obiectivelor preconizate: cine urmează a fi Lebedev, preşedintele Comitetului Executiv al CSI.
prezenţi, principalele probleme ce vor fi puse în discuţie şi Viceministrul moldovean a avut un discurs dual-
cel mai esenţial, ce documente vor fi semnate. Linişte şi pace. ist, prin care încerca să-i convinga pe cei de la Kremlin
Linişte şi la capitolele ce ţin de informare ca şi la cere- de loialitatea noii guvernări, dar totodată făcea tenta-
rile de acordare a acreditărilor înaintate de mai multe tive de a demonstra precum că locul Republicii Moldo-
colective redacţionale occidentale la care reprezentanţii va este în familia popoarelor europene. Fac referinţă

6
 INTERSECŢII
după memorie la discursul dlui vicepremier: „Orientarea
Europeană pe care şi-a ales-o Republica Moldova nu va
afecta relaţiile cu CSI ... în acelaşi timp experienţa CSI
nu poate fi neglijată, continuă Leancă, iar noi (adica Re-
publica Moldova) trebuie să dăm dovadă de pragmatism”.
În aceiaşi ordine de idei, vicepremierul moldovean a
considerat necesar să aducă la cunoştinţa celor prezenţi
că s-au analizat toate problemele puse în discuţie, cu
excepţia a trei din ele. Îmi exprim regretul şi indignarea
faţă de acest gest, printre cele neglijate a fost, inclusiv,
revizuirea Acordului referitor la crearea unui consiliu co-
ordonator al forţei de muncă, migraţiei şi protecţiei so-
ciale a populaţiei din CSI (art.9). Să nu fi conştientizat
conducerea de la Chişinău utilitatea acestei chestiuni?!
În ceea ce-l priveşte pe S. Lebedev, preşedintele
Comitetului Executiv al CSI, acesta s-a arătat mulţumit de
rezultatele primei zile de lucru. Cea mai mare realizare, în
viziunea acestuia, a constituit-o propunerea parvenită din
partea Republicii Moldova coform căreea este necesar să
se stabilească modalitatea de comemorare a aniversării a
65-a a victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei,
iar anul 2010 să se declare „Anul veteranilor”. O fi fiind
acest eveniment prilej de sărbătoare, dar mă întreb să fi
uitat oare membrii coaliţiei democratice că la 9 mai 1945
a finisat războiul sovieto-german, iar la 23 august 1944,
în rezultatul operaţiei Iaşi-Chişinău, Basarabia a fost
cucerită de sovietici?! Stimaţi democraţi, care patrie au
apărat miile de basarabeni care au fost mânaţi pe linia întâi
la moarte sigură? Oare aveţi o memorie atât de scurtă?!
Analizind cum a fost tratat evenimentul în presa de
la Chişinău, am constatat că posturile tv, cu excepţia
NIT, referindu-se la eveniment au folosit sintagma
„cel de al Doilea Război Mondial” şi nu au pronunţat
„Marele Război pentru Apărarea Patriei” şi mă întreb:
le este ruşine jurnaliştilor moldoveni pentru gafa politi-
cenilor democraţi sau poate altele le sunt intenţiile...
În timp ce conducerea oficială a republicii asigura Krem-
linul de loialitate, la câţiva zeci de metri de Palatul Re-
publicii, clădirea unde se desfăşurau lucrările summitului,
două formaţiuni politice Mişcarea Acţiunea Europeană şi
Partidul Ecologist „Alianţa Verde” îşi exprimau dezacor-
dul faţă de aflarea Republicii Moldova în CSI. Deopotrivă
şi pensionarii şi-au reluat protestele în faţa primăriei.
Spre sfârşitul zilei, cei prezenţi au avut a se delecta cu un
concert organizat la Casa Vinului. La acest concert au evoluat
artişti cu renume din Republica Moldova. Apreciez curajul
maiestrului Ion Suruceanu, artist al poporului din Repub-
lica Moldova (şi unicul interpret din Republica Moldova
căruia liderul regimului criminal de la Tiraspol Igor Smir-
nov i-a decernat titlul de „Artist al Poporului din rmn”)
care a refuzat să participe la concert alături de Constantin
Moscovici, susţinător înflăcărat al Partidului Comuniştilor.
Cea de a doua zi a summitului a fost marcată de Con-
siliul şefilor de stat din toate ţările membre ale CSI. La
summit au fost prezenţi şapte preşedinţi de ţară din cei 11.
Au lipsit din cauza unor motive neanunţate public şefii de
Nr. 15, Octombrie 2009
state din ţările asiatice: Kazahstan şi Tadjikistan au fost
reprezentate la nivel de prim-miniştri, Turkmenistan – de
vice-premier, iar Uzbekistan – de preşedintele Senatului.
În pofida faptului că şi-au anunţat prezenţa şi au viz-
itat Republica Moldova şapte preşedinţi de ţară, în
mass-media chişinăuiană cel mai mult a fost mediatizată
şi comentată sosirea preşedintelui Federaţiei Ruse D.
Medvediev, fapt care lasă loc pentru comentarii: in-
diferent ce se întîmplă, nu uita cine iţi este stăpânul!!!
Conferinţa de presă, organizată în stil sovietic, la sfârşitul
celei de a doua zile a summetului, a oferit o imagine mai
clară asupra multiplelor probleme ce i-a determinat pe
conducătorii de state să sosească în capitala Republicii
Moldova. Am spus conferinţă de presă în stil sovietic de-
oarece prioritate în toate cazurile au avut jurnaliştii ruşi, apoi
oaspeţii, iar moldovenii au ocupat locurile rămase libere.
Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, cu tot dina-
dinsul a ţinut să-i convingă pe cei prezenţi că, citez
după memorie, „Chişinăul va fi cât se poate de pre-
vizibil în ceea ce vizează relaţiile cu CSI”, mai mult
„... aceasta ne obligă inclusiv trecutul istoric comun.”
Si mă întreb, domnul ministru s-a referit la trecutul
comun pe care l-am avut începând cu 1812, când în re-
zultatul Păcii de la Bucureşti s-a instituit administraţia
rusă în Basarabia sau poate la trecutul moştenit după 28
iunie 1940, când Basarabia a fost anexată la URSS?!
În acelaţi context S. Lebedev, preşedintele Comitetu-
lui Executiv al CSI, s-a arătat mulţumit de rezultatele
discuţiilor, menţionând că principalul subiect care a
fost analizat l-a constituit modalităţile de lichidare a
consecinţelor crizei economice mondiale. Mai mult S.
Lebedev menţiona cu satisfacţie că Federaţia Rusă a sem-
nat acorduri de colaborare cu Ucraina şi Belarus. La în-
trebarea unui jurnalist mai curios, care este soarta mult-
mediatizatului credit pe care Federaţia Rusă ar fi dispusă
să-l acorde Republicii Moldova, V. Lazăr s-a grăbit să
răspundă, precum că deocamdată se lucrează la nivel de
experţi, iar peste două săptămâni lucrurile vor fi mai clare.
Alte aspecte de promovare a intereselor statului în cadrul
respectivului summit au fost trecute cu vederea, inclusiv
modalităţile de soluţionare a conflictului transnistrean care
nici nu au fost incluse pe ordinea de zi. Mai mult ca atât,
7
Nr. 15, Octombrie 2009
reprezentantul AIE a rostit plin de sine, accentuând că
prezintă poziţia oficială a Republicii Moldova: „Mai bine
un conflict îngheţat, decât unul armat”. Dacă aceasta este
poziţia oficială a democraţilor moldoveni aflaţi la cârma
ţării, îmi rezerv dreptul de a lăsa cititorul s-o comenteze...
Deopotrivă oficialul rus a menţionat că şeful statu-
lui rus i-a invitat pe toţi şefii statelor CSI, la o întâl-
nire neformală, organizată cu ocazia sărbătoririi
aniversării a 65 de ani de la victoria Marelui Război
pentru Apărarea Patriei(1), la 9 mai, la Moscova.
Aceasta în contextul în care de la 1 ianuarie 2010
preşedenţia CSI va fi preluată de Federaţia Rusă.
La finalul şedinţei înalţii oaspeţi au fost invitaţi
la un concert susţinut de orchestra simfonică a CSI.
Iată aici mă întreb pe mine şi nu numai: oare statul
Republica Moldova nu a fost în stare să organizeze un
concert la care să invite stelele scenei naţionale, oare
acest popor nu merită să-şi prezinte perlele şi care, in-
clusiv, prin cultură, să demonstreze că este un popor
european, locul căruia este în Uniunea Europeană?!
Între timp la Chişinău, pe Aleea Clasicilor, lângă bustul
marelui Eminescu demara „Festivalul Internaţional de Po-
ezie „Gr. Vieru”. La eveniment erau prezenţi reprezentanţi
de vază ai culturii naţionale împreună cu înalţi dem-
nitari de stat: N. Dabija, preşedintele Forului Demo-
crat al Românilor din Republica Moldova, M. Cimpoi,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova,
D. Chirtoacă, primar de Chişinău, I. Negrei, viceprim-min-
istru fără portofoliu, responsabil de probleme sociale ş.a.
Apreciez gestul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi
a editurii „Princips Edit” din Iaşi de a organiza respec-
tivul Festival de Poezie, Gr. Vieru a meritat mult mai
mult, şi în timpul vieţii, şi după trecerea în nefiinţă. Însă,
Dragii Mei, oare în acea zi când la Chişinău, în prezenţa
a şapte preşedinţi de state, inclusiv a preşedintelui
Federaţiei Ruse, se puncta soarta viitorului nostru, elita
intelectualităţii naţionale trebuia doar să recite poezii?!
Nicolae Dabija, preşedintele Forului Democrat al
Românilor din Republica Moldova care ori de câte ori
are ocazie, ne demonstrează că suntem români şi că locul
nostru este în Uniunea Europeană, în acea zi trebuia
doar să recite?! Mai mult, îl apreciez pe I. Negrei ca is-
toric, dar oare era cazul ca la 9 octombrie să stea doar în
faţa camerelor de luat vederi, sau era binevenit să spună
un „Nu” hotărât aflării Republicii Moldova în CSI.?!
În ceea ce îl priveşte pe D. Chirtoacă, primar de Chişinău,
apoi chiar în dimineaţa acelei zile la cererea domniei-sale
Curtea de Apel Chişinău a interzis acţiunea de pichetare a
summitul-ui CSI de către Mişcarea Acţiunea Europeană (2) .
Să fie oare adevărat că floarea intelectualităţii naţionale
îşi aminteşte de Uniunea Europeană doar în campania
electorală sau când urmează să obţină vreun beneficiu mate-
rial din Rămânia?! Îl las pe cititor să răspundă la întrebare...
Rezultatele întâlnirilor bilaterale pe care le-au avut
reprezentanţii conducerii moldoveneşti le-am aflat din
scurtele reportaje televizate care au fost realizate cu
8
INTERSECŢII
această ocazie. Se prea poate că aleşii noştri să nu mai
considere necesar să se coboare la nivelul poporului
prezentându-le prea multe detalii. Dar degeaba sun-
tem atât de repede neglijaţi, s-ar putea ca în scurt timp
iar să ne bateţi pe la poartă şi să ne cerşiţi voturile...
