P. 1
Alecsandri Vasile - Insira-Te, Margarite (Cartea)

Alecsandri Vasile - Insira-Te, Margarite (Cartea)

|Views: 3|Likes:
Published by Loredana Preda

More info:

Published by: Loredana Preda on Nov 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/06/2014

pdf

text

original

Vasile

}N+IR{-TE, M{RG{RITE
ALECSANDRI
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ..................................................................................... 2
Tabel cronologic .......................................................................................... 3
Din ciclul DOINE
Doina ........................................................................................................ 10
Baba Cloan\a............................................................................................. 12
Sora =i ho\ul ............................................................................................. 18
Crai-nou .................................................................................................... 21
Maghiara................................................................................................... 25
Altarul m[ n[ stirii Putna .......................................................................... 30
Andrii-Popa .............................................................................................. 32
Groza......................................................................................................... 35
Ursi\ii ........................................................................................................ 37
Strigoiul ..................................................................................................... 40
Ceasul r[ u.................................................................................................. 44
Strunga...................................................................................................... 48
C`ntec haiducesc....................................................................................... 50
F[ t-Logof[ t................................................................................................ 52
Hora........................................................................................................... 54
Zbur[ torul ................................................................................................. 56
T[ tarul....................................................................................................... 58
Cinel-cinel ................................................................................................. 59
Mândruli\[ de la munte............................................................................ 60
Dorul rom`ncei ......................................................................................... 61
C`ntec ost[ =esc......................................................................................... 63
Dorul.......................................................................................................... 64
Doina iubirii .............................................................................................. 65
Din ciclul L{CRIMIOARE
Stelu\a....................................................................................................... 68
L[ crimioare............................................................................................... 69
8 Mart........................................................................................................ 70
De crezi ]n poezie...................................................................................... 74
Adio........................................................................................................... 75
Pe mare...................................................................................................... 78
Ursita mea................................................................................................. 80
La Vene\ia mult duioas[ ........................................................................... 83
Din ciclul M{RG{RIT{RELE
De=teptarea Rom`niei .............................................................................. 86
Sentinela rom`n[ ...................................................................................... 88
Mo\ul =i secoiul ......................................................................................... 98
Vis de poet............................................................................................... 101
Muntele de foc........................................................................................ 105
Ce gânde=ti, o! Margarit[ ....................................................................... 109
Stelele...................................................................................................... 110
N. B[ lcescu murind ................................................................................ 111
Anul1855................................................................................................. 113
C`ntece =i s[rut[ri................................................................................... 114
Drago=.................................................................................................... 117
1 Mai ....................................................................................................... 122
C`ntece de lume...................................................................................... 123
Moldova ]n1857...................................................................................... 126
Noaptea Sfântului Andrii........................................................................ 129
Hora Unirii .............................................................................................. 133
Cristos a ]nviat ........................................................................................ 134
}n=ir[ -te, m[ rg[ rite................................................................................. 135
Din ciclul PASTELURI
Serile la Mirce=ti ..................................................................................... 152
Sf[ r=it de toamn[ .................................................................................... 154
Iarna........................................................................................................ 155
Gerul ........................................................................................................ 156
Viscolul .................................................................................................... 156
Sania........................................................................................................ 157
Miezul iernii............................................................................................ 158
La gora sobei* ........................................................................................ 159
Bradul ...................................................................................................... 160
Sf`r=itul iernii.......................................................................................... 162
Oaspe\ii prim[ verii ................................................................................. 163
Cocoarele................................................................................................. 163
Noaptea................................................................................................... 164
Diminea\a................................................................................................ 166
Tunetul.................................................................................................... 167
Floriile..................................................................................................... 167
Pa=tele..................................................................................................... 169
Plugurile .................................................................................................. 170
Sem[ n[ torii ............................................................................................. 170
Rodica...................................................................................................... 171
Lunca din Mirce=ti................................................................................... 172
Malul Siretului ........................................................................................ 174
Flori de nuf[ r.......................................................................................... 175
Concertul ]n lunc[ ................................................................................... 176
Vân[ torul ................................................................................................ 178
Puntea..................................................................................................... 179
Balta........................................................................................................ 180
F`nt`na................................................................................................... 180
Seceri=ul .................................................................................................. 181
Cositul...................................................................................................... 182
Din ciclul VARIA
Imn religios............................................................................................. 184
Imn lui +tefan cel Mare.......................................................................... 185
+tefan Vod[ =i codrul .............................................................................. 186
+tefan =i Dun[ rea.................................................................................... 188
Din ciclul LEGENDE
Dumbrava ro=ie....................................................................................... 192
Pohod la Sybir......................................................................................... 225
Legenda r`ndunic[ i ................................................................................ 228
Dan, c[ pitan de plai................................................................................ 234
Legenda cioc`rliei ................................................................................... 249
Legenda l[ crimioarei .............................................................................. 261
C`ntecul gintei latine.............................................................................. 263
Din ciclul OSTA+II NO+TRI
Balcanul =i Carpatul ............................................................................... 266
Pene=Curcanul........................................................................................ 268
Sergentul................................................................................................. 276
P[ storii =i plugarii ................................................................................... 277
Oda osta=ilor rom`ni .............................................................................. 278
POSTUME
Plugul blestemat ..................................................................................... 282
Unor critici .............................................................................................. 285
Aprecieri critice ....................................................................................... 287
NOTA ASlPRA IDI|III
Textele sunt reproduse dupa ·olumele: V. Alecsandri, Opere, I, poe¸ii. Text ales si
stabilit de G. t. Nicolescu si Georgeta Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti·, note si
comentarii de G. t. Nicolescu. tol. Scriitori români¨. Iditura pentru literatura, Bucuresti,
1966, V. Alecsandri, Opere, II, poe¸ii. Text ales si stabilit de G. t. Nicolescu si Georgeta
Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti·, note si comentarii de G. t. Nicolescu. tol.
Scriitori români¨. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1966.
Poezia Motvt ,i .ecvivt a rost reprodusa din: V. Alecsandri, Opere, ·ol. 1. Text
stabilit si ·ariante de G. t. Nicolescu si G. Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti·, note
si comentarii de G. t. Nicolescu,. Iditura Academiei Române, Bucuresti, 1965.
S-a pastrat ortograria scriitorului, corectându-se conrorm normelor de azi rormele
de·enite anacronice: ziori¨, incungiur¨, cântic¨ etc.
ISBN 9975-904-02-5
© LITERA
Coµeitu: Isai Cârmu
IIustiu(iiIe: Emil Childescu
CZU 859.0–1
A–36
CUPRINS
TABIL tRONOLOGIt
1821 Ivtie 21 S-a nascut, conrorm opiniei majorita;ii cercetatorilor, cel de-al
doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri si al Ilenei,
nascuta tozoni, in orasul Bacau. turând ramilia ·iitorului scriitor se
muta la Iasi.
,tonrorm altor surse, Alecsandri s-ar ri nascut in 1819 sau chiar in
1818.,
182¯ Vasile Alecsandri ia primele lec;ii de la dascalul maramuresean
Gherman Vida, proresor la Seminarul de la Socola.
1828-1834 Viitorul scriitor isi continua in·a;atura in pensionul lui Victor
tuénim, deschis in 1828 la Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde
tatal sau cumparase mosia.
1834-1839 Împreuna cu al;i rii de boieri, Vasile Alecsandri isi race studiile la
Paris. Dupa trecerea bacalaureatului literar se pregateste sa intre la
medicina, dar abandoneaza. lrmeaza cursurile raculta;ii de drept, insa
dupa câte·a luni renun;a. Tatal sau l-ar ri ·rut inginer, dar ii lipsea
bacalaureatul in stiin;e, pe care nu-l poate ob;ine. Se dedica literaturii,
scriind primele ·ersuri in limba rranceza, intre care poemul Zunarilla.
1839 În drum spre Patrie Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie
prin Italia. Viziteaza lloren;a, Roma, Pado·a, Vene;ia, Triest. Din
aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere in
limba româna Buchetiera de la Floren¡a si Muntele de foc.
1840 În re·ista Dacia literara ,nr. 3, mai-iunie, este publicata nu·ela
Buchetiera de la Floren¡a. Iste numit, impreuna cu t. Negruzzi si
M. Kogalniceanu, director al Teatrului din Iasi. Pentru ne·oile scenei
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
scrie ·ode·ilul Farmazonul din Hãrlau, care se joaca la 18
noiembrie.
1841 Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri Modista
¸i cinovnicul.
1842 V. Alecsandri calatoreste prin mun;ii Moldo·ei, rapt care i-a prilejuit
descoperirea tezaurului poeziei populare¨. Sub inrluen;a acestora
Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii românesti - Doinele.
1843-1844 Scriitorul intreprinde lungi excursii prin mun;ii si prin satele
Moldo·ei, culegând rolclor. Din aceasta perioada dateaza nu·ela O
primblare la mun¡i.
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita
de public cu deosebita caldura. Împreuna cu Mihail Kogalniceanu si
Ion Ghica, scriitorul se arla in rruntea re·istei Propasirea¨. Aici sunt
publicate o parte a doinelor sale, nu·elele O primblare la mun¡i si
Istoria unui galben.
Arlat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nu·ela Borsec.
Da la i·eala riziologia¨ Ia¸ii în J844.
1845 lace cunostin;a cu Nicolae Balcescu si cu al;i tineri munteni la mosia
Mânjina a lui tostache Negri. Tot acum ·iziteaza Bucurestii. Iste
epoca in care creste arec;iunea sa pentru Ilena Negri, careia ii dedica
o seama de poeme ,8 Mart s.a.,.
1846-184¯ Vasile Alecsandri o inso;este pe Ilena Negri in strainatate, pentru
ingrijirea sanata;ii. Italia, Austria, Germania, lran;a, apoi din nou
Italia ii prilejuiesc impresii prorunde. Însa boala Ilenei se agra·eaza,
iubita poetului stingându-se pe ·apor la intoarcere in Patrie. În ·ara
se arla la odihna la Balta Alba. Impresiile din aceasta localitate si-au
gasit expresia in nu·ela Balta Alba.
184¯ Scrie piesa Piatra din casa.
1848 Martie Începe miscarea re·olu;ionara din capitala Moldo·ei. Alecsandri
scrie De¸teptarea Romãniei si redacteaza impreuna cu al;i patrio;i
peti;ia cuprinzând re·endicarile ce trebuiau aduse la cunostin;a
domnitorului Mihail Sturza. Dupa inabusirea miscarii se rerugiaza in
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#
mun;i, apoi trece la Braso·. I·ocarea acestor intâmplari o race in
rragmentul de proza Un episod din anul J848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaza studiul Romãnii ¸i poezia lor, sub
rorma unei scrisori catre A. lurmuzachi, studiul riind publicat in
re·ista Buco·ina¨.
1850 .pritie · Are loc reprezenta;ia piesei Chiri¡a în Ia¸i sau Doua fete
¸-o neneaca.
1851 La intoarcerea din Paris si Londra, cu ·aporul pe Dunare, ·asul e pe
punctul de a se scurunda. Întâmplarea e po·estita in episodul Înecarea
vaporului Seceni pe Dunare, destinat sa apara in primul numar al
proiectatei re·iste România literara. Ipisodul este mai târziu incadrat
in nara;iunea dramatizata Un salon din Ia¸i.
1852 .pritie Apare la Iasi prima rascicula din colec;ia de opere rolclorice:
Poezii poporale. Balade (cãntece batrãne¸ti) adunate ¸i
îndreptate de V. Alecsandri.
Mai Se reprezinta piesa Chiri¡a în provincie.
Octovbrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul sau,
Repertoriu dramatic.
La Paris, unde se gasea inca din toamna precedenta, publica primul
·olum de poezii originale, Doine ¸i lacrimioare, dispuse in trei cicluri:
Doine, Lacrimioare, Suvenire.
La Iasi apare cea de-a doua rascicula a Poeziilor poporale.
Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul lran;ei, in
Spania si in nordul Arricii. Relatarea par;iala a acestei calatorii se
cuprinde in ziarul de calatorie¨ Calatorie în Africa. Scriitorul
intercaleaza in cursul relatarii di·erse episoade narati·e, ca Cel întãi
pas în lume ,publicat ini;ial in 1841 in Albina româneasca sub
titlul Pierderea iluziilor, si Suvenire din Italia. Monte di fo,
publicat tot acolo, in 1843.
1854 Moare tatal scriitorului. Preluându-si mostenirea, Alecsandri elibereaza
;iganii robi de pe mosiile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, re·ista România literara, in care
VASILI ALItSANDRI
$
se publica poezia Anul J8SS. Tot aici apar rragmente din Calatorie
în Africa si nu·ela Balta Alba.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisi· pentru ·iitorul politic al
Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedica integral cauzei
luptei pentru lnire.
În Steaua Dunarii¨, ziar condus de Mihail Kogalniceanu, apare la 9
iunie Hora Unirii.
185¯ Vede lumina tiparului culegerea de proza Salba literara, con;inând
po·estiri, impresii de calatorie si câte·a scrieri dramatice.
În ziarul toncordia¨ din Bucuresti apare poezia Moldova în J8S7.
1859 Dupa alegerea ca domnitor a lui tuza, scriitorul pleaca intr-o lunga
misiune diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a ob;ine
recunoasterea dublei alegeri a lui tuza. La Paris ii ·iziteaza pe Lamartine
si pe Mérimée si cauta sa câstige buna·oin;a ambasadorului Rusiei,
contele Kisselerr, rostul gu·ernator al Principatelor intre 1829 si 1834.
1860 Abandoneaza acti·itatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul
ramiliei, unde se dedica scrisului, compunând piese de teatru, printre
care Rusaliile si câte·a cântecele comice.
1861 Îndeplineste o noua misiune diplomatica, incredin;ata de tuza. În
·ederea recunoasterii lnirii de catre puterile europene, Alecsandri
·iziteaza Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaza aracerile agen;iei
diplomatice de la Paris, in locul rratelui sau.
Reintors la Mircesti, scrie piese si cântecele comice.
La Iasi apare edi;ia a doua a ·olumului Doine ¸i lacrimioare cu
ciclul Margaritarele.
Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele
piese ale scriitorului.
186¯ Apare intr-un ·olum intreaga colec;ie a Poeziilor populare.
I numit membru al Societa;ii literare române pentru cultura limbii,
care in 18¯9 a·ea sa de·ina Academia Româna.
1868 Publica, in ton·orbiri literare¨, primele pasteluri: Sfãr¸it de toamna,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%
Iarna, Gerul etc.
18¯1 Îsi da demisia din Societatea literara româna, dupa ce aceasta hotarâse
sa adopte principiul etimologic in scriere si sa publice dic;ionarul lui
Laurian si Massim.
18¯2 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi,
mai intâi in "ton·orbiri", apoi ca prera;a la ·olumul de scrieri ale lui
Negruzzi scos de Iditura Socec.
Scrie Dumbrava Ro¸ie, pe care o citeste la o sedin;a a ¦unimii¨.
18¯4 Apare piesa Boieri ¸i ciocoi, riind reprezentata pe scena teatrului
iesean.
18¯5 Apar la Socec primele patru ·olume din seria Operelor complete,
cu o prera;a a autorului. Ile cuprind crea;ia dramatica.
În acelasi an apar urmatoarele trei ·olume, cuprinzând crea;ia po-
etica.
18¯6 Apare ·olumul al optulea al Operelor complete: Proza.
18¯¯ Mai · Proclamarea independen;ei ;arii in parlament. La arlarea ·estii
Alecsandri scrie poezia Balcanul ¸i Carpatul, cu care inaugureaza
ciclul Osta¸ii no¸tri.
18¯8 Apare ·olumul Osta¸ii no¸tri.
18¯8 Se dedica lucrului la drama istorica Despot-Voda. În mai 18¯9 citeste
piesa la o sedin;a a ¦unimii¨ bucurestene. Are loc reprezenta;ia piesei
la Teatrul Na;ional din Bucuresti. Iste in·itat sa-si reia locul la
Academie si sa participe la lucrarile anuale, riind ales in comisia pentru
modiricarea ortograriei.
1880 Apare cel de al noualea ·olum din seria Operelor complete,
cuprinzând Legende noua si Osta¸ii no¸tri.
Apare nu·ela Vasile Porojan, sub rorma unei scrisori catre Ion Ghica.
Scrie reeria Sãnziana ¸i Pepelea. În Albumul macedoromãn al lui
V. A. lrechia apare istorioara de inceput de amor¨ Margarita, scrisa
cu zece ani mai inainte, dar relatând un episod de tinere;e, localizat in
timp prin 1850-1852.
1881 I se decerneaza Marele premiu Nasturel-lerascu¨ al Academiei
VASILI ALItSANDRI
&
Române pentru drama Despot-Voda si poeziile din ultimul ·olum
de Opere complete.
1883 Într-o sedin;a a ¦unimii¨ si la Academie Alecsandri citeste noua sa
piesa Fãntãna Blanduziei.
1884 Fãntãna Blanduziei este reprezentata, cu mare succes, la Teatrul
Na;ional. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Iste numit ministru plenipoten;iar al României la Paris, post pe care
il de;ine pâna la moarte.
1886 Realizeaza o noua ·ersiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se i·esc primele semne ale bolii care a·ea
sa-l rapuna.
1890 .vgv.t 22 Vasile Alecsandri se stinge din ·ia;a la Mircesti. Iste
inmormântat la 26 august in gradina casei, daruita in 1914 Academiei,
de catre so;ia poetului. Deasupra mormântului a rost ridicat un
mausoleu din ini;iati·a Academiei, in 1928. Întreg ansamblul a de·enit
muzeu memorial.
Din ciclul
DOINI
,1842-1852,
Preaivbitvtvi vev parivte
1OR^IC 1. .ííC´.^DRI
ivcbiv ace.te aoive cv ivbire ,i recvvo,tivta
1853
Doiva
Doina, doini;a!
De-as a·ea o puiculi;a,
tu rlori galbene-n cosi;a,
tu rlori rosii pe guri;a!
De-as a·ea o mândrulica
tu-ochisori de porumbica
Si cu surlet de ·oinica!
De-as a·ea o balaioara
Nalta, ·esela, usoara,
ta un pui de caprioara!
lace-m-as pri·ighetoare
De-as cânta noaptea-n racoare
Doina cea dezmierdatoare!

Doina, doini;a!
De-as a·ea o pusculi;a
Si trei glon;i in punguli;a
S-o sorioara de bardi;a!
Doina este cea mai ·ie expresie a surletului românesc. Ia cuprinde sim;irile
sale de durere, de iubire si de dor. Melodia doinei, pentru cine o in;elege, este
chiar plângerea duioasa a patriei noastre dupa gloria sa trecuta!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI

De-as a·ea, pe gândul meu,
ln cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!
De-as a·ea ·ro sapte rra;i,
To;i ca mine de barba;i
Si pe zmei incaleca;i!
lace-m-as un ·ultur mare,
De-as cânta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!

Doina, doini;a!
Si i-as zice: Mândruli;a,
Ma jur p-asta cruciuli;a
Sa te ;in ca un badi;a!¨
Si i-as zice: Voinicele,
Sa te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri si ·âlcele!¨
Si le-as zice: Sapte rra;i,
lace;i cruce si jura;i
Vii in ·eci sa nu ·a da;i!¨
lai, copii, cu ·oinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagâni si de robie!
1842
VASILI ALItSANDRI

ßaba Ctoavta
ßaba·i catvt aracvtvi
,Vorba ·eche,
Sede baba pe calcaie
În turarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat
tând la luna cea balaie,
tând la rocul cel din sat.
Si tot toarce cloan;a, toarce,
Din masele clan;anind
Si din degete plesnind.
lusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer srârâind.
lugi, lrâte! baba zice,
Peste codrul cel rrunzos,
În pustiu intunecos!
lugi, s-alerge-acum aice
Dragul mândrei, lat-lrumos.
De-a ·eni el dupa mine
Sa-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
tum se-ntoarce rusul meu!
Iar de n-a ·rea ca sa ·ie,
Dare-ar Duhul necurat
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!
Sa rie-n ·eci rermecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa rie-alungat!
În cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i rie graiul prins,
Iar Satan, c-un rier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n roc nestins!
liara-Verde sa-l goneasca
tât ·a ri câmp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-l munceasca
Sânge-Ros si lraconit!¨
Toarce baba, mai turbata!
lusu-i zboara ne·azut,
taci o stea lunga-a cazut,
Pe luna s-a pus o pata
Si-n sat rocul a scazut:
Draga puiule, baiete,
Trage-;i mâna din cel joc
te se-ntoarce lânga roc,
S-ochii de la cele rete,
tu ochi mari, rar` de noroc.
liara-Verde, Sânge-Ros si lraconit sunt stihii dusmane omului.
VASILI ALItSANDRI
"
Vin` la mine, ·oinicele,
ta eu noaptea ;i-oi cânta,
ta pe-o rloare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descânta.
Vai! din ziua cea de ·ara
tând, prin lunca ratacit,
tântai Doina de iubit,
tu-a mea inima amara
Surletu-mi s-a in·rajbit!
Ada-mi ra;a ta ·oioasa
S-ai tai ochi de dezmierdat,
ta ma jur in ceas curat
Sa-;i torc haine de matasa,
laine mândre de-mparat.
Vârcolacul se la;este
Sus, pe luna, ca un nor,
Vin` ca pasarea-ntr-un zbor
Pân' ce ·ia;a-mi se srârseste
ta si lâna din ruior.¨
Baba tloan;a geme, plânge,
taci ruiorul s-a srârsit,
Iar ·oinicul n-a ·enit!
Poporul român crede ca ·ârcolacii manânca soarele si luna in timpul eclipselor.
Aceasta crezare supersti;ioasa domneste in ;arile noastre tocmai din timpul dacilor,
caci insusi O·idiu pomeneste despre dânsa in poeziile sale. Vârcolacul se numeste
in limba latina: rervicotaciv..
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#
Mâinile cumplit isi rrânge,
trunt strigând spre rasarit:
Sai din hau rar` de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n ·eacuri schimbi un an
Pentr-un surlet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa
tandela de pe mormânt,
lnde zac moaste de srânt,
tând inconjuri intr-o clipa
De trei ori acest pamânt!
Vin` ca-n ceasul de urgie
tând zbori noaptea blestemând,
ta sa-mi raci tu pe-al meu gând,
ta de-acum pe ·ecinicie
|ie surletul imi ·ând!¨
Abia zice, si deodata
Valea, muntele ·uiesc,
În nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
Iu pe mândru-;i l-oi aduce
,Zbiara-un glas ce da riori,,
Printre serpi si printre rlori,
VASILI ALItSANDRI
$
La cea balta de ma-i duce
Si-mprejuru-i de trei ori!¨
Baba tloan;a se porneste
lara grija de pacat,
tu Satan incalecat,
te din din;i groza· scrâsneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, ruge, zboara
tu surletul dupa dor,
ta o buhna la iz·or,
Si-n urma-i se desrasoara
Toata lâna din ruior.
luge baba despletita,
ta ·ârtejul rioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adâncita
Satan urla rurios.
Mii de duhuri ies la luna,
Printre papura zburând,
Si urmeaza suierând,
Baba tloan;a cea nebuna
tare-alearga descântând.
todrul suna, clocoteste
De-un lung hohot pân` in rund.
Valea, dealul ii raspund
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%
Prin alt hohot ce-ngrozeste,
Dar pe dânsa n-o patrund!
Ia n-aude, nici nu ·ede,
ti tot ruge ne-ncetat,
ta un duh inspaimântat,
taci Satana o repede
tatre ;elul departat.
Zece pasuri inca grele...
Mândrul ca si-a dezmierda,
ta pe-o rloare l-a cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi l-a descânta.
Doi pasi inca... Vai! in lunca
|ipa cocosul trezit,
Iar Satan arurisit
tu-a sa jertra se arunca
În baltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte ·aluri,
Mult in urma clocoti,
În mari cercuri se-n·ârti,
Si de trestii, si de maluri
Mult cu ·uiet se izbi.
Iara-n urma linistita
Dulce unda-si alina,
Si in taina legana
VASILI ALItSANDRI
&
la;a lunii inalbita
te cu ziua se-ngâna...
tând pe malu-i trece noaptea
talatorul suierând
Printre papuri când si când
Il aude triste soapte
S-un glas jalnic suspinând:
Vin` la mine, ·oinicele,
ta eu noaptea ;i-oi cânta,
ta pe-o rloare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi te-oi descânta!¨
1842, Mircesti
´ora ,i botvt
Sus in deal la manastire,
Plânge sora-ntr-o gradina,
Plânge noaptea si suspina
Dup-a lumii rericire:
De când eu eram copila
Sunt de to;i ai mei uitata
Si de rude rara mila
În pustiuri lepadata!
lara ·ina, din nascare
Ma ·azui eu pedepsita,
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
'
Si de-a lumii dezmierdare
Ma sim;ii in ·eci lipsita!
În amar traind de mica,
Ochii-mi plâng, surletu-mi geme,
Si, ca pomul ce jos pica,
Via;a-mi cade rara ·reme!
Ah! srârseasca-se indata
Asta ·ia;a de durere!
Vie moartea asteptata
ta o dulce mângâiere!¨
te spui, draga surioara·
,Zise ho;ul din padure,
tu-ai tai ochi ca doua mure,
Tu, rrumoasa lacrimioara,
Tu sa mori, dulce minune!
Si de Domnul nu-;i e rrica·
Draga sora tinerica,
la trei cruci s-o rugaciune.
De ·rei ochii sa-;i luceasca
Într-un rai de ·eselie,
Si ca rloarea din câmpie
În piept inima sa-;i creasca,
lai cu mine-n codrul ·erde
S-auzi Doina cea de jale,
tând plaiesii trec in ·ale
Pe cararea ce se pierde.
VASILI ALItSANDRI

Sa ·ezi soimul de pe stânca
tum se-nal;a, se izbeste
Peste corbul ce zareste
În prapastia adânca.
Iar ciocoiul cum se pleaca
De ma ·ede la potica!
tum, smerit, in genunchi pica
Si de rala se dezbraca!
Am doi zmei de buna cale,
Doi!... nici ·ântul nu-i intrece!
Am to·arasi doisprezece,
Si la brâu patru pistoale.
Am la piept o cruciuli;a
tu lemn srânt, cu moaste srinte,
Si-n piept inima rierbinte,
ta rierbintea ta guri;a.
Am o piatra nestemata
tare noaptea ·iu luceste,
Precum ochiu-;i ce pândeste
lericirea departata.
Lasa tot, neagra chilie,
tomanac, matanii, rasa,
Si de ·rei a ri ·oioasa
ta o zi de ·oinicie,