Deocamdată constat cu stupoare:
• Summitul CSI constituie primul show or-
ganizat la nivel regional de noua clasă politică
moldovenească, care în campaniile electorale s-au
prezentat în faţa alegătorilr cu un program proeuropean;
• Rezultatele summitului sunt foarte mod-
este, sau chiar nule, în timp ce autorităţile
moldoveneşti le-au apreciat ca fiind pozitive;
• Mediatizarea summitului a fost sub orice niv-
el. Atât la nivel de pregătire, cât şi desfăşurare.
Mai mult, a fost atrasă atenţia la unele probleme
minore (ex. vizita la grădina zoologică a fiului
preşedintelui Belarusiei) în detrimentul altora ce
prezentau interes real pentru Republica Moldova;
• În pofida faptului că absolut toate partidele politice
ce au constituit AIE, la nivel declarativ, se pronunţă
pentru respectarea legislaţiei lingvistice, toate discuţiile
şi proiectele de legi la care au avut acces reprezentanţii
mass-media s-au desfăşurat exclusiv în limba rusă, iar
în sală nu a fost prezent nici un translator. Ar fi ab-
surd să considerăm că capii politicii moldovenesti nu
cunosc că la astfel de summituri ar fi în legea lucru-
rilor să fie trei limbi de lucru: româna, engleza şi rusa;
• Oficialităţile de la Chişinău, prin discursurile dualiste
ce le-au prezentat, au demonstrat că au făcut abatere de la
vectorul european ce şi l-au propus în campania electorală;
• Ar fi o naivitate să credem că politicienii moldoveni,
cu şcoli absolvite în Occident, nu cunosc că, în condiţiile
în care o parte din teritoriul Republicii Moldova este
controlat de un regim criminal, aderarea la Uniunea
Europeană nu ar fi posibilă fără aderarea la NATO, or
menţinerea Republicii Moldova în CSI, nu este altceva
decât menţinerea în continuare a regiunii separatiste;
• Necătând la aceea că că mass-media Republicii
Moldova cu orice ocaziie încearcă să ne demonst-
reze că Republica Moldova a preluat vectorul eu-
ropean, trebuie să fim conştienţi că atat timp cât
sintem „un stat cu drepturi depline în CSI” sun-
tem sortiţi să ne îmbulzim la poarta Uniunii Euro-
pene, iar noi, poporul, nu avem de ales altceva decât
să aşteptăm viitorul tren... posibil peste partru ani...
1. La acest aspect m-am referit mai sus.
2. MAE s-a retras din cursa electorală în timpul alegerilor
parlamentare anticipate în favoarea partidelor politice liberale.
Sofia Căpăţînă,
sofiacapatina@yahoo.com
Republica Moldova
 INTERSECŢII
CSI – o haină prea mică pentru
Republica Moldova
Întruniri, conferinţe, summituri etc., sunt organizate în
prezent cam toată ziua. Dacă unele din aceste acţiuni sunt
eficiente, de pe urma cărora lumea are doar de câştigat, iată
că Summitul CSI, indiferent că se organizează la Chişinău,
la Kiev sau la Moscova, parcă este o vietate ce suferă de
sterpie. Deşi oficialii celor 11 state vorbesc lucruri fru-
moase, rezultatul oricum rămâne zero. Îndelung am căutat
un răspuns la întrebarea de ce timp de aproape 20 de ani se
organizează întruniri ceseiste care, după cum ne-a demon-
strat practica, sunt aproape inutile? Comunitatea Statelor
Independente (CSI) este mai degrabă o Comunitate de
State Dependente (CSD) care, începând cu Kazahstanul
şi terminând cu R. Moldova, se află la picioarele Rus-
iei. Exceptând curajul Georgiei, celelalte state nu rămân
în Comunitate din plăcere, ci din cauză că sunt în mare
măsură dependente, din punct de vedere economic, de Ru-
sia. Acest lucru s-a văzut clar
chiar şi în cadrul Summitu-
lui de la Chişinău. În sala de
conferinţe, din multitudinea
de steaguri, cel al Rusiei se
afla „abia” în mijlocul tu-
turor, iar când jurnaliştii
şi-au îndreptat obiectivele
aparatelor de fotografiat
în direcţia reprezentanţilor
statelor CSI, de mirare, nu
alta, Medvedev se afla, la
fel ca steagul, în mijloc –
chiar lângă Mihai Ghimpu.
Dacă e să mă refer strict la lucrările Summitului care s-a
desfăşurat pe parcursul zilelor de 8 şi 9 octombrie, pot spune
că dintre toate documentele semnate, cel mai important a
fost planul comun de măsuri legat de criza economică. De-
spre reglementarea conflictului transnistrean, care pentru
ţara noastră chiar este o prioritate, nu s-a prea vorbit. S-a
discutat ocazional, dar şi atunci în cadrul conferinţelor de
presă sau în timpul întrevederilor bilaterale. Să fi uitat Ru-
sia că are o armată pe teritoriul R. Moldova, ori guverna-
rea ţării noastre s-a cam temut să abordeze o asemenea
chestiune? Despre acest diferend vicepremierul V. Lazăr
a menţionat: „Mai bine un conflict „îngheţat”, căruia să-i
găsim o soluţie de rezolvare, decât un conflict „dezgheţat”.
Corect, dar de ce să tăcem, de vreme ce cu toţii ştim că
Rusia a creat artificial acest conflict? De ce să căutăm
soluţii, pentru că este de la sine înţeles că diferendul ar
înceta imediat ce Federaţia Rusă îşi va retrage trupele şi
armamentul? Lumea va trăi paşnic, aşa cum se întâmplă
la Chişinău unde ruşii convieţuiesc în bună înţelegere cu
moldovenii. Din câte cunosc, nu există nici un conflict în
Nr. 15, Octombrie 2009
spaţiul CSI în care să nu fie implicată Rusia. CSI-ul este
mai curând o organizaţie prin care FR îşi menţine con-
trolul asupra vasalilor de la periferie – periferie este şi RM.
Pentru cetăţenii noştri acest Summit (se va vedea şi
pe viitor) nu a avut şi nici nu va avea vreun beneficiu
esenţial. El va rămâne, mai degrabă, ca o amintire urâtă
pentru acei care au stat în ambuteiaje kilometrice, întâr-
ziind la serviciu, la medic, la întâlniri etc. Pentru noi
faptul că preşedintele Ucrainei sau a Azerbaidjanului a
venit în RM nu înseamnă absolut nimic. Statele lor sunt
la fel de dependente de politica de la Kremlin ca şi RM.
Acum când s-a convins de orientarea proeuropeană
a guvernării actuale de la Chişinău, Moscova se va fo-
losi de toate pârghiile necesare ca să ne readucă în sfera
sa de influenţă. Acest lucru va fi posibil prin încerca-
rea de a corupe anumiţi demnitari sau prin a impune noi
restricţii economice ţării
noastre, aşa cum a făcut-o
de mai multe ori nu doar cu
noi, ci şi cu statele vecine.
Guvernarea actuală care a
declarat deschis chiar şi în
cadrul Summitului disponi-
bilitatea de a iniţia negocieri
cu UE, are în faţă o mi-
siune foarte grea. Interesele
Alianţei pentru Integrare
Europeană contravin, apar-
ent, intereselor Moscovei. În
viitor va fi nevoie de un dia-
log diplomatic matur şi echilibrat cu Rusia, care să vadă în
R. Moldova nu un dezertor, aşa cum este văzută Georgia,
ci un partener viabil, o punte de legătură a spaţiului CSI
cu UE. Cu privire la o posibilă atitudine ostilă a Rusiei
faţă de Moldova, din cauza orientării noastre proeuropene,
Valeriu Lazăr a menţionat: „Eu nu am observat aşa o ati-
tudine, dimpotrivă, există cel puţin câteva domenii în care
se intersectează interesele atât ale FR, ale UE, dar şi ale
RM, de exemplu sectorul energetic. Avem un exemplu
foarte clar: un investitor din FR produce energie electrică
la Cuciurgan, pe care o exportă în România, stat membru
UE. Până la urmă are de câştigat şi RM.” Opinia vicepre-
mierului este foarte optimistă, dar să nu uităm că după
încheierea lucrărilor Summitului CSI, fusese preconizată
o deplasare a delegaţiilor din cele 11 state la Cricova, care
nu a mai avut loc. Să sperăm că „ignorarea” invitaţiei
venite din partea conducerii R. Moldova, nu are nici o
legătură cu faptul că acum, mai deschis ca niciodată, ne-
am arătat intenţia de a ne integra în Uniunea Europeană.”
Nicolae Ciobanu
9
Nr. 15, Octombrie 2009
Interviu cu Vlad Lupan, analist politic, Republica Moldova
Integrarea europeană
- prioritate pentru Republica Moldova
Recent, la Chişinău s-a desfăşurat summit-ul CSI,
prilej de afişare pentru conducerea Republicii Moldo-
va a direcţiilor sale în ceea ce priveşte politica externă.
Care sunt abordările Alianţei pentru Integrarea
Europeană în acest sens?
Pragmatic vorbind, politica externă a Republicii Moldo-
va în relaţia cu Uniunea Europeană şi CSI trebuie să ia
în considerare că statul nostru nu poate să devină mem-
bru UE într-o perioadă scurtă de timp. Trebuie să luăm
în calcul relaţiile economice şi de altă natură cu CSI-ul
care sunt chestiuni practice, necesare pentru Moldova la
momentul actual. Sigur că nu putem menţine ambele stat-
ute - de membru CSI şi UE, dar pentru moment, pe ter-
men scurt şi mediu, nu există încă o contradicţie pentru
ca Republica Moldova să-şi menţină acest statut dublu. În
acest sens au fost făcute declaraţiile oficialilor noştri, şi
anume că relaţia cu CSI o să fie menţinută în anumite do-
menii clar stipulate, în afară de cel politic şi militar. Acest
fapt determină o schimbare faţă de guvernarea anterioară,
când Partidul Comuniştilor din R. Moldova a încercat să
adâncească relaţiile cu CSI în plan politico - militar prin
intermediul participării la unele operaţiuni militare, chiar
dacă RM se declară în permanenţă stat neutru. Până la gu-
vernarea anterioară, nu am participat la activităţi militare
10
INTERSECŢII
de acest gen, dar iată că acum, în cele două mandate, s-a
mers pe această formulă. În momentul în care legislaţia
UE nu va permite R. Moldova să progreseze în sensul
aderării la UE, atunci lucrurile se vor schimba pas cu pas.
În opinia mea, nu există nicio contradicţie deocamdată.
Faptul că Federaţia Rusă percepe această contradicţie, se
datorează simplului motiv că Rusia se opune extinderii
UE în fostul său spaţiu. Ministrul de externe rus, Serghei
Lavrov a spus în primăvara anului 2009, în plină cam-
panie electorală, repetând de fapt cuvintele preşedintelui
Vladimir Voronin, că Parteneriatul Estic este un alt fel
de CSI care încercuieşte Federaţia Rusă, fiind vorba de
influenţa UE prin care aceasta intervine într-o zonă în
care Rusia are interesele sale. Percepţia rusească este una
generală – occidentul şi CSI-ul sunt incompatibile, însă
o mişcare din CSI spre UE, aşa cum este cazul Repub-
licii Moldova, nu este un proces care să se întâmple im-
ediat. Din motive practice, nu putem vorbi despre eventu-
ale contradicţii, atâta timp cât nu se încalcă niciun statut.
Publicul larg nu trebuie să exagereze în abordarea aces-
tui subiect sau să treacă dintr-o extremă în alta. Documen-
tele semnate în cadrul summit-ului CSI de la Chişinău
sunt de natură tehnică, administrativă sau economică.