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Vin` in lumea rericita
tu ·oinicul ce te cheama,
taci cu dânsul nu e teama
De-a mai ri calugarita!¨
De-a mers sora, nu e stire,
Iar de-atunce prin gradina
Nici nu plânge, nici suspina
Nime-n deal la manastire.
1842, langu
Crai·vov
Pe când la cuibu-i pasarea zboara
t-un ;ipat jalnic ca un suspin
Si, plecând capul sub aripioara,
Pe creanga mica adoarme lin,
Zamrira trista din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se i·ise,
Varsând pe rrunte-i lumina sa.
De când in lume gingasa rata
Zâmbea ca rloarea de pe câmpii,
Numai de soare ru sarutata
Pe sânu-i rraged, pe-ai sai ochi ·ii.
tând se arata trai-nou pe cer, retele si rlacaii români ies in câmp de-i adreseaza
rugamin;i pentru indeplinirea dorin;elor lor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Parul sau negru ca nori de ploaie
De-a lung pe umeri neted cadea.
Ades copila mândra, ·ioaie,
De soare-n paru-i se ascundea.
Iar când pe rrunte-i ducea cori;a
tu apa rece de la iz·or,
tând era umeda-a sa guri;a
Si-i salta rloarea pe sânisor,
To;i trecatorii sim;eau deodata
O sete mare in pieptul lor,
Beau multa apa, catând la rata,
Si urmau drumul ortând de dor.
Ia cânta dulce ca ciocârlia
te ciripeste ·esel in zori,
Si suna gingas atunci câmpia
ta de un rreamat de Zburatori.
Ades batrânii, stând impreuna
Si ascultând-o pe lânga roc,
Trageau cu sor;ii, noaptea, la luna,
Si ·esteau retei mare noroc.
Dar intr-o seara, sus, pe mo·ila,
O Baba tloan;a, din bobi tragând,
I-a zis cu spaima: Sa rugi, copila,
De strain mândru, cu glasul blând!¨
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!
De-atunci Zamrira in multe rânduri
Vedea o umbra zburând prin nori,
Si toata noaptea sta ea pe gânduri
În doruri tainice, in dulci riori.
Acum ea, trista, din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se i·ise,
Iar glasu-i jalnic asa cânta:
trai-nou, stralucite!
Plânsa m-ai gasit,
tu gânduri mâhnite,
tu chipul cernit.
Inima-mi jeleste,
Dar nu stiu ce ·rea,
Nu stiu ce doreste
Inimioara mea.
taci aude noapte
lreamate de zbor,
S-apoi blânde soapte
te-i soptesc din nor.
Iar a zilei raza
tând luceste sus,
Mult apoi ·iseaza
Visul ce s-a dus.
VASILI ALItSANDRI
"
trai-nou! ·in` cu bine,
tu bine te du,
Dar jalea din mine
Sa nu mi-o lasi, nu!
Sa ma lasi cu salba
De galbeni rrumosi,
tu narrama alba
Si iminii rosi.
Sa ma lasi rerice,
tu doru-mplinit,
Zburând tu de-aice,
trai-nou mult iubit!¨
Iata ca-n ·alea cea-ntunecata
ln strain mândru atunci trecu,
Auzi glasul, ·eni indata
Si-n calea retei pe loc statu.
Blânzi erau ochii, blânda-era ra;a,
Blând era glasul celui strain!
taci trecu noaptea, si diminea;a
Gasi copila rara suspin.
Trei zile-n urma ea a·ea salba,
Salba de galbeni pe-al sau grumaz,
A·ea pe rrunte narrama alba,
Iar rlori nici una pe-al sau obraz!
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Trei zile-n urma trai-nou se duse,
Si, cu el, mândrul strain pieri,
Sarmana rata in drum se puse
Si mult il plânse, mult il dori!
Trei zile-n urma, colo, pe ·ale,
Ramase singur un biet mormânt!
S-ades de-atunce un glas de jale
Soptind s-aude astrel prin ·ânt:
Tu, ce spui ·esel, sus, pe mo·ila,
La cornul lunii tainicu-;i gând,
tând ·ine noaptea, rugi, rugi, copila,
De strain mândru, cu glasul blând!¨
Magbiara
tu ce jale, ce amar
Plâng doi ochi peste hotar!
tât se bate, cât suspina
O inima de dor plina
tolo-n ;ara cea ·ecina!
Mândri-s ochii ca din rai,
Dulci ca soarele din mai.
În mun;ii Slatinei curge un pârau mic cse numeste Maghiarni;a. Legenda
poporala spune ca numele lui se trage de la intâmplarea descrisa in aceasta
balada.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Inima e mândra iara,
taci ea salta ca o riara
În sân ralnic de maghiara.
De-ai ri pasare sau ·ânt,
S-alergi lumea pe pamânt,
ta maghiara scumpa rloare
N-ai ·edea lucind la soare,
Nici in lunca, la racoare!
Alb i-e sânul, dulce crin,
Dar hraneste-amar suspin!
Negri-s ochii, cu ·apaie,
Dar pe ra;a ei balaie
Se topesc ca nori de ploaie,
taci un domn român ·estit
Peste mun;i a na·alit
S-a luat cu ·itejie
Multe surlete-n robie
Si maghiari nemesi o mie!
A plecat domnul român!
Robii dupa-al lor stapân
Au iesit plângând din ;ara
S-a ramas trista maghiara
tu ochi plânsi, cu jale-amara!
De trei zile plânge-acum!
De trei zile cata-n drum,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%
Dar nimica nu zareste,
taci iubitul ce jeleste
Pe drum nici ca se i·este!
lnde-i mândrul tau iubit·
În ce cale-i ratacit·
lnde-i, Doamne! de nu ·ine
De trei zile lânga tine·
tine-a spune unde-i, cine·
Vai! cu jale, cu amar
Plânge el peste hotar!
ta si tine el suspina
tu inima de dor plina
tolo-n ;ara cea ·ecina!
Iar de ·rei tu sa-l mai ·ezi,
Peste mun;i sa te repezi
Într-a Zimbrului domnie,
lnde zac mul;i in robie
Si maghiari nemesi o mie.
Peste codri, peste mun;i,
Peste ape rara pun;i,
lnde-s rlorile rrumoase,
lnde-s retele ·oioase,
lnde-s doinele duioase.
Sa te duci spre rasarit,
La cel loc nebiruit
lnde-s palosele crunte,
VASILI ALItSANDRI
&
lnde cresc stejari la munte,
lnde nasc ·oinici de rrunte!...
Iata-n zori c-a si plecat
Pe-un cal alb ne-ncalecat
Maghiarina, mândra rata,
În barbat mândru schimbata
Si cu palos inarmata.
De-ai ri pasare sau ·ânt
N-ai ajunge-o pe pamânt,
taci ca ·ântul ea nu zboara,
Nici ca pasarea usoara!
Dar ca dorul ce omoara!
Sesuri, ·ai, norii din cer
În urma-i departe pier.
tine-o ·ede, o zareste
ta o stea care luceste
Si-n ·azduh se mistuieste.
În codri merei pustii
lnde urla riare mii,
A intrat rata ·oinica
Si se duce rara rrica
Pe-o strâmtoare de potica.
lmbra nop;ii s-a la;it,
Groaza-n lume s-a pornit,
Vântul surla, ·âjâieste,
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
todrul urla, clocoteste,
Tunetul in cer ·uieste.
Dar ea-ndeamna tot mereu
talul ce rasurla greu
Si mult drum in urma-i lasa,
ta cine doru-l apasa,
De rurtuni ceresti nu-i pasa!
Iata-a sosit in ceas rau
Pe malul unui pârau,
Pârau mic si rara nume
te curgea tainic in lume,
Printre rlori re·arsând spume.
lai, ·oinice, la cel mal¨
,Zis-a rata catre cal.,
Dar pe loc calul s-opreste,
În pamânt ochii ;inteste
Si cu groaza sroraieste.
laide;i, hai cu Dumnezeu
Sa gasim pe dragul meu,
ta de mult amar de ·reme
Dupa el surletu-mi geme!
lai, ·oinice, nu te teme...¨
talul trist a rânchezat
Si-n pârau na·ala-a dat.
Apa-i cruda ca o riara!...
Iar pe mal din unde-arara
N-a iesit biata maghiara!
VASILI ALItSANDRI
!
tând luci lumina-n zori,
Zacea trupu-i printre rlori,
Lânga malul alb de spume...
Si de-atunci pârau-n lume
Poarta-al Maghiarinei nume.
1843, Slatina
.ttarvt vava.tirii Pvtva
Domnul Steran, ·iteaz mare, ce-a dat groaza prin pagâni,
Locas srânt crestinata;ii astazi ·rea sa raca dar,
Si pe malurile Putnei, cu ·itejii sai români,
Însusi merge sa aleaga locul srântului altar.
Mare obstie-l urmeaza si pe culme se la;este,
Precum aburii pe balta când lumina asrin;este.
tapitani, ostasi cu zale si cu platose de rer
Pe-ai lor cai sirepi stau mândri ca la semnul de razboi.
Al Moldo·ei steag de rala râlrâie ralnic in cer,
Buciumul ·uieste-n munte, suna ·alea de cimpoi.
Iata ca lânga-o mo·ila domnul Steran s-a oprit!
Totul tace!... ochii ;inta, sta poporul neclintit.
Trei ostasi cu arce-n mâna pe mo·ila-acum se urca,
Doi, ca zimbrul, ageri, mândri, nal;i ca bradul de la munte,
Subiectul acestei balade l-am cules in Buco·ina, si chiar la manastirea Putnei,
unde se arla mormântul eroului care a zidit-o.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!
Pe-ai lor umeri poarta gluga, la brâu palos, si pe rrunte
tu-a lor lungi si negre plete se coboara-o neagra ;urca.
Ii ades cu-a lor sageata repezita sus, in nor,
Printre-a rulgerelor rocuri au oprit ·ulturu-n zbor.
Multe riare din cei codri, mul;i dusmani tineri, seme;i,
Drept in inimi, drept in rrunte au sim;it a lor sage;i,
taci ei sunt arcasii ·rednici ai lui Steran domn cel mare,
te-si gateste-acum sageata s-o izbeasca-n departare.
topii, trage;i... eu ·reau astazi sa ma-ntrec in arc cu ·oi¨.
Astrel zice domnul Steran!... iar ·oinicii amândoi
Se plec, arcele-si incoarda, trag... sage;ile lor zboara,
Spinteca repede ·ântul ce da roc si ·âjâieste,
Se tot duc, se duc ca gândul, si de-abia ochiul zareste
Pe câmp departe, departe locul unde se coboara.
"lra!¨-n ceruri se ridica! lrla dealul, clocoteste!
Sa trai;i, copii!¨ le zice Steran, ce-acum se gateste.
Zbârnâie coarda din arcu-i, rulgera sageata-n ·ânt,
Piere, trece mai departe, si-ntr-un paltin ·echi s-a rrânt.
Acolo ri-·a altarul!¨ zice ralnicul monarc,
te se-nchina si se pleaca pe razboinicul sau arc.
Sa traiasca domnul Steran!¨ mii de glasuri il urmeaza,
Si poporul jos, pe ·ale, umilit ingenuncheaza!
1843, Buco·ina
VASILI ALItSANDRI
!
.varii·Popa
tine trece-n Valea-Seaca
tu hamgerul rara teaca
Si cu pieptul dez·elit·
Andrii-Popa cel ·estit!
Sapte ani cu ·oinicie
Si-a batut joc de domnie
Si tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, ho; barbat!
Zi si noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din ;ara peste tot!
lug nererii cât ce pot,
taci el are-o pusca plina
tu trei glon;i la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
tare musca din dusmani,
S-are rra;i de cruce sapte,
tare-au supt sânge cu lapte.
Acest ho; a cutreierat ;ara sapte ani intregi, rara a-l putea prinde ·reo potera.
La anul 1818, Mihai tozoni, unchiul autorului, a rost insarcinat prin porunca
domneasca ca sa puie mâna pe acel ho; ·estit. Deci, intâlnindu-l la Valea-Seaca,
l-a ucis din ruga calului, dupa o crunta lupta de câte·a ore. La 1821, când a
izbucnit re·olu;ia greceasca, Mihai tozoni, al carui surlet mare; se aprindea
lesne la glasul liberta;ii si al ·itejiei, s-a inrolat in armia lui Ipsilanti cu rang de
sutas ,e/atovaa.,, si la crunta batalie a grecilor cu turcii in Valahia, la Dragasani,
a ramas pe câmpul razboiului, dupa ce racuse mari si minunate ·itejii.
CUPRINS
!!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel ·oinic!
tapitane, rra;ioare,
te se ·ede despre soare·
Sa zaresc ·ro patru cai!...
N-auzisi tu de-un Mihai·
tapitane, te gateste,
Mihai mândrul te goneste.
Iata-l, ·ine ca un zmeu!
la trei cruci la Dumnezeu.
tum ii ·ede-n departare,
Popa striga-n gura mare:
lai la goana de nereri!
lai la hora de muieri!¨
A zis! ;ipa, se arunca,
Trece ses, pâraie, lunca
tu rugarul sprintenel
Si cu ho;ii dupa el.
Mihai mândrul ·ine iara,
lalnic ca un stâlp de para,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Si din ochi arunca roc.
I.toric. - Acesta era racnetul lui Andrii-Popa când se izbea asupra poterelor
ce intâlnea.
VASILI ALItSANDRI
!"
lug cum ruge-o o rândunica,
lug ca rulgerul când pica,
Si se duc ·oinicii, duc,
tu urgie de haiduc!
Piept in piept!... câmpul rasuna,
To;i de tot dau impreuna.
To;i la lupta-s inclesta;i,
To;i in sânge incrunta;i.
lra, rra;i!¨ caii necheaza,
Sus ·azduhul scanteiaza.
lra!¨ moartea s-a i·it!
Vulturu-n zbor s-a oprit!
Zi de ·ara pân-in seara
Dau ·oinicii sa se piara
Si cu rierul ascu;it,
Si cu pumnul amor;it.
Sângele-n rani gâlgâieste,
Glasu-n gura se srârseste.
Zece-s mor;i! doi inca ·ii,
Mihai mândrul si Andrii.
Andrii ruge rar` de-o mâna,
Prinde murgul la rântâna,
Da pieptis, sare pe sa
Si din gura zice-asa:
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!#
Zbori, copile sprintenele,
Sa ma scapi de chinuri grele,
ta ma jur, de ma-i scapa,
ta pe-un rrate te-oi cata¨.
Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-l ·ede!
Stai, ho;-popa, dragul meu,
Sa-;i arat cine sunt eu!¨
Si cum zice, mi-l chiteste,
Drept in rrunte mi-l lo·este!
lra!¨ Vulturul din nori
Racni ralnic de trei ori.
1843, Ocna
Cro¸a
Galben ca raclia de galbena ceara
te-aproape-i ardea,
Pe-o scândura ·eche, aruncat arara,
De somnul cel ·ecinic Groz-acum zacea,
Iar dupa el nime, nime nu plângea!
Poporu-mprejuru-i trist, cu-nriorare,
La el se uita.
lnii raceau cruce, al;ii, de mirare,
tu mâna la gura capul clatina
Si-ncet, lânga dânsul, isi sopteau asa:
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!$
Il sa rie Groza cel ·estit in ;ara
Si-n sânge-ncruntat!
Il sa rie Groza, cel ce ca o riara,
lara nici o grija de negrul pacat,
A stins zile multe si lege-a calcat!¨
ln mosneag atunce, cu o barba lunga,
La Groza mergând,
Scoase doi bani netezi din ·echea sa punga,
Lânga mort ii puse, mâna-i sarutând,
Mai racu o cruce si zise plângând:
Oameni buni! an iarna bordeiu-mi arsese,
Si pe-un ger cumplit
Ne·asta-mi cu pruncii pe câmp ramasese.
N-a·eam nici de hrana, nici ;ol de-n·elit,
Si nici o putere!... eram prapadit!
Nu asteptam alta din mila cereasca
Decât a muri,
tând crestinul ista, Domnu-l odihneasca!
Pe-un cal alb ca iarna in deal se i·i
S-aproape de mine calul isi opri.
Nu plânge, imi zise, n-ai grija, române,
la piept barbatesc,
Na, sa-;i cumperi haine, si casa, si pâine...¨
Si de-atunci copiii-mi ce-l tot pomenesc,
Oameni buni! de atunce in tihna traiesc.¨
!%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si, sarutând mortul, batrânul mosneag
Orta si se duse cu-al sau ·echi toiag.
Iar poporu-n zgomot striga, plin de jale:
Dumnezeu sa ierte pacatele sale!¨
|r.itii
Ici iv rate, ta favtava,
Dova fete .pata tava...
,tântecul lui Bujor,
tolo-n ·ale, la rântâna,
Doua rete spalau lâna,
Spalau lâna si râdeau,
Iar din gura-asa graiau:
tând a bate ·ânt de seara
Prin ogorul de secara,
De trei ori sa descântam
S-in rântâna sa catam.
Daca-a ri sa ni se prinda,
Om ·edea ca-ntr-o oglinda
letele românce intrebuin;eaza deosebite mijloace de a cunoaste ursi;ii ce ·or
a·ea. lnele descânta iz·oarele, crezând ca ·or ·edea in ra;a apei chipurile
barba;ilor de care au sa aiba parte, altele isi leaga ochii in noaptea ajunului
Bobotezei si merg de pun mâna pe un par din gardul casei. Daca se intâmpla ca
acel par sa rie drept si curat, ursitul are sa rie nalt si bineracut, iar daca, din
contra, parul e strâmb si noduros, ursitul are sa rie batrân si urât. Itc., etc.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!&
De-om a·ea sor;i cu noroc
Si ursi;i cu ochi de roc¨.
tum batu ·ântul de seara
Prin ogorul de secara,
De trei ori au descântat,
În rântâna au catat,
Si pe-a sa limpede ra;a,
ta prin ·is de diminea;a,
Au ·azut ele, zâmbind,
Doua chipuri stralucind.
tele umbre balaioare,
tu guri;e zâmbitoare,
Pluteau lin, se leganau
Si pe rete le-ngânau...

Iata ca pe apa-n ra;a,
ta prin ·is de diminea;a,
Alte doua s-au i·it,
thipuri mândre la pri·it.
Iar aceste umbre noua
Nu erau ca cele doua,
Albe ca rloarea de crin,
Blânde ca cerul senin,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!'
ti erau de ·ânt piscate,
tu par negru, sprânceni late
Si cu ochii soimule;i,
La ochire mult seme;i.
Ian ·ezi, soro, ce minune!
,Zis-au retele nebune,
Dorul nostru-i implinit...
Mult e mândru la pri·it!
Vezi tu cele umbre mute·
Parca ·or sa ne sarute.
Vezi cum bra;ele-si intind·
Parca ·or sa ne cuprind!¨
N-au srârsit bietele rete,
Si pe rrunte si pe plete
Nu stiu cine le-a rurat
tâte-un dulce sarutat!

tele rete, la rântâna,
De-atunci nu mai spala lâna,
taci in codri si la drum
Îsi petrec zilele-acum.
Acum stiu ce rel s-arunca
În dusmani glon;ii din lunca,
S-ades ele au ·azut
te-i ruga de arnaut,
VASILI ALItSANDRI
"
ta de când pe rrun;i, pe plete,
Au sim;it mândrele rete
tâte-un dulce sarutat,
Ile-n codri au urmat
Doi ·oinici cu sprânceni late,
tu re;e de ·ânt piscate
Si cu ochii soimule;i,
La ochire mult seme;i.
´trigoivt
În prapastia cea mare,
lnde ·ântul cu turbare
Surla trist, inrricosat,
Vezi o cruce darâmata
te de ·ânt e clatinata,
tlatinata ne-ncetat·
Împrejur iarba nu creste
Si pe dânsa nu-si opreste
Nici o pasare-al ei zbor,
ta sub dânsa-n orice ·reme
tu durere jalnic geme,
Geme-un glas ingrozitor.
Aceasta balada am compus-o in to·arasie cu tostache Negri, impar;indu-ne
subiectul in doua par;i, eu am lucrat partea I, si Negri, partea II. Acea compunere
a prietenului meu, plina de rrumuse;i poetice, este una din cele mai nimerite
scrieri ale sale.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
tând e noapte rara stele,
Mii de rlacari albastrele
Se ·ad tainic rluturând,
Si prin ele crunt deodata
O rantasma se arata,
Se arata blestemând.
talator nenorocite,
lugi de-acele cai pocite
De ;i-e calul de bun soi,
ta-n mormântul rara pace
Si sub cruce-acolo zace,
Zace singur un strigoi!

Într-o noapte-ntunecata
Dulce soapta-namorata
Prin ·azduh incet zbura.
Doua umbre sta in ·ale,
te, cuprinse-n dulce jale,
Amor ·ecinic isi jura.
Iar pe-o culme-n departare
Se ·edea miscând la zare
ln cal alb, copil de ·ânt,
toamele-i erau zburlite,
S-a lui sprintene copite
Sapau urme pe pamânt.
Nu te duce, nu, badi;a!
,Zicea blânda copili;a
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
"!
tu ochi plânsi, cu glas patruns,
Ah! te jur pe srânta cruce!
Stai cu mine, nu te duce...¨
Dar ·oinicul n-a raspuns,
ti, strângând-o cu-nrocare,
Dupa-o dulce sarutare,
Repede s-a departat
Si, sarind cu ·eselie
Pe-al sau cal de ·oinicie,
În ·azduh s-a arundat.

tine-alearga pe câmpie
ta un duh de ·ijelie
Într-al nop;ii negru sân·
tine ruge, cine trece
Pe la ceasul doisprezece·...
ln cal alb, cu-al sau stapân!
Vântul bate, ·âjâieste,
lalnic calul se izbeste,
De se-ntrec ca doi ·oinici.
Dar prin neguri iata, iata
ta lucesc pe câmp deodata
Mii de rocurele mici.
Ile zbor, se departeaza.
Zboara calul, le urmeaza,
Pasind iute catre mal.
VASILI ALItSANDRI
""
Stai, opreste!... de pe stânca,
În prapastia adânca
Au picat stapân si cal!
Si-de-atunci in rund s-aude
Gemete, blastemuri crude
tare trec pe-al nop;ii ·ânt.
Si de-atunci ades s-arata
O rantasma-nrricosata
tare iese din mormânt!
1845, Mânjina
Cea.vt rav
Pe cel deal, pe coaste,
Trece-o mândra oaste,
Oaste de români!
To;i ·oinici de rrunte
tare merg sa-nrrunte
Oarde de pagâni.
Iar pe-o culme ·erde
te-ntre mun;i se pierde
Stau de mi-i pri·esc
Doua surioare,
Albe lacrimioare,
tare mi-i jelesc:
CUPRINS
"#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Vezi tu, surioara,
Oastea se coboara
tolo pe costis,
Vezi-o cum patrunde
Pe rând si s-ascunde
tolo-n stejaris.
Vai! nu se mai ·ede!
tine, cine-a crede
Grija ce duc eu,
Oastea ca-i purtata
De batrânul tata
Si de dragul meu·
Ii se duc in ·ale
lnde ;ara-n jale
Geme cu amar,
taci au intrat iara
Sabie in ;ara,
Palos de tatar.
De pe mun;i in poale,
tu armele goale,
Ii mi se cobor,
Si prin cea urdie,
Draga, o sa rie
Mare, mult omor!
taci tata batrânul
Nu cru;a pagânul
VASILI ALItSANDRI
"$
tând s-arunca-n roc.
Il e român tare,
ta Steran cel Mare,
Si om cu noroc.
Pentru el n-am teama...
Dar imi rac de seama
tând stau de gândesc
La dragul Lisandru,
ta-i un copilandru,
Si mult il iubesc!
Il n-a ·ânat inca
Decât soimi de stânca,
terbi cu coarne mari,
S-acu-ntâia oara
lace, surioara,
Goana de tatari.
S-asa mult mi-e rrica
S-inima-mi se strica
tând gândesc la el,
ta mult, mult ii place
Vitejii a race,
Scumpul tinerel!¨
Taci, biata copila!
Nu-i plânge de mila
Iubitului tau,
taci rereasca srântul
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
"%
Sa-;i rie cu·ântul
Zis intr-un ceas rau!
lai la manastire
ta sa dam de stire
Pustnicului srânt
Sa arda tamâie
ta sa nu ramâie
Tatar pe pamânt.¨
Oastea-n·ingatoare
A stins de la soare
Aprigul dusman:
Ia se-ntoarce-n munte
A·ând chiar in rrunte
Vechiu-i capitan.
Iar sarmana rata
În zadar, ·ai! cata
Pe iubitul sau!
Il in roc cazuse,
Dupa ce racuse
Vitejii de zmeu!...
Din batrâni se spune
ta sunt ceasuri bune
Si ca rele sânt.
Vai de-acei s-acele
tare-n ceasuri rele
Zic ·re un cu·ânt!
VASILI ALItSANDRI
"&
´trvvga
În padurea de la Strunga
Sunt de cei cu pusca lunga
tare dau chiorâs la punga!
Sunt de cei ce-mpusca-n luna,
tare noaptea-n rrunze suna,
leciori de lele nebuna!
la-te-n laturi, mai crestine,
Daca ·rei sa mergi cu bine,
Sa ramâi cu ·ia;a-n tine!
În potica rara soare
Ii te-asteapta la strâmtoare
Sa te prade, sa te-omoare!...
În dumbra·a cea ·ecina,
lnde buhna greu suspina,
Vezi cea zare de lumina·
Opt ·oinici cu spete late
Si cu mâneci surlecate,
Stau cu pustile-ncarcate.
Padurea Strungai a rost mult timp locasul cetelor de ho;i, incât acest nume a
ramas ·estit in Moldo·a, precum Padurea Neagra in Germania si padurea Bondi
in lrancia.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
"'
Trei saruta crucea srânta,
Trei se lupta greu la trânta,
lnul drege, unul cânta:
Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din pacate,
Sa-;i arunc doi glon;i in spate.
Oliolio, mândra retica!
De-ai ·eni cole-n potica
Sa te rac mai rrumusica.
ta mi-i pusca hultuita.
Si mi-i ghioaga ;intuita,
Si mi-i inima-ncol;ita.
Oliolio, mai Taie-Baba!
taci nu suieri mai degraba,
Sa sarim, ·oinici, la treaba!
Pusculi;a-mi rugineste,
|inta-n ghioaga se toceste,
Murgul sare, nechezeste!...
În padurea de la Strunga
te slujeste pusca lunga
lara lupta, rara punga·¨
Taie-Baba: porecla haiduceasca.
VASILI ALItSANDRI
#
Cavtec baiavce.c
Iarna ·ine, iarna trece
Si padurea s-a rarit!
Ziua-i ·iscol, noaptea-i rece,
Greul ·ie;ii a sosit!
tât mi-a ri iarna de mare,
te-o sa racem, ·ai de noi!
lara codru, rara soare,
lar` de bani, rar` de ciocoi·
Sai pe creanga cea uscata,
Draga corbi, corbisor.
Vezi, in calea departata
Nu-i zari ·run calator·
talator cu punga plina
Si cu sal la cap legat,
Sa-mi mai cerc asta rugina
Si sa-mi rac bani de iernat.
Daleu! codre, rra;ioare,
te-;i racusi rrunzisul des,
lnde-n pânda, la racoare,
Stam sunând din rrunze-ades·
Vara trece, iarna ·ine,
Si tu, codre, te-ai uscat!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#
Trece ·ara, si ca tine
llorile mi-am scuturat!
Ne-au ajuns ·remea de munca,
De scos arma de la brâu,
De lasat potica-n lunca
Si de dat capul sub rrâu!
Daleu! draga prima·ara,
De-ai ·eni când as ·rea eu,
Sa mai ies ·oinic prin ;ara,
Sa riu iar la largul meu!
Sa-mi pun cusma pe-o ureche
Si sa-mi las pletele-n ·ânt,
Si-n potica mea cea ·eche
Sa ma-ntind iar la pamânt.
Sa simt iar durda pe spate
Si sa-mi ·ad ici ca lucesc
tinci pistoale rerecate,
tu hamgerul haiducesc.
Si pe coarda-i cea pletoasa
Sa-mi dezmierd murgul ·oinic,
Si pe zarea luminoasa
Il sa zboare, eu sa-i zic:
lugi ca ·ântul, rugi ca gândul,
Mai, ·oinice nazdra·an!
VASILI ALItSANDRI
#
taci acum ne-a ·enit rândul,
A sosit ·remea de an,
Sa ;inem codrii si ·alea
Noi, ·itejii amândoi.
La nereri sa-nchidem calea,
Sa dam groaza prin ciocoi¨.
íat·íogofat
O! lat-Logorete,
tu netede plete,
tu parul de aur!
Stai, te odihneste,
ta-n deal te pândeste
ln negru balaur.¨
lrumoasa reti;a,
tu lunga cosi;a,
tu mândru colan!
De dânsul n-am teama,
taci am pe-a lui seama
Al meu buzdugan.¨
O! tânar seme;e,
tu blânde mândre;e,
tu ochii de roc!
lat-Logorat este eroul po·estilor poporale, el se lupta cu zmeii si-i rrumos ca
soarele, a·ând ca si el plete de aur.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#!
Balauru-i mare
Si mila nu are...
Stai, ah! stai pe loc.¨
Lucearar din stele,
tu dulci porumbele
Pe ra;a de crin!
To;i zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur si se-nchin.¨
Viteze ·estite,
tu arme-aurite,
tu dulce cu·ânt!
Il peste mun;i calca
Si-n cer are-o ralca,
S-una pe pamânt.¨
Pasarea de munte
tu salba pe rrunte,
tu salba de rlori!
Murgul meu, când sare,
Trece peste mare
Si zboara prin nori.¨
O! lat-Logorete,
tu netede plete,
tu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, ·oinice,
ta eu te iubesc!¨
VASILI ALItSANDRI
#"
lrumoasa reti;a,
tu lunga cosi;a,
tu sân recioresc!
Pentru-a ta iubire
lala sau peire
Vreau sa dobândesc!¨
íora
Iata! hora se porneste
Sub stejar, la radacina.
Iata! hora se-n·ârteste...
Vina, puico, ·ina.
Lânga mine ·in`, dragu;a,
Sa te pot strânge de mâna
ta ieri seara, la rântâna,
Mario, Mariu;a!
Duh-de-Spaima! Piei-Naluca!
Suna bine-n cobza, suna,
Sa nu-;i rac spetele struna
Si chica maciuca.
lora este chiar jocul cel ·echi al romanilor si care era cunoscut sub numele de
cborvs. În timpul horei este obicei ca unul din dan;uitori sa cânte din gura si sa
deie astrel tonul dan;ului.
Porecle date ;iganilor lautari.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
##
Tu, les-Ros cu giubea lunga!
Din arcus trage mai tare,
taci in gard am un par mare
Si mul;i bani in punga!
Tot asa pân-in deseara!
Mult rrumoasa-mi e puicu;a,
ta o zi de prima·ara,
Maria, Mariu;a!
Tot asa, tot ·oiniceste!
Nu ma da;i, mai, de rusine,
taci guri;a ce-mi zâmbeste
Vâra dracu-n mine.
Mi-am pus rlori la palarie,
Mi-am pus rlori, mi-am pus margele,
Sa se uite cu mândrie
Puicu;a la ele.
Am camasa cu alti;a,
Tot de rir si de matasa,
Am pe spate-o durduli;a...
De nime nu-mi pasa!
Nici de ·ornic, nici de dracul,
Nici de ·raja ciocoiasca,
Nici de turc, nici de cazacul...
|ara sa traiasca!
VASILI ALItSANDRI
#$
Bate;i to;i intr-o lo·ire
Sa ·uiasca-n rund pamântul,
Lumea-ntreaga sa se mire,
Si Dumnezeu srântul!
Sunt satul de biruri grele
Si de plug, si de lopata,
De ciocoi, de zapciele
Si de sapa lata.
Astazi horele sunt pline!
trape-mi sura opincu;a,
Si sa mor in joc cu tine,
Mario, Mariu;a!
Zbvratorvt
Draga, draga surioara,
Nu stii cântecul ce spune
ta prin rrunzi când se strecoara
Raza zilei ce apune,
Zburatorul se arunca
La copila care ·ine
Sa culeaga rragi in lunca,
Purtând rlori la sân ca tine·
Zburatorul este un geniu ne·azut, care pândeste retele in lunci si le saruta pe
ruris.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#%
lragii el din poala-i rura
tu-a sa mâna ne·azuta,
Si pe rrunte si pe gura
Il o musca s-o saruta.
Soro, buza-;i e muscata!
lragii, po;i sa le duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecata
Nu-ntâlnisi pe Zburatorul·¨
Draga surioara, draga,
tântecul mai spune inca
De-acel duh c-ades se leaga,
tând e umbra mai adânca,
De copila mândra, alba,
te culege ·iorele,
Purtând pe ea scumpa salba,
Scumpa salba de margele.
Salba el râzând i-o strica
tu-o placuta dezmierdare
Si de riesce margica
Lasa-o dulce sarutare.
Pe sân, draga, esti muscata!
Salba, po;i ca sa-i duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecata
Nu-ntâlnisi pe Zburatorul·¨
Astrel ·esel pe-o carare
Glumeau gingasele rete.
Iar in lunca stau la zare
VASILI ALItSANDRI
#&
Doi ·oinici cu negre plete
Si, cântând in poieni;a,
Aninau cu ·eselie
lnu-o salba-n chinguli;a,
Altul rlori la palarie.
1845, Bucuresti
!atarvt
tântec ·echi
Mai tatare, ;ine-;i calul,
Mai tatare, strânge-i rrâul,
Mai tatare, lasa malul,
Nu cerca a trece râul,
ta, pe crucea srintei lege!
De ·oi doi, peste hotare,
Nimic, zau, nu s-a alege,
Mai tatare, mai tatare!
Mai tatare, da-ne pace,
Mai tatare, stai, nu trece,
Mai tatare, nu ma race
Sa-;i rarâm capul in zece!
ta de sus, de pe mo·ila,
De-oi z·ârli ghioaga cea mare,
Zau, ;i-oi plânge chiar de mila,
Mai tatare, mai tatare!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
#'
Mai tatare, unde-;i e pala·
Mai tatare, unde-;i e calul·
Mai tatare, unde-;i e rala·...
Nu spusei sa nu treci malul·
Nu stiai tu, mai ·ecine,
te-i românul in turbare·
torbii musca acum din tine,
Mai tatare, mai tatare!
Civet·civet
Pastorul zise: tinel-cinel,
topilei june de lânga el.
Doua stelu;e cu raze line
Lasat-au cerul plin de lumine
Si pe-a ta rrunte ele-au cazut.
Ghici, draguli;a, ca le sarut.¨
Nu ghici-ndata
Gingasa rata
Si pe ochi dulce ru sarutata.
Pastorul zise inca: tinel,
topilei blânde de lânga el.
O ·ezi inchisa, rumena rloare,
tum se deschide, ·ezi lacrimioare,
llacaii si retele de la ;ara petrec serile iernii la sezatoare, propuinându-si cimilituri,
dintre care unele sunt roarte poetice.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Si pe-a ta ra;a ea s-a nascut.
Ghici, draguli;a, ca o sarut¨.
Nu ghici-ndata
Vesela rata
Si pe guri;a ru sarutata.
Pastorul zise iara: tinel,
topilei mândre de lânga el.
Albe, rotunde, doua-aripioare
Ne-ncetat salta, la cer sa zboare,
Si tu-n robie le-ai tot ;inut.
Ghici, draguli;a, ca le sarut¨.
Nu ghici-ndata
Rumena rata
Si pe sân rraged ru sarutata.
Mavarvtita ae ta vvvte
Mândruli;a de la munte,
te nu treci cole, pe punte,
Sa te strâng la pieptul meu·
ta te-as race, zau, puicu;a,
Sa urasti a ta casu;a
Si sa ui;i pe Dumnezeu.
De-a tot toarce nu-;i e lene·
Lasa-;i rurca-n buruiene
Si-mi sai iute cel pârau,
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
$
Sa culegem impreuna,
Tu, rragi rosi de prin pasuna,
Iu, crini albi pe sânul tau.
Ici, in lunca in·erzita,
Iste-o iarba inrlorita
te se-ngâna c-un iz·or.
Vina-n iarba, mândruli;a,
Iu sa-;i cânt doina, doini;a,
Tu sa plângi de dulce dor!
Dorvt rovavcei
De-ar ·rea bunul Dumnezeu
Sa-mi asculte dorul meu!
De-as a·ea un copilas,
Dragul mamei ingeras!
tât e ziua, cât e noapte,
I-as sopti cu blânde soapte.
tât e noapte, cât e zi,
Tot la sânu-mi l-as pazi!
L-as pazi, l-as dezmierda,
Mii de sarutari i-as da,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
lemeile românce au obicei a legana si adormi copiii lor cu cântece dulci si
melodioase, in care cu·ântul vavi, vavi rasuna ades ca o duioasa dezmierdare.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
De-ar ri cerul cu priin;a,
Sa-mplineasca-a mea dorin;a!
De mi-ar da un baie;el,
Dragul mamei ·oinicel!
N-ar ri prunc mai rericit
Si pe lume mai iubit!
Alt copil n-ar ri ca el,
Mititel si rrumusel!
Obrajelu-i ca de spume
N-ar a·ea seaman pe lume!
N-ar ri ochii nimarui
Dulci ca ochisorii lui!
Iar eu, mândra maiculi;a,
Pe-ai sai ochi, pe-a sa guri;a
Ne-ncetat i-as saruta,
Saruta si i-as cânta.
Si i-as race-o descântare
Sa ajunga-un ·iteaz mare,
ln ·iteaz ce-ar straluci,
tum n-a rost, nici n-ar mai ri!
Si l-as pune sa se culce
Pe-al meu sân, leganat dulce,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
$!
Cavtec o.ta,e.c
Român ·erde ca stejarul,
Râd de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glon;i sa ma tot poarte!
Sai, ·oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima ·iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
tât mi-a sta mâna ·oinica
Pe-a mea pala ostaseasca,
N-aiba grija de nimica
|ara mea cea româneasca!
Sai, ·oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima ·iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
tu-al meu surlet, cu-a mea pala,
tu-al meu soim albit de spume,
În dusmani ·om da na·ala,
De s-a duce ·estea-n lume!
Sai, ·oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima ·iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
Dorvt
tântec de lume
Ah! Mi-e dor, mi-e dor de tine,
Îngeras cu dulci lumine!
Ah! mi-e dor si plâng de jale
Tot pri·ind in a ta cale.
Zi si noapte cu durere
Duios surletu-mi te cere
Si cu dulci, cu blânde soapte,
Te chem ·ecinic zi si noapte!
Scump odor, dulce iubita,
lnde-i ra;a ta sla·ita·
lnde-i glasu-;i ce patrunde·
lnde esti, draga mea, unde·
De-ar ri cerul cu iubire,
Mi-ar aduce-a ta zâmbire.
De-ar ri cerul cu-ndurare,
Mi-ar aduce-o sarutare.
Dar, ·ai mie! ·remea zboara,
Zile, ·eacuri se strecoara,
S-ai mei ochi nu ·ad lumina
Si durerea-mi nu s-alina!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
$#
Dorul arde ca un soare
A juniei dulce rloare!
Dorul stinge, ·estejeste
Inima care iubeste!
Doiva ivbirii
Trece ·ara cea-nrlorita,
Trece ·ara cea iubita,
Si cu dânsa-n alta lume
Se duc rlorile din lume,
Se duc toate-n pribegie...
Ramâne ;ara pustie!
Numai doua nu se duc,
Nici se duc, nici se usuc.
lna-i rloare de zapada,
lna-i rloare de li·ada,
lna-i rloarea crinilor,
ln-a trandaririlor,
S-amândoua-s rasadite,
S-amândoua-s inrlorite,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$$
lna-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului!
Mândruli;o, draga mea,
A cazut din cer o stea
Si mi-a zis intr-un ceas rau
t-am sa mor de dorul tau!
Si mi-a zis intr-un ceas blând
ta de-i race pe-al meu gând,
Sa ma lasi a saruta
Doua rlori pe ra;a ta,
lna-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului,
De murit, eu noi muri,
ti cu tine m-oi iubi
tât or creste rlori in lume
Si s-or duce-n ceea lume!
Din ciclul
LAtRIMIOARI
VASILI ALItSANDRI
$&
´tetvta
Dedica;ie I.N.
Tu, care esti pierduta in neagra ·ecinicie,
Stea dulce si iubita a surletului meu!
Si care-odinioara luceai atât de ·ie
Pe când eram in lume tu singura si eu!
O! blânda, mult duioasa si tainica lumina!
În ·eci printre stelu;e te cata al meu dor,
S-adeseori la tine, când noaptea e senina,
Pe plaiul nemuririi se nal;a c-un lung zbor.
Trecut-au ani de lacrimi, si mul;i ·or trece inca
Din ora de urgie in care te-am pierdut!
Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adânca
ta trista ·ecinicie e rara de trecut!
Placeri ale iubirii, placeri incântatoare!
Sim;iri! mare;e ·isuri de ralnic ·iitor!
V-a;i stins intr-o clipala ca stele trecatoare
te las-un intuneric adânc in urma lor.
V-a;i stins! si de atunce in cruda-mi ratacire
N-am alta mângâiere mai ·ie pe pamânt
Decât sa-nal; la tine duioasa mea gândire,
Stelu;a zâmbitoare dincolo de mormânt!
taci mult, ah! mult in ·ia;a eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a surletului meu!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
$'
Si multa rericire ai re·arsat in mine
Pe când eram in lume tu singura si eu!
lrumoasa ingerela cu albe aripioare!
Precum un ·is de aur in ·ia;a-mi ai lucit,
Si-n ceruri cu grabire, ca un parrum de rloare,
Te-ai dus, lasându-mi numai un su·enir iubit.
ln su·enir, comoara de ·isuri rericite,
De scumpe, si rierbinte, si dulce sarutari,
De zile luminoase si indumnezeite,
De nop;i ·ene;iane si pline de-ncântari.
ln su·enir poetic, coroana ·ie;ii mele,
te mângâie si-n·ie duioasa-inima mea,
Si care se uneste cu harpele din stele
tând ma inchin la tine, o! draga, lina stea!
Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai desteptat in mine poetice sim;iri,
Primeste-n alta lume aceste lacrimioare
ta un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
íacrivioare
Multe rlori lucesc in lume,
Multe rlori mirositoare!
Dar ca ·oi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o rloare
Miros dulce, dulce nume!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Voi sunte;i lacrimi de ingeri
Pe pamânt din cer picate,
tând prin stele leganate
A lor surlete curate
Zbor ·arsând duioase plângeri.
Sunte;i rragede si albe
ta iubita ·ie;ii mele!
tu ·oi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Prima·ara-si race salbe.
Dar deodata ·ântul rece
lara ·reme ·a coseste!
Astrel soarta crunt rapeste
Tot ce-n lume ne zâmbeste...
lloarea piere, ·ia;a trece!
º Mart
Întinde cu mândrie aripile-;i usoare,
O! surletul meu ·esel, o! surlet rericit!
Înal;a-te in ceruri si zbori cântând la soare,
taci soarele iubirii in cer a rasarit
Si-n cale-mi s-a oprit!
Veni;i, naluciri scumpe, dorin;i, ·isuri mare;e,
ta pasari calatoare la cuibul inrlorit.
Veni;i de-ngâna;i ·esel a mele tinere;e,
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%
taci steaua rericirii in ochii-mi a lucit...
Iubesc si sunt iubit!