De ce nu s-au discutat in cadrul acestui summit su-
biecte legate de “zonele fierbinţi” care caracterizează
interiorul CSI? Georgia? Transnistria?
Şi eu aş evita discutarea acestor subiecte. Observăm
de fapt că aceste subiecte privesc o intervenţie in
primul rând a Federaţiei Ruse. O astfel de abordare
ar fi neproductivă pentru statele CSI. Să ne amintim
de cazul Georgiei, unde trupele de menţinere a păcii
din zona conflictului abhaz, de fapt erau în exclusivi-
tate trupe ruse şi au fost implicate direct în desfăşurarea
războiului. Nu avem nevoie de o astfel de implicare a CSI.
Cum a răspuns delegaţia rusă condusă de preşedintele
Medvedev la declaraţiile oficialilor moldoveni?
Nu urmăresc în mod deosebit evoluţiile în cadrul CSI,
acestea sunt teme marginale pentru Republica Moldova.
Nu asta este important pentru politica internă şi externă
a Moldovei. Mult mai important este progresul pe
calea integrării europene. De altfel, guvernarea actuală
aparţine Alianţei pentru Integrarea Europeană şi eu cred
că acest semnal este mesajul care reprezintă autorităţile
actuale. Faptul că puterea anterioară, cea comunistă, a
preluat preşedinţia CSI cu un an în urmă nu trebuie să
marcheze o altă guvernare totalmente opusă ca principii
şi scopuri. Axarea pe subiectul CSI este contraproductivă
pentru noi şi în general pentru atenţia internaţională în
 INTERSECŢII
cazul Moldovei. A fost un summit în care RM a trans-
mis înapoi preşedinţia Federaţiei Ruse. Ceea ce a fost
şi rămâne important pe marginea politicii externe în
spaţiul estic este menţinerea Federaţiei Ruse într-un anu-
mit context, în astfel de relaţii cu RM care să nu creeze
mai multe probleme decât există, sau cel puţin limitarea
unor interferenţe din partea Federaţiei Ruse care să se re-
flecte într-o manieră mai puţin pozitivă pentru Moldova.
Să luăm în calcul că interpretăm o guvernare care abia
se aşează în scaun, care nu a avut timp să pregătească un
summit aşa cum se cuvine. Ca orice altă guvernare, are
nevoie de timp pentru pregătirea unei întâlniri de am-
ploare. Când nu ai la dispoziţie decât o săptămână sau
două, moştenind subiectul de la guvernarea anterioară
care era evident de altă natură, este clar că primul
pas nu va fi neapărat pozitiv. Consider că este un su-
biect mai puţin important, care distrage atenţia de la
problemele centrale pe care le are acum R Moldova.
Care sunt priorităţile noii echipe instalate la conducere?
În primul rând, cele legate de integrarea europeană,
implementarea criteriilor de la Copenhaga care au fost
menţionate în calitate de priorităţi pentru guvernarea
actuală şi care nu au reprezentat o prioritate pentru gu-
vernarea PCRM. Ştim că pe hârtie, integrarea europeană
era un punct important al guvernării comuniste. Dar în
realitate, evenimentele din 7 aprilie, când a fost utilizată
tortura împotriva propriilor cetăţeni, au demonstrat că au
fost încălcate drepturile omului. Faptul că în domeniul
economic s-a mers pe interese de clan, de familie, care
erau contrare creării unui climat favorabil ce corespunde
criteriilor integrării în UE, a demonstrat că guvernarea
comunistă nu a mers concret pe calea integrării, ci pe una
declarativă şi pe calea adoptării unui set întreg de legi pe
care nici măcar nu le-a implementat. Acum, noua putere
trebuie să adopte o atitudine care să corespundă normelor
europene. Este necesară atât adoptarea cât şi implementa-
rea unor legi care să asigure funcţionarea statului de drept,
bunul mers al justiţiei, funcţionarea organelor de securi-
tate, reformarea acestui sector. Totodată, legea trebuie să
asigure libertatea presei, un subiect problematic în perio-
ada comunistă. Importantă este şi soluţionarea aspectelor
economice, luând în calcul criza care nu s-a resimţit atât
Nr. 15, Octombrie 2009
de mult până acum, dar care se va simţi mai pregnant de
acum încolo. Asigurarea unui mediu de afaceri demo-
nopolizat este o prioritate despre care a vorbit în prima
şedinţă ministrul economiei şi al finanţelor. În ce priveşte
politica externă, avem priorităţi destul de clare – evident
integrarea în UE, stabilirea unui parteneriat special, euro-
pean cu România, care înseamnă o schimbare la 180 de
grade faţă de ce s-a întâmplat până acum, o relaţie de bună
vecinatate cu statele din jur (România şi Ucraina). Avem
nevoie de sprijinul Ucrainei şi reciproc, ţara vecină are
nevoie de sprijinul nostru. Trebuie să normalizăm relaţiile
alterate de guvernarea comunistă cu Kiev-ul. Există şi o
prioritate strategică de a stabilii relaţii cu SUA, dar şi cu
Federaţia Rusă cu care avem din anul 2001 un parteneriat
strategic şi pe care trebuie să-l urmăm într-o manieră în
care ambele state trebuie să se trateze cu respect reciproc.
Există şanse pentru alegerea preşedintelui propus de
AIE?
Nu este clar ce se va întâmpla în acest caz, este greu de
prezis. Evoluţiile politice din Moldova pot fi comparate cu
o anumită criză politică ce continuă pe tot parcursul anului
2009. Am trecut prin două alegeri din care una anticipată.
Problemele se perpertuează pentru că un partid nu înţelege
să cedeze puterea. Iar după câteva crize politice una după
alta e greu de prezis care va fi rezultatul primei runde de
vot pentru preşedintele Republicii Moldova. Se presupune
că există două variante – PCRM ar vota totuşi pentru un
preşedinte înaintat de AIE, dar există şi posibilitatea ca
acest lucru să nu se întâmple, iar după această rundă se pot
dezvolta câteva subscenarii – unul este dat de faptul că se
poate modifica sau schimba Constituţia astfel încât alegerea
preşedintelui să fie blocată pentru o perioadă de timp, până
la soluţionarea noii metode de alegere a preşedintelui. Se
poate ajunge şi la referendum-ul care să stabilească numi-
rea preşedintelui direct de către populaţie sau de parlament.
Ca urmare a actualei situaţii, se adânceşte relaţia
dintre minorităţile care au susţinut la alegeri
PCRM şi majoritatea care a votat pentru AIE?
Aici este vorba despre o percepţie creată şi promovată
de către PCRM. Să nu uităm că acesta este mesajul promo-
vat de PCRM că orice prelungire a crizei din R Moldova
divizează şi mai mult societatea. În realitate, divizarea este
11
Nr. 15, Octombrie 2009
creată de către comuniştii care încearcă să demonstreze că
guvernarea actuală nu e preocupată de soarta minorităţilor
naţionale, ceea ce nu este adevărat. Integrarea europeană
înseamnă tocmai respectarea drepturilor omului, deci şi re-
spectul pentru minorităţile naţionale. Nu toate minorităţile
susţin aceste puncte de vedere, de adâncire a clivajului
dintre grupurile naţionale, ci mai cu seamă cele rusofone.
Observăm că PCRM reuşeşte cu succes să manipuleze
aceste minorităţi care sunt importante pentru viitorul RM (în
condiţiile în care avem comunităţi etnice consistente, dar nu
atât de mari pe cât se vehicula la un moment dat, dacă luăm în
calcul că acum se vorbeşte de 70 – 75% moldoveni / români).
Reprezentanţii acestor comunităţi, întrebate fi-
ind dacă se poate găsi un echilibru, o cale de dia-
log între cele două părţi, au răspuns categoric – Nu!
O serie de comunităţi, despre care vorbim de fapt, sunt
afiliate PCRM şi au şi interese de altă natură, sunt cu-
noscute pentru poziţia lor antieuropeană. Pereţii care se
ridică între cele două entităţi sunt construiţi de acestea, din
păcate. Dar ele nu reprezintă tot grupul minorităţilor din
Moldova. Există şi etnii care sunt pentru integrarea în UE,
întelegând că această integrare înseamnă tocmai respectar-
ea drepturilor minorităţilor în RM. Anumite minorităţi sunt
mai vizibile în societate prin vehemenţa lor, dar nu sunt
neapărat cele mai reprezentative din punctul de vedere al
proporţiei populaţiei care le susţin. Asemenea grupuri sunt
cunoscute aici şi au acţionat în favoarea comuniştilor la
alegerile anterioare, sau pentru susţinerea intereselor geo-
politice ale Federaţiei Ruse în Moldova, mai degrabă decât
să acţioneze în vederea apărării drepturilor ca minoritate.
Faptul că în actuala structură guvernamentală nu
există persoane care să aparţină comunităţilor ruso-
fone, nu este unul din motivele nemulţumirilor acestora?
Nu aş spune că este aşa. Poate că nu sunt reprezentaţi
la nivel de miniştri, dar sigur ca primviceminiştri.
Există reprezentanţi ai minorităţilor şi în parla-
ment. Trebuie să înţelegem că nu toţi sunt ruşi în RM.
Sunt şi ucraineni, bulgari, găgăuzi etc. Nu trebuie să
luăm în calcul atitudinea unora care se autodeclară
reprezentanţi ai tuturor vorbitorilor de limbă rusă.
În guvernările anterioare am putut găsi şi reprezentanţi ai
vorbitorilor de limbă rusă care în permanenţă au mers pe altă
direcţie, aceea a creării de obstacole în ceea ce priveşte inte-
grarea europeană. De fiecare dată, pare că există un anumit
interes care nu înţeleg de ce este mereu conectat cu Federaţia
Rusă. Poţi să ai şi toată guvernarea alcătuită din astfel de
reprezentanţi, pentru care dacă nu declari că intenţionezi să
aderi la Uniunea Rusia – Belarus, atunci nimic nu este bine.
Care va fi reacţia PCRM pe viitor? Aceste mici inci-
dente, de genul celor de la Primăria Chişinău sunt
picături care sondează reacţia actualei puteri?
Sigur, sunt nu numai picături de verificare, dar se
merge mai departe, până la crearea unor puncte de pre-
siune asupra guvernării. În situaţia în care ar exista o
nemulţumire a unor mase mai largi din populaţie (in-
clusiv rusofonii, pensionarii), acest lucru ar putea servi
12
INTERSECŢII
ca pârghie în negocierile dintre PCRM şi partidele libe-
rale, sau ca elemente pentru pregătirea alegerilor antici-
pate care sunt un alt scenariu al evolutiei politice a RM.
PCRM a lăsat guvernarea liberalilor pe timp de criză
pentru a diminua credibilitatea acestora şi pentru a re-
veni ulterior pe scena politică în calitate de învingători.
Asemănătoare a fost situaţia în 1998, când comuniştii
au folosit declinul economic dar şi baza creşterilor
pentru a prelua puterea în 2001. Acum fac acelaşi lu-
cru, încearcă să exercite presiuni, au cedat guvernul
pentru ca în cazul unor alegeri anticipate să revină
pe fondul nemulţumirilor datorate crizei economice.
Cum trebuie să înţelegem ultimele declaraţii referi-
toare la manualele de istorie?
Este un subiect controversat în politica internă
a Republicii Moldova. Pe de o parte, există par-
tide politice care văd subiectul Istoriei României
într-o notă de normalitate şi de identitate comună.