Sunt ore rericite, sunt tainice placeri
te-n cumpana ·ie;ii platesc ani de dureri!
Atunce ralnic omul ridica a sa rrunte
Si-n ceruri cu mândrie a;inta ochiul sau.
liin;a lui se-nal;a ca ·ulturul de munte,
Iubirea lui il schimba si-l race Dumnezeu!
Atunci mai dulce steaua luceste-n miez de noapte,
Si-n zori seninul pare mai ·esel, mai curat,
S-a zilei mii de glasuri, s-a nop;ii mii de soapte
Îl proclameaza-n rala a lumii imparat!
Sunt urme pre;ioase, sunt scumpe su·enire,
te-n surlet tiparite, ca el au nemurire!
Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit,
În sânul omenirii ·arsând a iernii ghea;a,
Lumina lor iubita luceste lin in ·ia;a
Precum un soare dulce in ·eci neasrin;it!
Asa nu te ·ei stinge din minte-mi niciodata,
O! su·enir puternic de dragoste-nrocata!
O! timp rerice-n care minunea ce iubesc
M-a desteptat in raiuri cu glasu-i ingeresc!

Ira blânda ora a blândelor soapte,
tând nu mai e ziua si nu-i inca noapte.
VASILI ALItSANDRI
%
Pamântul si cerul, ca doi rra;iori,
Îsi dau sarutare prin stele si rlori,
Si-n aer parrumul al rlorilor dalbe
Plutea cu lucirea stelu;elor albe,
Si-n toata natura cuprinsa de dor
Plutea o soptire de dulce amor!
Din marginea lumii a nop;ii regina
Varsa-n calea noastra duioasa-i lumina,
Si-n lunca patrunsa de razele ei
Zburau caii nostri cu aripi de zmei.
Mergeam noi in cale ca umbre tacute,
Pe-un co·or de rrunze, pe carari pierdute,
Si-n tacerea nop;ii ce ne-nconjura,
Surletele noastre ca si noi zbura,
Zbura ca doi ingeri din stele in stele,
Dându-si sarutare tainic intre ele...
Deodata rugarii cu ochii de roc
La capatul luncii s-oprira pe loc.
Iar dulcele inger, patruns de sim;ire,
Îmi zise atunce, cu-o dulce zâmbire:
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%!
Acum este ora când geniul srânt
Aude si ·ede minuni pe pamânt.
I ora rerice de srânta uimire
te-n surlet re·arsa riori de iubire.
Spune-mi dar acuma, tu, ce esti poet,
te poezii cânta inima-;i incet·¨
Daca ·rei sa arli taina ce ma-ncânta,
Iata poezia ce inima-mi cânta:
De este ·reo riin;a, de este ·reun nume
La care sa se-nchine un surlet omenesc,
tu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
tu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc,
Tu esti acea riin;a, tu, gingasa lumina,
Aprinsa-n a mea cale de insusi Dumnezeu!
Si surletul meu ·esel la tine se inchina,
O! scumpa mea Ilena! o! drag ingerul meu!
tând soarta ·ru sa intru in rai de rericire,
tând ochii mei pe tine zâmbind te-au intâlnit,
ln rulger, o scânteie de ·ecinica iubire,
Din ochii tai pornita, in sânu-mi au lucit.
S-atunci in alta lume am re-n·iat deodata,
S-un soare mai rerbinte in ceru-mi s-a aprins,
VASILI ALItSANDRI
%"
S-o lume rara margini, rrumoasa, desratata,
ta o câmpie ·erde sub mine s-a intins.
Atunci natura-ntreaga, zâmbindu-mi cu placere,
Îsi puse pentru mine coroana sa de rlori,
Si glasul maicii mele, curmând a mea durere,
Veni sa ma dezmierde din cerul rara nori.
taci ra;a ta iubita mi s-arata oriunde,
În ·is, in rlori, in stele, in dulcele senin,
Si inima-mi, cuprinsa de dorul ce patrunde,
Soptea cu tine astrel prin tainicu-i suspin:
lerice de acela a caruia pri·ire,
Trezind in al tau surlet un rraged, dulce dor,
Ar race ca sa nasca pe gura-;i o zâmbire
ta zori misterioase de ·esel ·iitor!
lerice care, ·rednic de-o soarta neasteptata,
Ar race pentru dânsul, in ceas dumnezeiesc,
A ta inima scumpa de dragoste sa bata
Si glasu-;i cu-nrocare sa-i zica: te iubesc!¨
1845, Blânzi
De cre¸i iv poe¸ie...
De crezi in poezie,
În srânta armonie
Din boltele ceresti,
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%#
tând noaptea-nseninata
Luceste-ncoronata
De stele ce iubesti,
De crezi in tinere;e,
În gingasa rrumse;e
te-aprinde dulce dor,
Si-n tainica uimire
te-nsurla-a ta pri·ire,
O! scumpul meu odor!
De crezi in al tau rrate,
În surlete curate,
În cer, in Dumnezeu...
Precum eu cred in tine
ta in cerescul bine,
trede-n amorul meu.
1845, Blânzi
.aio
De-as trai cât lumea-ntreaga,
Gândul meu la tine, draga,
Vecinic, ·ecinic ·a zbura,
S-orice e mai srânt in mine,
Dulce inger! pentru tine,
Pentru tine-l ·oi pastra.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%$
tea mai blânda-a mea gândire,
tea mai gingasa sim;ire,
tel mai ralnic dor al meu
|ie numai, numai ;ie
Le inchin pentru ·ecie
ta la insusi Dumnezeu!
Tu, riin;a de sla·ire!
t-un cu·ânt, cu o zâmbire,
tu un dulce sarutat!
Mi-ai dat surlet, mi-ai dat ·ia;a,
Si a raiului dulcea;a
Tu in sânu-mi ai ·arsat!
Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea nalta rericire,
Acel sim; dumnezeiesc
te puternic ne supune
Si ne-nal;a de ne pune
Sus, pe tronul ingeresc!
Tu, Ileno!... dar, ·ai mie!
Într-o noapte de urgie
terul crud ne-a despar;it!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubita...
lericirea-mi nesrârsita
Într-o clipa s-a srârsit!
Asa-i soarta! asa-n lume
Tot ce poarta-un dulce nume,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
%%
Tot ce-i ralnic si rrumos
turând trece, curând moare,
ta un cântec, ca o rloare,
ta un rulger luminos!
Steaua ·ine, steaua piere!
Astrel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pamânt,
A pierit, s-a dus cu tine
În locasul de lumine...
Si eu plâng pe-al tau mormânt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Ratacit pe-a ·ie;ii cale,
ta un orb nenorocit,
Via;a-mi scade, jalea-mi creste,
S-al meu dor in ·eci s-opreste
Pe mormântul tau iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosrorului ·aluri
Îngânate lin, usor,
Te las, inger de iubire!
tu a ·ie;ii-mi rericire,
tu-al meu surlet plin de dor!
tonstantinopol, mai 1849
VASILI ALItSANDRI
%&
Pe vare
Ah! ·ia;a pentru mine,
Scump inger! rara tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer rie lumina,
Sau nori, sau noapte lina,
Surletul meu suspina,
Suspina cu amar!
Oricare nalucire
L-a omului sim;ire
Aduce-nsurle;ire
tu glasu-i incântat,
Se pierde-n neagra cea;a
te-ntuneca-a mea ·ia;a
Si glasu-i se inghea;a
De mine departat.
Acum cerul zâmbeste,
Natura-ntinereste
Si tot care traieste
Se simte rericit,
Dar mie ceru-mi pare
tuprins de-ntunecare,
Vad lumea-n intristare
ta surletu-mi cernit!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
Zadarnic cat placere,
Zadarnic mângâiere,
S-alin a mea durere,
Sa curm al meu suspin.
Trecuta rericire
Iz·or e de jelire,
Si dulcea-i su·enire
lraneste jalea-n sân!
O, ·aluri mari de spume!
Purta;i-ma prin lume
ta rrunza rara nume
te o pluti;i usor,
Si m-arunca;i din mare
Pierdut, rara surlare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosror!
Pe Marea Neagra, mai 184¯
|r.ita vea
Într-un castel, departe,
Din ceruri a·ui parte
Sa ·ad un ingerel.
Mult trist era castelul!
Mult ·esel ingerelul,
Mult gingas, tinerel!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
&
A·ea ceresti blânde;e,
Pe rrunte-i dulci albe;e,
În ochii-i dulce roc,
S-o tainica zâmbire,
S-un surlet cu iubire,
S-o soarta cu noroc.
Iram eu inca june...
Acea scumpa minune
Ira ursita mea!
Asa a·ui eu parte
Într-un castel, departe,
A ma-ntâlni cu ea.

Într-un palat, pe mare,
Într-un oras, ce pare
Din ·aluri rasarit,
Departe de-a mea ;ara,
În urma ·azui iara
lrsita ce-am iubit.
S-acolo, rara rrica,
Pe Mare-Adriatica
Gondola ne-a primblat,
VASILI ALItSANDRI
&
Si-n leagan de iubire,
Pierdut in rericire,
Tot surletul i-am dat!
Pe soare si pe luna.
tu mine impreuna
A rost ursita mea...
Asa a·ui eu parte,
Într-un palat, departe,
A ma iubi cu ea!

Iubitu-ne-am in lume,
Plutind pe-a marii spume,
talcând pe ·erde plai,
Si, lumii dând uitare,
tu-o lunga sarutare,
Trecut-am lin prin rai,
Dar intr-o noapte lina
O palida lumina
Se stinse in eter,
Si ingeru-mi cu jale,
Zburând pe-a stelei cale,
Se-ntoarse iar in cer.
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
&!
Iram atunci pe mare...
În dulcea-i leganare
Muri ursita mea!
Asa a·ui eu parte
A sta in ·eci departe
S-a plânge dupa ea!
1859, Malta
ía 1evetia vvtt avioa.a
La Vene;ia mult duioasa
Duios zboara gândul meu,
tând, in noaptea-ntunecoasa,
Pe sim;irea-mi dureroasa
Se abate dorul greu.
Astrel pasarea ranita
De un sarpe otra·it
Zboara, zboara obosita
Si s-abate amor;ita
Lânga cuibu-i inrlorit.
O! Vene;io mult marea;a!
tine a putut gusta
A iubirilor dulcea;a
În poetica ta ·ia;a
Vecinic nu te ·a uita!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&"
Te iubesc in a ta jale,
În ·esmântul tau cernit,
Si in gondolele tale
te se pierd printre canale
ta un ·is neispra·it.
Te iubesc cu dor rierbinte
În rrumosul tau trecut
Si-n aducerea-aminte
Ale dragostelor srinte
S-a riin;ei ce-am pierdut!
Din ciclul
MARGARITARILI
1852-1862
íacrivite i¸rorate aivtr·vv .vftet .ivtitor,
Precvv rova aivivetii, .e ivatta taivic vor
\i .e avc ae .e rerar.a pe at Dovvvtvi attar
Iv oaoare pretioa.e, iv cere.c vargaritar.
Românii de peste Milco· numesc margaritarele albele riice ale prima·erii, care
in Moldo·a poarta numele de lacrimioare.
VASILI ALItSANDRI
&$
De,teptarea Rovaviei
1848
Voi ce sta;i in adormire, ·oi ce sta;i in nemiscare,
N-auzi;i prin somnul ·ostru acel glas triumrator,
te se-nal;a pân` la ceruri din a lumii desteptare,
ta o lunga salutare
tatr-un ralnic ·iitor·
Nu sim;i;i inima ·oastra ca tresare si se bate·
Nu sim;i;i in pieptul ·ostru un dor srânt si românesc
La cel glas de in·iere, la cel glas de libertate
te patrunde si razbate
Orice surlet omenesc·
Iata! lumea se desteapta din adânca-i letargie!
Ia paseste cu pas mare catr-un ;el de mult dorit.
Ah! trezi;i-·a ca dânsa, rra;ii mei de Românie!
Scula;i to;i cu barba;ie,
Ziua ·ie;ii a sosit!
Libertatea-n ra;a lumii a aprins un mândru soare,
S-acum neamurile toate catre dânsul a;intesc
ta un cârd de ·ulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc ·esel ca sa zboare
tatre soarele ceresc!
Aceasta poezie nu a rost publicata in edi;ia I-a a ,EAH, riindca ·olumul,
tiparit in Paris, a·ea a trece prin Austria pentru ca sa intre in România.
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
&%
Numai tu, popor române, sa zaci ·ecinic in orbire·
Numai tu sa rii ne·rednic de-acest timp rerormator·
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca inrra;ire,
La obsteasca rericire,
La obstescul ·iitor·
Pâna când sa creada lumea, o! copii de Românie!
t-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din ·oi·
Pâna când sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trurie
Sa ne-njuge ea pe noi·
Pâna când in ;ara noastra tot strainul sa domneasca·
Nu sunte;i satui de rele, n-a;i a·ut destui stapâni·
La arme, ·iteji, la arme! race;i lumea sa pri·easca
Pe câmpia româneasca
tete mândre de români!
Scula;i, rra;i de-acelasi nume, iata timpul de rra;ie!
Peste Molna, peste Milco·, peste Prut, peste tarpa;i
Arunca;i bra;ele ·oastre cu-o puternica mândrie
Si de-acum pe ·ecinicie
tu to;i mâinile ·a da;i!
lai, copii de-acelasi sânge! hai cu to;i intr-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobândim.
Pas, români! lumea ne ·ede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Via;a noastra sa jertrim!
VASILI ALItSANDRI
&&
lericit acel ce calca tirania sub picioare!
tare ·ede-n a lui ;ara libertatea re-n·iind,
lericit, mare; acela care sub un ralnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.
´evtiveta rovava
Poem istoric
Rovavvt vv piere.
I
Din ·ârrul tarpa;ilor,
Din desimea brazilor,
Repezit-am ochii mei
ta doi ·ulturi sprintenei
Pe cea ·ale adâncita
Si cu rlori acoperita,
te se-ntinde ca o cea;a
Pân` in Dunarea marea;a
Si de-acolo-n departare
Pân` in Nistru, pân` in Mare.
Iar pe cel amar pustiu
tu ·azutul ce-ntâlnii·
Întâlnii ·iteaz ostean,
Purtând semne de roman,
lalnic, tare ca un leu
Si cu chip rrumos de zeu.
Bra;u-i stâng era-ncordat
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
&'
Sub un scut de rier sapat
te ca soarele sorea
Si pe care se zarea
O lupoaica argintie
te parea a ri chiar ·ie,
Si sub riara doi copii
te pareau a ri chiar ·ii.
Mâna-i dreapta ;inea pala,
Iar pe cap purta cu rala
toir de aur lucitor,
ta un zeu nemuritor.
tel ·iteaz era calare
Pe-un cal alb in nemiscare,
Si, ca dânsul, neclintit
Sta, pri·ind spre rasarit.
Numai ochii sai misca,
Vultureste-i alerga,
Pe cea zare cenusie,
Lunga, tainica, pustie,
lnde, ca prin ·is trecând
S-auzea din când in când
Vuiet surd, groza·e soapte
te ·eneau din miazanoapte,
Zgomot lung, inadusit
te ·enea din rasarit.
Iarba nu se clatina,
lrunza nu se legana.
Pasarea la mun;i zbura,
liara-n codri tremura,
taci prin lumea spaimântata,
VASILI ALItSANDRI
'
În uimire curundata,
Treceau reci riori de moarte,
Presim;iri de rele soarte!
Iar pe cer un ·ultur mare,
lacând cercuri de zburare,
Se ·edea plutind cu rala,
Si-n rotirea-i triumrala
|inea ochiul sau mare;
Pe ·iteazul calare;.
- tine esti· de unde esti·
Pe la noi ce ratacesti· -
- Sunt roman si sunt ostean
De-a-mparatului Traian!
Maica Roma cea batrâna
Mi-a pus arma asta-n mâna
Si mi-a zis cu glasul sau:
liiul meu, alesul meu!
Tu, din to;i ai mei copii
tel mai tare-n ·itejii!
Mergi in Dacia, grabeste,
Pe barbari de-i risipeste,
S-apoi ·ecinic pri·egheaza,
Sentinela mult ·eteaza,
Si te-a;ine la hotare
ta s-aud in departare
Rasunând dusmane pasuri,
Menin;ând barbare glasuri...
Venit-am si am in·ins!
Pe barbari pe to;i i-am stins,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
'
Si pe ;armurile lor
Acum, domn stapânitor,
Astept oardele a·ane,
Astept limbile dusmane
tare ·in din rasarit
ta potop nemarginit
Sa cuprinda, sa inece
Tot pamântul unde-or trece!
- O! ·iteze nererice,
Ai sa pieri in câmpi aice!
- Iu sa pier, eu·... niciodata!
Vie-o lume incruntata.
Vie ·aluri mari de roc...
Nici ca m-or clinti din loc.
Tot ce-i ·erde s-a usca,
Râurile ·or seca,
Si pustiul tot mereu
S-a la;i-mprejurul meu,
Dar eu ·ecinic in picioare
Printre ·aluri arzatoare
Voi lupta, lupta-·oi roarte
lar-a ri atins de moarte,
taci român sunt in putere,
\i rovavv·v reci vv piere!
II
.pa trece, pietrete ravav.
Abie zice, si deodata
lulgera-n cer o sageata,
VASILI ALItSANDRI
'
Vâjâie, ·ine, lo·este
Scutul care zânganeste
S-o respinge,- o z·ârle jos
ta pe-un sarpe ·eninos.
Dupa dânsa-n departare,
tolo-n rund, in rund la zare,
Se i·este-un negru nor
Plin de zgomot sunator
te tot ·ine, ce tot creste
Si pe câmpuri se la;este
tât e zare de zarit
Între nord si rasarit!
- Sentinela, pri·egheaza,
Norul crunt inainteaza,
Sentinela! te arata,
Norul crunt se sparge!... Iata
Iata oardele a·ane,
Iata limbile dusmane
De gepizi si de bulgari,
De lombarzi si de a·ari!
Vin si hunii, ·in si go;ii,
Vin potop, potop cu to;ii
Pe cai iu;i ca rândunele,
lara rrâie, rara sele,
tai sirepi ce rug ca ·ântul
De cutremura pamântul!
Mul;i sunt ca nisipul marii,
Mul;i ca ghearele mustrarii
Într-un surlet pacatos,
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
'!
Într-un cuget sângeros!...
Sai, române, pe omor,
la-te rulger razbitor,
la-te Dunare turbata,
la-te soarta ne-mpacata,
taci potopul iata-l ·ine
Si-i amar, amar de tine!
- Vie!...
ta o stânca nalta
te din ·ârr de munte salta,
Tuna, se rostogoleste,
tade, rumpe si zdrobeste
todrii ·echi din a sa cale
Pân` in rund, in rund de·ale!
Astrel crunt ostasul meu
Îsi izbeste calul sau
Peste codrii miscatori
De barbari na·alitori.
Il ii sparge, si-i razbeste,
Snopuri, snopuri ii coseste,
Si-i inrrânge, si-i respinge,
Si-i alunga, si-i in·inge!
talu-i turba, musca, sare,
Nechezând cu inrocare,
talca trupuri sub picioare,
Srarma arme sunatoare
Si cu greu in sânge-noata,
Si mereu se-ndeasa-n gloata.
VASILI ALItSANDRI
'"
trunt razboi! pri·ire crunta!
liul Romei se incrunta...
lulgeri ies din ochii sai!
lulgera mii de scântei
Dintr-a armelor ciocniri
Si lucioase zânganiri.
Zbor topoarele-aruncate,
Zbârnâie-arcele-ncordate
Si sage;ile usoare
Noureaza mândrul soare
taii salta si necheaza,
Lupta urla, se-nclesteaza
Si barbarii to;i gramada
Mor;ii crude se dau prada!
Zece cad, o suta mor,
Sute ·in in locul lor!
Mii intregi se risipesc,
Alte mii in loc sosesc!
Dar ·iteazul cu-a sa pala
lace drum printre na·ala,
Si patrunde prin sage;i,
ta-i român cu sapte ·ie;i!
În zadar hidra turbeaza,
Trupu-i groaznic incordeaza,
Geme, urla si crâsneste
Si-mprejur se-ncolaceste.
liul Romei se aprinde,
lidra-n mâine-i o cuprinde
S-o sugruma, si o srarma,
S-o in·inge, si o darma!...
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
'#
lug gepizii, rug bulgarii,
Si lombarzii, si a·arii,
lug si hunii, rug si go;ii,
lug potop, potop cu to;ii,
Si se duc, se duc ca ·ântul
Asurzind intreg pamântul
De-a lor urlete barbare,
De-a lor ·aiete amare!
III
Rova, Rova vv vai e.te.
lnde-s oardele a·ane·
lnde-s limbile dusmane·
Au pierit, s-au stins din ra;a,
Precum toamna-n diminea;a,
Se topesc, se sting la soare
Negurile-otra·itoare!
tu ce ·iror de urgie
Na·alira-n Românie!
tum ·enira de turba;i,
ta balauri incrunta;i,
tu o ralca-n cerul srânt
Si cu alta pe pamânt!
Dar s-au dus cum n-au ·enit
În pustiul lor cumplit,
Parasind in urma lor
tâmpul luptei de omor!
Lat e câmpul celei lupte,
VASILI ALItSANDRI
'$
Lat si plin de arme rupte,
Plin de trupuri rarâmate
tare zac gramezi culcate,
Plin de sânge ce-l pateaza
Si ·azduhul abureaza!
lnde sunt atâtea ·ie;i,
lnde-s ochii indrazne;i·
Moartea rece le-a cuprins,
Într-o clipa ea le-a stins,
Si pe câmpul cel de moarte,
trunt locas de rele soarte,
S-a lasat acum deodata
O tacere-nrricosata!
Numai când, din ·reme-n ·reme,
Se aude-un glas ce geme,
O jelire-ntristatoare,
ln suspin de om ce moare,
Sau nechezul dureros
lnui cal rasturnat jos,
tare cheama ne-ncetat
Pe stapânu-i jos culcat.
Soarele isi schimba locul!
Si apune ros ca rocul,
Întinzând pe cea câmpie
O ·apseala purpurie
ta un sângeros ·esmânt
Peste-un lung si trist mormânt!
Iar in naltul cerului,
Deasupra mormântului,
|ipa ·ulturul cu rala
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
'%
Si-n rotirea-i triumrala
Încununa cu-al sau zbor
Pe ·iteazu-n·ingator.
Sa traiesti, ostas romane,
Stâlp al lumii apusane!
Tu cu pieptu-;i ai oprit
Valul crunt din rasarit,
Si cu bra;ul tau armat
Pasul soartei l-ai schimbat!
Dar ce zic!... un rior rece
Prin a lumii ·ine trece,
taci deodat-un glas prin lume,
lara seaman, rara nume,
Suna, duce-o neagra ·este:
Roma, Roma nu mai este!...
Zis-a glasul, un rasunet
Lung raspunde ca un tunet,
Si a Romei ·ultur ralnic
tade, dând un ;ipat jalnic!
Zis-a glasul, si cu jale
Plângând soarta mumei sale,
liul Romei cei batrâne
Scapa armele din mâine,
Pleaca rruntea si-n durere
Moartea cheama, moarte cere!
Iara calu-i rra;ior,
Nechezând incetisor,
VASILI ALItSANDRI
'&
tâmpul luptei paraseste
Si spre mun;i incet porneste,
Ducând lin si nesim;it
Pe stapânul lui iubit...
Ii se duc in trista cale
Si pe urma lor de·ale
tade-o noapte-ntunecoasa,
Noapte oarba, rioroasa
ta rundul pamântului,
ta taina mormântului!
Si sub neagra sa aripa
Se sterg toate intr-o clipa
tum se sterge de usor
Visul cel amagitor,
Si ca su·enirul srânt
telor care nu mai sânt!...
Mun;ii tarpa;i, 1848
Motvt ,i .ecoivt
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Nu tot trage-n carne ·ie
Si mai trage-n cea pustie.
Nu tot bate-n pieptul meu
ta-i pacat de Dumnezeu!
CUPRINS
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
''
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
te ca;i tu la noi in munte·
Lance-n coaste, barda-n rrunte,
Ori un plumb ·rajit in piept,
Sa te duci in rai de-a drept·
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Tu esti tare, eu sunt tare,
Bun e Dumnezeu si mare!
De te-as prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai a·ea.
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
Iu sunt tare, tu esti tare,
Dar ;i-e lauda prea mare!
De-alde tine, ratul meu,
Mul;i ·iteji ucis-am eu.
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Sai din munte, da-te-n ·ale,
VASILI ALItSANDRI

ta sa-mi mai scurtezi din cale.
În cea ·ale de-ai salta,
Vai s-amar de ·ia;a ta!
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
Nici eu sa robesc la tine,
Nici tu sa robesti la mine.
Vrei, nu ·rei dintr-un cu·ânt·
ta te sting de pe pamânt!
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Tu n-ai nume, tu n-ai ;ara,
Asta-i patria maghiara.
Tu se cade sa-mi robesti,
taci tu om inca nu esti.
ROMANlL
Puiule,
Secuiule,
Na! te du pe ceea lume
ta sa arli de-al meu nume.
Spuie-;i mor;ii din mormânt
De sânt om sau de nu sânt!
Braso·, 1848

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
1i. ae poet
Ia era rrumoasa, dulce,-ncântatoare,
ta o rloare ·ie, cazuta din soare,
Lumea-namorata si de doruri plina
O sla·ea in taina ca pe o regina,
Si pe când nici ·isul nu-ndraznea, nici dorul
Pâna lânga dânsa sa-si inal;e zborul,
Gingas, cu iubire, un poet rerice
Prin a lui cântare indraznea a-i zice:
tând pri·esc la tine, scumpa mea iubita,
ta o lira dulce inima-mi trezita
tânta si serbeaza bunurile ·ie;ii,
larmecul iubirii si al tinere;ii.
tând pri·esc la tine, draga mea rrumoasa,
Raiul imi deschide poarta-i radioasa,
Si zaresc printr-insa plaiul nemuririi,
lnde ne asteapta ingerul iubirii.
Atunci omenirea, ·ia;a de amaruri
Se imbraca-n ochii-mi cu placute daruri,
Patria-mi ascunde chinurile-i grele,
De zâmbeste ·esel rericirii mele,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Si tot ce incânta, tot ce da uimire,
Tot ce-nal;a omul la dumnezeire,
Dragostea, ·irtutea, dulcea poezie,
Îmi soptesc de tine si ma-nchina ;ie!
Iar când, mult rerice, imi aduc aminte
ta-ntre-a noastre inimi sunt legaturi srinte,
ta tu, inger dulce, tu, minune ·ie,
Ai ·enit din ceruri ca sa te dai mie!
t-al tau sân rierbinte bate pentru mine,
t-a ta rrumuse;e este al meu bine...
O! atunci, iubita, surletu-mi s-aprinde,
Nobila mândrie ·ine de-l cuprinde,
Si simt ca el numai e menit pe lume
De a ri altarul scumpului tau nume!¨
Astrel la picioare-i poetul cânta,
Iar ea, ·arsând lacrimi, blând il asculta,
Si-n a sa uimire gingasa, adânca,
Îl ruga, zâmbindu-i, sa mai cânte inca:
Spune-mi ce minune, care scump odor
Ar putea in lume sa-;i insurle dor·
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tare ·is de aur s-a oprit din cale
ta sa rie ·isul tinere;ii tale·
Vrei pe-aripa dalba unui sprinten nor
terul si pamântul sa-i alergi usor·
Vrei s-anin pe rrunte-;i margaritarele,
Salbe insirate pe raze de stele·
Vrei tu la picioare-;i lumea s-o inchin·
Vrei sa rii regina cerului senin·
Spune-mi, ce minune doresti ca sa nasca
Pentru-a ta placere dragostea-mi cereasca·¨
Dragul meu poete! nu doresc odoare,
Din a ta cununa ·reau numai o rloare.
Acea rloare scumpa daca as a·ea,
Alta-mpodobire pe rrunte n-as ·rea.
Si numai amorul care ma in·ie
Ar intrece-n mine ralnica-mi mândrie!
Tu esti ·isul gingas ce din zborul sau
Varsa incântare surletului meu.
Tu-mi indulcesti ·ia;a, tu-mi soptesti din stele,
Tu luminezi calea rugaciunii mele,
VASILI ALItSANDRI
"
Si in ·eci pe tine cu drag te gasesc
În orice imi place, in orice iubesc,
S-o credin;a srânta de la cer imi ·ine
ta in alta lume m-am iubit cu tine.
O! mult imi e scumpa inchinarea ta,
taci, iubind, amorul tu stii a-l cânta.
Si prin armonia dulcei tale lire
Vom zbura-mpreuna catre nemurire.
O! pleaca-a ta rrunte pe inima mea,
De asculta dorul ce sopteste-n ea,
S-apoi cânta lumii ;ara mea sla·ita,
tânta România si pe-a ta iubita!...¨
tine-ar putea crede ca acest amor
A rost o parere, un ·is trecator·
Poetul ·isase, cum ·isez poe;ii,
llori de alta lume pe cararea ·ie;ii.
Iar când la lumina ochii a deschis,
În ceruri zburase cerescul sau ·is!
O, ·is al iubirii! zis-a el cu jale,
Sim;ind doua lacrimi pe genele sale.
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Scumpa nalucire! te intoarce-n rai,
Mergi de inrloreste pe cerescul plai,
taci un ·is, ca tine, asa de rerice,
A-nrlori nu poate pe pamânt, aice!¨
Mvvtete ae foc
Legenda din Mun;ii Apenini
Pe cei mun;i pustii, salbatici,
Din Lombardo-Vene;ie,
lnde noaptea in orgie
S-adun demonii lunatici,
lo;i de moarte doisprezece
Stau in rond sub ·ântul rece
tare suiera si trece!
locul cerului s-aprinde,
lrmarit de groaznic tunet,
Si al mun;ilor rasunet
Printre ·ai adânci se-ntinde.
lo;ii râd cu ·oie buna.
Serul lor, purtând cununa,
tânta astrel in rurtuna:
În Mun;ii Apenini, intre Giogo si liligare, aproape de satul Petra Mala, exista
un renomen ·ulcanic roarte curios de obser·at. Pe surra;a ·ârrului unui deal,
numit Mvvte ae foc, ies din pamânt nenumarate limbi de roc care ard necontenit,
raspândind noaptea lumini rantastice pe stâncile si padurile de pe imprejiur
,·ezi in ´atba titerara articolul intitulat: Movte ai fo).
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Varsa-n cupa mea de aur
Acest ·in ce desrateaza
Si ma-mbata, ma turbeaza,
ta sângele ros pe taur.
Toarna, drege tot aice,
Si când eu ae.tvt ·oi zice,
Pe-al meu cap trasnetul pice!
Be;i, ·oinici, pâna la moarte!
În ceas ·esel de placere
Sa uitam orice durere,
Orice chin a relei soarte.
Be;i, copii, to;i dupa mine
Si-nchina;i cupele pline
L-a rulgerelor lumine!
Vântul bate, cerul tuna,
Mun;ii urla, Satan râde,
Iadul ·esel se deschide
Si cu noi cânta-mpreuna.
Pe când lumea se-ngrozeste,
Omul bra· benchetuieste
S-al lui surlet se-ntareste!
Tremure-se tot in lume
tât ·a rierbe sânge-n mine!
laca-si cruce si se-nchine
tel ce-aude de-al meu nume.
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Iu sunt bra;ul care rrânge!
Iu sunt ochiul ce nu plânge!
Iu sunt gura ce bea sânge!¨
Abia zice, si deodata
tade ho;ul de pe munte,
lulgerat, lo·it in rrunte
De a cerului sageata!...
De-atunci mii de rocurele,
Limbi de para albastrele,
Ard pe locurile-acele!
íotvt ,i aovvita
lrunza ·erde de aluna!
Trece ·oinicul pe luna
Si codrul ·oios rasuna.
Trece ho;ul haulind,
Pe carare coborând,
Din rrunzis mereu pocnind.
Mai ·oinice, ·oinicele,
Ia-;i taiusul de plasele,
Pune mâna pe o;ele,
ta se primbla pe potici
Trei desagi de irmilici
Si de galbeni ·enetici,
VASILI ALItSANDRI
&
Iar in urma-le, calare,
Vine-o mândra rata mare,
Gatita pe maritare.
Ia-i mireasa unui crai
Si se duce cu alai
Peste munte, peste plai,
Dar copila-i amarâta
t-a sa rie despar;ita
De Moldo·a mult iubita.
Si in gândurile sale
Ia se roaga-amar cu jale
ta sa-i iasa-un zmeu in cale...
lrunzuli;a de brad mica!
Iese ho;ul din potica,
Singur, ·esel, rara rrica,
S-apoi zice: tale buna!
lnde merge;i impreuna,
Dragii mei, noaptea pe luna·
Decât la curtea craiasca,
Mai bine-n lunca ho;easca,
Lânga-o inima rra;easca.
lrunza ·erde stejarel!
lo;ul pleaca sprintenel
tu domni;a lânga el.
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Iarba creste-n calea lor
Si domni;a, scump odor,
Vesel calca pe co·or.
Dealul-Doamnei
Ce gavae,ti, o! Margarita
te gândesti, o! Margarita,
tând de ·isuri esti rapita
Într-al nop;ii miez senin,
tând din luna zâmbitoare
Vine-o raza calatoare
De se joaca pe-al tau sân·
Nu crezi tu, o! Margarita,
t-acea raza rericita
Iste gingasul meu dor,
te-i trimis din departare
Sa-;i aduca-o sarutare
De la bietul calator·
S-atunci, dulce Margarita,
Nu te sim;i duios uimita
L-ale razei dezmierdari·
Si cu-o soapta de iubire
Nu trimi;i a ta gândire
Sa ma caute pe mari·
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Mult rrumoasa Margarita!
Barca mea e ratacita
Pe al marii ·al turbat.
Glas de moarte-n aer trece,
Si de-al mor;ii rior rece
Surletu-mi e tulburat!
O! duioasa Margarita,
Da-mi o lacrima iubita
În acest minut amar,
Dorul meu in cer s-o suie
Si, rerice, s-o depuie
Pe al Domnului altar!
tanalul de Gibraltar, 1853
´tetete
Doina
De la mine pân` la tine
Numai stele si lumine!
Dar ce sunt acele stele·
Sunt chiar lacrimile mele
te din ochii-mi au zburat
Si pe cer s-au aninat
tum se-anina despre zori
Roua limpede pe rlori!...
CUPRINS

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Varsat-am multe din ele
Pentru soarta ;arii mele!
Multe pentru cei ce sânt
Pribegi;i de pe pamânt!
Multe lacrimi de jelire...
Iar de dulce rericire
Ah! Varsat-am numai doua,
Si-s lucereri amândoua!
Se·ilia, 1853
^. ßatce.cv vvriva
De pe plaiu-nstrainarii,
lnde zac si simt ca mor
De amarul desperarii
Si de-al ;arii mele dor,
Vad o pasare ·oioasa
Apucând spre rasarit,
Si o raza luminoasa,
Si un nour aurit.
Pasarica zburatoare,
lnde mergi cu dorul meu·¨
Mult jelitul N. Balcescu, autorul mai multor scrieri istorice de mare insemnatate,
rrate iubit al tuturor celor ce l-au cunoscut, s-a sa·ârsit din ·ia;a la Palerma in 28
noiembrie 1852.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Am solie-ncântatoare
De la srântul Dumnezeu
Sa duc glas de armonie
|armurilor românesti
Si sa scald in ·eselie
Inimile ce jelesti!¨
Raza ·ie, calatoare,
lnde mergi cu dorul meu·¨
Am solie-n·ietoare
De la srântul Dumnezeu
Sa depun o sarutare
Pe al ;arii tale sân
Si s-aduc o alinare
¦alnicului tau suspin.¨
Nouras patruns de soare,
lnde mergi cu dorul meu·¨
Am solie roditoare
De la srântul Dumnezeu
Sa ma las in Românie,
ta sa creasca mii de rlori
Pe rrumoasa ei câmpie
te o plângi adeseori!¨
Du-te, raza stralucita,
Du-te, mica pasarea,
Si pe ;ara mea iubita
Mângâie;i-o-n lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
la sa creasca-n sânul sau,
tu ·erzi lauri de marire,
lloarea surletului meu!¨
Palerma
.vvt1º::
Dup-atâ;i rai secoli negri de dureri, de ·ijelie,
te-au trecut rara-ncetare peste biata Românie,
Tu, an nou, ce ne ·estesti·
Vii s-aduci patriei mele, ca o dreapta rasplatire,
Pace, glorie, putere, libertate, rericire,
Îndurarile ceresti·
Din noianul ·eciniciei esti tu sol de mângâiere·
Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de in·iere
Sa te blestem, sa te-admir·
Isti amic sau tu raci parte din cumpli;ii ani de rele
te-au depus in al lor treacat peste rruntea ;arii mele
O coroana de martir·
Orice-a ri a ta menire, ·ei gasi poporul tare,
Înrruntând lo·irea soartei cu-o puternica rabdare
Si cu surlet de român.
taci românul e intocmai precum stâncile mare;e
tare-n ·alurile marii rurtunate si seme;e
Neclintite-n ·eci ramân.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
Pe aceste mândre ;armuri sentinela-naintata
Neamul nostru, rara sprijin, in ·eghere necurmata
Sta pe loc la postul sau.
Il de douazeci de secoli a trecut prin mii de lupte,
Dar acum i-a cazut bra;ul, i-au cazut armele rupte...
O! puternic Dumnezeu!
Sunt destule-atâte chinuri! Ada ziua mult dorita,
Zi de pace, de tarie si de glorie iubita
Pentru-acest sarman popor,
Pentru-o na;ie crestina, care poart-un mare nume
Si in surletu-i presimte ca-i chemat in asta lume
La un ralnic ·iitor.
la ca anul care ·ine sa aduca-un mândru soare,
Sa deschida-o cale noua de mari rapte roditoare
Pentru neamul românesc,
taci el are din ·echime o menire stralucita!
Il a rost si ·rea sa rie sentinela neclintita
Pe pamântul stramosesc!
Cavtece ,i .arvtari
POITlL
Ah! câte glasuri de armonie
În al meu surlet cânta duios,
Toate, uimite, se-nchina ;ie
tând te-ara;i mie,
Înger rrumos!
CUPRINS
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Alba românca! tu pentru mine
Isti adierea lunii lui mai.
Darul iubirii, cerescul bine,
Naste si-mi ·ine
Din al tau grai.
Pri·este-n lume mare;ul soare
tum raspândeste ·eseli riori.
Il da o raza in·ietoare
De orice rloare
I·ita-n zori.
Pri·este-a nop;ii mândra coroana
tum lasa-a ninge stele din ea.
De orice surlet care-n cer zboara
Lin se coboara
tâte o stea.
O, dulce inger de dezmierdare!
De-ai ·rea, unita cu dorul meu,
Sa-mi dai, rerice, o sarutare,
De-orice cântare
As cânta eu,
N-ar ri in ceruri dalbe lumine,
Nici rlori pe lume s-ar legana,
Pe câte ·ersuri de amor pline
Iu pentru tine
As suspina!
VASILI ALItSANDRI
$
ROMANtA
tând prima·ara cu larcimioare
În locul iernii ·ine zâmbind,
Inima, dulce pri·ighetoare
Scaldata-n soare,
tânta iubind.
Dar când se lupta ;ara-n durere,
Tot omul tânar si sim;itor
Trebuie sa-i deie cu-a sa putere
O mângâiere
S-un ajutor.
tând ;ara geme sub apasare,
Mai bine-mi place s-aud sunând
ln racnet aspru de razbunare
Decât ortare
De amor blând.
Versul iubirii duios strabate,
locul poetic e rapitor,
Dar nu-s cu·inte mai inrocate
Ca tibertate
Si riitor.
¦une poete! ascunde-;i dorul,
taci nu e timpul de dulci placeri.
Decât pe lira sa cân;i amorul,
Apara-onorul
Sarmanei ;ari!
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tânta-un ·ers ralnic de re-n·iere
tare s-aprinda surletul meu.
Ridica neamul de la cadere,
S-orice-mi ·ei cere
Va ri al tau!
Iasi, 1855
Drago,
Dragos, mândru ca un soare,
A plecat la ·ânatoare.
Ghioaga si sageata lui
lac pustiul codrului!
terbul moare, ursii pier
Si ·ulturii cad din cer...
Iata ca-ntr-o dumbra·ioara
Il zareste-o caprioara,
liara blânda de la munte,
tu stelu;a alba-n rrunte
Si corni;e sub;irele
Si copite sprintenele.
taprioara cum il simte
Lasa locurile strimte,
luge, salta, zboara, piere,
Dupa tradi;ia poporala, Dragos a ·enit din Ardeal si a poposit intr-o ·ale
numita Cavpvt·tvi·Drago,, ce se gaseste intre Bacau si Piatra.
Asemenea se pretinde ca bourul Moldo·ei reprezinta capul unui zimbru ucis
de Dragos la descalecarea lui in ;ara, in secolul XIII. Bour insemneaza ßovt |rv..
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
ta un ·is, ca o parere,
Iara Dragos inrocat
O goneste ne-ncetat.
Zi de ·ara cât de lunga,
Vânatorul o alunga,
S-amândoi se pierd de ·ii
În codri merei pustii!
II
Iata, mari, ca deodata
O poiana se arata,
În·erzita, inrlorita
Si de lume tainuita.
Iar pe iarba-n poieni;a
tânta-o alba copili;a,
tu ochi dulci, dezmierdatori
Si cu sânul plin de rlori.
taprioara, cât o ·ede,
Zboara ·esel, se repede
Si ii cade la picioare
Pe-un co·or de lacrimioare.
tât ·iteazul o zareste,
Pe loc sta si se uimeste!
lita blânda caprioara
Si sageata ce omoara!
lita draga ·ânatoare,
lita lumea de sub soare!
VASILI ALItSANDRI

III
"topili;a! zice el
Rezemat de-un stejarel.
Isti tu zâna astui plai,
Sau o rloare de la rai·¨
Dragos, Dragos, rra;ioare,
Nu sunt zâna, nu sunt rloare,
Dar am surlet recioresc
Si Moldo·a ma numesc.
Mult e mult de când te-astept
Sa-mi alin dorul din piept,
ta de Domnul sunt menita
ta sa riu a ta ursita!¨
O, Moldo·o-ncântatoare,
Gingasa rermecatoare!
Iata, arcu-mi ·itejesc
Lânga tine-l rasadesc,
ta sa deie pân-in zori
trengi cu rrunze si cu rlori,
Si cu-acele crengi rrumoase
Sa-mpletim cununi ·oioase,
lna ;ie, una mie,
Pentru-a noastra cununie!¨
IV
A doua zi ei plecara
Si prin codri apucara,
Amândoi imbra;isa;i,

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tu rlori mândre-ncununa;i.
Dealuri multe ei suira,
Multe dealuri coborâra,
Pân-in ·alea cea-n·erzita,
De-un râu luciu racorita.
topili;a-n·eselea
Si din gura-asa graia:
Dragos, Dragos, rra;ioare,
Lasa ochii tai sa zboare
Peste dealuri si câmpii
Pascute de herghelii,
Peste ·ai, peste gradini
lnde zbor mii de albini,
Peste ape curgatoare
Si dumbra·i rasunatoare.
tât pamânt tu ·ei ·edea,
I cuprins de zestrea mea!
S-acea dalba de mosie
Toata-n ·eci a ta sa rie,
ta sa rie-n ·eci scapata
De o riara-nrricosata,
De un zimbru rioros
tare-o calca-n sus si-n jos¨.
V
Bine ·orba nu srârsea,
Din râu iata ca iesea
Zimbrul aprig ca un zmeu,
tu lungi coame ca de leu,
VASILI ALItSANDRI

Si cu coarne o;elite,
Si cu aripi la copite.
liara crunta si turbata
Pleca rruntea lui cea lata
Si sarind, mugind, da zor
Peste mândrul ·ânator.
Iara Dragos s-a;inea
Si, cel zimbru cum ·enea,
Ghioaga-n rrunte-i arunca,
lruntea-n doua-i despica!
Apoi capul ii taia,
Într-o lance il punea
Si pleca in ·eselie
Pe rrumoasa lui mosie,
De pagâni sa o rereasca
Si ca domn sa o domneasca!
1 Mai
Acea zi mult rrumoasa, cea zi de neuitare,
tând pentru-ntâia oara amorul inrocat
Ne-a strâns la sânu-i dulce cu-o dulce-mbra;isare
Si a depus pe rrunte-;i intâiul sarutat!
Acea zi mult iubita, când tu, prin o minune,
Mi-ai dat rein·iere l-al dragostei altar,
Din su·enirul nostru in ·eci nu ·a apune,
taci ea a rost hotarul trecutului amar!
CUPRINS
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ia se impodobise cu-al prima·erii soare
Si se-ngâna ·oioasa cu rrumuse;ea ta,
Dar tu-mi pareai mai dulce si mai incântatoare
Decât chiar prima·ara care ne incânta.
O! cât erai atunce de alba si rrumoasa,
tând dorul tau, in ceruri zburând cu-al meu suspin,
A iz·orât in ochii-;i o roua luminoasa
Si te-a plecat pe sânu-mi ca rloarea unui crin!
O singura minuta a mea s-a ta riin;a
S-au intrunit in raiul rierbintei sarutari,
Dar din acea minuta cereasca Pro·edin;a
Ar race-o ·ecinicie de scumpe desratari!
Atât era de mare a noastra rericire,
ta daca moartea cruda, ·azând cât ne iubim,
Voia atunci sa curme a noastra ·ie;uire,
Am ri murit rerice, rar-a sti ca murim!
Cavtece ae tvve
I
Inima-mi e amarâta,
Zarea ·ie;ii innegrita!
De-oi trai, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
Inima, rii rabdatoare
ta pamântul sub picioare,
Pân` ce-i zace cu-al tau dor
În mormânt nesim;itor.
te-;i slujeste de a plânge,
De-a ·arsa lacrimi de sânge
Într-al lumii ·al cernit·...
Valul trece neoprit!
Taci, cumplita mea durere,
Si tot creste in tacere,
Pân` ce tu la Dumnezeu
Duce-·ei surletul meu!
II
A·ut-am odata-n lume
Dor de rala si de nume,
Dar acum ·edea-l-as mort
thiar si numele ce port!
A·ut-am odinioara
Mama dulce, dulce ;ara,
Dar acum sunt ratacit
În pustiu nemarginit!
A·ut-am in rericire
ln ·is dulce de iubire...
lnde-i, Doamne, ·isul meu·
lnde-i raiul, unde-s eu·
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mpara;ie
te lung rulger m-a patruns!
te-am rost eu si ce-am ajiuns·
III
Ah! durere, in ce parte
De tine sa rug departe·
lrma-n lume sa nu las,
Nici s-aud al lumii glas!
tum sa scap de rau, de bine·
Încotro sa rug de mine,
Pe pamânt sa nu mai stiu
De sunt mort sau de sunt ·iu·
Da;i-mi, da;i-mi aripioare,
Sa zbor iute pe sub soare.
Da;i-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar sa zbor.
Duce-m-as si m-as tot duce,
Dor sa nu ma mai apuce!
tine-n cale m-a ·edea
Sa plânga de jalea mea!
VASILI ALItSANDRI
$
Motaora iv1º:¨
Scumpa Moldo·a! ;ara de jale!
Ah! in ce stare tu ai ajuns!
Lasa-ma-a plânge ranile tale,
taci pân-in surlet ma simt patruns!
Tu, ce esti buna, dulce, iubita,
Tu, ce esti riica lui Dumnezeu,
tum te lo·este soarta cumplita!
tum te ineaca amarul greu!
Lupii, si corbii, si ·ulpi straine
lac a lor hrana din corpul tau,
Si tu, Moldo·a, platesti cu bine
La to;i aceia care-;i rac rau!
O! cât de crunte s-otra·itoare
Sunt pentru tine a lor muscari,
tând ei cu buze srâsietoare
Raspund l-ale tale dulci sarutari!
Dar mult mai aprig trebuie sa rie
thinul ce sureri, amarul chin,
tând ·ezi chiar riii-;i cu dusmanie
Rupându-;i sânul de amor plin!
Mama duioasa, trista,-n cadere,
tu agonie mâinile-;i rrângi,
Si nu-;i ramâne nici o putere,
Nici glas, la lume ca sa te plângi!
CUPRINS
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tând ridici rruntea, jos in ;arâna
O-mpinge, o calca dusman picior!
tând ridici glasul, o crunta mâna
Îi curma-ndata geamatu-n zbor!
Dar cât ·a bate inima-n mine,
Iu in ·eghere la lupta-oi sta,
Si, cu tarie, eu pentru tine
În ra;a lumii ·oi protesta!
Pentru coroana-;i de su·erana,
Pentru-al tau nume si al tau drept
Iu inrrunta-·oi hidra dusmana
S-un scut ;i-oi race din al meu piept!
Voi zice ;ie: Mama-ntristata!
Prinde la surlet in·ietor,
taci tu scapa-·ei de munci odata
Si-i a·ea parte de ·iitor!
Las` sa te prade ho;ii in taina,
Sa urle lupii in urma ta.
Lasa-i sa rupa mândra ta haina...
laina mai mândra tu ·ei purta!
În zadar raii ·or in orbire
tereasca lege a-mpotri·i.
terul ·oieste a ta marire,
Si tu, Moldo·a, mare ·ei ri!
VASILI ALItSANDRI
&
În zadar cearca ei sa ridice
ln zid pe Milco·, despar;itor.
tadea-·a zidul, si tu, rerice,
Vei ri unita cu a ta sor`.
taci tot se arla in Românie
Inimi aprinse de-un sacru dor,
te ·or românul ca sa re-n·ie
Mare, puternic, ca dorul lor!
I scrisa-n ceruri srânta |vire!
I scrisa-n inimi cu roc ceresc!
O! Românie! l-a ta marire
Lucreaza bra;ul dumnezeiesc!¨
Voi zice, zice pâna la moarte
telor ce-s dusmani neimpaca;i:
O! ·oi, unelte de rele soarte
Pentru românii ce ·a sunt rra;i!
Voi, care insi·a cu-a ·oastre mâine
Mormântul ;arii l-a;i pregatit,
S-a;i muscat mâna ce ·a da pâine,
Si-a;i ranit sânul ce ·-a iubit!
Voi, care ;arii plati;i cu ura
tând ea ·a cheama dragii sai rii,
litând Dreptate, Lege, Natura,
litând ca insi·a a·e;i copii,
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Blestemul ;arii tunând sa cada
Pe capul ·ostru nelegiuit!
Blestem si ura!... Lumea sa ·ada
tât rau in lume a;i raptuit!
lie-·a ·ia;a neagra, amara!
topii sa n-a·e;i de sarutat!
Sa n-a·e;i nume, sa n-a·e;i ;ara,
Aici sa n-a·e;i loc de-ngropat!
Si când pe calea de ·ecinicie
Ve;i pleca sarbezi, tremuratori,
Pe rruntea ·oastra moartea sa scrie:
Dv,vavi ai tarii! Crv¸i rav¸atori!
Iasi, 185¯
^oaptea ´favtvtvi .varii
Zgomot trist in câmp rasuna!
Vin strigoii, se aduna,
Parasind a lor secrii.
Voi, crestinelor popoare,
lace;i cruci mântuitoare,
taci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Srântului Andrii!
Vântul surla cu turbare!
A picat stejarul mare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!
terul s-a intunecat!
Luna salta-ngalbenita,
Printre nouri ratacita,
ta o luntre parasita
Pe un ocean turbat.
Burnele posomorâte,
În a lor cuiburi trezite,
|ipa cu glas amor;it.
Lupii urla impreuna,
tu ochi rosi ;inti;i la luna,
tâmpul geme, codrul suna,
Satan pe deal s-a i·it!
Iata-l! iata, Satan ·ine,
Razbatând prin ·erzi lumine,
Pe-un rulger scânteietor.
lmbre, starii despletite,
tucu·eici, iele zburlite
Si Rusaliile pocite
Îl urmeaza ca un nor!
Sus, pe turnul rara cruce,
Duhul-rau zbierând se duce,
Si tot turnul s-a clintit!
Miezul nop;ii-n aer trece
Si, lo·ind arama rece,
Ore negre douasprezece
Bate-n clopotul dogit.
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Strigoimea se-ndeseste,
lora mare in·ârteste
Lânga turnul crestinesc.
Iar pe lânga alba luna
Nouri ·ine;i se aduna,
Se-mpletesc intr-o cununa
Si-mprejuru-i se-n·ârtesc.
Voi, cu surlete curate,
tu credin;i nestramutate,
Oameni buni, remei, copii!
Voi, crestinelor popoare,
lace;i cruci mântuitoare,
taci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Srântului Andrii!
Acum iata, pe mormânturi,
tlatina;i, batu;i de ·ânturi,
To;i strigoii s-au lasat.
Aseza;i intr-un rond mare,
Adânci;i in intristare,
Pe sicriu-si riecare
Oasele-si a rezemat.
lnul zice: Iu in ·ia;a
tu o mâna indraznea;a
Multe drepturi am rapit!
Rapit-am pâinea de hrana
lnei gingase orrana
te, pierduta si sarmana,
În mizerie-a pierit!¨
VASILI ALItSANDRI
!
Altul zice: Iu in lume
Am a·ut putere, nume,
taci am rost stapânitor!
Dar in oarba-mi lacomie,
Pentru-o seaca a·u;ie,
Am impins in grea urgie
Pe sarmanul meu popor!¨
Altul zice: Iu in ;ara
lost-am o cumplita riara,
Plina de amar ·enin!
Împotri·a ;arii mele
laptuit-am multe rele,
S-am legat-o-n lan;uri grele
S-am ·ândut-o la strain!¨
loc si ura-n ·ecinicie
Pe ·oi cada, pe ·oi rie!¨
Striga-atunci un glas ceresc.
Si pe loc cad in morminte
Pacatoasele-oseminte.
Iar pe zidurile srinte
Trece-un roc dumnezeiesc!
Iasi, 185¯
!!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
íora |virii
185¯
lai sa dam mâna cu mâna
tei cu inima româna,
Sa-n·ârtim hora rra;iei
Pe pamântul României!
Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n ;ara!
Între noi sa nu mai rie
Decât rlori si omenie!
Mai muntene, mai ·ecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la ·ia;a cu unire,
Si la moarte cu-nrra;ire!
lnde-i unul, nu-i putere
La ne·oi si la durere.
lnde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!
Amândoi suntem de-o mama,
De-o raptura si de-o seama,
ta doi brazi intr-o tulpina,
ta doi ochi intr-o lumina.
Amândoi a·em un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!"
Iu ;i-s rrate, tu mi-esti rrate,
În noi doi un surlet bate!
Vin` la Milco· cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
ta sa treaca drumul mare
Peste-a noastre ·echi hotare,
Si sa ·ada srântul soare
Într-o zi de sarbatoare
lora noastra cea rra;easca
Pe câmpia româneasca!
Cri.to. a ivriat
tristos mântuitorul din mor;i a in·iat,
Si rruntea-i ca un soare,
Lucind peste popoare,
liori de nemurire in lume a-mprastiat.
tristos, zeul credin;ei, iesit-a din mormânt!
S-a sa rein·iere
Ne-arata ca nu piere
Dreptatea, si credin;a, si ade·arul srânt!
tristos e ·iu! ta dânsul, o! ·oi ce sureri;i
În lan;uri de robie,
turând la ·ia;a ·ie
Din umbra trista-a mor;ii ·e;i ri cu to;i iesi;i!
CUPRINS
!#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Potovie stri·ita sub aprigul picior
A tiraniei crude,
turaj! in cer s-aude
ln imn de re-n·iere, un glas pre·estitor.
turaj! Deschizând astazi a ·eciniciei por;i,
Mântuitorul ·ine,
Polonie, spre tine,
Sa te ridice ralnic cu dânsul dintre mor;i!
Iv,ira·te, vargarite
Legenda
Deaicata a·vei
Zoe Cavtacv¸iv
Trei copile de-mparat
Stau intr-un mare; palat,
Însirând la scumpe salbe
De margaritare albe.
Iar o pasare maiastra
Vine ·esel pe rereastra
Si, batând din aripioare,
Zice, blând cu·ântatoare:
Bine, bine ·-am gasit,
Dalbe rlori din rasarit!¨
Bine-ai ·enit de la rai,
Pasarea cu dulce grai!¨
Iu sosesc cu prima·ara
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!$
ta sa ma intorn cu ·ara,
S-acum ·in pe-al ·ostru plai,
Aducând luna lui mai,
Luna cea de lacrimioare
Si de doruri iubitoare,
Si o dalba de po·este
tum n-a rost si nu mai este!¨
Pasarica, spune, spune
tea po·este de minune,
ta ;i-om race noi trei salbe
De margaritare albe.¨
I
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta o hora luminoasa,
ta po·estea mea duioasa:
lost-a rost in lume-odata
Mândruli;a, dulce rata,
Si la chip rermecatoare
De puteai cata la soare,
Iar la ochisorii sai
Si la ra;a-i nu putei!
llorile ii ziceau rloare,
Stelele, stea lucitoare,
Încât ·ecinic rlori si stele
Se certau noaptea-ntre ele!
Iata-n rapt de diminea;a
ta pe câmpul de ·erdea;a
topili;a, cu-alte doua,
!%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Se primbla, torcând prin roua.
lna zice: Am ·isat
De-un recior de imparat!
Dac-ar ri acum sa ·ie
Sa m-aleaga de so;ie,
I-as aduce eu in dar
ln soiman de armasar
tare zboara, care sare
Peste mun;i si peste mare
Si inconjura pamântul
Mai usor chiar decât ·ântul!¨
Alta zice: Surioare!
Iu i-as ;ese-n roc de soare
O camasa-n zece i;e,
tu descânteci prin alti;e,
ta sa-i rie de noroc
Si sa-l apere de roc,
Si de patimi surle;esti,
Si de boalele trupesti!¨
Iar rrumoasa copili;a
Zice astrel din guri;a:
Iu i-as race doi reciori,
Doi de gemeni rra;iori,
tu cosi;ele-aurite
Si cu re;ele-nrlorite,
De n-ar ri al;ii ca ei
Dragalasi si rrumusei,
taci ar ri stralucitori
ta doi ochi ·eselitori!¨
VASILI ALItSANDRI
!&
De mi-i race-asa copii,
Tu, mireasa mea sa rii!
,Zice-atunce mândrul crai
te ·âna pe ·erde plai.,
Tu sa rii a mea mireasa,
A mea dulce-mparateasa!
Tu, minune-ncântatoare
tare esti rupta din soare!¨
topili;a-n rericire
Sta patrunsa de uimire,
Ochii gales i se-nchid,
Degetele-i se deschid,
lusu-i pica, riru-si pierde,
Si ea cade-n iarba ·erde.
Iara craiul tinerel
O ia-n bra;e usurel,
Si cu gingasul odor
Salta pe-al sau cal usor,
talul ralnic se-ncordeaza,
Sare, zboara si necheaza,
Il nechezul n-a srârsit,
La palat c-a si sosit!
Sapte zile-abia trecea,
Mare nunta se racea,
tu nuntasi nenumara;i,
tum se cade la-mpara;i,
De-a mers ·estea-n departari,
Peste noua ;ari si mari!
lost-au ra;a crai ·esti;i,
tu coroane-mpodobi;i,
!'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si ·estite-mparatese,
Tot rrumoase si alese.
lost-au inca la serbare
Oaspe;i mari de spaimântare

lriasi cu negre semne,
Srarma-Piatra, Strâmba-Lemne,
Zmei cu ochii sângerosi
Si ·itejii re;i-rrumosi!
Dar din to;i nuntasii cine
Raspândea mai ·ii lumine·
Dulce-a craiului mireasa,
Tânara imparateasa,
tare ochii rermeca
De zâmbea sau de juca.
Blândul zâmbet al copilei
Lumina ca raptul zilei,
S-al ei joc parea un zbor
thiar de rlutur sprinteior.
lost-am inca si eu ra;a
La cea nunta mult marea;a,
Si de-atunci tot ma gândesc
t-am ·isat un ·is ceresc!
II
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,