Vorbim despre partide care acceptă că suntem români,
că vorbim limba română şi sunt gata să reintroducă Istoria
Românilor în curriculum-ul şcolar de la noi. Sunt şi alţii, care
încearcă să statueze o identitate aparte -instituită în perioada
sovietică – aceea de moldoveni şi de limbă moldovenească.
Datorită acestei propagande care a lucrat timp de peste
50 de ani şi care continuă inclusiv acum, mulţi încă se
percep ca fiind moldoveni. Să nu uităm că de aceste gru-
puri sunt legate şi interese politice. Ei iau în consideraţie
aceste idei şi încearcă să balanseze declaraţiile referitoare
la introducerea Istoriei Românilor pentru că ar putea să
trezească anumite reacţii negative. Este necesară găsirea
de soluţii în aşa fel încât să se elimine falsurile istorice.
În R. Moldova nu există o problemă identitară, nu există
o tensiune de acest gen. Dacă a existat, asta se datorează
PCRM. Vorbim despre un proces care decurge foarte greu
şi este rezultatul evident al perioadei sovietice. Nu poţi să
dărâmi într-o perioadă foarte scurtă ceea ce s-a ridicat în
epoca sovietică şi în perioada guvernărilor post sovietice.
Cât de mult reprezintă Republica Moldova în ceea ce
înseamnă relaţiile bilaterale România – Rusia?
Cred că este un subiect analizat şi la Bucureşti şi la Mo-
scova. Evident, la Moscova percepţia este diferită faţă de
Bucureşti. Suntem martori ai unei moşteniri sovietice la
Kremlin. Analiştii ruşi au o atitudine relativ unilaterală faţă
de R Moldova – o percepţie veche de genul: dacă îi lăsăm
pe basarabeni ei fug în România, iar aceasta vrea să preia
Basarabia. Ideea persistă la Moscova şi Rusia tratează
din această perspectivă chiar şi relaţia cu Bucureştiul.
Interviu realizat de
Laurenţiu Toma
 INTERSECŢII
Despre comunitatea ucraineană din Moldova
cu Dmitri Lecartev – preşedinte Asociaţia Tineretului Ucrainean - Zlagoda
Din punct de vedere statistic, ce se poate spune despre
comunitatea ucraineană din Republica Moldova?
Potrivit datelor ultimului recensământ al populaţiei
din Republica Moldova, realizat în 2004, ucrainenii
constituie cea mai numeroasă minoritate etnică din
Moldova. Comunitatea noastră depăşeşte numărul
etnicilor ruşi din acest teritoriu, reprezentând
aproximativ 10-11 procente. Nordul Moldovei este
zona în care ucrainenii locuiesc compact, aici existând
gradiniţe şi şcoli unde copiii învaţă în limba maternă.
În acelasi timp, la Bălţi, la Universitatea de Stat
“Alecu Russo” există şi o facultate pedagogică unde
se pregătesc viitorii profesori de limba şi literatura
română şi ucraineană. În total, în Republica Moldova
activează circa 50 de şcoli cu limba de predare
ucraineană, iar în 14 licee o parte din orele de curs
se desfăşoară în limbile ucraineană şi română sau
ucraineană şi rusă. Şi eu sunt absolventul unui liceu
cu predare româno-ucraineană, unitate de învăţământ
în care a fost implementat un proiect-pilot, sub
genericul “Implementarea standardelor internaţionale
de învăţământ polietnic în sistemul de educaţie din R.
Moldova”. Proiectul a fost derulat de către asociaţia
“Zlagoda”, în parteneriat cu Centrul de Resurse
pentru Drepturile Omului (CreDO) din Moldova. Prin
intermediul acestuia, am reuşit să preluăm experienţa
europeană în domeniul învăţământului, în sensul
promovării educaţiei în limba maternă şi în limba
de stat acolo unde există zone de locuire compactă
a unei minorităţi. Revenind la datele statistice din
recensământul populaţiei, trebuie să menţionăm
că acestea nu includ populaţia din stânga Nistrului
(Transnitria), unde există o comunitate de ucraineni
destul de însemnată. Raportul demografic acolo
este de 30% moldoveni, 30 % ucrainei şi 30 % ruşi.
Asociaţia Tineretului Ucrainean “Zlagoda” nu
este singura care activează în R Moldova. Ea face
parte din cele opt organizaţii ucrainene din republica
noastră. Cea mai puternică organizaţie, o constituie
“Comunitatea Ucraineană”, iar “Zlagoda” reprezintă
numai o aripă a acesteia. În acelaşi timp, “Comunitatea
ucraineană” include şi alte asociaţii mai mici, precum
Uniunea Artiştilor Plastici Ucraineni sau Uniunea
Femeilor Ucrainene. În ceea ce priveşte presa, în
oraşul Bălţi, organizaţia ucraineană deţine publicaţia
Nr. 15, Octombrie 2009
opinii şi atitudini
intitulată “Cuvântul matern”. Lipseşte însă un post de
radio la care ucrainenii să poată asculta limba literară,
astfel încât limba, tradiţiile şi obiceiurile noastre
să fie mai bine promovate în rândul comunităţii.
Legislaţia Republicii Moldova interzice
formaţiunilor create pe considerente etnice să
facă parte din Parlament. În parlamentul anterior,
majoritar comunist, comunitatea ucrainenilor
a fost reprezentată de către Nicolae Oleinic,
deputat în fracţiunea Partidului Comuniştilor.
De altfel, PCRM mai avea şi reprezentanţi ai
altor minorităţi precum cea bulgară, găgăuză etc.
În actualul parlament, coaliţia majoritară – Alianţa
pentru Integrarea Europeană (AIE) nu are niciun
reprezentant al minorităţilor naţionale. O problemă
mai mare pentru noi o constituie reducerea timpului
acordat unei emisiuni pentru minorităţi, difuzată la
postul public de televiziune “Moldova 1”. Această
emisiune săptămânală a fost transformată în una
lunară. Astfel, putem spune că actualul guvern nu
respectă dreptul cetăţenilor la libera exprimare.
Consider că puterea nou instaurată după alegerile
parlamentare anticipate din 29 iulie, înţelege
în felul său ce înseamnă democraţia. Dacă în
campania electorală scandau necesitatea respectării
drepturilor democratice ale tuturor cetăţenilor,
acum vedem o cu totul altă realitate: nu avem
reprezentanţi ai minorităţilor etnice nici în Guvern,
nici în Parlament. Mai mult, unele publicaţii, loiale
puterii, au scris despre ineficienţa Biroului Relaţii
Interetnice (instituţie subordonată executivului –
n. r.) şi, ca şi soluţie propun lichidarea acesteia.
În R. Moldova sunt înregistrate oficial 42 de etnii,
13
Nr. 15, Octombrie 2009
cele mai mari fiind cele ale ucrainenilor, ruşilor,
bulgarilor, găgăuzilor, evreilor, romilor etc. Ori,
în situaţia etniilor reprezentative, firesc ar fi să fie
reprezentate în fiecare localitate în care trăiesc, să
aibă instituţii de învăţământ la toate nivelele, unde să
studieze limba maternă. Nu întotdeauna se întâmplă
aşa, iar aceste probleme nu-i caracterizează doar
pe ucraineni, ci inclusiv pe ruşi, bulgari, găgăuzi.
Spre exemplu, în urma unor înţelegeri dintre ex-
preşedinţii R. Moldova şi Bulgariei, acum câţiva
ani, a fost fondată Universitatea de Stat din Taraclia.
Din păcate, în planul actualei guvernări de
dezvoltare al universităţilor din Moldova, plan ce
cuprinde organizarea pentru o perioadă de cinci ani,
această instituţie de învăţământ superior din Taraclia
nu se regăseşte.
Datorită unor astfel de motive mulţi tineri nu cred
într-un viitor sigur aici. Chiar acum, după alegerile din
iulie, mulţi oameni s-au speriat şi pleacă fie în Ucraina
sau Rusia. Spre exemplu, unii tineri se adresează
asociaţiei pe care o conduc şi intreabă cum pot obţine
mai grabnic cetăţenia ucraineană. Este deci o problemă.
Din declaraţiile oficiale ale preşedinţilor Moldovei
şi Ucrainei, făcute în cadrul summit-ului CSI de la
Chişinău, rezultă dorinţa îmbunătăţirii relaţiilor
între cele două state. Consolidarea acestor relaţii
nu presupune şi şusţinerea reciprocă a intereselor
minorităţilor?
Pot să confirm că până la alegerile din acest an,
guvernul ucrainean a făcut multe în ceea ce priveşte
minoritatea ucraineană din Republica Moldova,
susţinând diverse activităţi culturale şi educaţionale.
În aceeaşi măsură, guvernul ucrainean este preocupat
şi de problemele minorităţii moldoveneşti din Ucraina,
al căror nivel de trai este cu mult mai ridicat decât
al nostru, al ucrainenilor din Republica Moldova.
Se poate spune că statul ucrainean a acordat mai
multe drepturi şi sprijin comunităţii româneşti din
Ucraina decât a făcut R. Moldova faţa de cetăţenii
ucraineni de aici?
Ucraina este un stat mare şi puternic, cu multe
posibilităţi. Totuşi, în ultimii opt ani de guvernare a
PCRM în Moldova, am obţinut nişte rezultate concrete
chiar dacă ţara nu a dus-o prea bine. Probleme mai
sunt, dar totuşi în prezent avem peste 50 de şcoli cu
predare în limba ucraineană. Ne îngrijorează însă o
declaraţie recentă a actualului ministru al afacerilor
externe şi integrării europene, Iurie Leancă, potrivit
căruia, cetăţenii moldoveni care nu cunosc limba
de stat vor fi lipsiţi de drepuri cetăţeneşti şi că vor
fi concediaţi din funcţiile pe care le deţin. Este o
14
INTERSECŢII
declaraţie foarte dură, luând în considerare că în
sudul şi nordul Moldovei există mulţi cetăţeni care
nu cunosc limba de stat, în special pensionarii. Pentru
a evita aceste probleme avem nevoie de înţelegere
şi declarăm că suntem deschişi pentru un dialog.
Comunitatea ucraineană din R Moldova a susţinut
preponderent în alegeri Partidul Comuniştilor sau
Alianţa pentru Integrarea Europeană?
Ucrainenii au mers majoritar pe linia PCRM.
Să înţeleg deci că ucrainenii nu sunt pentru
integrarea europeană?
De ce nu? PCRM este primul partid politic din
Moldova care a făcut demersuri pentru integrarea
europeană. Totodată comunitatea noastră este pentru
o bună colaborare cu Federaţia Rusă, pentru că
mulţi reprezentanţi ai comunităţii noastre lucrează,
călătoresc sau îşi fac studiile în Ucraina sau Rusia.
Mai mulţi cetăţeni activează în ţările CSI decât în UE.
Noi nu spunem că nu ne dorim integrarea în UE. R.
Moldova a armonizat deja la standardele europene
peste 200 de legi. În acelaşi timp, Moldova a fost
şi continuă să fie un hotar între est şi vest. Astfel,
o parte din populaţie se pronunţă pentru integrarea
europeană, alţii vor relaţii bune cu Rusia. Ştiu însă
precis că această comunitate ucraineană nu vrea
intrarea Moldovei în NATO. Practic nicio minoritate
naţională nu vrea în NATO. Premierul Vlad Filat a
spus că pentru a începe un proces de aderare la NATO
este necesar ca lumea să fie informată. Eu sunt sigur că
şi în cazul unei campanii de informare reuşite, poziţia
cetăţenilor etnici ucraineni va rămâne neschimbată.