Po·estile poporale sunt pline de riin;e rantastice, precum: uriesi, re;i-rrumosi, care
se lupta cu zmeii pentru rete de impara;i, Srarma-Piatra, ce macina stâncile ca sa
tulbure pâraiele, Strâmba-Lemne, care indoaie copacii codrilor... etc.
VASILI ALItSANDRI
"
Precum sirul din po·este,
ta-nainte mult mai este:
Trecu luna, trecu doua,
Trecu cinci, trecura noua,
Doamna nascu doi reciori,
Doi de gemeni rra;iori,
tu cosi;e poleite
Si cu re;e inrlorite,
De pareau stralucitori
ta doi ochi ·eselitori!...
Alei, mândre surioare!
Putea;i ·oi a-mi spune oare
te-i mai bun in asta ·ia;a
ta iubirea cu dulcea;a·
te-i mai srânt si mai alin
ta mama cu prunc la sân·
te-i mai drag si mai placut
ta pruncu;ul nou-nascut·...
Mama doamna, rericita,
tu doi prunci impodobita,
Îi ;inea duios la sân,
ta doi rluturi pe un crin,
Si din pletele-i gingase
Le racea lor dulce rase,
Si pe bra;e-i, ca sa-i culce,
Le racea un leagan dulce.
Ia-i pri·ea si zi si noapte,
Le ·orbea cu blânde soapte,
Si, pri·indu-i, se uimea!...
"
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ia-i trezea si-i adormea.
I-adormea tot in cântari
Si-i trezea in sarutari.
tând era pe adormire,
Le cânta cu-nduiosire:
Nani, nani, copilasi,
Dragii mamei reciorasi!
ta mama ·-a legana,
tu ·ers dulce ·-a-ngâna
S-a ruga pe Dumnezeu
Sa ·a primble-n raiul sau,
Sa ·ede;i, unicii mei,
teruri plini de curcubei,
Ploi de raze si de stele
Pe câmpii de ·iorele,
S-oi ruga Domnul ceresc
Sa ajunge;i cum doresc,
Viteji mari si re;i-rrumosi,
Doi lucereri mângâiosi.
Lumea sa ·a indrageasca,
Dusmanii sa se-ngrozeasca,
S-a·e;i parte si renume,
Sa ·a mearga ·estea-n lume!¨
tând era iar pe trezie,
Le cânta in ·eselie:
Scula;i, scula;i, re;ii mei,
lloricele dalbe!
t-au ·enit doi ingerei
În ·esminte albe,
VASILI ALItSANDRI
"
Îngerei colindatori,
lloricele dalbe,
Noaptea pe la cântatori,
tând zorile-s albe,
Si ·-aduc pe aripioare
lloricele dalbe,
Roua srânta-n·ietoare
Si cunune albe!¨
Alei! mândre surioare!
Nici ca se arla sub soare
lericire mai deplina,
Via;a dulce mai senina!
Dar in lume ades trece
Vânt de moarte, rior rece,
Si pe loc se ·estejeste
Tot ce-n lume ne zâmbeste!
Seninul se schimba-n nori,
Via;a-n noapte rara zori,
Veselia-n aspre chinuri
Si cântarile-n suspinuri!
Iata ca-ntr-o zi din mai
Mers-a ·estea chiar la rai
De-acei mândri rra;iori,
A pamântului comori,
Si to;i ingerii in zbor
Au ·enit, ascunsi de-un nor,
ta sa ·ada daca sânt
lra;i de-ai lor pe-acest pamânt·
Dulce-s, Doamne, la pri·ire!
ta un ·is de rericire!¨
"!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Abia zis-au, si pe loc,
ta un rulger ·iu de roc,
trunt deochiul au ajuns
Pe copii si i-au strapuns!
topilasii plâng, suspin`,
Scot guri;a de la sân,
tata-n ochii mamei lor,
Pleaca rruntea, cad si mor!
Vai de codrul care-si pierde
lreamatul si rrunza ·erde!
Vai de inima pustie
te-a ramas rar` de so;ie!
Dar amar, amar de lume,
De copiii rara mume,
Si de mamele cu dor
tare-si pierd copiii lor!
III
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Precum sirul din po·este,
ta-nainte mult mai este:
Pe copiii-mbra;isa;i,
Într-un leagan alb culca;i,
Trista mama i-a-ngropat
Lânga ea, lânga palat,
La rereastra din gradina,
Sub o tura de sulcina.
Iar din leaganul de rlori
Rasarit-au pâna-n zori
VASILI ALItSANDRI
""
Doi brazi gingasi de o seama,
ta doi gemeni dintr-o mama,
S-au crescut, crescut-au iara
De la zori si pâna-n seara,
Pân-au dat sa se lo·easca
De rereastra-mparateasca...
lra;ioare, rra;ioare,
Înlauntru ce ·ezi oare·¨
Vad pe mama!...
Auzi, rrate,
Gemetele-i necurmate·¨
Maiculi;a mea iubita,
tât de-amar e ratacita!¨
Ochii-i sunt doua iz·oare
Tot de lacrimi arzatoare!¨
Ah! pri·este cum ne cata
Prin cea casa intristata!¨
tum ne cehama, cum ne plânge!
Mâinile cum si le rrânge!¨
Mama, mama, draga noastra,
Iata-ne ici la rereastra,
Vin` cu dulce diezmierdat,
ta de mult, amar de noi,
Ne lipsesti la amândoi!¨
Astrel brazii suspinau
S-a lor crengi le clatinau
Pe rereastra-n sala mare...
Mama doamna ·iu tresare,
Vine,-alearga, sta, nu crede,
Vede brazii si nu-i ·ede,
"#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Sterge iute ochii sai:
Dragii mei, dragu;ii mei!
Voi sunte;i! inima-mi zice
t-a;i ·enit ·oi iar aice
Lâng-a mamei dulce sân,
te hraneste-amar suspin!
Scumpii mamei rrumusei,
topilasi, iubi;ii mei!
lrig ·-a rost in cel pamânt,
Pedepsi-l-ar Domnul srânt!
S-acum nu mai cata nime
De a ·oastra rragezime,
Nici ·a leagana-n cântari,
Nici ·-adoarme-n sarutari!¨
Taci, maicu;a cu durere,
ta-;i aducem mângâiere.
Nu jeli a noastra soarta,
ta de grija cerul poarta
Si la mor;i, si la cei ·ii,
Si la rlori, si la copii.
Seara prima·erii calda
tu dulci lacrime ne scalda,
Vântul ne adoarme-usor
tu suspin racoritor,
Si stelu;a serii, muta,
tu dulci raze ne saruta.¨
te ·orbi;i de prima·ara,
Si de stele, si de seara·
Nu ·ede;i cumpli;ii nori
tum sosesc rulgeratori·
N-auzi;i cerul cum tuna
VASILI ALItSANDRI
"$
Si pamântul cum rasuna·
Vântul surla si ·a-ndoaie,
Pe ·oi cade rece ploaie...
Dragii mei, gingasii mei!
tum sa-i apar eu pe ei·...
Biata mama n-a srârsit,
terul brazii a trasnit
Si sub ochii sai pe loc
I-au aprins in mare roc!
La pamânt brazii cadeau,
tu lung geamat ei ardeau
Si spre doamna ce-i ·edea
trengile si le-ntindea.
Biata mama, despletita,
Spaimântata, ratacita,
Pe rereastra se pleca,
Vrând in roc a s-arunca,
Dar deodata ochii sai
Au zarit doua scântei
Printre rlacari stralucind,
În ·azduh ·oios sarind,
tatre stele tot suind,
S-amândoua printre ele
Preracându-se in stele.
la;a ei, l-acea pri·ire,
Straluci de rericire,
tum s-aprinde alba luna
Dup-o apriga rurtuna,
Si cu graba-n ·eselie
Iesind noaptea pe câmpie,
Ia se duse aiurind,
"%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tu ochii la cer pri·ind,
tum se duce neoprit
Dorul cel nemarginit!
IV
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta duioasa mea po·este,
ta-nainte mult nu este:
Pe cea ·ale de mohor,
Lâng-un limpede iz·or,
Mama doamna sta culcata
Si cu dragoste tot cata
tând la cerul instelat,
lnde doru-i a zburat,
tând pe ra;a apei line,
lnde-a cerului lumine
Se pre·ad, se oglindeaza
Si in taina scânteiaza.
Biata mama-ncet suspina
Si cu-o rloare de sulcina
Ia dezmiarda-ncetisor
la;a micului iz·or,
S-apoi sta, si tot pri·este,
Apa când se limpezeste,
tare stele mai intai
Au sa iasa-n ra;a ei·
lmbra nop;ii de pe ·ale
Se patrunde de-a ei jale
VASILI ALItSANDRI
"&
Si asculta in tacere
Soapta-i plina de durere.
taci ea stelele descânta
Si, plângând, astrel ea cânta:
tâte stele sunt pe cer,
Pâna-n ziua toate pier,
Numai doua-s statatoare
Pân` la rasarit de soare,
Si ingâna dorul meu...
tobori-le-ar Dumnezeu!
Stelisoare, blânde stele,
Ochisori inimii mele!
Pe pamânt ·oi ·-a;i inchis
Si in ceruri ·-a;i deschis
Sa pri·i;i la dorul meu...
tobori-·-ar Dumnezeu!
Bine ·-a ri ·oua, bine,
În cel rai cu ·ii lumine,
Dar nici raiul nu e lin
ta al mamei dulce sân!
Ah! copii, la sânul meu
tobori-·-ar Dumnezeu!¨
O! minune! sus, in cer,
Doua stele iata pier!
Si cu zborul de sageata
Prin ·azduh iata-le, iata
ta ·in iute si ·oioase,
"'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Lasând urme argintoase
Pân` ce cad lânga iz·or
Într-un lung, intins ogor,
Si se rac din doua stele
Doua margaritarele...
tine-n lume, cine poate
Marile sa le inoate,
todrii ·echi sa mi-i patrunza
ta sa numere-a lor rrunza·
tine poate-a·ea arlare
tâte ·aluri sunt pe mare,
tâte raze sunt in soare,
tât parrum e intr-o rloare·
Numai dorul mamei poate
Sa patrunda-n lume toate,
ta sa arle mângâiere
La cumplita sa durere!
Astrel Doamna, ca-ntr-un râu,
Intra-n lanul cel de grâu,
Si tot cata ne-ncetat
Stelele care-au picat.
Spic de spic ea il culege,
Grâu-n palme il alege
Si-l saruta, si-l dezmiarda,
topilasii sa nu-si piarda!
Zi de ·ara pâna-n seara
Ia din lan nu iese-arara,
Spicuieste, spicuieste,
De odihna nici gândeste!
Iar când lanul s-a srârsit,
VASILI ALItSANDRI
#
Iata, Doamne! c-a gasit
Într-un spic rrumos si mare
Doua mici margaritare!
Si de-atunci mama duioasa,
În rapirea-i dragastoasa,
Tot insira, ·isatoare,
Pre;ioasele-i odoare
Si la sânu-i tot le strânge,
Apoi râde, apoi plânge,
Le desira când si când
Si le-nsira iar, cântând:
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Precum lacrimile mele
Se-nsira curgând la stele!
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta si anii mei de jale
Pe-a durerii trista cale!
Însira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Pân` ce dorul bietei mume
Va-nceta de-a plânge-n lume!¨
Mircesti
Din ciclul
PASTILlRI
1862-18¯...
VASILI ALItSANDRI
#
´erite ta Mirce,ti
Perdelele-s lasate si lampile aprinse,
În soba arde rocul, to·aras mângâios,
Si cadrele-aurite, ce de pere;i sunt prinse,
Sub palida lumina, apar misterios.
Arara ploua, ninge! arara-i ·ijelie,
Si cri·a;ul alearga pe câmpul innegrit,
Iar eu, retras in pace, astept din cer sa ·ie
O zâna dragalasa, cu glasul aurit.
Pe jil;u-mi, lânga masa, a·ând condeiu-n mâna,
tând scriu o strora dulce pe care-o prind din zbor,
tând ochiu-mi intâlneste s-admira o cadâna
te-n cadrul ei se-ntinde alene pe co·or,
lrumoasa, alba, juna, cu rormele rotunde,
tu pulpa marmurie, cu sânul, dulce ·al,
Ia pare zeia Venus când a iesit din unde
ta sa arate lumii rrumosul ideal.
Alature apare un câmp de aspra lupta,
Patat cu sânge negru acoperit cu mor;i.
ln june-n rloarea ·ie;ii strângând o spada rupta
|inteste ochii ·estezi pe-a ·eciniciei por;i.
Apoi a mea pri·ire prin casa ratacinda
tu jale se opreste pe un oras tacut,
Vene;ia regina, ce-n mare se oglinda
lar-a ·edea pe rrunte-i splendoarea din trecut.
CUPRINS
#!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
O lacrima... dar iata plutind pe-a marii spume
O sprintena cor·eta, un repede-alcyon,
Si iata colo-n ceruri pribegile din lume,
tocoarele in siruri zburând spre orizon.
O! rarmec, dulce rarmec al ·ie;ii calatoare,
Prorunda nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingas de lumina, amor de dulce soare,
Voi ma rapi;i când ·ine in ;ara asprul ger!...
Arara ninge, ninge, si apriga rurtuna
Prin neagra-ntunecime raspânde reci riori,
Iar eu ·isez de plaiuri pe care alba luna
Re·arsa-un ·al de aur ce curge printre rlori.
Vad insule rrumoase si mari necunoscute,
Si splendide orase, si lacuri de smarald,
Si cete de salbatici prin codri desi pierdute,
Si zâne ce se scalda in raptul zilei, cald.
Prin rumul ;igaretei ce zboara in spirale
Vad eroi prinsi la lupta pe câmpul de onor,
Si-n tainice saraiuri minuni orientale
te-n surlete desteapta dulci ·isuri de amor.
Apoi inchipuirea isi strânge-a sa aripa,
Tablourile toate se sterg, dispar incet,
Si mii de su·enire ma-nconjura-ntr-o clipa
În ra;a unui tainic si dragalas portret.
VASILI ALItSANDRI
#"
Atunci inima-mi zboara la raiul ·ie;ii mele,
La timpul mult rerice in care-am surerit,
S-atunci paduri si lacuri, si mari, si rlori, si stele
Intoana pentru mine un imn nemarginit.
Asa-n singuratate, pe când arara ninge,
Gândirea mea se primbla pe mândri curcubei,
Pân` ce se stinge rocul si lampa-n glob se stinge,
Si salta ca;elusu-mi de pe genunchii mei.
Mircesti, 186¯
´far,it ae toavva
Oaspe;ii caselor noastre, cocostârci si rândunele,
Parasit-au a lor cuiburi s-au rugit de zile rele,
târdurile de cocoare, insirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.
Vesela ·erde câmpie acu-i trista, ·estezita,
Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita,
lrunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se dezlipesc,
ta rrumoasele iluzii dintr-un surlet omenesc.
Din tuspatru par;i a lumii se ridica-nalt pe ceruri,
ta balauri din po·este, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub groza·ii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin ·azduh croncanitori.
CUPRINS
##
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ziua scade, iarna ·ine, ·ine pe cri·a; calare!
Vântul suiera prin hornuri, raspândind inriorare.
Boii rag, caii râncheaza, câinii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri si s-apropie de roc.
Mircesti, 186¯
Iarva
Din ·azduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada,
lulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de rluturi albi,
Raspândind riori de ghea;a pe ai ;arii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, diminea;a ninge iara!
tu o zale argintie se imbraca mândra ;ara,
Soarele rotund si palid se pre·ede printre nori
ta un ·is de tinere;e printre anii trecatori.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, imprejur, in departare,
ta rantasme albe plopii insira;i se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, rara urme, rara drum,
Se ·ad satele pierdute sub clabuci albii de rum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii rug, doritul soare
Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste ·ai...
În ·azduh ·oios rasuna clinchete de zurgalai.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#$
Cervt
Gerul aspru si salbatic strânge-n bra;e-i cu jelire
Neagra lunca de pe ·ale care zace-n amor;ire,
Il ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
t-un ·al alb de promoroaca si cu ;ur;uri lucitori.
Gerul ·ine de la munte, la rereastra se opreste
Si, pri·ind la rocul ·esel care-n sobe straluceste,
Il depune rlori de iarna pe cristalul inghe;at,
trini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.
Gerul race cu-o surlare pod de ghea;a intre maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe re;e de copile inrloreste trandariri,
Sa ne-aduca ·iu aminte de-ale ·erii inrloriri.
Gerul da aripi de ·ultur cailor in spumegare
te se-ntrec pe câmpul luciu, sco;ând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, ·in`, indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!
1i.cotvt
tri·a;ul din miazanoapte ·âjâie prin ·ijelie,
Spulberând zapada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian,
ta nisipurile dese din pustiul arrican.
CUPRINS
#%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Viscolul rramânta lumea!... Lupii suri ies dupa prada,
Alergând, urlând in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura, corbii zbor ·ârtej, rapi;i de ·ânt,
Si rachi;ele se-ndoaie lo·indu-se de pamânt.
Zbierat, raget, ;ipet, ·aiet, mii de glasuri spaimântate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Si-n departe se aude un nechez rasunator...
Noaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator!
lericit acel ce noaptea ratacit in ·iscolire
Sta, aude-n câmp latrare si zareste cu uimire
O casu;a dragalasa cu rerestrele lucind
lnde dulcea ospe;ie il intâmpina zâmbind!
´avia
Zi cu soare, ger cu stele!... lai, iubita, la primblare.
taii musca-a lor zabale, surugiul e calare,
Saniu;a, cuib de iarna, e cam strâmta pentru doi...
Tu zâmbesti·... Zâmbirea-;i zice ca e buna pentru noi.
taii scutura prin aer sunatoarele lor salbe,
Rapind sania usoara care lasa urme albe.
Surugiul chiuieste, caii zboara ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Pe câmpia inalbita, neteda, stralucitoare
Se ·ad insule de codri, s-aud câini la ·ânatoare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#&
Iar in lunca pudruita cu marunt margaritar
Salta-o ·e·eri;a mica pe o creanga de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin za·oaie,
trengile-aninate-n cale ning stelu;e si se-ndoaie.
Iata-o gingasa mladi;a cu sirag de mar;isori...
Tu o rupi·... Ia te stropeste cu rulgi albi racoritori.
Mie¸vt iervii
În paduri trasnesc stejarii! I un ger amar, cumplit!
Stelele par inghe;ate, cerul pare o;elit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scâr;âie sub picioare.
lumuri albe se ridica in ·azduhul scânteios
ta inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
lnde luna isi aprinde rarul tainic de lumina.
O! tablou mare;, rantastic!... Mii de stele argintii
În nemarginitul templu ard ca ·ecinice raclii.
Mun;ii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
lnde cri·a;ul patrunde, sco;ând note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, rara ·ia;a, rara glas,
Nici un zbor in atmosrera, pe zapada - nici un pas,
Numele de mar;isori este dat crengilor de lozie imbobocita cu muguri argintii. Românii
le culeg si le anina in casele lor ca un semn iubit de prima·ara, in ziua de llorii.
CUPRINS
#'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Dar ce ·ad·... in raza lunii o rantasma se arata...
I un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!
ía gvra .obei
Asezat la gura sobei noaptea pe când ·iscoleste
Pri·esc rocul, scump to·aras, care ·esel pâlpâieste.
Si prin rlacara albastra ·reascurilor de aluni
Vad trecând in zbor rantastic a po·estilor minuni.
lomer a compus Itiaaa si Oai.eea din tradi;ii si, poate chiar, din rragmente
de poeme poporale. Ariosto a scris rantastica epopee Ortavao de pe legendele
ca·aleresti raspândite in Italia si ilustrate prin imagina;ia poporului iubitor de
minuni.
Poporul dar este iz·orul celor mai poetice crea;ii, celor mai nepieritoare
opere, si poe;ii mari, care apar ca niste rari meteori, nu sunt decât re·elatori
maiestri ai poeziei popoarelor, concentrata in sânul lor.
Po·estile noastre reprezinta o comoara atât de bogata in iscodiri ingenioase, in
imagini reerice, in rlori de gra;ioasa poezie, ca de s-ar naste in România un nou
Ariosto, el ar compune un poem de aceeasi ·aloare nepre;uita ca poemul lui Ortavao.
În ele gasim o limba armonioasa si perioade intregi ·ersiricate, incât lesne
s-ar putea crede ca po·estile ar ri poeme antice prozaizate cu timpul. În ele
arlam producerile unui geniu recund si original, precum: re;i-rrumosi cu parul
de aur, rete de imparat atât de rrumoase, ca par a ri rupte din soare, cai nazdra·ani
ce zboara in naltul cerului, serpi cu solzii de aur care au cuiburi pline de pietre
scumpe, cerbi care duc intre coarne leagan de zâne, pasari maiestre cu grai
omenesc, pajuri ce locuiesc in rundul pamântului, in lumea neagra, mere de aur
care se prerac in palaturi imparatesti, rurci de argint care torc singure poduri de
o;el, copaci cu poame de rubin si de smarald etc., etc.
În ele mai intâlnim riin;e rantastice care ne-au speriat in copilaria noastra:
balauri, zmei, uriesi, ca Srarma-Piatra si ca Strâmba-Lemne, câini cu din;i de
cri;a... etc. În ele mai gasim zeii pagânismului, sub riguri de srinte crestine: Srânta
Miercure, Srânta ¦oie, Srânta Vinere, si pe mult rrumoasa Ileana tosânzeana,
imaginea cea mai gra;ioasa ce a iesit din inima poporului român.
Si daca ·om studia po·estile noastre cu luare-aminte, daca le ·om compara cu
unele perioade din poemul Ortavao, ·om descoperi in cuprinsul lor di·erse tablouri,
scene si chiar eroi si eroine care rigureaza sub alte denumiri in opera lui Ariosto.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur,
Iata cerbi cu stele-n rrunte care trec pe pun;i de aur,
Iata cai ce rug ca gândul, iata zmei inaripa;i
tare-ascund in mari palaturi mândre rete de-mpara;i.
Iata pajuri nazdra·ane care ·in din neagra lume,
Aducând pe lumea alba re;i-rrumosi cu ralnic nume,
Iata-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe sta Pepelea, tupilat in rlori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncânta
I Ileana tosânzeana!... in cosi;a rloarea-i cânta.
Pâna-n ziua stau pe gânduri si la ea pri·esc uimit,
ta-mi aduce ·iu aminte de-o minune ce-am iubit!
ßraavt
Sus pe culme bradul ·erde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
ta o rantasma geroasa,
Si pri·este cu-ntristare
tum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.
Il se scutura si zice:
În zadar tu, ·rajitoare,
CUPRINS
$
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Aduci ·irorul pe-aice,
Aduci zile rara soare.
În zadar inghe;i pamântul,
lcizi rlorile si stupii
Si trimi;i moartea cu ·ântul
Si trimi;i roamea cu lupii.
În zadar a ta surlare
Apa-n râuri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine ;ur;uri leaga.
În zadar aduci cu tine
torbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu ji·ine
laci sa iasa urlet jalnic.
În zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, râzând de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
În zadar imi pui po·ara
De zapada si de ghea;a.
lie iarna, rie ·ara,
Iu pastrez a mea ·erdea;a!¨
VASILI ALItSANDRI
$
´far,itvt iervii
S-a dus zapada alba de pe intinsul ;arii,
S-au dus zilele Babei si nop;ile ·egherii,
tâmpia scoate aburi, pe umedul pamânt
Se-ntind carari uscate de-al prima·erii ·ânt.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde,
Prin râpi adânci zapada de soare se ascunde.
Pâraiele umrlate curg iute sopotind,
Si mugurii pe creanga se ·ad imbobocind.
O, Doamne! iata-un rlutur ce prin ·azduh se pierde!
În câmpul ·ested iata un rir de iarba ·erde
Pe care-ncet se urca un galben gândacel,
Si sub a lui po·ara il pleaca-ncetinel.
ln rir de iarba ·erde, o raza-ncalzitoare,
ln gândacel, un rlutur, un clopo;el in rloare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,
Aprind un soare dulce in surletul uimit!
Românul caracterizeaza sub rorme poetice sau glume;e toate ·aria;iile timpului.
Astrel, ii place a numi zilele Babei zilele cele dintâi ale lunii mart ,gibovtée. ae
Mar.,, pretinzând ca ele sunt nesurerite, ca o baba care se cearta necontenit, si
plânge, se boceste si nu lasa pe nime in pace. Însa ade·arata denumire de zilele
Babei e bazata pe sarbatoarea Dochiei ,baba Dochia,, ce cade la inceputul lui
martie. Acele zile sunt urmate de zilele cocostârcului, a mieilor, a ciocârliei, a
rândunelelor etc., care pre·estesc reintoarcerea in ;ara a pasarilor pribegite de
cu toamna si epoca nasterii mieilor.
CUPRINS
$!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Oa.petii privarerii
În rund, pe cer albastru, in zarea departata,
La rasarit, sub soare, un negru punct s-arata!
I cocostârcul tainic in lume calator,
Al prima·erii dulce iubit pre·estitor.
Il ·ine, se inal;a, in cercuri line zboara
Si, repede ca gândul, la cuibu-i se coboara,
Iar copilasii ·eseli, cu pieptul dezgolit,
Alearga, sar in cale si-i zic: Bine-ai sosit!¨
În aer ciocârlia, pe casa rândunele,
Pe crengile padurii un roi de pasarele
tu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc
Si pe deasupra bal;ii nagâ;ii se-n·ârtesc.
Ah! iata prima·ara cu sânu-i de ·erdea;a!
În lume-i ·eselie, amor, sperare, ·ia;a,
Si cerul si pamântul preschimba sarutari
Prin raze aurite si ·esele cântari!
Cocoarete
Din cea zare luminoasa ·ine-un lung sir de cocoare
Aducând pe-aripi intinse calde raze de la soare,
Iata-le deasupra noastra, iata-le colo sub nor,
În ·azduh calauzite de-un pilot, batrân cocor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
Ile ·in din rundul lumii, de prin clime inrocate,
De la India Brahmina, unde riarele-ncruntate,
Pardosi, tigri, serpi gigantici stau in jungle tupila;i,
Pândind noaptea eleran;ii cu lungi trompe inarma;i.
lericite calatoare! zburând iute pe sub ceruri,
Au ·azut in repejune ale Arricii misteruri,
Lacul tiad si mun;ii Lunii, cu Pustiu-ngrozitor,
Nilul Alb carui se-nchina un cumplit negru popor.
talatoare scumpe mie!... Au lasat in a lor cale
Asia cu-a sale râuri, tasemirul cu-a sa ·ale,
Au lasat chiar teylonul, mândra insula din rai,
Si re·in cu rericire pe al ;arii dulce plai!
^oaptea
Noaptea-i dulce-n prima·ara, linistita, racoroasa,
ta-ntr-un surlet cu durere o gândire mângâioasa,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi si repezi meteori.
Pe un deal in departare un roc tainic straluceste
ta un ochi ros de balaur care-adoarme si clipeste.
Sunt pastori in sezatoare sau ·ro ceata de ·oinici·
I ·ro tabara de care sau un rond de tricolici·
tatre mun;i prin intuneric un lung bucium se aude.
Il aminte su·enirul celor timpuri negre, crude,
Tricolicii rac parte din lumea rantastica a strigoilor, a moroilor, a ·ârcolacilor
,·ârcolici,, a zburatorilor etc., care apar in basmele si in supersti;iile poporale.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$$
tând din culme-n culme noaptea buciumele rasunau
Si la lupte sângeroase pe români ii desteptau.
Acum insa ·ia;a-i lina, ;ara doarme-n nepasare!
tând si când, un câine latra la o umbra ce-i apare,
Si-ntr-o balta mii de broaste in lung hor oracaiesc,
lolbând ochii cu ;intire la luceararul ceresc!
Diviveata
Zori de ziua se re·arsa peste ·esela natura,
Pre·estind un soare dulce cu lumina si caldura,
În curând si el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimine;ii de pe câmpul in·erzit.
Il se-nal;a de trei suli;i pe cereasca mândra scara
Si cu raze ·ii saruta june rlori de prima·ara,
Dedi;ei si ·iorele, brebenei si toporasi
te razbat prin rrunze- uscate si s-arata dragalasi.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca.
Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca.
În gradini, in câmpi, pe dealuri, prin poiene si prin ·ii
Ard mo·ili buruienoase, sco;ând rumuri cenusii.
taii zburda prin ceairuri, turma zbiara la pasune,
Mieii sprinteni pe colnice rug gramada-n repejune,
Si o blânda copili;a, torcând lâna din ruior,
Paste bobocei de aur lâng-un limpede iz·or.
CUPRINS
$%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
!vvetvt
Pe lanul lung si ·erde, cu grâul rasarit,
O umbra calatoare se-ntinde-ncet si trece,
Precum un râu de munte când ghea;a s-a topit
Se ·arsa peste maluri, câmpiile sa-nece.
I umbra unor nouri albii, usori, marun;i
te luneca sub soare, cladind un lan; de mun;i,
Ii ·in in miezul zilei, c-un surd si tainic sunet
Si, ca semnal de ·ia;a, aprind in cer un tunet.
Vazduhul bubuieste!.. pamântul dezmor;it
tu mii si mii de glasuri semnalului raspunde,
Si de asprimea iernii sim;indu-se rerit,
De-o noua-ntinerire rerice se patrunde.
La rasarit urare! urare la apus!
ln cârd de ·ulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nal;a ca s-asculte mult ·esela ranrara
te buciuma prin nouri rrumoasa prima·ara.
ítoriite
Iata zile-ncalzitoare
Dupa aspre ·ijelii!
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$&
Prima·ara-ncântatoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
Lumea-i toata-n sarbatoare,
teru-i plin de ciocârlii.
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
Pacat, zau, de cine moare
Si rerice de cei ·ii!
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
topili;a, nu ·rei oare,
Nu ·rei cu mine sa ·ii,
tând lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii·
Sa culegem la racoare
Viorele albastrii·
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
Iu ;i-oi da de orice rloare
Mii de sarutari si mii.
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
$'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i race ca te mânii...
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
Pa,tete
De Pasti in satul ·esel casu;ele-nalbite
Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite
Pe care cocostârcii, inrip;i intr-un picior,
Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor.
ln scrânciob mai la ·ale pe lânga el aduna
llacai si rete mândre ce râd cu ·oie buna,
Si-n sunet de ·ioare, de cobze si de nai
Se-ntoarce hora lina, calcând pe ·erde plai.
Batrâni cu re;e stinse, români cu re;e dalbe,
Românce cu ochi negri si cu stergare albe
Pe iarba rasarita rac praznic la un loc,
Iar pe-mprejur copiii se prind la lupta-n joc.
Si scrânciobul se-ntoarce, purtând in leganare
Perechi imbra;isate cu dulce inrocare,
Ochiri scânteietoare si gingase zâmbiri
te ·iu raspând in aer electrice luciri.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Ptvgvrite
Noroc bun!... Pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri!
Boi pla·ani in câte sase trag, se opintesc in juguri!
Bra;ul gol apasa-n coarne, rierul taie brazde lungi
te se-nsira-n batatura ca lucioase, negre dungi.
Treptat câmpul se umbreste sub a brazdelor desime,
Il rasuna-n mare zgomot de ·oioasa arga;ime,
Iar pe lanul ce in soare se z·ânteaza rumegând,
tocostârcii cu largi pasuri calca rar si meditând.
Acum soarele-i l-amiezi, la pamânt omul se-ntinde,
târd de rete si ne·este de la sat aduc merinde,
Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mândru rlacauas
Mâna boii la iz·oare si ii paste la imas.
Srânta munca de la ;ara, iz·or sacru de rodire,
Tu legi omul cu pamântul in o dulce inrra;ire!...
Dar lumina amurgeste, si plugarii catre sat,
laulind pe lânga juguri, se intorc de la arat.
´evavatorii
Semanatorii harnici, cu sacul subsuoara,
Pasescu-n lungul brazdei pe rragedul pamânt,
Pe culme, pe ·âlcele se suie si coboara
Z·ârlind in a lor cale samân;a dupa ·ânt.
CUPRINS
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
O mie!¨ zice unul menind cu ·eselie.
Noroc si roada buna!¨ adauge un alt.
ta ·rabia de toamna rotund spicul sa rie!
ta trestia cea nalta sa rie paiul nalt!
Din zori si pâna-n noapte tot grâul sa rasara,
În el sa se ascunda porumbii osteni;i,
Si când rlacai si rete ·or secera la ·ara,
În ·aluri mari de aur sa-noate rataci;i!¨
Semanatorii ·eseli spre rund inainteaza,
De-a curmezisul brazdei boroanele pornesc,
Si grapele spinoase de-aproape le urmeaza,
Îngroapa-ncet samân;a si câmpul netezesc.
Roaica
Purtând cori;a cu apa rece
Pe ai sai umeri albi, rotunjori,
¦una Rodica ·oioasa trece
Pe lânga junii semanatori.
Ii cu grabire ii sar in cale,
Zicând: Rodica, rloare de crin,
În plin sa-;i mearga ·rerile tale,
Precum tu, draga, ne iesi cu plin!
A iesi cu plin dinaintea unui calator sau muncitor este un semn de bun augur
,tradi;ie poporala,.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa!
talea sa-;i rie numai cu rlori,
Si casa casa, si masa masa,
Si sânul leagan de pruncusori!¨
tu grâu de aur ei o presoara,
Apoi cori;a intreaga-o beu.
topila râde si-n cale-i zboara,
Scuturând grâul din parul sau.
ívvca aiv Mirce,ti
Bate ·ânt de prima·ara si pe muguri ii deschide,
Vântul bate, rrunza creste, si ·oioasa lunca râde.
Sub ·erdea;a dragalasa dispar crengile pe rând.
Si sub crengile umbroase mierla sare suierând.
O! minune, rarmec dulce! O! putere creatoare!
În oricare zi pe lume iese câte-o noua rloare,
S-un glas nou de armonie completeaza imnul srânt
te se-nal;a catre ceruri de pe ·eselul pamânt.
Tot ce simte si ·iaza, riara, pasare sau plânta
În caldura prima·erii naste, salta, zboara, cânta.
Omul isi indreapta pasul catre desul stejaris,
lnde umbra cu lumina se alunga sub rrunzis.
Il se duce dupa ·isuri, inima lui creste plina
De o sacra melodie, melanholica, di·ina,
CUPRINS
%!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
De o tainica ·ibrare, de-un a·ânt inspirator
te-i aduc in piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.
Iste timpul re-n·ierii, este timpul re-nnoirii,
S-al sperarii zâmbitoare, s-al placerii, s-al iubirii,
Pasarea-si gateste cuibul, rloarea mândrele-i culori,
tâmpul ·ia sa ·erdea;a, lanul scumpele-i comori.
Sus, paingul pe un rrasin, urzind pânza-i diarana,
tu-al sau rir de-argint sub;ire race-o punte-aeriana,
Iar in leagan de matase gangurul misterios
tu pri·ighetoarea dulce se ingâna-armonios.
¦os pe la tulpini, la umbra, rluturii, rlori zburatoare,
Se-ndragesc in perechere pe sân alb de lacrimioare,
Si, ca roi de pietre scumpe, gândaceii smal;ui;i
Stralucesc, ·ie comoara, pe sub ierburi tainui;i.
O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Asculta;i!... stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor.
lluturul cu plânta, râul cu limpidele iz·or.
Si stejarul zice ierbii: Mult esti ·ie si gingasa!¨
lluturasul zice rlorii: Mult esti mie dragalasa!¨
Vulturul uimit asculta ciocârlia ciripind,
Râu, iz·oare, nouri, raze se impreuna iubind.
Lunca, lunca, draga lunca! rai rrumos al ;arii mele,
Mândra-n soare, dulce-n umbra, tainica la roc de stele!
VASILI ALItSANDRI
%"
ta gradinile Armidei, ai un rarmec rapitor,
Si Siretul te inchide cu-al sau bra; dezmierdator.
lmbra ta, racoritoare, adorminda, parrumata,
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
ta o nimra pânditoare de sub arbori inrlori;i
Ia la sânul ei atrage calatorii rerici;i.
Si-i incânta, si-i imbata, si-i aduce la uitare
Prin o magica placere de parrum si de cântare,
taci in tine, lunca draga, tot ce are surlet, grai,
Tot sopteste de iubire in rrumoasa luna mai!
Matvt ´iretvtvi
Aburii usori ai nop;ii ca rantasme se ridica
Si, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despica.
Râul luciu se-nco·oiae sub copaci ca un balaur
te in raza dimine;ii misca solzii lui de aur.
Iu ma duc in raptul zilei, ma asez pe malu-i ·erde
Si pri·esc cum apa curge si la cotiri ea se pierde,
tum se schimba-n ·alurele pe prundisul lunecos,
tum adoarme la bulboace, sapând malul nisipos.
tând o salcie pletoasa lin pe balta se coboara,
tând o mreana salta-n aer dupa-o ·iespe sprinteoara,
tând salbaticele ra;e se abat din zborul lor,
Batând apa-ntunecata de un nour trecator.
CUPRINS
%#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si gândirea mea rurata se tot duce-ncet la ·ale
tu cel râu care-n ·eci curge, rara-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteste, o sopârla de smarald
tata ;inta, lung la mine, parasind nisipul cald.
ítori ae vvfar
Prin trestia din balta ce-n aer se mladie
Rasuna-n diminea;a o tainica-armonie.
Sunt zâne ce se scalda in rragedele zori·
Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.
Verginile in apa intrat-au cu sriala,
Si-acum se joaca ·esel in dulcea-i racoreala,
Soptind, pri·ind in unda albastrul cer senin,
lmplând cu rlori de nurar camasa de la sân.
O raza aurie prin stuhul des patrunde
Si gingas lumineaza in cuibul ce le-ascunde
tomori de tinere;e, comori de rericiri,
Încântatoare rorme de albe naluciri.
Pri·i;i! cetatea ·erde se misca, se deschide.
O mândra copili;a apare, iese, râde
Si luneca... Deodata, rotunzi si albiori,
Apar la roc de soare doi nureri plutitori.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%$
Covcertvt iv tvvca
În poiana tainuita, unde zbor luciri de luna,
lloarea oaspe;ilor luncii cu grabire se aduna,
ta s-asculte-o cântarea;a re·enita-n prima·ara
Din strainatatea neagra, unde-i ·ia;a mult amara.
Roi de rlacari usurele, lucioli scânteitoare
Trec in aer, stau lipite, de tvvivarete-n rloare
Raspândind prin crengi, prin ture o ·apaie albastrie
te mareste-n miezul nop;ii dalba luncii reerie.
Iata, ·in pe rând, pereche, si patrund cole-n poiana
ßv;oretvt ·ioi, rumen, cu naltu;a oaoteava,
íratiori si rovavite care se a;in la drumuri,
Ctopotei si va¸arete, imbatate de parrumuri.
Iata rrageda .vtciva, .teti,oare, blânde vatbe,
lrmarind pe bv.viocvt iubitor de sânuri albe.
Deaitei si garofite, pârguite-n roc de soare,
!opora,i ce se inchina gingaselor tacrivioare.
Vine civbrvt de la câmpuri cu fetica de la ·ie,
^vfarvt din balta ·ine intristat, rara so;ie,
Si cât el apare galben, oachesele riorete
Se retrag de el departe, râzând ·esel intre ele.
În poiana mai ·in inca elegante rloricele,
lnele-n covavrii aoavvei si-n rocbiti ae ravavvete,
ívvivarite·v ftoare sunt rlorile numite luminarica-Domnului.
CUPRINS
%%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Altele purtând in rrunte, insirate pe o raza,
Picaturi de roua dulce care-n umbra scânteiaza.
Ile merg, s-aduna-n grupe, se reresc de buruiene
Si pri·esc sosind prin aer zburatori cu mândre pene,
Dumbra·enci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasa,
tiocârlii, oaspe;i de soare, rândunele,- oaspe;i de casa.
Mierle ·ii suieratoare, cucul plin de ingâmrare,
Gai;a ce imiteaza orice sunete bizare,
Stigle;i, presuri, macalendri ce prin ture se alunga
Si duioase turturele cu dor lung, cu jale lunga.
Iata, ·in si gândaceii in hlamide smal;uite,
Iata greieri, iata rluturi cu-aripioare pudruite,
Si culbeci care rac coarne purtându-si casa-n spinare...
La i·irea lor poiana clocoteste-n hohot mare.
Iata-n urma si albine aducând in gura miere...
Zburatorii gusta-n graba dulcele rod cu placere,
Apoi sorb limpidea roua din a rlorilor potire,
Soptind rlorilor in taina blânde soapte de iubire.
Dar, tacere!... Sus pe-un rrasin un lin rreamat se aude!...
To;i ramân in asteptare. tântarea;a-ncet prelude.
Vântul tace, rrunza deasa sta in aer neclintita...
Sub o pânza de lumina lunca pare adormita.
În a nop;ii linistire o di·ina melodie
ta surlarea unui geniu printre rrunze-alin adie,
VASILI ALItSANDRI
%&
Si tot creste mai sonora, mai placuta, mai rrumoasa,
Pân` ce umple-ntreaga lunca de-o ·ibrare-armonioasa.
Gânditoare si tacuta luna-n cale-i se opreste,
Surletul cu ·oluptate in extaz adânc pluteste,
Si se pare ca s-aude prin a raiului cântare
Pe-ale ingerilor harpe lunecând margaritare.
I pri·ighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale, ·isul ei de rericire...
Lumea-ntreaga sta patrunsa de-al ei cântec rara nume...
Macul singur, ros la ra;a, doarme, dus pe ceea lume!
1avatorvt
Vânatorul pleaca grabnic la a zorilor i·ire,
Si pe soare, ralnic oaspe, il saluta cu iubire.
Lumea ·esela tresare, mii de glasuri sunatoare
telebreaza inso;irea naturii cu mândrul soare.
Valuri limpide de aer, ca o mare ne·azuta,
Trec alin pe ra;a lumii si din treacat o saruta.
Pe câmpia rourata pasul lasa urma ·erde,
te-n curând sub raza calda se usuca si se pierde.
Vânatorul soarbe-n cale-i racoreala dimine;ii,
Admirând jocul luminii pe splendorile ·erde;ii,
Admirând in umbra calda rlorile de prin poiene,
Si pâraie cristaline, si ·ultani cu mândre pene.
CUPRINS
%'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Pe colnic, in zarea luncii, un plop mare se ridica,
tu-a lui rrunza argintie racând umbra pe ·âlcica.
Vânatorul la tulpina-i cade-n ·isuri iubitoare...
Doua ·e·eri;i pe-o creanga râd de arma-i lucitoare.
Pvvtea
Soapta nop;ii se aude suspinând incetisor,
Arborii prin intuneric dau un rreamat sunator,
Si deodata Aurora se i·este radioasa,
ta un ochi ce se deschide sub o geana luminoasa.
Dulce, ·esela, rozie, scumpa ca un ·is iubit,
Ia-si ia zborul peste lume de la mândrul rasarit
Si-intâlneste-n a sa cale o copila cosânzeana
te-i scaldata in na·alnic si-n sân poarta odoleana.
S-a oprit copila trista pe o punte de stejar,
Plânsu-i lin pe sân ii cade ca un scump margaritar,
Iar pâraul de la maluri smulgând rloare dupa rloare,
Le depune cu soptire lânga albele-i picioare.
De ce plângi·... ii zice-o raza pe-a ei rrunte stralucind.
Tu esti juna, esti menita sa traiesti, sa mori iubind,
Pentru tine-orice durere trebuie ca sa se curme...
Nouri sunt ce nu rac umbra si dureri ce nu lasa-urme.¨
letele de la ;ara isi rac scaldatoare de na·alnic ,pteri., si poarta pe ele rlori de
odoleana ,rateriava,, pentru ca sa de·ie mai atragatoare.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
ßatta
Aerul e ·iu si proaspat!... el trezeste si in·ie
Pieptul, inima si ochii peste care lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un ·al misterios,
Asteptând ·oiosul soare ca pe-un mire luminos.
teru-n zare se roteste, mii de ·rabii desteptate
tiripesc si se alunga pe girezi netreierate.
Balta ·esel clocoteste de-un concert asurzitor,
Si din ochiuri se inal;a cârd de ra;e ca un nor.
Printre stuhul ce se misca iata-o luntre ·ânatoare!
Serpii lungi se-ncolaceaza sub a nurerilor rloare,
Ra;ele prin mosunoaie dupa trestii se ascund,
Si pe sus nagâ;ii ;ipa, lisi;ele dau in rund.
Raspândind riori de moarte, luntrea cea de arme plina
tând la umbra se doseste, când s-arata la lumina,
Iar pe mal in linistire, un bâtlan, pasind incet,
Zice: Nu-i pieirea lumii... ·ânatorul e poet!¨
íavtava
Pe cararea inrlorita, care duce la rântâna,
În stergar si in catrin;a, merge-o sprintena româna,
Ia la brâu-i poarta rurca si la sân un pruncusor,
tu guri;a lui lipita de al laptelui iz·or.
CUPRINS
&
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ne·astuica trece iute, torcând lâna din ruioare
Si sucind rusul ·ârtelnic ce-o atinge la picioare.
Pasarelele-mprejuru-i zbor ·oioase si cântând,
Ia zâmbeste si tot merge, pruncusoru-i sarutând.
Iata,-ajunge la rântâna, s-acolo se intâlneste
t-un drume; din lumea-ntreaga, care lung la ea pri·este,
Apoi cumpana o pleaca, apoi scoate la lumina
Si ·ecinei sale-ntinde o cori;a, alba, plina.
Româncu;a mul;umeste, surla-ncet peste cori;a
Si cu apa ne-nceputa uda rumena-i guri;a,
Iar drume;ul dupa dânsa bea, rugarul isi adapa
Si se jura ca pe lume nu-i asa de dulce apa.
´eceri,vt
tiocârlia ciripie, râlrâind din aripioare,
Pe o scara de lumina se coboara de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el de·ine arzator,
Prepeli;a cânta-n grâie, greierul cânta-n mohor.
În cel lan cu spicuri nalte au intrat seceratorii,
Pe când era inca umed de rasurlul aurorii.
To;i, pri·indu-i de departe, par ca-noata-n galben râu,
letele rara stergare si rlacaii rara brâu.
Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepeli;a isi ia puii si se duce, lanul scade,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
Iar in urma, holda mândra, rasturnata prin buca;i,
Se ridica-n snopi de aur, se cladeste-n jumata;i.
Mai departe, lucind iute, un rlacau s-o rata mare
De tot snopul isi dau gingas o rurisa sarutare,
tând o pasare maiastra, peste lan trecând usor,
Zice: Dulce-a mai ri pâinea de la snopurile lor!¨
Co.itvt
laptul zilei se aprinde pe a dealurilor rrunte,
S-un râu ralnic de lumina se re·arsa peste munte.
Iarba coapta straluceste, ea se clatina la ·ânt,
S-a ei umbra lin se misca in dungi negre pe pamânt.
Iata, ·in cosasii ·eseli, se pun rând. Sub a lor coasa
tâmpul ras ramâne ·erde ca o apa luminoasa.
lnii brazdele rastoarna, in capi;i al;ii le-aduna,
Le cladesc apoi in stoguri si cu stuh le incununa.
Mai de·ale-n cea dumbra·a cu poiana tainuita,
lnde umbra pare ·erde si de rlori e-mbalsamita,
toasele sub teaca uda zânganesc rasunator.
Din capi;a in capi;a dumbra·eanca salta-n zbor.
ln rlacau, cosind deoparte, lânga-o tura de sulcina,
Vede iarba incâlcita, rrânta pe la radacina.
te sa rie·.. tuib de riara·.. O! minune!¨ zice el,
Si, zâmbind, se pleaca iute de culege... un cercel!
CUPRINS
Din ciclul
VARIA ,a,
VASILI ALItSANDRI
&"
Ivv retigio.
cavtat ta .erbarea ;vvivii acaaevice rovave,
aata iv vevoria ace.tvi aovv \tefav cet Mare
ta vava.tirea Pvtva, iv 1:,2¨ avgv.t 1º¨1
Itern, Atotputernic, o! treator sublime,
Tu, ce dai lumii ·ia;a si omului cu·ânt,
În tine crede, spera intreaga românime...
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamânt!
Sub ochii tai in lume lungi ·aluri de-omenire
Pe marea ·eciniciei dispar ca nori in ·ânt,
Si-n clipa lor de ·ia;a trecând striga-n uimire:
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamânt!
Tu din samân;a mica inal;i stejarul mare,
Tu junelor popoare dai un mare; a·ânt,
Tu-n inimile noastre ai sacre, ·ii altare.
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamânt!
În tine-i ·iitorul, trecutul si prezentul!
Tu duci la nemurire prin tainicul mormânt
Si numele-;i cu stele lumina rirmamentul.
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamânt!
Itern, Atotputernic, o! treator sublime,
Tu, care ;ii la dreapta pe Steran, erou srânt,
la-n lume sa straluce iubita-i românime...
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamânt!
CUPRINS
&#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ivv tvi \tefav cet Mare
cavtat ta .erbarea ;vvivii acaaevice aata iv
vevoria ace.tvi aovv ta vava.tirea Pvtva,
iv 1:,2¨ avgv.t 1º¨1
La poalele tarpa;ilor,
Sub ·echiul tau mormânt,
Dormi, erou al românilor,
O! Steran, erou srânt!
ta sentinele ralnice
tarpa;ii te pazesc
Si de sublima-;i glorie
tu secolii soptesc.
tând tremurau popoarele
Sub aprigii pagâni,
Tu le-aparai cu bra;ele
Vitejilor români.
tu drag pri·indu-;i patria
Si moartea cu dispre;,
Mare; in sânul luptelor,
Si-n pace-ai rost mare;.
În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar intr-a noastre surlete
În ·eci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-n·ingator.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&$
Lumini cu raze splendide,
Prezent si ·iitor.
În timpul ·itejiilor,
tuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
tu-o turma s-un pastor,
O! mare umbra-eroica,
Pri·este ·isul tau:
lni;i suntem in cugete,
lni;i in Dumnezeu.
În poalele tarpa;ilor,
La ·echiul tau mormânt,
To;i in genunchi, o! Sterane,
Depunem juramânt:
ln gând s-a·em in numele
Românului popor,
Aprinsi de-amorul gloriei
S-al patriei amor!¨
\tefav 1oaa ,i coarvt
Balada
Steran-Voda ratacit
Intra-n codrul inrrunzit.
todru-i zice: Domn ·iteaz!
te-;i curg lacrimi pe obraz·¨
CUPRINS
&%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ah! imi plâng ostasii mei
Mor;i, luptând ca niste zmei!¨
todrul zice: Dragul meu,
Înceteaza plânsul tau,
taci din brazii mei trurasi
lace-;i-oi ·oinici ostasi
ta sa scapi biata mosie
De pagâni si de urgie¨.
la!¨ raspunde mult ·oios
Domnul mândru, inimos.
todrul puse a ·ui,
Brazii a-si insurle;i,
Pe stejari a mi-i trezi.
Iar copacii mari si mici
Se raceau ostasi ·oinici,
Si spre domn inaintau
Si din gura cu·ântau:
Sa traiesti, maria-ta!
lai la lupta, hai, Sterane,
Du-ne-n oardele dusmane!¨
Steran-·oda-n·eselea
Si la lupta purcedea
Peste munte si muncel
tu tot codrul dupa el.
Vai de ungurul seme;
te lupta c-un bradule;!
Vai de leah, ·ai de tatar
te luptau cu un stejar!
VASILI ALItSANDRI
&&
\tefav ,i Dvvarea
Balada
Dunare! ce plângi tu oare·¨
Plâng o rloare de sub soare
te din sânu-mi a rapit
Steran-·oda cel cumplit!¨
. . . . . . . . . .
Pe cel ;arm batut de ·aluri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de osteni,
Turci, tatari si moldo·eni.
lna-i ceata hanului,
lna-i a sultanului,
lna-i a Steranului!
Iar in câmpul cel turcesc
Mii de sabii zânganesc,
Iar in câmpul tataresc
Mii de arce sage;esc,
Iar in cel moldo·enesc
Doi lucereri stralucesc:
Steran-·oda cel rrumos
S-o copila, chip duios.
lata plânge, rata zice:
Lasa-ma sa rug de-aice,
O! Sterane, scumpul meu!¨
Domnul zice: Nu! nu ·reu,
CUPRINS
&'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Nu, pre srântul Dumnezeu!
ta-mi esti dulce la pri·it
Si mai dulce la iubit,
ta lumina soarelui
La lupta ·iteazului¨.
De-;i sunt draga, de-s rrumoasa,
Ia-ma, doamne, ori ma lasa.¨
Ba! de-a ri sa lupt pe data
thiar cu Dunarea turbata,
Nu te las nici chiar de-un pas.
Nici chiar mor;ii nu te las.¨
Apoi dar, ramâi cu bine,
ta tu n-ai parte de mine!"
lata zice si s-arunca
Iute-n Dunarea adânca!
Valurile clocotesc,
Pe copila-o-n·aluiesc
S-o az·ârl din ·al in ·al,
Departând-o de la mal.
Turcii stau incremeni;i,
Moldo·enii impietri;i
Si tatarii inlemni;i.
Stau si ulii in zburare,
Stau si caii-n alergare,
Sta si soarele-n mirare,
taci deodata ce se ·ede·
tine-n ·aluri se repede·
VASILI ALItSANDRI
'
Domnul Steran cel ·estit,
Domnul cel nebiruit!
Il s-az·ârle nebuneste
Si inoata ·oiniceste.
Taie-o brazda, taie noua,
Taie Dunarea in doua,
Si pe rata mi-o ajunge
Si la piept cu roc o strânge
Si se-ntoarce rericit
Sus, pe malul inrlorit.
Din ciclul
LIGINDI
Dvvbrara ro,ie
Poem istoric
,149¯,
aeaicat avicvtvi vev C. ^egri
I
VISlL LlI ALBIRT
Albert, craiul Lehiei, racut-a un ·is mare,
ln ·is de na·alire, de-n·ingeri glorioase!
Il se ·azu puternic, pe-un armasar calare,
Înriorând cu spada-i popoare numeroase.
Regele Albert, dupa in·oirea ce racuse cu rra;ii sai, regele lngariei si ducele
Lit·aniei, in conrerin;a de la Leutschau, cercând a-si implini gândul asupra
domnului Steran al Moldo·ei ,conrerin;a in care se dezbatu despre stârpirea
românilor: .vper e·tirpatiove 1atacbi, chema la arme toata Polonia, Gali;ia, Mazo·ia,
pe Ioan de Tirren, magisterul Prusiei, iar mai ales pe Alexandru, ducele Lit·aniei,
cu toata nobilimea lit·ana. Deci cu multa oaste de mercenari pedestri si calare;i
el pleca de la Leopol spre Moldo·a la 26 iunie. Acea nerericita expedi;ie ru
preinaintata de urmatoarele pronosticuri: Doua sute de boi, apucându-i un ·ârtej
inrricosat la iesirea din Leopol, se imprastiara in toate par;ile, unii cazura in
san;urile suburbiei, iar ceilal;i cu greu se putura gasi si aduna. tând regele trecea
un râule;, calul sau de mâna se poticni si se ineca. ln oarecare ´rop./i, nobil de
neam, dar cam nebun, de mai multe ori striga in Leopol cu spaima, pre·estind
pieirea polonilor. lulgerul, cazând asupra taberei, ucise pe un nobil si 12 cai.
Preotul, ser·ind dinaintea regelui, scapa jos srintele taine...
Si cu toate aceste inspaimântatoare intâmplari, departe de a se lasa de pacate,
oastea petrecea in libertate cu muieri, si insisi serii, nu numai noaptea, dar si chiar
la lumina zilei, se desratau in baie si in be;ie, dezmierdându-se in bra;ele remeilor.
treslau turozwanski, nobil de Roza, decan de traco·ia, si Padlowski de
Przytyk, castelanul Radomiei, au rost trimisi soli catre Steran-·oda, pentru ca sa
ceara libera trecere prin ;ara a oastei lesesti, cercând a-l insela ca expedi;ia lui
Albert ar ri menita in contra turcilor. Asemene misie au a·ut si Matei Lonzinski,
episcopul tameni;ei.
Albert incepu razboiul asediind si bombardând Sucea·a, insa nu reusi a lua
orasul, ci pierdu multa oaste si timp in zadar. Oastea leseasca se retrase prin
CUPRINS
'!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Din Miazazi rierbinte in recea Miazanoapte,
Din Rasaritul mândru l-Apusul lucitor
Il auzi prin ·isu-i mii, mii de mii de soapte
trescând in zgomot ralnic, gigantic, imnator,
ln uragan de glasuri ce clocotea prin lume,
Purtând, nal;ând ca rala un nume... al sau nume!
Albert, craiul Lehiei, truras, seme;, usor,
Ademenit, se crede stapân pe ·iitor
S-arunca ochi de prada pe ;arile ·ecine:
tare din ele, zice, mi-ar cu·eni mai bine·¨
Il sta pu;in pe gânduri, apoi cu mare glas:
codrii Buco·inei, a·ând in mijloc pe regele bolna· si dus pe un leagan, insa
acolo moldo·enii, ascunsi intre copaci, se izbira ca lupii asupra lesilor si le racura
multa stricaciune. Pierira atunci mul;i din neamul lui Toporski ,unul din cele
mai ·echi din Polonia,, doi Tenczynski, Nicolai, palatinul Gali;iei, si Gabriel de
Mora·i;a etc.
Tot atunci un contingent de crucia;i prusieni, urmând dupa armata regala,
rura ataca;i de hatmanul Boldur, risipi;i, si câ;i scapara de moarte rura robi;i.
Acea oaste regala, in care se arlau magna;ii Podoliei, ru rau ·atamata de oamenii
lui Steran.
Matei Miecho·ski zice: O! Steran, barbat triumral si ·ictorios, care biruisi pe
to;i regii in·enina;i! O! om rericit, care te bucurasi de toate darurile câte natura
le da altora numai in par;i, unii riind in;elep;i cu ·iclenie, al;ii ·iteji ca sublima
·irtute a drepta;ii, al;ii iar norocosi contra dusmanilor, tu singur le a·usi harazite
;ie toate deodata: just, pre·azator, ·iclean, biruitor asupra tuturor ad·ersarilor!
Nu degeaba cata a ri numarat intre eroii secolului nostru!¨ etc. ,.rbira i.torica a
Rovaviei,.
Aceste rapte sunt relatate de Matei Miecho·ski in istoria lui Steran-·oda,
iar prin;ul D. tantemir, ade·erind legenda poporala, zice: Steran V., prin;ul
Moldo·ei, batând oastea leseasca la totnar, unde creste ·inul cel laudat, cu
totul o au stins, numai 15 000 au prins ·ii, pre carii i-au pus in jug si i-au silit de
au arat in lung doua mile, in lat o mila de pamânt, in care aratura tot prin lesii
aceia au semanat doua paduri ce si pâna astazi se numesc, de poloni, ßvcoriva,
iar de moldo·eni, Dvvbrara ro,ie, sau paduri rosii, pentru ca s-au semanat si
sadit cu sânge lesesc¨.
VASILI ALItSANDRI
'"
Moldo·a este pragul intâiului meu pas!
În ;ara acea mica, neincetat lo·ita
De dusmani rara numar si-n ·eci nebiruita,
În care to;i barba;ii sunt zmei ce s-au luptat
tu leahul, cu maghiarul, cu turcul incruntat,
Si unde pe sub iarba câmpiile rrumoase
Ascund troiene albe de-a dusmanilor oase,
ln domn ·iteaz, un Steran, aduna de mul;i ani
O glorie ce-i demna de-ai lumii su·erani.
Voi merge la Moldo·a, la Steran drept ·oi merge,
Si luciul de pe rrunte-i cu spada mea ·oi sterge,
Iar lumea ingrozita, pri·ind spre rasarit,
Vedea-·a-n loc de soare al meu chip stralucit!¨
A zis, si-n nerabdare-i pe lânga el in graba
Aduna-a lui armata deprinsa la omor,
lrdie numeroasa de riare ce se-ntreaba:
Spre care orizonturi salta-·om noi in zbor·
În care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare
Sa-l rupem intr-o clipa, sa-l roadem, inghi;im·
În care ;ari: teutone, române sau maghiare
Vrea Albert, craiul nostru, pustiul sa-l la;im·¨
Asa zicea cu rala a lui Albert ostime,
În cete adunata pe câmpul din Dombro·a,
tând, prin ·azduh, deodata, o gura din mul;ime
Rosti cu glas de taur salbatic: La Moldo·a!¨
lra!¨ striga lehimea, intocmai ca un tunet,
Si ·ai si mun;i si codri raspunsera-n rasunet
lra!... si-n dor de sânge armata crunt aprinsa
ta un su·oi de toamna pe drumuri se intinse,
'#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tu tunuri largi si grele, cu rlinte lungi, cu spade
te ·iu luceau la solduri si-n teaca zânganeau,
tu armasari zburdalnici ce ·esel nechezeau,
Mergând to;i, cai si oameni, sa calce si sa prade.
În rruntea lor magna;ii mândri, batrâni si tineri:
Toporski ·eteranul ce poarta barba alba
Înconjurat de neamuri: reciori, nepo;i si gineri,
lormându-i o ·iteaza si glorioasa salba.
Grodeck, zis íatca·!are, ce-n gândul lui se jura
Atâ;i români sa darme câ;i are din;i in gura.
Zciusko neimpacatul, cu bra;e lungi si tari,
tare-n Bugeac ucis-a trei sute de tatari.
Biela cel nalt, sub;ire ca trestia de balta,
te-n lupte sângeroase ca dânsa se mladie,
tu sabia-i turceasca taind in carne ·ie,
Pe când rugaru-i sprinten necheaza, musca, salta.
Gorow si Zablotowski, amici jura;i pe moarte
Sa-mparta soarta buna, sa-n·inga rele soarte,
Si care in trei rânduri scapat-au din robie,
Prin degetele mor;ii trecând cu ·itejie.
Ii zbor pe doi cai gemeni, râzând in hohot mare
tu al;i ca dânsii tineri, baroni, com;i palatini,
Glence din Pocu;ia, Zbalos Litran ce are
ln cârd pletos de zimbri in codri de arini.
Ga·ril de Mora·i;a, rra;ii Groto·, luminski,
Mardela Veneticul, Tecelski si Pruhninski,
VASILI ALItSANDRI
'$
Iarmeric Mazo·itul si Kozjatic lcranul,
te creste cai salbatici si-i prinde cu arcanul.
Ii merg, batând din pinteni!... Zburdalnica lor ceata
Straluce de departe in haine poleite:
Dulami cu rlori de aur la piept impodobite
Si-ncinse cu partale de piatra nestemata,
tiapce purtând un ·ultur si pene la mijloc,
Încal;aminte rosii de piele de Maroc,
Si rrâie ;intuite, si argintate sele,
Si armorii cusute pe col;uri de harsele.
Ii merg jucându-si caii, si ·eseli intre ei
Vorbind de cai, de lupte, de-amor si de remei,
Tot ce-i mai scump in lume si da un rarmec ·ie;ii
Pe timpul mult rerice si ·iu al tinere;ii.
Ii merg precum ar merge la simpla ·ânatoare,
Glumind in nepasare de moartea ce-au sa-nrrunte,
lrma;i de steaguri multe, urmând in roc de soare
Pe hatmani, capi de oaste, cu Albert craiu-n rrunte...
Si astrel in Moldo·a ei dau cu to;i na·ala!
Dar când trecu hotarul, al regelui cal tare
Se poticni... O buhna ;ipa in ziua mare,
Si moartea-si gasi coasa in acea zi ratala!
II
|ARA ÎN PItIOARI
te ·uiet lung de care, ce tropot surd de ·ite,
te rreamat de suspinuri, de glasuri nadusite
'%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
S-aud in sânul nop;ii prin neagra-ntunecime
Si catre mun;i se-ndreapta l-a codrilor desime·
Din când in când sub nouri, trecând ca o sageata,
tlipeste o lumina si ca prin ·is arata
Batrâni cu rruntea goala plecata spre pamânt,
lemei cu prunci in bra;e si pletele in ·ânt,
topile spaimântate mânând turme de oi
Si rlacauasi in ruga mânând cârduri de boi.
Pe jos, pe cai, in graba to;i parasindu-si satul,
lugând cu ·aiet, lacrimi, caci i-a ajuns pacatul,
Se duc pribegi si palizi, in sân de manastiri.
Dar unde sunt barba;ii, ·oinicii, junii, tarii,
Sa-si apere parin;ii, ne·estele si pruncii·
tând surla grea rurtuna pe ramurile luncii
S-o zguduie, s-o darma, ah! unde sunt stejarii·
Stejarii sunt la locul lor, ra;a cu rurtuna!
. . . . . . . . . . . . . . . .
Acum de zece zile si zece nop;i totuna,
Din mun;i si pân` la Nistru, pe culme si pe dealuri,
Lungi buciume rasuna, dând tainice semnaluri,
Si calarasi din ruga prin sate, prin orase
trainesc: Sari;i cu to;ii pe litrele trurase!
Viteazul Steran-·oda ·a cheama-n ·itejie.
tine-i misel sa ruga, cine-i român sa ·ie!¨
To;i au raspuns: "Traiasca Moldo·a!¨ si s-au dus.
Pe loc tot omul ·erde ce poarta capul sus
Si-a sarutat odorii, si-a ascu;it toporul,
Si-a prins din câmp rugarul ce-i sprinten ca o ciuta,
VASILI ALItSANDRI
'&
Apoi, racându-si cruce, zicând un: Doamne-ajuta!¨,
ta soimul de la cuibu-i ·oios si-a luat zborul.
Astrel din ;ara-ntreaga plec cete inmiite
tu arce, barde, coase si ghioage ;intuite,
Purtând caciuli de oaie, mintene-n rlori cusute
Si barbe neatinse, al barba;iei semn.
Ii merg de-a drept prin codri, pe lungi carari pierdute
talari pe sele goale, cu scarile de lemn,
Si trec in zbor prin arbori ca demoni de urgie,
Si umbra scânteiaza de-a ochilor mânie.
Tot astrel si boierii, stapânii de mosii.
Înconjura;i de gloate, din casele lor pleaca,
Pri·ind cu mul;umire zburdalnicii lor rii
tum stiu sa-si poarte caii si-n ruga sa se-ntreaca.
So;ii, surori si mame suspina-n urma lor,
Dar ei alerg rerice la câmpul de omor.
toman de la tomana, un urias de munte
te intra prin bârloage si prinde ursii ·ii,
Aduce dupa dânsul mul;i ·ânatori de rrunte,
Nascu;i pe plaiuri nalte, trai;i in ·ijelii.
Balaur de la Galu, tiolpan din Pipirig
Râd si de rrigul mor;ii cum râd de-al iernii rrig,
Si mul;i cobor din munte ca la·a din ·ulcan,
De soiul lui Balaur, de soiul lui tiolpan.
Velcea, bastard lui Sarpe, ca sarpele pe apa
Aluneca prin dusmani si mult cumplit ii musca.
În lupta, când i-e sete, cu sânge se adapa,
Si drept potir el are o ;e·ie de pusca.
Il ·ine din lârtoape cu Purice-Mo·ila
''
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si cu Roman-Pribeagul, ce nu mai stiu de mila.
Scheianul si Mircescul, ·ecini de pe Siret,
În·ingatori de unguri, s-au prins cu juramânt
Nici chiar sub bra;ul mor;ii sa nu dea indarat
Pân` n-or intra cu leahul pe-al leahului pamânt,
Si Zimbrul de la Scheie si Zimbrul din Mircesti
Se duc sa ia in coarne pe ·ulturii lesesti.
Batrânul Matei târja are-mprejurul lui
tinci sute de naprasnici ce ·in dinspre Vaslui,
To;i raco·eni!... Iar târja, om in;elept si harnic,
I-n rloare când se simte calare pe Sargan.
Glume;, ii place-a zice lui Negrea, ·iteaz darnic:
Am sa ma rac, nepoate, din târja - buzdugan!¨
Negrea, zâmbind, raspunde: Ai cârja batrâne;ii
La sraturi, iar in lupta ai bra;ul tinere;ii¨.
Si, ajungând cu to;ii la Raco·a de·ale,
O cruce luminoasa le se-arata in cale.
Asa, cu mic, cu mare, aparatorii ;arii,
Iesi;i ca rrunza-n codri la ·ântul prima·erii,
Din ·ai adânci se urca, din piscuri se cobor,
lamilia Negre este una din cele mai ·echi din Moldo·a. thiar pe la inceputul
secolului XIV, un Negre ·ornicul rigureaza in istorie timp de 24 ani, adica de la
1402 pâna la 1426, intre cei 12 boieri mari, consilieri ai lui Alexandru cel Bun.
La 14¯1, paharnicul Negre a rost descapa;ânat in Vaslui din ordinul lui
Steran cel Mare, riindca a rost de parere a nu se razboi in contra lui Radu al |arii
Muntenesti, ca unul ce era crestin si român.
ln alt Negre, Patrasco, ginere lui Petre-·oda Schiopul, a urmat in exil pe socrul
sau, a rost inscris in cartea de aur din Vene;ia si a murit la Barcelona etc., etc.
În hronicele si hrisoa·ele ramase de la strabuni, numele de Negre apare
ades ca proprietari de mosii Negresti, ca oameni insemna;i pe timpul lor, si ades
ca ·ictime ale urgiilor domnesti.
VASILI ALItSANDRI

Trec râpile in salturi, trec râurile-not
S-alearga-n neodihna, ·oinicii, cât ce pot
La glasul ;arii scumpe ce-i cheama-n ajutor.
Merg unii cu grabire spre codrii Buco·inei,
S-acolo se aduna la strâmtele potici,
Pândind, ca ·ânatorii, miscarile ji·inei,
Si tot rugând: la, Doamne, sa treaca pe aici!¨
Merg al;ii la Sucea·a sa raca pe Albert
A pierde oaste multa si mult timp in desert,
Iar al;ii la totnarul iubit si podgoriu,
Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul riu,
Tautu cu mintea coapta, tostea cu ochi seme;,
Si Trotusan si Boldur, cu surlet indrazne;,
Si unde Steran-·oda inript-a steagul sau,
Strigând la cer: Ajuta-mi, o! srinte Dumnezeu!¨
III
TABARA LISIAStA
Pe-o culme prelungita ard mii si mii de rocuri
ta stele semanate in numeroase locuri.
Se pare ca tot cerul cazut e pe pamânt
Si c-au ramas in urma-i un haos, un mormânt,
Atâta intristare si-atâta-ntunecime
Împrastie pe bolta a norilor desime.
ln zgomot lung se-nal;a din culmea luminata,
lnindu-se in aer cu tunete ceresti.
I zgomotul orgiei!... Iar zarea departata
Roseste-n roc de codri si sate românesti.