Ucraina la rândul său s-a pronunţat pentru
orientarea spre UE şi NATO. Nu există o contradicţie
între ceea ce îşi doreşte ţara mamă şi comunitatea
ucraineană de aici sau din alte ţări?
Să vă descriu o situaţie. Eu am călătorit şi am vizitat
comunităţile noastre din Ungaria, Polonia sau din alte
zone. Chiar dacă şi noi şi ei suntem reprezentanţii
 INTERSECŢII
unei etnii, fiecare dintre noi are specificul său, pentru
că situaţia ţărilor în care locuiesc ucraineni este foarte
diferită. În Ungaria comunitatea ucraineană traieşte
bine, primeşte de la stat fonduri pentru educaţie, cultură
şi presă. Noi aici facem totul în calitate de voluntari
şi pe fondurile proprii, lucrăm majoritar pe bază de
proiecte în domeniul drepturilor omului, activitate
socială sau culturală. În ţările europene activitatea
şcolilor şi grădiniţelor este garantată de către stat anual.
Sunt mulţumite minorităţile ucrainene din Ungaria
şi Polonia de condiţiile asigurate acolo, în două ţări
mambre ale UE?
Există probleme şi acolo. În Polonia spre exemplu,
ucrainenii nu sunt reprezentaţi în parlament deşi
constituie o minoritate etnică foarte numeroasă.
Sistemul electoral polonez este elaborat în aşa fel
încât reprezentanţii minorităţilor etnice din diferite
sectoare să nu depăşească pragul electoral pentru a
ajunge în senat. În România, ştiu că ucrainenii au
reprezentanţă parlamentară şi cred că este normal,
pentru că liderii etnici sunt delegaţi în parlament
anume pentru a se preocupa de problemele
celor pe care îi reprezintă. Problema însă apare
atunci când persoana delegată uită de misiunea
ei în parlament şi începe să se ocupe de politică.
Relaţiile dintre comunitatea ucraineană şi celelalte
minorităţi sunt divergente sau găsesc multe puncte
comune?
Când începe politica, se uită de relaţiile interetenice.
Odată ajunşi în sfera politică, atitudinea multora
se schimbă în funcţie de interesele proprii. Eu sunt
preşedinte al Consiliului coordonator al organizaţiilor
etno-culturale de tineret, care există de 3 ani.
Acest consiliu a fost creat după ce am înţeles că la
întrevederile cu reprezentanţii tuturor organizaţiilor
etnoculturale din Moldova, cei mai în vârstă se
preocupau de probleme personale sau politice, fără
să ia în calcul doleanţele tinerilor. Aceste persoane
au în majoritate relaţii cu partidele politice. Chiar
atunci când se întâlnesc, discută mai mult despre
preferinţele politice decât despre rezolvarea
subiectelor care ne interesează. Conflictele dintre
etnii însă au început să fie mai evidente după alegerile
din 29 iulie, pentru că organizaţiile etnice au susţinut
diferite partide politice în campania electorală. Pot
vorbi mai degrabă de diferenţe nu neapărat între
etnii, cât între liderii care ne reprezintă ca minorităţi.
Actuala coaliţie guvernamentală nu a fost interesată
de cooptarea membrilor comunităţii ucrainene?
Nu. Poate au fost ceva încercări de colaborare,
dar eu nu am încredere în actuala putere şi nu
Nr. 15, Octombrie 2009
văd nicio posibilitate de cooperare la momentul
actual. Activităţile desfăşurate de puterea
nou instalată nu ne conferă încredere, mai
mult chiar, sunt împotriva intereselor noastre.
Cum vedeţi soluţionarea problemelor de moment
ale ucrainenilor din Republica Moldova?
Noi conştientizăm faptul că guvernul nu are bani şi
se străduieşte să facă rost de fonduri internaţionale.
Ştim că soarta minorităţilor naţionale nu este acum
o prioritate pentru conducerea republicii. Consider
că pentru o colaborare eficientă între minorităţi şi
guvern este necesar să fie elaborat un plan de acţiuni
comun. Însă actuala putere nu este în stare să rezolve
problemele în baza dialogului, ci preferă acţiunile
rigide. Problema minorităţilor este foarte delicată.
Decizia recunoaşterii limbii ruse ca limbă de stat pe
de o parte este binevenită, pe de altă parte duce la
apariţia unor nemulţumiri. Aceeaşi situaţie este şi cu
declaraţia că majoritatea în R. Moldova o constituie
românii şi nu moldovenii. Este greu să iei o decizie
directă, concretă. Trebuie totuşi un dialog consistent.
Puterea liberală este caracterizată acum de deciziile
rigide. Suntem conştienţi că în alegerile recente AIE
nu a fost susţinută de către minorităţi, iar atitudinea
noului guvern este probabil reversul medaliei.
Plecând de la această rigiditate nu putem crede că
legăturile între putere şi minorităţi o să fie mai bune.
Moldova este un stat polietnic, iar autorităţile trebuie
să nu permită revenirea la atmosfera anilor ’90.
Minorităţile trăiesc azi cu teama de a nu se instaura
iarăşi atmosfera rece între majoritate şi minorităţi.
Cum vedeţi paşii Republicii Moldova în viitorul
apropiat?
Mă îngrijorează lipsa unei stabilităţi sociale.
Procesul alegerilor din anul 2009 a dus la instabilitate.
Actualele greve, organizate fie de pensionari, fie de
categoriile tinere, sunt rezulatul nesiguranţei. Înţeleg
că prioritatea de azi este integrarea europeană, dar
trecerea bruscă de la o realitate la alta nu face bine.
15
Nr. 15, Octombrie 2009
Moldova are azi relaţii economice, sociale şi
politice mai strânse cu Federaţia Rusă. Renunţarea
la relaţiile economice cu Rusia, la exporturile care
merg preponderant acolo, ar constitui o greşeală atâta
timp cât marfurile noastre ajung foarte puţin pe piaţa
europeană. Eu cred că noi trebuie să avem o poziţie
corectă. Minorităţile în primul rând se împotrivesc
ruperii oricăror legături dintre R. Moldova şi Federaţia
Rusă. Să nu uităm despre existenţa Transnitriei şi
Găgăuziei. În acordul constituirii UTA Găgăuzia din
anul 1993 este stipulat că în cazul în care Moldova
va decide să se unească cu România sau cu alt stat,
Găgăuzia poate să se desprindă. Acelaşi lucru se poate
Noi nu vrem ca ruşii de aici să îşi piardă
identitatea!
Domnule Valerii Klimenko, sunteţi lider al
comunităţii ruşilor din Republica Moldova şi om poli-
tic în acelaşi timp. Cum percepeţi Dvs. schimbările
intervenite aici după alegerile din iulie anul curent?
Situaţia statului nostru devine din ce în ce mai complicată.
Actuala coaliţie aflată la putere promovează deschis inte-
grarea în UE, ceea ce face ca vorbitorii de limbă rusă să se
simtă direct ameninţaţi. Şi nu numai ei, dar şi o mare parte
din moldoveni. Dorinţa AIE de integrare în UE prin inter-
mediul României şi de unire cu România îi sperie pe mulţi
dintre cetăţen. Noua guvernare a facut într-un timp atât de
scurt două greşeli foarte mari – creşterea tarifului la apa
şi a celui la transportul urban. Sunt acţiuni nechibzuite,
lipsite de logică, acţiuni care lovesc direct în societate.
Poate că aceste mariri tarifare erau necesare, dar modul în
care au fost introduse provoacă nemulţumirea locuitorilor
din capitală. Iar cei din afara Chişinăului simt că acelaşi
lucru se poate întâmpla şi în cazul lor. Măsurile acestea
trebuiau gândite, trebuiau aplicate gradual, populaţia
trebuia anunţată şi creşterile se puteau face treptat. Tot o
greşeală este şi faptul că aceste creşteri tarifare nu sunt
nesemnificative. Ele s-au dublat, totul dintr-o dată. Cu
asemenea măsuri AIE dovedeşte ca nu poate guverna
R Moldova. Eu sunt sigur că vom avea alegeri antici-
pate iar la alegerile anticipate, Partidul Comuniştilor din
R Moldova va obţine nu mai puţin de 50 % din voturi.
Ce părere aveţi despre declaraţiile pro Un-
iunea Europeană ale preşedintelui Mihai Ghim-
pu, făcute în timpul desfăşurării summit-ului CSI?
Ghimpu este un personaj care nu se pricepe la politică.
Nu îşi da seama ce spune. Numai cine a fost implicat în
funcţii pe scara ierarhică de jos în sus şi cunoaşte cum se
conduce din interior poate să ocupe o astfel de funcţie.
16
INTERSECŢII
întâmpla şi cu Transnistria, în special în contextul
în care acum se vorbeşte mult despre aderarea R.
Moldova la NATO. În cazul unei posibile aderări,
Transnistria poate să devină un teritoriu pierdut.
Ideal ar fi ca R. Moldova să se integreze în UE fară
să adere şi la NATO. Nu înţeleg de ce un stat mic,
precum R. Moldova, ar avea nevoie de o armată.
Cred că schimbarea prevederii privind neutralitatea
R. Moldova, prevăzută în Constituţie, ar duce la mari
nemulţumiri în rândul cetăţenilor.
Interviu realizat de
Laurenţiu Toma
opinii şi atitudini
Mai mult, Mihai Ghimpu îndeplineşte nu una ci două
funcţii dintre cele mai importante în ţară: preşedintele par-
lamentului şi preşedintele republicii. Faţă de declaraţiile
europeniste ale preşedintelui Ghimpu, Medvedev a
reacţionat ca un om care înţelege că nu poţi discuta ma-
tur cu un om care nu are experienţă politică. Preşedintele
rus vede că este o situaţie absurdă în Moldova şi speră în
acelaşi timp să revenim la normalitate. La fel şi presed-
intele Ucrainei. Cu cât mai repede va fi schimbat Mihai
Ghimpu, Moldova va fi pregatită pentru a fi luată în serios.
Cum credeţi că ar afecta situaţia comunităţii ruse inte-
grarea în UE, în condiţiile în care legislaţia europeană
prevede clar respectarea drepturilor minorităţilor?
Din informaţiile pe care le am, în România comuni-
tatea rusă este pe cale de dispariţie. Satele lipoveneşti
din Delta Dunării au o istorie de sute de ani. Dar acum,
populaţia rusească de acolo nu mai cunoaşte limba rusă,
nu are şcoli în limba maternă, ziare sau biserică. Da,
apar uneori la posturile TV, dar se vede că se straduie să
cânte sau să recite în limba rusă. Au fost asimilaţi. Aşa
sunt aparăte minorităţile? Noi nu vrem să avem aceeaşi
soartă, nu vrem ca ruşii de aici să îşi piardă identitatea.
Faptul ca suntem în CSI ne asigură anumite privelegii şi
este o prostie să renunţăm la ele. Piaţa rusă este cea mai
importantă pentru economia moldovenească. Pe de altă
patre, integrarea în UE ar însemna baze militare ale NATO
aici, deci o ameninţare directă la adresa Rusiei. Vorbitorii
de limbă rusă de aici au un sentiment aparte pentru Ru-
sia, şi tocmai de aceea preferă să rămână în CSI. Poate că
aderarea la UE este inevitabilă în timp, dar trebuie facută
cu înţelepciune şi încet, în aşa fel încât cetăţeanul să se
obişnuiască cu idea şi să vadă ce privelegii ar avea din asta.