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Aici be;ii si dan;uri si chiote ·oioase,
În rund suspinuri, ·aiet si plângeri dureroase!
Aici de porte rele sunt ochii to;i aprinsi,
Acolo curge sânge, acolo-s ochii stinsi,
taci astazi celebreaza lehimea-n sarbatoare
Victoria dorita a zilei ·iitoare!
Ostasii pretutindeni rorma;i in dese grupe
lrig boi intregi, rup carnuri ca lupii rlamânzi;i,
Desrunda largi antale, beau lacom rara cupe,
Se cearta, râd in hohot si urla ragusi;i.
ta dânsii, câini de lagar la praznic luând parte,
Schelalaiesc salbatic, rod oasele deoparte,
În mijlocul orgiei turbate ce tot creste,
Iar printre câini si oameni pe iarba stau cazute
lemei, prada orgiei, cu min;ile pierdute...
Si insa ·ântul nop;ii prin lagar ·âjâieste,
S-un glas din umbra neagra la to;i striga de-a rândul.
Orbi! orbi! la masa mor;ii ·oi ·a mânca;i comândul!¨
Magna;ii juni, sub corturi, pe perne de matase
Desarta cupe pline cu ·in de la totnar,
tântând cu rericire: De ·ia;a rea nu-mi pasa!
Iubita-mi e pe bra;e, in ·ia;a nu-i amar!¨
Si riecare strânge la pieptu-i cu-nrocare
O riica de-a Podoliei, rrumoasa si balaie,
tu buze pârguite la roc de sarutare,
Si ochi ce-noata-albastri in galesa ·apaie.
Si riecare simte ca mintea-i se desrrâna,
A·ând lânga-a sa gura o gura ·oluptoasa,
VASILI ALItSANDRI

Si-n bra;e-i o copila ce râde amoroasa,
S-un sân rotund ce salta ·ioi sub a sa mâna.
lerice, mult rerice de dânsii!... ra;a râde,
Inima zboara, raiul in cale-i se deschide.
Si insa ·ântul nop;ii prin corturi ·âjâieste,
De tunete cumplite ·azduhul clocoteste,
S-un glas pierdut in umbra tot striga ne-ncetat:
Orbi, orbi!! moartea ·-asteapta c-un ultim sarutat!¨
tortul regal e splendid! Duzini de candelabre
Re·arsa-a lor lumina pe-o masa ce se-ntinde
Sub table incarcate de scule si merinde
Si sticle largi cu ·inuri spaniole si calabre.
În mijloc sta-n i·eala un cerb de patru ani,
Încins pe-a sale laturi cu siruri de razani,
Si doua piramide de rructe mai alese,
În Asia-nrlorita crescute si culese.
Albert in rruntea mesei luceste ca un soare,
Înconjurat de oaspe;i in haine de splendoare.
La dreapta-i al sau rrate mai june, Sigismund
Apare-ntr-o dulama de ros posta· de Lund.
La stânga-al tameni;ei episcop ·echi, Lonzinski,
S-alaturea cu dânsii se ·ad: Sbignew |enczynski,
tu lerbor Lucasie·itz, Padlowski castelanul
Radomiei, si treslau Roza, numit Decanul,
Si grar Ioan de Tirren, magisterul Prusiei,
tare-au adus la lupta cinci sute de crucia;i,
Si ralnicii Toporski, ·echi neaosi de-ai Lehiei,
Si al;i de rrunte nobili, din cei mai insemna;i.
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
To;i gusta din merinde, desarta largi pahare
În sunetul metalic de ·esele ranrare,
Si sângele prin ·ine se scurge mai rierbinte,
S-a·ântul creste-n surlet si nebunia-n minte...
tând regele ridica o cupa de ·in plina
Si glasul sau puternic acest toast inchina:
Iu, Albert, domnul ·ostru, si al Lehiei rege,
Intrat-am in Moldo·a ca leu in·ingator!
Mâini este ziua luptei... Nimic nu s-a alege
De Steran al Moldo·ei si de al sau popor.
tum beau aceasta cupa, asa mândra Lehie
Sa-nghita aceasta ;ara! Asa sa rie!¨
lie!
Vi·at! lra! traiasca Albert mult glorios!¨
Raspund mesenii aprig c-un racnet zgomotos,
Si lagarul rasuna in lunga departare...
Dar iata ca la usa un om strain apare,
tu pieptul gol, cu parul in ·ânt, cu ochi rocos,
Il spre Albert ;inteste pri·irea-i ratacita,
lace doi pasi si striga: Desarta-;i cupa jos,
Albert! de soarte rele ;i-e cupa otra·ita.
To;i se reped c-un urlet si mâna pe el pun.
Lasa;i-l, zice craiul, e Sropski cel nebun!¨
Si iar inal;a cupa, râzând de-o asa larma...
Dar cupa lânga buze-i in mâna lui se srarma,
S-un trasnet lung deodata in ceruri bubuieste
Si-n cortul plin de umbra rurtuna na·aleste,
Si masa se rastoarna, si cortul se urduca...
Iar pe câmpii, sub rulgeri, alearga o naluca.
VASILI ALItSANDRI
"
IV
TABARA ROMANA
O tânara padure de ulmi si de stejari
Ascunde-oastea româna prin junii sai turari.
Misterul si tacerea in sânul ei domnesc,
Dar marginile sale sunt palid luminate
De rlacarile triste ce pâlpâie in sate
Si ·eselele rocuri din lagarul lesesc.
Prin arbori si prin ramuri, din ·ârruri pân-in poale,
Din când in când luceste o;el de sabii goale
Si ochi de lei, de ·ulturi, de leoparzi salbatici,
te ard sub ·alul nop;ii ca niste rosi jaratici,
taci ei s-a;int cu jale si se opresc cu ura
Din zarea-nrlacarata pe lagarul ·ecin,
Si tot românu-n surlet pe surletu-i se jura
tu-al dusmanilor sânge sa stinga-al ;arii chin.
Dor crunt de razbunare! greu, aspru juramânt,
te sapa-n intuneric un larg, prorund mormânt!
Ici, colo, prin poiene, stau pâlcuri de osteni:
Arcasi de la Soroca, naprasnici orheieni,
Aprozi, copii din casa, curteni si lerecii,
To;i, oameni tari de ·âna si o;eli;i in roc,
Deprinsi a-si trai traiul in timpi de ·oinicii
S-a da mâna cu moartea rar-a misca din loc.
Ii poarta pe-a lor rrunte, pe bra;ele lor groase
Si-n piepturi brazde multe, hieroglire srinte
tu palosul sapate, ce spun s-aduc aminte
De lupte uriase, de rapte glorioase!
Si-n ·ia;a-i riecare si-au câstigat un nume,
O ralnica porecla, un titlu de stramos:
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Mihul, Paun de codru, Balaur, Alimos,
lrsul si Pala-Dalba, Grozan si Sparge-Lume!
Iroi de ·echi balade ce s-au pastrat in min;i,
Trecând in mostenire la rii de la parin;i.
Lungi;i pe muschiul ·erde si domolind rugarii
te zburda pe-ntuneric si desrrunzesc turarii,
Voinicii buni de lupta si bucurosi de gluma
Astrel graiesc:
Grozane! ce-o ri ziua de mâini·¨
O ri la unii muma, o ri la al;ii ciuma,
Amara pentru litre si dulce la români.¨
Amin! sa deie Domnul!¨
"Va da, mai Pala-Dalba!
Si-o ri precum la Baia, n-o ri ca-n Valea-Alba,
lnde-am ·azut pe lrsul gonit de sase turci.¨
Gonitu-m-au pe mine, dar i-am urcat in rurci!¨
Va ri precum la Scheie, unde-a;i ·azut in sila
Maghiari schimba;i in iepuri, s-un Purice-n Mo·ila¨.
Va ri precum la Lipne; cu dumbra·ioara ·erde,
La Raco·a pe unde si azi turcul se pierde,
La Grumazesti, pe maluri, unde cazacul jura
Pe mine, chiar pe mine, m-a increstat la gura!¨
Te-a increstat pagânul, dar când el ·ru de ·iu
Înot sa treaca Nistrul, o pa;i rau, rartate,
taci de pe mal in ruga tu i-ai sarit pe spate
Si l-ai trimis sub Nistru, sa-si cate un sicriu.¨
Bine-i racusi, Grozane! I scris in cele srinte:
Numele Puricestilor a rost schimbat in Mo·ilesti pe câmpul luptei de la Scheie,
lupta in care lroiot, serul armiei unguresti, a rost descapa;ânat de Purice Aprodul
,·ezi poemul lui t. Negruzzi .proavt Pvrice,.
VASILI ALItSANDRI
$
thiar apele sa rie ·rajmasilor morminte!¨
Asa e ;ara noastra!... e buna pentru ·ii,
Si pentru mor;i e buna.¨
De-aceea-n asta ;ara
Vecinii dau na·ala cu sutele de mii.
lrând ·ia;a la dânsii, le place-aici sa piara!¨
Le place, dar, Paune, si noi le racem placul.
Ii cred ca-aici e raiul, s-aici gasesc pe dracul.¨
Si cum sa nu-l gaseasca urdiile nebune
tând Steran e-n picioare, când ·ersul lui ne spune:
Steran, Steran, domn cel mare
Seaman pe lume nu are
Decât numai mândrul soare!
Din Sucea·a când el sare,
Pune pieptul la hotare
ta un zid de aparare!
Bra;ul lui rar-incetare
Bate ordele tatare,
Bate cetele maghiare,
Bate lesi din ruga mare,
Bate turci pe zmei calare
Si-i scuteste de-ngropare!
Lumea-ntreaga sta-n mirare!
|ara-i mica, ;ara-i tare
Si ·rajmasul spor nu are!¨
tântec ·echi poporal.
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Traiasca Steran-·oda!... Mul;i dusmani ·in la noi,
Dar cât ·in de naprasnici, pu;ini rug inapoi.¨
Pacatul lor ii mâna, sarmanii, ca pe-o turma,
Si moartea le sta-n cale, si moartea le sta-n urma.
De-aceea la Moldo·a ·ezi rloare lânga rloare.
I ingrasat pamântul cu sânge.¨
Asa-i, rra;ioare,
Dar cresc bujorii mândri din sânge de român
Si palamida neagra din sânge de pagân!¨
Sub cerul ce s-aprinde si-n clipa iar se stinge
Varsând pe a lor re;e lumini rulgeratoare,
Asa graiesc barba;ii ce somnul nu-i atinge
În asteptarea ·ie a zilei ·iitoare.
Si poalele padurii sunt palid luminate
De rlacarile rosii ce pâlpâie in sate.
Si-n tabara ·ecina orgia cea nebuna
ta marea departata ·uieste sub rurtuna,
Iar in rrunzis românii topoarele-si descânta
Si caii lor dezmiarda, si-n umbra ·esel cânta:
Sunt român cu patru mâini,
Si am leacuri de pagâni:
De tatari am o sageata,
De turci pala mea cea lata,
De litreni un buzdugan
Si de unguri un arcan!¨
VASILI ALItSANDRI
&
V
STIlAN tIL MARI
În mijlocul padurii este-o poiana lunga
Si larga ce roieste de oameni ca un roi.
La capatu-i din dreapta ea prelungeste-o strunga
Prin care ostasimea curge ca un su·oi.
Ia intra in poiana si se aseaza-n rânduri,
Pri·ind la o coliba de ramuri de stejar
În care-o umbra mare de om plecat sub gânduri
Sta pe genunchi, se-nchina in ra;a c-un altar.
Deodata o lumina rantastic izbucneste
Din zece nal;i mesteceni cu rruntea-nrlacarata.
toliba se deschide, umbra se scoala, creste
Si splendid maiestoasa la oaste se arata!
ln lung rior patrunde mul;imea-n admirare.
To;i zic: I Steran! Steran!¨
Dar! Steran e cel Mare!
Iata-l carunt, dar inca barbat intre barba;i,
ta muntele teahlaul prin mun;ii din tarpa;i!
Il intruneste-n sine o tripla maiestate:
Acea care o dau anii la constiin;i curate,
Acea care rasrrânge a tronului splendoare
S-acea intiparita de raima-n·ingatoare.
Timpul i-a pus coroana de-argint, ;ara, de aur,
Si gloria marea;a i-a pus cununi de laur.
Pe ralnicii sai umeri, cu anii, sunt cladite
Nepieritoare sarcini de rapte stralucite,
Dar, ani si rapte, Steran nu simte-a lor po·ara,
taci dragostea mosiei, ca srânta prima·ara,
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
În sânu-i inrloreste si il intinereste
Pentru sal·area ;arii, când ;ara patimeste.
Irou plin de lumina, el e menit in lume
Pe secolul ce-l ·ede sa sape al sau nume
Si sa raspânda raze pe secoli ·iitori,
Precum un soare splendid ce sparge desii nori.
liin;a de-o natura gigantica, di·ina,
Il e de-acei la care istoria se-nchina,
De-acei care prin lume, sub pasii lor, cât merg
Las` urme uriase ce-n ·eci nu se mai sterg,
A carora legenda departe mult se-ntinde
Si-nchipuirea lumii rantastic o aprinde.
Mare;, in a sa umbra un timp intreg dispare,
taci Dumnezeu pe rrunte-i a scris: !v rei fi vare!
În mijlocul poienei el se inainteaza,
Se urca pe mo·ila si astrel cu·ânteaza:
Români din toata ;ara! Boieri, ·echi capitani,
Si ·oi, reciori de oaste!... Sunt patruzeci de ani,
Moldo·a, la Dreptate, pe soarta ei stapâna,
Mi-a pus pe cap coroana si buzduganu-n mâna.
Prin cel Atotputernic ce apele incheaga
Pastrat-am pâna astazi coroana mea intreaga
Si buzduganul tearar, desi pe mul;i dusmani
I-a doborât, lo·indu-i, in patruzeci de ani!
Dusmani din rundul lumii, pagâni, dusmani ·ecini,
Si, cine-ar putea crede!... chiar dusmani rra;i, crestini!
Trurasi cu to;i, salbatici, lacomi, ·icleni si orbi,
tare-mprejurul ;arii, precum un cârd de corbi,
Locul pe care Steran a rost proclamat domn al Moldo·ei purta numele de
Dreptate.
VASILI ALItSANDRI

Stau gata s-o srâsie... dar n-a ·rut Dumnezeu,
N-a ·rut Moldo·a, ;ara ·iteaza, n-am ·rut eu!...
Pe Radu, Aron Petru si |epelus hainul
I-am rrânt!... Maniac tatarul si Matias tor·inul
I-am rrânt!... thiar pe sultanul Mehmet-latin l-am rrânt!
S-al;i mul;i care pierit-au ca pulberea in ·ânt.
Voi ii cunoaste;i bine, ·itejii mei osteni,
Voi, pardosi de la Lipne;, ·ultani din Razboieni,
Zimbri riorosi din codrii Raco·ei, aprigi zmei
Din Soci, din tatlabuga, din Baia, de la Schei.
Aparatori ai crucii, ·oi ii cunoaste;i bine,
taci pentru-a lor risipa a;i razboit cu mine
Prin sesuri, mun;i si codri, pe iarna, toamna, ·ara,
lacând din pieptul ·ostru un zid, hotar de ;ara,
Rosind cu-al ·ostru sânge rierbinte, plin de ·ia;a,
Siretul, Prutul, Nistrul si Dunarea marea;a,
Stând ·ecinic in picioare, in ·eci neodihni;i,
De arma, sora ·oastra, in ·eci nedezlipi;i,
lara copii, so;ie, o! dragii mei ·ultani,
Si-n lupta, tot in lupta, de patruzeci de ani!
S-acum când armasarii Osmanului marit
Arunca largi nechezuri din mândrul Rasarit,
tând Mohamed pe ceruri si-a az·ârlit hangerul
te, ca o semiluna, cutreiera tot cerul,
tând noi oprim cu pieptul rurtuna pagâneasca,
lerind de-a sale ·aluri am·ona crestineasca,
Acum, când to;i crestinii, regi, domnitori, popoare,
Ar ri, ca rra;i de cruce, sa-mparta-acelasi soare,

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Pri·i;i!... Pe cerul negru se-ntinde-un ros de sânge,
Din departare surla un ·ânt ce geme, plânge
Si spune ca in zare ard sate si orase,
ta riare rara nume ucid copii in rase,
ta ;ara e-n ne·oie, ca mor români sub chinuri,
ta rete mor sub sila, ca pruncii mor in sânuri!...
Si cine oare race aceasta rardelege·
ln domn ·ecin, prieten, un domn crestin, un rege!
Albert, craiul Lehiei!...
Albert, de cap usor,
lacut-a un ·is mare de rege-n·ingator,
Dar n-are el, sarmanul, asa de larga mâna,
Sa poata-n ea cuprinde o patrie româna!
Nici a ajuns Moldo·a de râsul miseliei
ta s-o rapeasca-n gheare-i un ·ultur d-a Lehiei!
tât ·a ri-n cer o cruce s-un Steran pe pamânt,
Nime nu ·a deschide Moldo·ei un mormânt!
tât ·or calca dusmanii in ;ara de români,
Ii robi ·or ri in ;ara, dar ·ecinic nu stapâni!
Decât Moldo·a-n lan;uri, mai bine stearsa rie!
Decât o ·ia;a moarta, mai bine-o moarte ·ie!
Români din toata ;ara, boieri, ·echi capitani,
Voi to;i ai mei to·arasi de patruzeci de ani!
tând Albert ne meneste robie, rele soarte,
Raspunde;i, ce se cade lui Albert·...
Moarte, moarte!¨
Striga poiana, Moarte! padurea clocoteste,
S-un soare ros in ceruri deodata se i·este.
VASILI ALItSANDRI

lie! le zice Steran, rie cum cere;i ·oi...
La arme! si pe moarte! caci Domnul e cu noi!¨
VI
ASALTlL
Gonise ·ântul nop;ii rurtunile ceresti,
Lasând acuma rândul rurtunii omenesti,
Si soarele-n splendoare din neguri rasarise,
Parea ca ·rea s-admire pe acel ce se ralise
Ca tvvea ivgro¸ita, pririva .pre ra.a.rit,
1eaea·ra·v toc ae .oare at .av cbip .tratvcit!
Il primbla ochi de aur pe tabara leseasca
Superba!... imprejuru-i a·ând ca s-o-ntareasca
ln lung ocol de care legate strâns cu lan;uri,
Ocol armat cu tunuri si-nconjurat cu san;uri.
Armata e-n picioare! Puternica armata,
tu-a sale lungi scadroane in larg cuadrat rormata,
Ocupa dupa san;uri al taberei câmp nalt,
Stând gata sa respinga românii din asalt.
Mii, mii de lanci cu rlamuri se ·ad râlrâietoare,
ta trestiile dese din bal;i când surla ·ântul.
În aer zbor nechezuri, comenzi rasunatoare,
Si caii-n neastâmpar rramânta-n loc pamântul.
Iar Albert, mândrul rege, in mijloc pe-o nal;ime,
Pri·este cu-ngâmrare rrumoasa lui ostime.
talare pe-un cal sprinten din stepele ucrane,
Il are lânga dânsul un grup stralucitor
De palatini, de hatmani slei;i pe caii lor,
Si steagul inainte-i cu semne su·erane.
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
La dreapta, sub padure, româna oaste-apare
În pâlcuri si in cete pe câmp orânduita,
Si riecare ceata de lupta pregatita
t-un tun cu sapte ;e·ii, purtat pe ro;i usoare.
lotnogi numi;i de Steran comanda calarasii,
Aprozii, lereciii, curtenii si arcasii.
Iar Steran sta pe-o culme cu-o ceata ce nu-l lasa,
De-a ;arii boierime si de copii din casa.
Sub dânsul are domnul un zmeu, un moldo·an,
În stânga lui pe Boldur, in dreapta pe Bogdan,
În mâna-i buzduganul domnesc care-n razboaie,
ta bra;ul care-l poarta, in ·eci nu se indoaie,
Si pe deasupra-i steagul, amenin;ând rurtuna,
tu bourul, cu steaua, cu soarele si luna.
Precum doi nori pe ceruri stau ra;a-ntunecosi
Si merg unul spre altul, dând rulgeri luminosi,
Armatele dusmane, crunt-amenin;atoare,
Raspând din ochi, din arme luciri rulgeratoare.
Si litrii si românii pri·esc in nerabdare
lnii la rege, al;ii la domn, si riecare,
Dorind, pândind semnalul razboiului...
Deodata
Steran ridica steagul, dând semn l-a lui armata.
lra!...¨ trei pâlcuri dese de cei mai buni arcasi,
Plecând, pe câmp se-nsira in grupe de har;asi.
Voinicii merg in ruga spre lagar, indrazne;i,
Din arcele lor nalte tragând mii de sage;i
te ·âjâie-n desimea scadroanelor lesesti
Si prind rasad de moarte in piepturi omenesti.
Dar tunurile-ascunse in lagar, dupa care,
S-aprind, sco;ând pe gura mortala detunare,
VASILI ALItSANDRI
"
Si mul;i dintre arcasii departe-nainta;i
tad mor;i, scalda;i in sânge, de glon;uri rulgera;i.
To·arasii lor grabnic atunci se intrunesc,
Dau semne de-ngrozire, la ruga se gatesc,
tercând s-atraga lesii din tabara arara.
Dar leahul nu-i urmeaza, cercarea le-i zadara!
Vezi litra! zice Boldur, sta-nchisa la ocol.
Nu ·rea, nu indrazneste sa iasa-n câmp, la gol.¨
Vom merge noi la dânsii! românul domn raspunde,
În tabari lan;uite stim noi cum se patrunde.
Tu, Boldur, mare hatman, si tu, toste-paharnic,
Precum se cade ·oua, imi place a ri darnic,
lacându-·a cu mine partasi la zi de rala.
În dusmanii Moldo·ei acu sa-ntra;i na·ala
tum intra leu-n turme si palosul in coaste!¨
Pe loc seme;ii toste si Boldur, capi de oaste,
S-au dus, s-au pus in rruntea românilor, strigând:
La roc, copii!¨ si grabnic plecat-au alergând.
Vuieste aprig câmpul si armele rasuna,
Si tunurile crunte ca tunete detuna.
O grindina de glon;uri ratala,-ucigatoare,
În cetele române duc moarte-ngrozitoare,
Dar ele, ne-ngrozite, rar-a-nceta de loc,
Pasesc tot inainte, sub ·iscolul de roc.
Mul;i le ramân in urma, rup;i, mor;i, cazu;i pe brânci!
Ii zbor s-ajung in numar la san;urile-adânci.
Na·al cu to;i in lagar, na·al! oastea racneste.
Din cer ne ·ede Domnul, si Steran ne pri·este!¨
Si to;i s-arunca-n san;uri, dau unii peste al;i,
tei mici, usori, in graba s-aca;a de cei nal;i,
Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se izbesc,
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
tu unghiile de maluri se prind, se opintesc,
Se urca prinsi de lan;uri, de-a tunurilor buze,
Si printre mii de sabii si mii de archebuze
te-i taie si-i rastoarna in san;uri, rarâma;i,
Ii pun picioru-n lagar, puternicii barba;i!
Zadarnic teremisii, dosi;i pe dupa care,
Îndreapta groase tunuri, le-ncarca, le dau roc,
Românii, de-ai lor dusmani deprinsi a-si bate joc,
Într-insii dau izbire cu-o apriga turbare,
Îi pun sub coasa mor;ii, in tabara-i resping,
Si, grabnic, care, tunuri in san;uri le imping,
Si rac podisuri late cu trupuri sângeroase
te mor in ·aiet jalnic si-n chinuri dureroase.
Atunce craiul zice: O! rrate Sigismund!
Zaresti tu moldo·enii in lagar, colo,-n rund·¨
Dar! Sigismund raspunde, zaresc o biata turma.
Nici unul insa tearar nu-si ·a calca pe urma!¨
Nici unul ·iu, nici unul!¨ zic lesii imprejur.
Si lerbor Lucasiewitz, ·iteaz cu parul sur,
Se duce sa a·ânte armata cea craiasca
Si cu românii aprigi in piept sa se lo·easca.
. . . . . . . . . . . . . . . .
ta niste mari balauri cu lungi coarne-ascu;ite,
Scadroanele in zgomot de tropot sunator
Se misca, salta-n copce, apoi, luându-si zbor,
tu lancele plecate la ruga-s repezite.
Dar tostea si cu Boldur, to·arasi de izbânda,
|inând in rrâu a·ântul românilor seme;i,
Le striga: Sta;i aice! to;i dupa cai, la pânda,
Sa trage;i ;inta-n litre o ploaie de sage;i!¨
Si cum ·eneau gramada scadroanele sonore,
VASILI ALItSANDRI
$
Descaleca arcasii, gatesc arcele lor,
Trag, strunele ·ibreaza, sunând zbârnâitoare,
Mii de sage;i trec iute sub soare ca un nor
Si intra prin scadroane cu-o aspra ·âjâiire,
Ducând cu ele groaza, durere si pieire.
Întregi siruri de oameni, din ruga sageta;i,
Se pleaca mor;i pe coame, cad grabnic rasturna;i.
Mul;i cai zac lânga dânsii si mul;i, atinsi la nari,
lug, târâind cada·re cu un picior in scari.
Dar lerbor Lucasiewitz racneste: Înainte!¨
Si lungile scadroane-nainte merg gramada,
Pan` ce topor cu lance si buzdugan cu spada
S-ating in zânganire sub soarele rierbinte.
Atunce mândrul soare ce spre apus plecase,
Oprit in a sa cale, ·azu cu ochii rosi
ln rurnicar de moarte ce aprig se-nclestase,
ln iad groza· de demoni salbatici, riorosi,
Sarind, urlând ca riare, muscându-se scrâsnind,
Rupând, lo·ind orbeste, dând moarte si murind!
Românii in scadroane intrau ca-ntr-o padure,
tladind mo·ili de lesuri sub zdra·anul topor.
Si coasa neobosita, si harnica secure
Zburau abatând caii sub calare;ii lor.
Iar ulii din Soroca, si zgrip;orii din Vrancea
tu lancea cangiuita in gloata patrundeau,
Si rasturnau cu cangea, si strapungeau cu lancea,
Si trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau.
Dar si lehimea crunta racea pârtii groza·e,
În cetele române trecând ca prin troian.
Bra·i, ne-mpaca;i, teribili, sub armele lor bra·e
turgea o dâra lunga de sânge pamântean.
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Deodata prin ostime o ·este a trecut:
lerbor sub buzduganul lui Boldur a cazut!¨
lerbor e mort!¨ Stau lesii patrunsi, incremeni;i,
Scot soapte ingrozite, prin ranguri razle;i;i,
Pierd cumpatul, pierd capul, z·ârl armele-n ·azduh,
Dau dosul, si rug iute, goni;i de-al spaimei duh.
Iar craiul trist, cu palma lo·indu-se pe rrunte,
Suspina: "O! Toporski, o! ·eteran carunte!
Pri·este, rug miseii! rug to;i, rug mic si mare!
De-acum in tine singur e singura-mi sperare!¨
VII
LlPTA
Toporski ·eteranul cu-o ceata mai aleasa
Lui Albert se inchina si pleaca la razboi.
Pe loc batrânul târja in cale-i ·rând sa iasa,
De lânga Steran pleaca cu buni ·iteji de soi.
Ii ·in calari in graba, aprinsi de razbunare,
S-apropie, iar târja, zburând in ruga mare,
În ra;a lui Toporski s-opreste s-astrel zice:
Toporski! din doi unul e scris sa piara-aice!
Ori tu, ori eu, sus pala, si ·in` la lupta dreapta!¨
târja! raspunde leahul, ai minte in;eleapta,
Dar inima nebuna. Iu te cunosc pe tine,
Isti leu naprasnic, insa si tu ma stii pe mine,
taci in mai multe rânduri luptat-am inainte,
Pe când a·eam bra; ·erde si inima rierbinte.
Nici tu, ·echiul meu dusman, nu m-ai in·ins pe mine,
Nici eu n-am a·ut parte sa te in·ing pe tine.
te dar n-am putut race in rocul tinere;ii,
VASILI ALItSANDRI
&
Putea-·om race oare sub iarna batrâne;ii·
O! târja, barbe albe purtam acum noi doi,
Si lupta, draga lupta, nu mai e pentru noi.
Pri·este! al;ii, tineri, stau imprejurul meu.
Demni ad·ersari acelor de pe-mprejurul tau.
Al lor acum e rândul, rrate. Noi, ·eteranii,
Soimi in·echi;i, deoparte sa stam, pri·ind soimanii.
Vin` cole lânga mine, si nu rii dusman mie,
taci ·ârsta intre oameni stinge-orice dusmanie!¨
Raspunde-atunce târja: Toporski, ai dreptate,
Ades e rece pieptul, si inima tot bate!
Apoi, marindu-si pasul, el striga la ai sai:
La lupta, ·oi, soimanii, la lupta, re;ii mei!¨
La lupta!¨ striga insusi Toporski-n mare glas,
Si amândoi batrânii deoparte s-au retras.
Pe loc ambele cete aprins electrizate
Scot palosele-n soare c-un rreamat de o;el.
Ochirile prin aer se-ntâmpina-ncruntate,
taci riecare-alege un dusman pentru el.
Plecând apoi cu to;ii, strâng rrâiele, dau pinteni,
În sprintene dezghinuri isi salta caii sprinteni,
Si zbor pe-aripa urii, cu-a·ântul de naluca,
Si intra ceata-n ceata si-n lupta se apuca.
Pamântul ropoteste sub tropot de copite,
Vazduhul straluceste de arme ascu;ite,
Iar palosele albe ciocninduse-n lo·iri
Dau roc, dau moarte crunta, dau aspre zânganiri.
În clipa cad sub ele, strapunsi, scalda;i in sânge,
Iarmeric Mazo·itul, ce-n doua par;i se rrânge,
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si Buhtea pârcalabul, cu-o larga brazda-n piept,
Si tânarul tozjatic, lipsit de bra;ul drept.
Grodeck, zis lalca-Tare, in crudul sau a·ânt,
Precum un ·ier de codru, se-nainta prin gloata
Si sabia-mprejuru-i racea o larga roata
te se-n·ârtea la soare si suiera in ·ânt.
tadeau ·ictime multe sub arma ce zbura!
Si Grodeck in turbare pe rând le numara,
talcând tot inainte pe ·ictimele sale.
tând, iata, din mul;ime apare drept in cale
Balaur de la Galu, ce poarta usurel
O ghioaga monstruoasa, cu din;ii de o;el.
Grodeck repede spada-i in pieptul lui Balaur!
Sângele curge!... Pieptul greu muge ca un taur,
Dar ghioaga se abate!... sub crunta-i lo·itura
Zbor crierii lui Grodeck, si din;ii to;i din gura,
Iar leahul, clada moarta, greu cade pe pamânt,
Ne-ndeplinind in ·ia;a groza·u-i juramânt.
toman, de la tomana, cu Velcea, sarpe iute,
Pri·esc din departare cum ·ine si cum salta
ln cal de soi ogarnic, deprins a ·âna ciute,
t-un ·oinicel sub;ire ca trestia de balta.
tine sa rie oare cel capitan rrumos·¨
I Biela, par de aur, cu mijloc mladios¨.
Vânat de soi e, rrate·¨
I pui de palatin!¨
A;ine-te dar, Velceo.¨
tomane, ma a;in.¨
Si amândoi la pânda se pun in a lui cale,
toman cu bra;e goale, si Velcea cu o coasa.
VASILI ALItSANDRI

Venea rugaru-n salturi, zburlind coama-i ple-
toasa,
Venea ·oiosul Biela pe câmpul cel de jale,
Si pala-i când de-o parte, când iar de alta parte,
Taind in carne ·ie, racea ochiuri desarte.
Deodata Velcea sare, sub cal se ghemuieste,
Si calu-mpuns la glezne din ruga poticneste,
Turtind sub el pe Velcea, iar mândru-i capitan
Îl z·ârle peste capu-i in pieptul lui toman.
Bine ·enisi la mine!¨ ii zise uriesul,
Si-n bra;ele-i de schija, râzând, groza· il strânge,
tât pieptul ii zdrobeste si oasele ii rrânge,
Apoi intre cada·re, pe câmp, arunca lesul...
Gorow si Zablotowski combat delaolalta
tu Stroe Vlad, hotnogul, si cu soltuzul Dalta.
lmar de umar, coasta de coasta, om si cal
Se strâng, se prind cu ura in clestet inrernal,
Voind a se absoarbe de pe a lumii ra;a
tu partea lor de soare, cu partea lor de ·ia;a.
Si sângele din piepturi, din rrun;i mereu se scurge
Si pe sub cai de-a lungul el gâlgâie si curge.
trâncena lupta! Moartea deasupra se arata,
lace un semn, alege, si clestetul deodata
La semnu-i se desprinde, lasând pe câmp sa cada
Gorow si Zablotowski, amici, a mor;ii prada!
Iar caii lor, ca dânsii nedespar;i;i, cu dor,
Se duc nebuni prin lagar, chemând stapânii lor.
Glence din Pocu;ia sub ldrea se doboara.

ÎNSIRA-TI, MARGARITI
ldrea e prins de tziusko, dar singur se omoara,
Strigând in desperare: Ah! zece mor;i mai bine
Decât o ·ia;a lunga si zile cu rusine!¨
torbaci reteaza capul baronului luminski,
tiolpan apuca-n bra;e-i pe junele Tenczynski
Si merge de-l depune lui Steran la picioare,
Apoi se-ntoarce iute la noua ·ânatoare.
Zbalos pe-un cal de câmpuri, Negrea pe-un cal de munte
Se intâlnesc cu ochii s-alearga sa se-nrrunte.
Izbindu-se-n mul;ime cu-a·ânt spaimântator,
trunt se lo·esc din ruga cu palosele lor.
Lo·ire rulgerânda si leahului ratala!
Il cade jos!... În mâna-i se rrânge a sa pala,
Dar Negrea, ·iteaz darnic, ii zice: lrate Zbalos,
Pe-un om cazut nu-mi place sa cada al meu palos.
Te scoala, mergi in pace cu zile de la mine.
Ar ri pacat sa piara un bun ·iteaz ca tine!¨
A zis, calu-si intoarce si-n gloata se repede,
Lasând in urma-i leahul, iar târja, care-l ·ede,
Îi striga de departe: Ani mul;i, Negreo, nepoate!
Bra;ul ce nu da moarte când poate, multe poate!¨
Si glasuind, el ·ede a lui Toporski ceata,
tiuntita, risipita si-n tabara-alungata,
lugind cum ruge spaima lipsita de rusine...
Si simte mândrul târja o mare ·âlra-n sine.
Iar cainicul Toporski, cu rruntea obosita,
Sopteste ·arsând lacrimi: O! soarta mult cumplita!
Iu, tare-odinioara, ·echi arbor al Lehiei,
VASILI ALItSANDRI