Cât de mult consideraţi că reprezintă subiectul Republica
 INTERSECŢII Nr. 15, Octombrie 2009

Moldova în relaţiile bilaterale dintre România şi Rusia?

R Moldova nu reprezintă nimic în acest sens. Pentru
România ar fi o hotărâre înţeleaptă să aibă legături bune cu
Rusia care este o superputere din punct de vedere economic,
politic şi militar. Tratativele trebuiesc duse între Bucureşti
şi Moscova, Chisinaul nu are nici o relevanţă. Declaraţiile
României referitoare la RM ar putea să înrăutăţească sit-
uatia dialogului cu Rusia care este deschisă pentru un
parteneriat, mai ales în plan economic. Eu personal am
însoţit oameni de afaceri din România la Moscova, le-am
făcut cunoştinţă cu reprezentanţi de acolo şi din câte ştiu,
acum afacerile lor în Rusia deja au început să meargă bine.
Credeţi că unirea Republicii Moldova cu România, temă
care sperie populaţia rusofonă, este un subiect real în mo-
mentul de faţă?
Ce înseamnă toate aceste declaraţii ale lui Basescu?
Aproape în fiecare săptămână vorbeşte despre RM şi Româ-
nia ca două state româneşti, despre acordarea cetăţeniei
Elefantul când merge prin savană se
române etc. Este o strategie. Atunci când moldovenii
preocupă dacă va călca o furnică oarecare?
vor avea majoritatea cetăţenia română, vor avea nevoie
O superputere nu va merge la tratative cu ţările mici,
şi de teritoriu. România va declara că aici trăiesc româ-
rugând sau implorând. Îşi arată forţa. Asta este nat-
ni şi că acesta este teritoriu românesc. Băsescu ori nu-şi
ura lumii. Aşa este şi în societate dar şi în politică.
dă seama ce zice, ori o face intenţionat. La fel, Ghimpu
Cel puternic nu poate sta la masa de la egal la egal cu
este unionist declarat, lucru care sperie electoratul rus.
cel slab. Este o realitate ce caracterizează toată istoria
Afirmaţi că necesară o reabordare a raporturilor ţărilor
umanităţii. Dar asta nu înseamnă ca în istoria ei, Ru-
estice cu Rusia. Totuşi, spaţiul rus de multe ori sperie. Nu
sia a atacat vreodată. A dus doar razboaie de aparare.
credeţi că acest mod al Rusiei de a-şi arăta colţii este de-
seori un motiv de distanţare?
Interviu realizat de Laurenţiu Toma

Back to Theory
Balanţa de Putere versus Securitate Colectivă
Balanţa de putere şi securitatea colectivă sunt două
concepte antagonice, corespunzând unor viziuni de
gândire diferite, realismul respectiv liberalismul.
Balanţa de putere este considerat unul dintre
cele mai vechi concepte ale domeniului Relaţiilor
Internaţionale, unii autori susţin, de altfel, că con-
ceptul a apărut cu mult înaintea dezvoltării unui
sistem internaţional în adevăratul sens al cuvântu-
lui. D Hume a descris balanţa de putere ca fiind o
regulă constantă de politică prudentă, spre deose-
bire de W. Willson, preşedintele american din peri-
oada primului război mondial, care considera că
balanţa de putere este un principiu nu tocmai pot-
rivit, pentru că încurajează după spusele acestuia,
un comportament oportunist din partea oamenilor
puterii, îi încurajează să trateze naţiunile precum
brânzeturile, să le taie în felii fără să ia în calcul şi
caracteristicile, preocupările popoarelor lor, de ase-
menea, balanţa de putere duce inevitabil la război.
Din cauza naturii anarhice a sistemului internaţional,
instrumentul cel mai important pentru evitarea unui
război, susţin realiştii este balanţa de putere, însă
liberaliştii propun instituirea securităţii colective,
care va induce un mai mare grad de cooperare între
state şi pacea, eliminarea războiului şi a încălcării
autodeterminării. Izbucnirea primului război mondial
a fost pusă în seama politicilor de balanţă a puterii,
statele formând coaliţii puternice pregătite să folosească
forţa dacă agresiunea nu este descurajată. Soluţia lib-
eralilor pentru prevenirea unui alt război devastator
era să aducă securitatea la un nivel de responsabilitate
colectivă, dacă securitatea internaţională ar fi o respon-
sabilitate colectivă în cadrul căreia ţările agresoare
vor fi împiedicate de coaliţia ţărilor neagresoare,
pacea ar fi asigurată. Doctrina securităţii colective a
fost încorporată în Constituţia Ligii Naţiunilor, prin
Liga Naţiunilor nu s-a dorit constituirea unui Guvern
mondial , o autoritate supremă care să poată cuprinde
statele membre, ci să pedepsească pe membrii care
sfidează sistemul prin acţiunea colectivă a statelor.
17
Nr. 15, Octombrie 2009
Acestea fiind spuse, voi încerca să analizez conceptele
balanţei de putere, semnificaţiile multiple care îi sunt
atribuite şi securitatea colectivă. De ce în viziunea lib-
eralilor balanţa de putere e o himeră –un lucru mărunt
de nedescris ,de neînţeles (R.Cobden) Voi încerca sa
identific diferenţele şi asemănările dintre concepte.
Dacă merită în contextul sistemului internaţional ac-
tual să mai discutăm de existenţa balanţei de putere.
Dar pentru aceasta voi prezenta sintetic curentele
din care derivă aceste principii, realismul respectiv
liberalismul, după care vom extrage inferenţele nec-
esare pentru temele pe care ni le-am propus mai sus.
Viziunea liberalismului asupra politicii internaţionale
se fundamentează pe trei considerente de bază care
sunt comune tuturor teoriilor din această paradigmă:
actorii non-statali au o mare predominanţă în sistem,
statele - principali actori ai Sistemului Internaţional şi
unitatea de bază a acestuia este individul şi nu statul.
În sistemul internaţional există state bune şi state
rele, cele bune desfăşoară politici de cooperare şi nu
declanşează războaie decât in cazuri excepţionale,
statele rele provoacă numeroase războaie şi folos-
esc forţa pentru a-şi atinge scopurile, astfel calea
obţinerii păcii este de a popula lumea cu state bune
argumentează adepţii liberalismului. Calculele legate
de putere nu au o importanţa foarte mare în expli-
carea comportamentului statelor bune anumite tipuri
de calcule economice si politice contează mai mult
. O dată ce statele stabilesc legături economice în-
tre ele, evită războiul şi se pot concentra pe acumu-
larea de bogăţie (H.H Lentner 1997).Unii liberali
susţin că instituţiile internaţionale sporesc şansele
de colaborare între state, şi, astfel, reduc în mod
semnificativ probabilitatea izbucnirii unui război.
În mod opus realiştii sunt pesimişti în privinţa
relaţiilor internaţionale, ei sunt de acord că ar fi de
dorit să se creeze o lume paşnică, dar nu văd nici
o cale facilă de evadare din lumea monstruoasă a
războiului şi a competiţiei pentru securitate. Realiştii
împărtăşesc trei mari asumpţii: 1)relaţiile umane
sau afacerile acestora sunt în general conflictuale;
2)grupul şi nu individul sau clasa este unitatea de
bază a sistemului internaţional; 3)puterea şi securi-
tatea sunt primele motivaţii umane.(Joseph S.Nye,Jr
2005) Realiştii tradiţionali susţin centralitatea puterii
şi reiterează că comportamentele marilor puteri este
influenţat în principal de mediul lor exterior, nu de
ideile lor interne. În sistemul internaţional statele sunt
suspicioase în ceea ce priveşte ameninţarea cu folo-
sirea forţei asupra lor de către alte state, din această
cauză ele încearcă să-şi maximizeze în continuu pu-
terea pentru aşi maximiza securitatea proprie, punctul
18
INTERSECŢII
de plecare al realismului este că mediul internaţional
este unul anarhic în sensul în care nu există o au-
toritate executivă superioară statului,ele sunt con-
strânse doar de propriile lor interese şi capacităţi.
Conceptul balanţă de putere este strâns legat de cel
de anarhie a sistemului internaţional, este pentru prima
data acceptat ca instrument al relaţiilor internaţionale
prin Tratatele Westfalice (1648), pe atunci aceasta
semnifica un echilibru de putere, care dorea să elimina
pofta marilor puteri de ascensiune la un imperiu uni-
versal. Acest concept a evoluat de-a lungul timpului
căpătând noi înţelesuri. Dar la
baza multiplelor ei semnificaţii
este ideea conform căreia sta-
bilitatea va exista când puterea
militară este distribuită aşa încât
nici un stat să nu fie suficient de
puternic ca să le domine pe cele-
lalte. Voi prezenta în continuare
care sunt diferitele forme ale
balanţei de putere: balanţa de pu-
tere înţeleasă ca distribuire a pu-
terii - orice distribuire a puterii
aşa cum exista la un moment dat
(status-qou), Unii realişti susţin
că stabilitatea are loc atunci
când există o balanţă echilibrată,
iar alţii susţin că stabilitatea in-
tervine când una din părţi are
supremaţia puterii, aşa încât
ceilalţi nu îndrăznesc să o atace.
Balanţa puterii ca politică de
echilibrare –statele vor acţiona
pentru a împiedica un alt stat
să dezvolte o supremaţie a pu-
terii, aceasta se bazează pe doua
asumpţii importante: structura
politicii internaţionale este un
sistem anarhic de state şi statele
îşi doresc independenţa .Balanţa
de putere este însă o politică de
sprijinire a căţeluşului ,deoarece
daca îl ajuţi pe dulău,acesta
se poate întoarce în final şi te devorează.(Joseph
S.Nye,Jr 2005) Balanţă a puterii privită ca sistem
multipolar –un exemplu specific ce descrie cazurile
de multipolaritate este Europa secolului 19-lea. Sis-
temul multipolar al balanţei de putere din secolului
19-lea a produs cea mai lungă perioadă lipsită de
război din sistemul modern de state, din 1815 până
în 1914 . Din 1815 până în 1870 ,au existat cinci
puteri majore care deseori au schimbat alianţele,
 INTERSECŢII
pentru a împiedica pe oricare dintre ele să domine
continentul. (Andrei Miroiu 2006) Din1870 până în
1907, au existat şase puteri majore după unificarea
Germaniei şi Italiei, dar puterea ascendentă a Ger-
maniei a creat tensiuni ce a pus capăt sistemului,
în următorii şapte ani, cele două sisteme de alianţe
Tripla Înţelegere şi Tripla Alianţa s-au polarizat
în blocuri rigide, a căror pierdere de flexibilitate a
contribuit la declanşarea Primului Război Mondial.
Balanţa puterii este acuzată de către liberali de
provocarea Primului Război Mondial, deoarece nu se
baza pe raţiuni democratice şi pe
dorinţa de obţinere a păcii. Soluţia
era securitatea,esenţa acesteia
se baza pe participare şi obliga-
tivitate, un stat agresor urmează
să întâmpine o opoziţie unită a
întregii comunităţi mondiale.
După experienţa dezastruoasă
a Primului Război Mondial,
ideea unui sistem instituţional al
securităţii colective a fost realizat
prin formarea Ligii Naţiunilor,
iar o data cu falimentul ei , după
cel de-al Doilea Război Mondial
,de către Organizaţia Naţiunilor
Unite. Prima cerinţă pentru
funcţionarea sistemului securităţii
colective este existenţa forţei
pentru menţinerea păcii, care
în mod ideal ar trebui să fie mai
puternică decât cea mai puternică
forţă militară mobilizată de un
agresor. O altă cerinţa pentru
funcţionarea securităţii colective
şi a solidarităţii politice este con-
sensul intre statele membre. Sis-
temul securităţii colective poate
să prevadă organe de conciliere,
arbitraj sau chiar proceduri ju-
diciare .Securitatea colectivă
implică doua concepte strâns
legate între ele :suveranitatea şi
dreptul internaţional. Satele care au semnat pactul
Ligii Naţiunii trebuiau să renunţe în mod voluntar
la o parte din suveranitate în favoarea comunităţii
internaţionale, în schimbul garanţiilor de securitate
colectivă şi drept internaţional (Ch.W.Kegley 1995) .
Tocmai lipsa de dorinţă a statelor de a renunţa la
o parte din suveranitatea lor în schimbul securităţii
obiective a constituit miezul slăbiciunii Ligii
Nr. 15, Octombrie 2009
Naţiunilor. După al Doilea Război Mondial statele
învingătoare au creat ONU folosind din nou prin-
cipiile securităţii colective. Eficienţa sistemului de
securitate colectivă a fost pusă în discuţie sub mai
multe aspecte. Contestatarii argumentează că e im-
posibil practic sau legal să pedepseşti marile puteri
agresoare şi de a restabili ordinea , mai ales, modul
în care statele definesc agresiunea ori identifică vic-
tima şi atacatorul, structura la un anumit moment
de timp a sistemului internaţional, dreptul pe care
îl au statele suverane pentru a stabili felul în care
sunt dispuse să acţioneze,toate acestea slăbesc mult
sistemul de securitate colectivă(P.R.Viotti 2001).
Pentru a sumariza, securitatea colectivă a fost
instituţionalizată ca răspuns la ororile Primului
Război Mondial, ca o reacţie la politicile de putere
şi a diplomaţiei secrete. În primul rând descurajează
agresiunea prin formarea unei coaliţii a tuturor statelor
neagresoare. În al doilea rând, dacă descurajarea ar da
greş şi agresiunea ar avea loc, toate statele vor fi de
acord să pedepsească statul care a comis agresiunea.
Balanţa de putere este un concept himeră în
concepţia liberalistă. Acesta a evoluat în timp de la
apariţia sa până în prezent ,trecând prin mai multe
etape. Prima etapa a dezvoltării conceptului începe
odată cu Tratatele Westfalice şi se sfârşeşte odată cu
congresul de la Viena ,în această perioadă balanţa de
putere avea o configuraţie teritorială şi o componentă
de populaţie principală , modalitatea cea mai frecventă
de restabilire a balanţei era compensaţia teritorială.
O altă etapă e reprezentată de stabilirea de către mar-
ile puteri, la Congresul de la Viena ca regulă principală
a sistemului internaţional - balanţa de putere. Balanţa
de putere din perioada războiului rece devine o cursă
aprigă a înarmărilor între cei doi poli sistemici ,scopul
acestei balanţe era câştigarea unui avantaj asupra
oponentului prin care să-şi sporească securitatea.
Principală caracteristică a perioadei de după Războiul
Rece este că bipolaritatea puternică a sistemului a
dispărut, unii teoreticieni ai relaţiilor internaţionale
susţin că aceasta nu mai există în sistemul actual.
Sistemul Internaţional al zilelor noastre este unul
puternic interdependent şi de asemenea caracterizat de
multipolaritate. Balanţa de putere (aici mă refer la se-
curitate militară) pare să nu mai fie o realitate la nivel
de sistem, însă, instituţia securităţii colective cu toate
că are hibele ei rezistă în lumea de azi în condiţiile
în care statele nu mai sunt actori fundamentali ai sis-
temului, în condiţiile în care există o interdependenţă
tot mai mare la nivel economic, social şi chiar politic.
Daniela Cervinschi
19
Nr. 15, Octombrie 2009 INTERSECŢII

Jurnaliştii în slujba Ortodoxiei

Interviu cu lectorul universitar Vlad Madan
Domnul Vlad Madan, este jurnalist, lector universitar în cadrul Universităţii de Stat din Moldova, Fac-
ultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Dumnealui şi-a pus toate cunoştinţele sale în serviciul
unui scop nobil şi anume promovarea Învăţăturii Creştin-Ortodoxe prin intermediul mass media. Despre
calea pe care a parcurs-o până la jurnalismul ortodox, despre realizările în acest domeniu şi despre as-
pecte ale relaţiei deloc simple Biserică - Mass Media, Domnia sa ne va vorbi în continuare.

tatorial şi ateu, care nu permitea accesul la mijloacele

de comunicare în masă naţionale, nici folosirea unora
particulare, este evident că nu au nu au putut să dez-
volte această latură de misiune a mesajului evanghelic.
Biserica Greciei şi Biserica Ciprului, Biserica Ieru-
salimului, Patriarhia Ecumenică şi Eparhiile Or-
todoxe din diaspora (Europa şi SUA) care au fo-
losit frecvent mass media în pastoraţie, în deosebi
audiovizualul, acumulând o vastă experienţă, au pu-
tut să-şi organizeze posturi de radio şi TV proprii.
În Grecia, de exemplu, fiecare eparhie îşi are propriul post de
radio, iar în Cipru chiar şi unele parohii, ca să nu mai vorbim
de postul TV al Arhiepiscopiei Ciprului - „O Logos” - unul
dintre cele mai bine cotate din insulă. În acest context consid-
er că Republica Moldova ar trebui să preia aceste exemple.

Care sunt abilităţile pe care trebuie să le po-
sede un jurnalist ce abordează tematica religioasă?
Adesea obişnuiesc să spun că un jurnalist trebuie să fie o
mică enciclopedie. O pesoană ce îmbrăţişează această pro-
fesie trebuie să poată întreţine o discuţie cu reprezentanţi
ai diferitor domenii fără impedimente şi în cele din urmă
să obţină informaţia de care are nevoie. Un jurnalist bun
trebuie să aibă coerenţa gândurilor şi să posede abili-
tatea de a vorbi logic şi fluid. Iar pentru a se menţine
pe aceste culmi el trebuie să lectureze foarte mult...
De unde vine interesul faţă de jurnalismul ortodox?
Mereu mi-am dorit ca mass media să reflecte mai mult
viaţa bisericească... O bună parte din colegii mei de breaslă
sunt în căutare de senzaţional, deoarece acest lucru îi este
străin Bisericii, ei preferă să scrie despre alte domenii.
După 1989 Republica Moldova era unica ţară din spaţiul
ex-sovietic care nu avea acest gen de presă, adesea eu mă
întrebam de ce doar la noi se atestă acest gol informaţional?
Atunci când am venit în jurnalism mi-am propus să con-
tribui în măsura posibilităţilor la redresarea situaţiei. Şi
astăzi mă întreb de ce în toate ţările civilizate există emi-
siuni creştine la radio şi TV cu o frecvenţă bine stabilită,
dar noi continuăm să abordăm această temă sporadic?
Poate ţine şi de cultura religioasă a poporului?...
Nu! Ţine doar de dorinţa noastră! Bisericile Ortodoxe,
datorită faptului că majoritatea s-au aflat sub regim dic-
Cum aţi ajuns a activa în acest domeniu oarecum
“neexplorat” al mass media?
Încă de pe băncile universităţii am dorit să activez
în calitate de jurnalist ce scrie pe teme religioase.
În anul 2003 am început a colabora cu revis-
ta “Orthodoxia”, o revistă de cultură şi spiritu-
alitate ortodoxă ce apărea cu binecuvântarea Prea
Sfinţitului Dorimedont, Episcop de Edineţ şi Briceni!
În cadrul acestei instituţii mediatice am înţeles cu
adevărat ce înseamnă a practica jurnalismul ortodox.
În 2004 am fost redactor - prezentator al unei emisiuni ce se
chema “Ne cheamă un clopot” la postul de radio Sângera.
Aici m-am convins că lumea doreşte să primească
informaţie religioasă iar Televiziunea, radioul şi presa sunt
cele mai indicate canale prin intermediul cărora se poare
realiza acest lucru. Deja este pentru mine al doilea an de
când sunt redactor-şef adjunct al ziarului Mănăstirii Tabăra
din raionul Orhei, ce se numeşte “Făclia Credinţei”.
Cât e de greu este realizarea unui ziar religios?
Dacă îţi place jurnalismul nu e greu! Desigur că pre-
sa religioasă îşi are specificul său, iar pentru a nu înşela
aşteptările cititorilor tăi trebuie să faci tot posibilul ca să
te menţii la nivel. Pentru un absolvent al Facultăţii de Ju-
rnalism poate fi greu de a scrie un material religios de-
oarece nu este suficient de documentat în acest domeniu.
La ora actuală, presa religioasă nu constituie un moft al
cuiva, ci un imperativ al timpului. Pentru mine cea mai

20
 INTERSECŢII
mare satisfacţie este aprecierea celor din jur, de obicei
tot ei sunt cei care mă critică dur când comit vreo gafă.
În acest gen de jurnalism nu există loc pentru erori!
Pentru a pătrunde mai adânc în tainele acestui do-
meniu, l-aţi studiat şi din punct de vedere teoretic...
Da, aşa este. Tema tezei mele de magistru a fost
“Relaţia Mass Media - Bisercă. Aspecte definitorii.”
Pentru a înţelege cu adevărat o stare de lucruri trebuie
să priveşti multiaspectual problema. Aşa a fost şi în ca-
zul meu, după ce am efectuat această cercetare, s-au de-
schis noi orizonturi. Trebuie să constat cu regret că la ora
actuală prea puţine studii sunt atestate în acest domeniu.
În viziunea Dvs, avem în Republica Moldo-
va ziarişti de forţă ce activează în acest domeniu?
Avem ziarişti, dar cu părere de rău nu prea avem
presă specializată. Unul dintre jurnaliştii consacraţi
în acest domeniu este Iulian Proca de la IPNA Compa-
nia “Teleradio - Moldova”, care la ora actuală are sem-
nate zeci de emisiuni radio şi TV, precum şi o mulţime
de materiale de presă. Un alt ziarist ce activează de mai
mulţi ani în domeniu este Igor Pînzaru, actualmente re-
dactor la revista “Moldova”. Un aport considerabil în
apariţia şi dezvoltarea acestui tip de presă l-au avut
Nicoleta Pădureţ, Liliana Trohin, Alina Grigoraş, cărora
le suntem foarte recunoscători pentru eforturile făcute.
Mass media religioasă în ultimii 10 ani a
evoluat din punct de vedere calitativ şi cantitativ?
Desigur! Cu 10 ani în urmă se atestau doar câteva
ziare parohiale ce apăreau sporadic iar tirajul lor era
neînsemnat. La ora actuală avem diferite tipuri de ziare:
mitropolitan, episcopale, parohiale ce au un ţel comun
- luminarea religioasă a cititorilor. Discutând despre
acest aspect trebuie să ţinem cont că presa respectivă se
dezvoltă vertiginos şi datorită clerului. Să nu uităm că
una dintre primele publicaţii cu răsunet a apărut în 1995
şi se numeşte “Curierul Ortodox” această publicaţie
continuă să apară datorită eforturilor Prot. Pavel
Borşevschi, Prot. Vasile Ciobanu şi Dr. Nicolae Fuştei.
Cum se comportă presa laică atunci când mediati-
zează un eveniment ce ţine de viaţa bisericească?
Presa laică, în cele mai dese cazuri, reflectă activi-
tatea Bisericii din perspectiva politicii editoriale ale
publicaţiilor şi prin prisma opţiunilor politice ale patron-
ilor ei. Astfel, evenimentele bisericeşti obţin conotaţii
politice, iar mediatizarea este unilaterală. Acest fapt con-
travine principiilor activităţii şi existenţei mass media.
Luând în consideraţie importanţa mass media în viaţa
contemporană, este necesar ca între această instituţie
şi Biserică relaţiile de conlucrare care deja au fost
iniţiate, să fie amplificate şi să implice eforturi din am-
bele părţi în direcţia îmbunătăţirii acestei conlucrări.
Printre măsurile ce-ar trebui întreprinse se remarcă:
Nr. 15, Octombrie 2009
- Consolidarea rândurilor jurnaliştilor ortodocşi;
- Popularizarea informaţiei religioase;
- Crearea „Uniunii Jurnaliştilor Ortodocşi”; şi
- Ridicarea măiestriei profesionale a jurnaliştilor;
În vara anului curent aţi organizat împreună cu
Mitropolia Moldovei două seminarii de instruire a tin-
erilor jurnalişti întru promovarea valorilor moral-spirit-
uale prin mass media, putem vorbi deja de unele rezul-
tate?
- Da! Cei 20 de tineri sunt studenţi ai Facultăţii de Ju-
rnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea
de Stat din Moldova şi timp de o saptămînă au par-
ticipat la aceste „ore de catehizare”. Efectul nu s-a
lăsat prea mult aşteptat. Fiecare dintre participanţi a sc-
ris câte două materiale şi urmează a fi publicate într-o
cărţulie. Eu cred că începutul este unul bun şi această
practică ar trebui să fie continuată şi în anul viitor.
Ce acţiuni ar trebui să întreprindă clerul pentru ca
mesajul evanghelic să ajungă la cât mai mulţi
enoriaşi?
- Clerul ar trebui să nu să se limiteze la predica de pe
amvon. Sunt preoţi care fac mult mai mult decât jurnaliştii.
Recent l-am cunoscut pe părintele Iulian Raţă din satul
Lucaşeuca raionul Orhei, care prin intermediul sitelui
pe care îl administrează (ortodoxia.md) informează citi-
torii despre toate evenimentele din lumea religioasă. Un
lucru extaordinar îl face Ieromonahul Petru Pruteanu
care de asemenea comunică cu enoriaşii şi prin interme-
diul calculatorului...O activitate fructuoasă o desfăşoară
părintele Savatie Baştovoi (savatie.wordpress.com). Aceste
enumerări ar putea continua... Fiecare dintre noi ar trebui
să ne consolidăm eforturile pentru a urni carul din loc.
În ce sfere Mass Media şi Biserica trebuie să
colaboreze mai intens?
-Sferele pe care ar trebui să se axeze relaţia dintre Biserică
şi Mass Media la ora actuală sunt următoarele:
-Realizarea păcii la nivel internaţional, interetnic şi civic,
promovarea înţelegerii reciproce şi a colaborării între oa-
meni, popoare şi state;
-Preocuparea pentru păstrarea moralităţii în societate;
-Educaţia şi formarea spirituală, culturală, morală şi
patriotică;
-Caritatea, binefacerea şi dezvoltarea în comun a unor pro-
grame sociale;
-Dialogul cu organismele puterii de stat din toate dome-
niile şi la toate nivelurile în chestiuni importante pentru
Biserică şi societate;
-Crearea unei opoziţii puternice faţă de activităţile struc-
turilor pseudo-religioase care ameninţă individul şi soci-
etatea.
Conlucrarea dintre Biserică şi mass media presupune
responsabilitate din ambele părţi. Informaţia oferită
unui jurnalist pentru a fi comunicată publicului trebuie
21
Nr. 15, Octombrie 2009
să fie credibilă. Opiniile reprezentanţilor Bisericii,
difuzate prin mass media, trebuie să fie conforme
învăţăturii celei dintâi şi poziţiei sale în chestiuni sociale.
Ce ar trebui să întreprindă Biserica pentru a redresa
starea de lucruri?
Astăzi Biserica ar trebui să utilizeze pe larg mass me-
dia, dar, cu părere de rău, nu întotdeauna se înţelege rolul
celei de a 4 puteri, în societate. Mass media poate oferi
oportunităţi extraordinare de evanghelizare dacă este
utilizată cu competenţă şi cu o conştientizare clară a puter-
ii şi a slăbiciunilor sale. Înainte de toate, oferind informaţii
Sub ochii noştri se distruge un monument unic:
Biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni
După ce-am vizitat de mai multe ori frumoasele bi-
serici şi mănăstiri pictate din Bucovina (Voroneţ, Putna,
Moldoviţa, Suceviţa, Humor), Biserica Adormirii Maicii
Domnului din Căuşeni mi se părea lipsită de importanţă
şi mai puţin valoroasă. Aveam această părere până acum
câteva săptămâni, când am avut ocazia, pentru prima
dată, să vizitez interiorul Bisericii. E suficient să-i păşeşti
pragul ca să-ţi dai seama că ai în faţă o adevărată mi-
nune, roşul din interior îţi umple inima de lumină, dar
totodată şi de milă, şi ruşine. De mai mult de patru de-
cenii a început procesul de restaurare a monumentului,
dar nici până astăzi n-a fost finalizat din lipsa fondurilor,
iar biserica continuă să fie inaccesibilă vizitatorilor.
Am reuşit să vizităm interiorul doar datorită doamnei
Maria Bondarenco, care a găsit ceva timp liber pentru noi,
ea fiind unica persoană care deţine cheia, tot ea având grijă
de biserică. Fiind adâncită în pământ, intrarea în biserică
e cam periculoasă, trebuie să păşeşti cu grijă pe scara
impovizată dintr-o scândură ca să ajungi jos. Prin geamurile
mici în biserică ajung cele mai îndrăzneţe raze, iar jocul de
lumini face ca picturile de pe pereţi să devină şi mai tentat
de descoperit. De-a lungul câtorva secole, bisericii i-a fost
dat să treacă prin multe, dar fresca s-a păstrat uimitor de
bine. Picturi de sfinţi (aici fiind pictat pentru prima dată
un Sfânt moldovean – Ioan cel Nou de la Suceava), chipu-
rile voievozilor, inscripţii vechi – toate colorate viu într-un
roşu care a dăinuit în secole, devenit deja celebru – Roşu de
Căuşeni, pe care isoricii îl aseamănă Albastrului de Voroneţ.
În perioada sovietică, atunci când se încerca tot mai insist-
ent dezrădăcinarea noastră de la credinţă, a avut de suferit
şi biserica, fiind tranformată în uscătorie de fructe. Au fost
instalate cuptoare, se făcea focul în interior. După câţiva ani
pe pereţii bisericii s-a pus un strat de funingine, acoperind
picturile, iar cei care n-au vizitat-o mai înainte, nici n-aveau
de unde să ştie ce comoară se-ascunde sub pereţii negri.
Aproape accidental cineva din conducătorii de pe-atunci
a descoperit fresca şi-a dat un semn de alarmă. Au fost făcute
câteva lucrări de restaurare, au fost evacuate cuptoarele,
însă ţinând cont de valoarea picturilor e nevoie de o în-
22
INTERSECŢII
şi trezind interese, ea face posibilă o întâlnire periodică
cu mesajul creştin. Există deja în reţea nenumărate surse
de informaţie, de documentare şi de instruire privind Bi-
serica, istoria şi tradiţia ei, doctrina şi implicarea ei în
orice domeniu, în toate părţile lumii. Este, deci, evident
că, deşi mass media nu poate înlocui niciodată acea trăire
profundă a lui Dumnezeu pe care numai viaţa liturgică
a Bisericii o poate oferi, ea poate furniza cu siguranţă
un ajutor şi un sprijin deosebit, atât în pregătirea pentru
întâlnirea cu Hristos în comunitate, cât şi în susţinerea
noilor credincioşi pe drumul credinţei pe care îl încep.
Interviu realizat de Nicu Cîrlig
grijire mai deosebită, condiţii adecvate de temperatură,
umeditate. Din cauza acoperişului şubred, ploaia
pătrundea în interior, având de suferit pereţii, dar mai
ales fresca. Datorită Ambasadei SUA la Chişinău, a
fost restaurat acoperişul. Acum arată mult prea diferit
decât cel autentic, însă aceasta a fost unica soluţie de a
menţine interiorul bisericii. Din păcate, aceasta a fost pri-
ma şi ultima încercare mai serioasă de a salva biserica.
Acum arată jalnic. Zic asta din postura unui simplu
vizitator, dar îmi imaginez ce simte un istoric, un om
care cunoaşte adevărata valoare a bisericii. Sub ochii
noştri se distruge un monument unic. Şi chiar dacă de
mai multe ori s-a încercat de făcut ceva, fiecare tentativă
a fost înăbuşită – alte nevoi, alte priorităţi. Şi încă nu-i
târziu. Mă doare situaţia acestei biserici, nu pentru că
e cea mai veche din R.Moldova, şi nici pentru că sunt
de baştină din raionul Căuşeni. Mă doare mai mult
indiferenţa noastră faţă de patrimoniul ce ne-a mai rămas.
După ce-am povestit mai multe despre situaţia acestei bi-
serici, am fost contactată de reprezentanţii unei organizaţii
a românilor din Elveţia care s-au arătat interesaţi de
soarta ei. Şi-au arătat disponibilitatea de a contribui la
reconstrucţia ei. Ori de câte ori se vorbea până acum de
biserică, apărea şi principala justificare – nu sunt fon-
duri. Dar a încercat cineva până acum să estimeze costul
reconstrucţiei, lucrările ce trebuie făcute? Cu siguranţă e
o sumă prea mare pentru Ministerul Culturii, nu mai zic
pentru Consiliul Raional Căuşeni. Dar împreună se poate.
Esenţial e ca problema şi soarta acestei biserici să fie
adusă în vizorul opiniei publice, ar apărea atunci doritori şi
din Moldova, dar mai ales de peste hotare de a o salva. Oa-
menii dau vina pe autorităţi, autorităţile pe sărăcie. Pe când
vina principală n-o poartă nici autoprităţile, şi nici sărăcia,
ci indiferenţa noastră. S-ar putea ca indiferenţa această să ne
coste prea mult, doar că atunci când vom conştientiza asta,
nu vom mai putea fi capabili să schimbăm situaţia – vom
găsi câţiva pereţi dărâmaţi şi, poate, o plăcuţă ce-ar aminti
că acolo a fost un monument de o importanţă internaţională.
Oxana Greadcenco
 Dacă n-ai şti prea multe din istoricul Bisericii Adormirii Maicii Domnului din
Căuşeni, ai putea să mergi pe-alături fără s-o observi. Nici grandioasă, nici poleită cu
aur nu e, umbrită de coroana copacilor din curte şi străjuită de un gard de pietre vechi.
(Cât priveşti, tot pietre vechi / Stau de strajă, la privechi – Alexei Mateevici) (Cât priveşti, tot pietre vechi /
(Cât priveşti, tot pietre vechi / Stau de strajă, la privechi – Alexei Mateevici)
Copertele I şi IV - File de Calendar / Magda Nicolau