Pierdut-am rrunzi si ramuri sub ·ântul ·ijeliei!
Iata-ma-n·ins!... O! târja, de-acum sunt robul tau!¨
Rob, tu! nu mi-ar ierta-o preasrântul Dumnezeu!
tând un popor de oameni se-nchina ;ie, mie,
ln tu, s-un eu, Toporski, nu cade in robie!¨
Asa graieste târja, batrânul in;elept,
Si, singur, merge ·esel la Steran, domnul drept,
te-i zice: Ani mul;i, târja! tu rala mi-ai racut!
ta tine rie-;i neamul ·iteaz si priceput!¨
Apoi catre ostimea pe lânga el ramasa:
Acum e rândul nostru, boieri, copii din casa!
Sa dam zorul din urma, cumplitul nostru zor,
te trece si rastoarna ca trasnet razbitor.
Da;i ·ânt armelor ·oastre! pe cai, si dupa mine!¨
Precum un cârd de ·ulturi din srerele senine
tad iute ca un rulger pe-o prada ce zaresc,
Românii, dusi de Steran, in lagar se izbesc!
Nimic nu le rezista, nici tunuri, nici desime,
Nici san;, nici zid de care, nici deasa calarime,
taci ei rastoarna-n treacat, si darma, srarma-n clipa
Scadroane, tunuri, corturi, si pun tot in risipa.
lug lesii, rug crucia;ii si ruge insusi craiul!
Îi duce domnul Steran cum ·ântul duce paiul,
Iar tabara leseasca un lung pustiu ramâne
Sub apriga rurtuna a cetelor române!
tând surla ·ântul toamnei prin codrii ·estezi;i,
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
topacii plini de rrunze sunt astrel zgudui;i,
Si crengile cazute, si rrunzele uscate
Pe câmp in departare sunt astrel semanate.
VIII
ARATlL
Armata glorioasa e rrânta, risipita,
ta mun;ii de nisipuri in Arrice pustii.
Într-un ·ârtej de spaima din urma-i rugarita
Prin ·ai, prin mun;i, prin codri, prin râpi si pe câmpii.
Iar craiu-n desperare, din dealul tatilinei,
Pri·este printre lacrimi rrumoasa lui armata,
Ieri rloarea ·itejiei, azi, ·ai! prada rusinei,
tum ruge ca un nour sub raze-mprastiata,
S-acum el se gaseste cu ade·arul ra;a!
Slab, mic, rara trurie, ·azându-si inainte
Spectacolul pieirii ce-i da riori prin minte,
Si-n urma-i alt spectacol ce surletu-i inghea;a.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Pe-un ses intins si galben, sub arsi;a de soare,
tinci sute pluguri ara pamântul ;elinos,
Si domnul Steran insusi, cu rruntea in sudoare,
Asista pe-un cal negru, sub un stejar rrunzos.
Opt mii de lesi de oaste, lega;i, cu rrâu-n gura,
În loc de boi, la juguri se opintesc tragând,
Ii trag mereu, si rierul greu musca-n batatura,
Si unii gem, si al;ii cad pe genunchi plângând!
Dar biciul ii lo·este si lancele-i impung...
Se scoala-n brânci si iarasi trag brazde pe pamânt!
Mul;i dintre ei, sarmanii! in capat nu ajung
VASILI ALItSANDRI
"
Si chiar in a lor brazde gasesc al lor mormânt!
Românii cu glas aprig indeamna ca sa-ntinda,
Strigând: lais, ;a, litrene, hais, ;a, haram de plug!
Tu-mi pregatisei jugul, eu mi te-am pus in jug.
lais, ;a!...¨ Apoi din urma arunca-n brazde ghinda.
Iar Steran la to·arasi le zice cu glas tare:
Asa scrie românul a sale rapte mari,
tu rieru-n brazda neagra!... Românul astazi are
Pamântul sau drept carte si pluguri carturari.
Aici pe unde astazi e numai câmp, ota·a,
lmbri-se-·or urmasii sub Ro,ia Dvvbrara!¨
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Trecut-au patru secoli din ziua cea ratala
tând se-ngropa-n ;arâna a dusmanilor rala!
Si raptul cel istoric, sub rorma legendara,
Din neam in neam românii il po·estesc in ;ara.
Pri·i;i! lânga-o dumbra·a sta tabara de care.
llacai ·oinici sed roata pe lânga un roc mare,
Mirânduse-ntre dânsii cum ·reascurile-n roc
ta niste serpi se misca, sucindu-se in loc.
Sti;i ·oi de ce stejarul, arzând, plânge si geme·
,Întreaba-un român ager pe care-a nins de·reme.,
tole,-n asta dumbra·a, copacii uriesi
Sunt locui;i, se spune, cu surlete de lesi.
Pe timpul barba;iei au prins Steran cel Mare
O oaste de na·ala s-au pus-o ca sa are,
Iar in pamântul negru cu sânge-amestecat,
Spre lunga pomenirte el ghinda-au semanat!¨
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
. . . . . . . . . . . . . . . .
Il zice, si dumbra·a se pare ca roseste,
S-un aspru glas de ·ultur in noapte se trezeste.
Il zice, rocul arde, dumbra·a luminând,
Prin crengile rrunzoase trec umbre suspinând!
Poboa ta ´ybir
Sub cer de plumb intunecos,
Pe câmp plin de zapada
Se traganeaza-ncet pe jos
O jalnica gramada
De oameni tristi si inghe;a;i,
tu lan;uri rereca;i.
Sarmani!... de sase luni acum
Ii merg rara-ncetare
Pe-un larg pustiu ce n-are drum,
Nici adapost, nici zare.
Din când in când un ostenit
Mort cade, parasit!
I lung cel sir de osândi;i!
Pe ·ânata lor ra;a
Necontenit sunt palmui;i
De-un cri·a; plin de ghea;a,
Si pe-al lor trup de sânge ud
Des cade biciul crud.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
În urma lor si pe-mprejur
tazaci, baschiri salbatici,
tu suli;i lungi, cu ochi de ciur
Alerg pe cai zburdatici,
Si-n zarea sura sta urlând,
lrlând lupul rlamând.
Dar unde merge-acest popor
te nu mai are-n lume
Nici o sperare-n ·iitor,
Nici patrie, nici nume·...
Se duce, sters dintre cei ·ii,
Sa moara prin pustii.
Palid con·oi, pierdut, uitat,
toloana runerara,
Ia poarta-n rrunte un stigmat...
Amorul srânt de ;ara!
O! srânt, sublim, ceresc amor,
tâ;i pentru tine mor!
Ah! câ;i martiri pentr-un cu·ânt,
ln dor de libertate,
tu zile mers-au la mormânt
Prin razbunari turbate!
tâ;i au rormat groza·ul sir,
Pohodul la Sybir!
Acum coloana s-a oprit
Sub cri·a;ul de noapte.
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Din sânu-i rece, amor;it,
Ies dureroase soapte.
To;i se insira-acum in rând,
Gemând si tremurând.
ln comandant, aprig calau,
I-aduna ca pe-o turma
Si-nseamna chiar pe biciul sau
tâ;i au cazut in urma,
Apoi in ·ânt cu aspru glas
Da ordin de popas.
ton·oiu-ntreg, nedezlipit,
Îngenunchind se lasa
Pe câmpul alb si troienit,
Sub negura geroasa,
Si sta gramada la un loc,
lar-adapost, nici roc.
tu pieptul pe omat lungi;i,
Sarmani! adorm indata,
Visând de câmpii inrlori;i,
De ;ara departata,
Si pieptul lor plin de amar
Se bate tot mai rar.
lnul prin ·is ·ede plângând
O mama-mbatrânita.
Altul se-ngâna dezmierdând
So;ia lui iubita,
Si to;i pe sub genele lor
VASILI ALItSANDRI
&
Au lacrime de dor.
Ii dorm adânc! s-al nop;ii ·ânt
tu suier ·iscoleste,
Ii dorm adânc, si pe pamânt
Mereu troianul creste,
Si stelele, pri·ind la ei,
Plâng lacrimi de scântei.
Treptat, omatul spulberat
Se-ntinde ca o mare,
Si creste, si sub el, treptat,
ton·oiu-ntreg dispare,
Si-n zori tot câmpu-i in·elit
t-un giulgi nemarginit.
Au rost! acum ei unde sânt·...
ln cârd de ·ulturi zboara
Pe sus c-un repede a·ânt
Si iute se coboara,
Iar dintre brazi ·ine urlând,
lrlând lupul rlamând!...
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
íegevaa ravavvicai
aeaicata avei ^y/a Craai,teavv
Ravavvica, ravavvea,
Ce bati ta ferea.tra vea.
Dv·te·ti pvve rocbita,
Ca te arae ar,ita,
!e .vfta ravtoaiete
\i te vaa ptoaiete.
Mergi iv cavpvt ivrer¸it,
Ca rocbita a·vftorit
\i o catca tvrvete
\i o pa.c oitete.
,tântec poporal,
I
tând se nascu pe lume ·oioasa Rândunica,
Ia nu a·ea raptura s-aripi de pasarica,
liind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
topila dragalasa de mare imparat.
Dar rost-a o minune rrumoasa, zâmbitoare,
Sosita printre oameni ca zâmbetul de soare,
O gingasa comoara rormata din senin,
Din raze, din parrumuri, din albul unui crin,
Si maica sa duioasa, pri·ind-o, se temea
Sa nu dispara-n aer sub rorma de o stea.
O zâna coborâta din zodia cereasca
Veni sa o descânte, s-o legene, s-o creasca,
Sa-i deie rarmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S-o apere-n ·ia;a de-a zilelor amaruri.
Ia-i puse-o scaldatoare cu apa ne-nceputa,
De ploaie neatinsa, de soare ne·azuta,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!
Si-n apa incalzita cu lemn mirositor
O trestie, un ragur s-o rloare de bujor,
Menind prin soapte blânde copila sa de·ie
Naltu;a, mladioasa ca trestia ·erzie,
La grai ca mierea dulce, la chip rermecatoare
Si ca bujorul mândru de ochi atragatoare.
Apoi zâna-i aduse o dalba de rochi;a,
Din raze ·ii ;esuta, cu stele prin alti;a,
Si-i zise: "De-;i e gândul sa ai parte de bine,
Rochi;a niciodata sa n-o sco;i de pe tine,
Si cât ·ei ri al lumii rrumos, iubit odor,
Sa rugi in lumea-ntreaga de-al luncii zburator,
taci el ;inteste ochii si dorurile sale
Pe oricare riin;a cu rorme ·irginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
te-s jumatate rete si jumatate rlori,
Pe zânele nascute in atmosrera calda,
te sub ·apaia lunii in lacuri lin se scalda,
Si chiar pe luna plina de o lumina moale,
te-atinge iarba ·erde cu albele ei poale¨.
II
topila descântata de zâna ei cea buna
trestea-ntr-o ziua numai cât alta intr-o luna,
S-a sale bra;isoare, s-a sale mici picioare
A·eau, riind in leagan, miscari de aripioare,
Iar când iesi din cuibul in care inrlorise
ta roza dintr-un mugur cu roile deschise,
tând umbra sa ·ioaie, plutind sub cer senin,
Putea sa se masoare pe umbra unui crin,
Mult ii placea copilei s-alunge rândunele
!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
te lunecau prin aer si o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta batrânilor arini,
tercând sa prinda-n iarba a razelor lumini,
Sa ruga ratacita de-a lung, de-a lung pe maluri
Atrasa-n cursul apei de-a râurilor ·aluri,
Si-n cale-i sa s-opreasca, uimita, incântata
De dulcea armonie naturii desteptata.
Atunci pe nesim;ite un glas de zburator
Îi tot rura auzul soptindu-i, plin de dor:
Atât esti de rrumoasa la chip si la raptura,
ta nop;ii dai lumina, si iernii dai caldura,
Si orbilor din umbra dai ochi sa te admire,
Si mor;ilor grai dulce sa spuie-a lor sim;ire.
Ah! parul tau lung, negru, ca aripa corbie,
tu-a lui intunecime ar race nop;i o mie,
Si chipul tau ce rura chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar race mii de zile!
Ah! buzele-;i rotunde, cu râs in·eselite,
Se par doua cirese in soare pârguite,
Si mijlocu-;i de-albina sub ·alul tau de aur
Se leagana prin aer precum un ·erde laur,
Iar ochii tai, lucereri cu tainice luciri,
Rasrrâng toata ·apaia cerestilor iubiri
te ai aprins in inimi când te-ai i·it pe lume
Tu, zâna rara seaman, minune rara nume!¨
topila, cu uimire, il asculta zâmbind...
Apoi, catând in urma-i, se departa rugind,
Lilie zburatoare, de rluturi alungata,
tare-i rormau pe rrunte o salba-naripata.
VASILI ALItSANDRI
!
III
Viseaza luna-n ceruri!... sub ·isul cel de luna
llori, ape, cuiburi, inimi ·iseaza impreuna.
Nici o miscare-n rrunze, si nici o adiere
Nu tulbura in treacat a nop;ii dulci mistere.
Albina doarme-ascunsa in macul adormit,
Bâtlanul printre nureri sta-n laba neclintit,
Si raza argintie din stele dezlipita
tazând, sageata lunga, prin umbra tainuita,
Se duce de aprinde ·apai tremuratoare
În albele siraguri de roua lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, in lumea nop;ii zboara·
te umbra, cu sriala, prin arbori se strecoara
Si merge drept la malul pâraului din ·ale·
Oprindu-se-ngrijita ades in a sa cale,
Ia ·ine lânga apa, cu drag la ea pri·este
Si, singura-n racoare, de baie se gateste.
O! dalba reerie! di·ina incântare!...
Rochi;a de pe umeri aluneca, dispare,
Si lumii se arata minunea cea mai rara,
Albind ca raptul zilei in zi de prima·ara!
To;i ochii de lucereri, de pasari si de rlori,
Lo·i;i ca de lumina rozatica din zori,
S-aprind de-o scânteiere ce-n inima patrunde...
Dar juna-mparateasa in apa se ascunde.
lerice, dezmierdata de unda racoroasa,
Ia-noata cu-o miscare alene, ·oluptoasa,
Lasând ca sa albeasca prin ·alul de cristal
lrumoasa rotunzime a sânu-i ·irginal.
Si iarba de pe maluri se pleaca s-o pri·easca,
!!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si trestia se-ndoaie ·oind ca s-o opreasca,
Si apa-n ·alurele de aur se-ncre;este,
Si nurerii se misca, bâtlanul se trezeste,
Padurea cânta imnuri, si luna amoroasa
Re·arsa pe copila o mantie-argintoasa.
Acum pe lânga trestii ea luneca usor
Si, ·rând la mal sa iasa, patrunsa de-un rior,
Pe sânul ei ud inca ea parul isi aduna,
Se oglindeste-n apa, se oglindeste-n luna,
Si umbra-i diarana cu rormele-i rotunde
În lina ingânare se clatina pe unde.
IV
tocosu-n departare intona o ranrara!
topila cu grabire din ·aluri iese-arara.
Ah! unde-i e rochi;a si unde-al ei noroc·...
Ia ·ede zburatorul cu ochii mari de roc
te ·ine s-o cuprinde cu bra;ele-ntr-o clipa,
Dar grabnic se aude un rreamat de aripa,
Si dalba-mparateasa, din bra;e-i disparând,
Se schimba-n rândunica si ruge-n cer zburând!
Atunci s-a ei rochi;a, nal;ându-se in ·ânt,
Topitu-s-a in ploaie de raze pe pamânt,
Si pân-in raptul zilei crescut-au rlori din ele,
Odoare-a prima·erii: Rocbiti·ae·ravavvete!...
Mircesti, 18¯4
VASILI ALItSANDRI
!"
Dav, capitav ae ptai
,XV secol,
írvv¸a rerae ae vatai,
Cive verge .v. ta rai.
Merge Dav, ,oivav ae ptai,
C·a vci. et vvtti av,vavi,
|v ri¸ir ,i patrv bavi.
írvv¸a rerae tevv ae braa,
Cive verge ;o. iv iaa.
Merg tatarii tvi Mvraa,
C·av vci. iv ¸i ae vai
Pe Dav, capitav ae ptai!
,lragm. de cântec poporal,
I
Batrânul Dan traieste ca soimul singuratic
În pestera de stânca, pe-un munte paduratic,
Pri·ind cu ·eselie cum soarele rasare,
Dând ·ia;a luminoasa cu-o calda sarutare,
Pri·ind cu jale lunga cum soarele apune...
Asa si el apus-a din zile mari si bune!
Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau arara,
ta pe un gol de munte o stânca solitara,
Dincolo din morminte el trist acum pri·este
O tainica rantasma ce-n zare s-adânceste,
lantasma dragalasa a ·erdei tinere;i
te ruge de rasurlul geroasei batrâne;i,
Si zice: Timpul rece apasa-umarul meu
Si cât m-arund in zile, tot simt ca e mai greu!
CUPRINS
!#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasa!
tând, când s-a toci oare a ·remii lunga coasa!¨
Apoi el pleaca rruntea si cade in ·isare,
Iar mun;ii, albi ca dânsul, se-nclina-n departare.
Ai timpilor eroici imagine augusta,
Pe când era el tânar, lumea-i parea ingusta
Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!
Il ar ri ·rut-o buna ca bunul Dumnezeu.
Deci ii placea sa-nrrunte cu dalba-i ·itejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
Si mult iubea când ;ara stiga: La lupta, Dane!¨
Sa ·ânture ca plea·a ostirile dusmane.
Atunci a lui mânie ca trasnetul era,
În patru mari hotare tuna si rulgera,
Iar ;ara dormea-n pace pe timpii cei mai rai
tât Dan ·eghea-n picioare la capatâiul ei.
Ades el pleca singur prin codri riorosi,
În care luceau noaptea o;eluri si ochi rosi,
Si daca murgu-i sprinten da-n laturi sroraind,
Viteazul cu blânde;e il dezmierda graind:
N-aibi grija, mai soimane! eu am si duc cu mine
O ·raja rea de dusmani si buna pentru tine¨.
Si murgu-si lua calea in liniste deplina
Prin codri rara drumuri si rara de lumina.
Iar ·ulturii carpatici cu zborul indrazne;
laceau un cortegi ralnic eroului drume;.
Încrederea-nrloreste in inimile mari!
VASILI ALItSANDRI
!$
II
Batrânul Dan asculta graind doi ·echi stejari
trescu;i dintr-o tulpina pe culmea cea de munte
S-a·ând ca o coroana un secol pe-a lor rrunte.
O! rrate, zice unul, un ·ânt in miez de noapte
Adusu-mi-a din ·ale lung ·aiet, triste soapte!...
I sabie in ;ara! au na·alit tatarii!
S-acum in bal;i de sânge isi joaca armasarii!¨
Asa! raspunde altul, colo in departare
Zarit-am asta-noapte pe cer lumina mare!
Ard satele române! ard holdele-n câmpii!
Ard codrii!... Sub robie cad rete si copii.
Si-n rumul ce se nal;a cu larme zgomotoase
Zbor surlete gonite din trupuri sângeroase!¨
Batrânul Dan aude, suspina si nu crede!
Dar iata ca pe ceruri din patru par;i el ·ede
Trecând un stol de ·ulturi urma;i de uli gramada,
Atrasi in orizonturi de-a mor;ii rece prada.
ln rulger se aprinde in ochii lui pe loc.
La lupta, Dane! ;ara-i in jac, ;ara-i in roc!¨
Batrânul Dan desprinde un palos ·echi din cui,
Si palosul luceste ·oios in mâna lui.
Batrânul Dan pe sânu-i apasa a lui mâna
Si simte ca tot bate o inima româna.
Il zice cu mândrie, nal;ând pri·irea-n sus:
Pe inima si palos rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne srinte, mai da-mi zile de trai
Pân` ce-oi stri·i to;i lupii, to;i serpii de pe plai!
la tu sa-mi para numai atunci palosul greu,
tând inima-nceta-·a sa bata-n pieptul meu,
VASILI ALItSANDRI
!&
S-atunci inima numai de-a bate sa incete
tând ·oi culca sub ;arna a dusmanilor cete!¨
Apoi el strânge chinga pe zdra·enele-i sale,
Îsi race-o cruce, pleaca si se coboara-n ·ale.
III
În scurtele rastimpuri când soarele declina
Si noaptea-si pune stema reerica, stelina,
I un moment de pace in care, neoprit,
Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit.
Atunci zareste ochiul minunile din basme,
Acele legioane de tainice rantasme
tare-ntre zi si noapte apar in loc oprite
tu mantii lungi si albe de-a lungul in·elite.
Asa apare-n sesuri mare;ul om de munte,
talcând cu pasi gigantici pe urme mai marunte!
Nu stiu de el copacii tineri, crescu;i pe maluri,
Dar râul il cunoaste si scade-a sale ·aluri,
Sa treaca inainte ·iteazul Dan la lupta.
Si astrel tot el pasa pe cale ne-ntrerupta
Pân` ce soseste-n seara la casa lui lrsan.
Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,
lrsan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,
tu bra;ul de barbat, cu pumnul apasat,
I scurt la grai, naprasnic, la chip intunecos.
Il e de peste Milco· pribeag misterios.
To;i care stiu de dânsul spun multe, dar soptind,
Si cale de o zare il ocolesc grabind,
Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,
Razle;e pe intinsul câmpiilor pustii.
!'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Pe ·remea lui, sub ochii lui Steran, domn cel mare,
Intrând in dusmani singur ca ·ieru-n stuhul tare,
A prins pe hanul Mârza din ruga cu arcanul,
Iar Steran, de la dânsul in schimb luând pe hanul,
I-a zis: lrsane rrate! sa-;i raci ochirea roata,
Si cât ii ·edea zare, a ta sa rie toata!¨
De-atunci el sta de paza in mijlocul câmpiei
Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.
Drume;ul intra, zice: Bine-am gasit, lrsane!...¨
ln aspru glas raspunde: Bine-ai ·enit, mos Dane!
te ·ânt te-aduse-aice·¨
Vânt rau si de jelire!
Ne calc` pagânii, rrate, si ;ara-i la pieire!¨
lrsan tresare, geme, s-aprinde-n gândul sau.
Dan zice: De pe munte ·enit-am sa te ieu,
Sa mergem¨.
Dar! sa mergem!¨ adauga lrsan
Si mult cu drag pri·este groza·u-i buzdugan.
Apoi un corn apuca si buciuma in ·ânt.
IV
Deodata se aude un tropot pe pamânt,
ln tropot de copite, potop rotopitor!
lrsan cu al sau oaspe in rund, spre soare, cata,
Si ·ad sub cerul luciu, in zarea-nrlacarata,
Zburând o herghelie de armasari zmeiosi,
Astrel domnii ·echi, in timpul luptelor, recompensau pe barba;ii care raceau
acte de ·itejie. Astrel s-au rormat in ·echime proprieta;ile mari din ;ara ,n.a.,.
VASILI ALItSANDRI
"
tu coamele in ·ânturi, cu ochii scânteiosi,
Si-nriorând câmpia de-o aspra nechezare.
ln ·oinicel in rloare, pe-un alb rugar calare,
Îi mâna c-un harapnic ce-n urma lor pocneste
Si ca un sarpe negru prin aer se-n·ârteste.
lrsan le-a;ine calea si caii stau in loc.
Apoi catre ·oinicul ce poarta busuioc
Il zice: lulgo! prinde-mi pe murgul cel ;intat,
Mos Dan si eu la Nistru ne ducem pe luptat!¨
Dar eu, intreaba lulga, eu sa nu-mi cerc puterea·¨
Tu sa ramâi aice ca sa-mi pazesti a·erea.¨
lrumos odor e lulga! si nalta-i e raptura!
Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,
Si parul sau de aur in cre;uri lungi se lasa
ta pe strujanul ·erde un caier de matase.
Il are glas puternic in gura rumeoara
Si mers cu leganare de gingasa recioara.
Oricine-l ·ede-n soare cu peli;a lui alba,
Purtând la brâu un palos si pe grumaji o salba,
Se-ntreaba: ce sa rie, recior de zmeu, ori rata·
Iar când pe sub alti;a camasii inrirata
Zareste la lumina doi crini iesi;i in unda,
Doi pui in neastâmpar de lebada rotunda,
Rapit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!...
Voinicul e ·iteaza copila-a lui lrsan.
Ia intra-n herghelie cu pasul indrazne;
Si merge drept la murgul salbatic si razle;,
Zicând lui Dan ce-n treacat ii da po·a;uiele:
Mos Dane! tu cu-a tale si eu cu ale mele!¨
"
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Sirepul o zareste, ridica narea-n ·ânt,
Încrunta ochiul, bate copita de pamânt,
Zburleste coama, salta, in laturi se izbeste,
Dar lulga z·ârle la;ul, de gât il arcaneste
Si repede ca gândul, s-arunca usurel,
Îi pune mâna-n coama si-ncaleca pe el.
Gemând, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,
Az·ârle, se rramânta, se spumega-n sudoare
Si-n zbor plecând deodata, nebun de groaza, murgul
S-arunda-n largul spa;iu si spinteca amurgul...
Dar când stelu;a lunii apare ·iu la lume,
topila se intoarce cu murgul alb de spume
Si zice: Iata calul! Il stie-acum de rrâu
ta palosul de mijloc si mijlocul de brâu.¨
lrsan cu drag raspunde: Aibi parte de noroc!¨
Apoi cu Dan batrânul, arzând de mare roc,
Încaleca si-n umbra dispar ca intr-un nor...
Iar lulga-i urmareste cu surletul in dor.
V
I noaptea instelata, e calda, linistita!
Se pare ca din ceruri pe lumea adormita
Pluteste-o lina, dulce, di·ina indurare,
Dar ea nu poate stinge a·ântul de turbare
te duce calare;ii pe-ntinderea pustie,
Precum doi spectri gemeni mâna;i de-o ·ijelie.
Ii zbor tacu;i sub ochii stelu;elor trezite
În orizontul negru ce-i soarbe si-i inghite.
S-arund mereu in taina nop;ii, dar gândul lor
De mult e cu tatarii in lupta de omor.
VASILI ALItSANDRI
"
O ;inta de lumina prin umbra ·iu inoata.
Ia creste, se inal;a pe zare ca o roata
Si umple de ·apaie cerestile abisuri.
Paduri, mo·ile, râuri apar cazute-n ·isuri,
Dar leul de la munte si ·ierul de pe ·ale
Nu ·ad prin ·is de sânge decât Moldo·a-n jale.
I rosie luna!¨ zice din doi cel mai batrân.
I luna insetata de sânge de pagân!¨
Raspunde cel mai aspru... Si puii lor de zmei
Se duc tragând doi spectri de umbra dupa ei.
Se duc ·ârtej ca gândul plecat in pribegie,
Se duc pân` ce-a lor umbra intinsa pe câmpie
Le trece inainte si pân` ce se lo·esc
În ochi cu raptul zilei... Atunce se opresc.
Si iata-i pe o culme nocturnii calatori,
Lucind sub cerul palid in mantie de zori!
Ii lasa jos pe coasta sa pasca armasarii
Si stau pri·ind in ·ale cum rac pârjol tatarii.
tinci sate ard in rlacari pe câmp, si rumul lor
Se-ntinde ca o apa, pluteste ca un nor
De-a lung pe sesul umed, si zboara sus in aer,
Ducând cu el un ·uiet de larma si de ·aier.
Prin rum se zaresc umbre ruginde, ratacite,
topii marun;i, si mame, si rete despletite,
Si cai scapa;i in ruga, si câini, si boi in turme,
Goni;i de tatarimea ce calca pe-a lor urme.
Ici, colo, se ·ad cete in lupta inclestate,
Miscari de bra;e goale in aer ridicate,
Luciri de arme crunte patate ros cu sânge
Pe care-o raza ·ie din soare se rasrrânge.
"!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Apoi din ·reme-n ·reme o ceata luptatoare
Se-mprastie cu graba, lasând cada·re-n soare!
Iar lânga Nistru, multa urdie tatareasca
Naprasnic se ucide cu gloata româneasca.
Dan zice: Mai lrsane! acolo e de noi!
Acolo râde moartea in crâncenul razboi.
Acolo sa dam proasca, sub ochiul cel de sus,
Tu dinspre raptul zilei, si eu dinspre apus,
Si cale sa deschidem prin aprigul dusman...
La lucru-acum, rârtate! la lucru, mai lrsan!¨
Amin si Doamne-ajuta!¨ lrsan ·oios raspunde,
Si-n gloata riecare ca ·irorul patrunde.
VI
lrsan na·al` s-arunca in neagra tatarime,
troind o pârte larga prin deasa ei mul;ime.
Sub mâna-i buzduganul, unealta de pieire,
ta un balaur race in juru-i o rotire,
ln cerc de moarte-n care amar de cine-i prins
Sarmanu-nchide ochii si soarele-i s-a stins!
În laturi, inainte, in urma-i totul moare!
Zbor creierii din tid·e sub ghioaga zdrobitoare,
Si-n urma, si-mprejuru-i, si-n laturi semanate
Zac sute de cada·re cu capete srarmate.
Si astrel ne-mpacatul lrsan mereu lucreaza,
Si spre apus prin sânge mereu inainteaza.
ta dânsul, Dan batrânul, erou intinerit,
Tot ·ine dupa palos spre mândrul rasarit.
Il intra si se-ndeasa in gloata tremurânda
VASILI ALItSANDRI
""
ta junghiul cel de moarte in inima plapânda,
Si palosu-i ce luce ca rulger de urgie
Tot cade-n dreapta,-n stânga si taie-n carne ·ie...
lug to;i si pier din cale-i!... Il striga: Steie ra;a
tui place ·itejia, cui s-a urât de ·ia;a!¨
Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,
taci el se-nainteaza precum un stâlp de para,
Si cine-l ·ede ralnic, aprins, cu rruntea sus,
Îi pare ca alt soare se-nal;a din apus.
Si astrel ambii oaspe;i ai mor;ii ne-mpacate
tosesc la ·ie;i in rloare pe straturi sângerate
S-ajung ei ra;a-n ra;a prin apriga rurtuna,
Si armele lor ude crucis le impreuna.
Noroc ;ie, lrsane!¨
Si ;ie, tot noroc!¨
Dar n-a srârsit cu·ântul lrsan si cade-n loc,
Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept adânc.
Il scapa buzduganul, se pleaca pe oblânc
Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.
Tatarii ca za·ozii pe dânsul dau na·al`!
În laturi, litre!¨ striga la ei ·iteazul Dan,
Punându-se de paza la capul lui lrsan.
tu calu-n mâna stânga, cu pala-n mâna dreapta,
Amenin;ând cu ochii tatarii, mi-i asteapta
Precum asteapta zimbrul de lupi inconjurat
Sa-i z·ârle cu-a lui coarne pe câmpul spaimântat.
Dar nici gândesc pagânii sa deie piept cu el,
taci palosu-i naprasnic e ·ultur de o;el.
Retrasi in jur deoparte, nemernici, sperie;i,
Ii scot din a lor arcuri un ·iror de sage;i,
"#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si Dan, lo·it in coaste, sopteste cu ortare:
lrsane, pentru tine de-acum nu e scapare!¨
Zicând, el cade-aproape, se sprijina-ntr-o mâna
Si palosul lui ;ine in loc ceata pagâna.
O! Dane capitane! puterile-;i slabesc
Si norii pe deasupra-;i trecând se in·ârtesc.
Tu mori! si tatarimea s-apropie de tine!
Dar iata din pustiuri un alb ·ârtej ca ·ine
Si trece prin urdie ca printr-un lan de grâu.
I un ·oinic calare pe-un cal ce n-are rrâu,
Voinic, in brâu cu palos si pe grumaz cu salba.
I lulga, ce apare ca o rantasma alba
Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,
Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.
Alah!¨ racnesc tatarii catând cu groaza-n urma...
Dar ce ·ad ei deodata, caci glasul lor se curma·
Ii ·ad curgând pe dealuri arcasii din Orhei
te ·in cu-o ralca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!
ln lung rior de spaima patrunde intr-o clipa
Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,
Si to;i pe loc la ruga plec iute, se duc orbi,
tum pleaca din câmpie un nor intins de corbi.
Amar e de razle;ul ce-n urma lor ramâne!
Si cade, mic sau mare, pe mâinile române!
În ra;a cu românul nu-i mila, nu-i iertare,
Nici chiar in sân de mama nu poate-a·ea scapare.
O stiu de mult tatarii, o stiu de la batrâni
Si rug, ne·rând s-asculte de seri, de-ai lor stapâni.
VASILI ALItSANDRI
"$
Tot omul ·ede moartea s-alearga-nspaimântat.
tel ·iu uita si lasa pe mortul ne-ngropat
Si rar-a-ntoarce capul se duce-orice pagân,
ta-n umbra riecarui s-a·ânta un român!
Iar hanu-si smulge barba, isi rupe salul ·erde
Pri·ind urdia-ntreaga in clipa cum se pierde.
Sub ochii lui in lacrimi, pe câmpul cel de lupte
Apar gramezi de lesuri, gramezi de arme rupte,
De cai ucisi, de care, de corturi risipite,
Si tuiurile oastei de oaste parasite!
O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de rala,
tai, steaguri, cete mândre, stralucitoare arme,
tladiri de ·isuri nalte, magie triumrala,
A rost de-ajuns o clipa ca totul sa se darme!
VII
Ghirai a trecut Nistrul inot pe calul sau,
Luând pe Dan ranitul ca prada si troreu.
Il merge de se-nchide in cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a rost de câini gonit.
Trei zile, trei nop;i hanul nu gusta-n surlet pace.
Întins ca un cada·ru jos pe co·or el zace,
Dar când re·ine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec rulgeri de cruda razbunare.
Il striga sa-i aduca sub cort pe Dan batrânul.
Desi cuprins de lan;uri, mare; intra românul!
"%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ghiaur! zice tatarul cu inima haina,
te simte rirul ierbii când coasa e ·ecina·¨
Ia pleaca rruntea-n pace, raspunde capitanul,
taci are sa renasca mai rrageda la anul!¨
Ghirai cade pe gânduri, lasându-si capu-n piept,
Si, imblânzindu-si glasul: O! Dan, om in;elept!
Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume
Din graiul plin de lacrimi orranilor din lume.
Pe mul;i tatari cuprins-ai de-ai mor;ii reci riori!
Acum i;i ·eni rândul si ;ie ca sa mori.
Pri·este! lânga usa calaul te pândeste
tu streangul si cu pala ce-n mâna-i zânganeste.
ln semn, si capu-;i zboara la câini si la ·ultúri,
Si surletu-;i se pierde in lumea de ghiauri.
Dar insa imi rac mila de ani si de-a ta minte,
Gândind la batrâne;ea ce-apasa-al meu parinte,
Si ·reau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De ·rei tu sa te lepezi acum de legea ta!¨
trestinul Dan, batrânul cu surlet luminos,
Înal;a-a lui statura si zice maiestos:
teahlaul sub rurtuna nu scade musuroi!
Iu, Dan, sub ·ântul soartei sa scad pagân nu ·oi.
Deci, nu-mi con·ine ·ia;a miselnic câstigata,
Nici pata rardelegii in rruntea mea sapata.
Rusinea-i o rugina pe-o arma de ·iteaz,
ln ·ierme ce manânca albea;a din obraz.
tui place sa roseasca, roseasca... eu nu ·reu
Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.
Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc
VASILI ALItSANDRI
"&
Si ·reau cu ra;a alba senin sa ma srârsesc,
ta dupa-o ·ia;a lunga, rerita de rusine,
Mormântul meu sa rie curat si alb ca mine!
Asa m-a deprins Steran, usoara ;arna-i rie!
La trai rara mustrare si rara prihanie.
Nu-mi trebuie-a ta mila, nu ·reau a tale daruri.
Tu imi intinzi o cupa mult plina de amaruri,
Departe ea de mine!... mai drept e ca sa mor!...
Iar daca ai tu cuget si-;i pasa de-al meu dor,
Ghirai, ma lasa, lasa in ora mor;ii grele
Sa mai sarut o data pamântul ;arii mele!¨
limit, Ghirai se scoala, cu mâna lui desrace
lnealta de robie sub care leul zace,
tumplitul lan; ce-l leaga cu strânse noduri sute,
Si zice grabnic: Tata, ia calul meu si du-te!¨
Batrânul Dan rerice se duce, Nistrul trece,
Si-n aerul Moldo·ei se umrla pieptu-i rece,
Si inima lui creste, si ochii-i plini de jale
tu drag pri·esc prin lacrimi podoaba ;arii sale.
Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce,
Îsi pleaca rruntea alba, smerit isi race cruce
Si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste
Pamântul ce tresare si care-l recunoaste...
Apoi el se intoarce la hanul, intra-n cort,
Suspina, so·aieste si, palid, cade mort!
Iar hanul, lung pri·indu-l, rosteste cu durere:
O! Dan ·iteaz, rerice ca tine care piere,
A·ând o ·ia;a ·erde in timpul tinere;ii
Si alba ca zapada in iarna batrâne;ii!...¨
"'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
íegevaa ciocartiei
íie, íie,
Ciocartie,
Zbori iv .oare
Cavtatoare
\i reriva
Div tvviva
Pe pavavt
Cv avtce cavt!
,Poporal,
I
De când erau ca iarba anticii codri desi
Si mici ca musuroaie tarpa;ii uriesi,
Si ·aile prorunde, si latele ·âlcele
ta pe o apa lina usoare ·alurele,
De când in lume lupii erau pastori de oi
Si ursii cu cimpoaie mânau cirezi de boi,
De când purta-n cosi;e Ileana tosânzeana
O rloare cântatoare, o rloare nazdra·ana,
N-a rost copila-n ·ia;a mai dulce, mai aleasa
Decât rrumoasa Lia, recioara-mparateasa!
Nascuta-n raptul zilei cu ra;a-n rasarit,
Lucererii, ·azând-o, mai ·iu au stralucit,
lerice de-a atinge cu-o raza argintie,
tu ultima lor raza asa minune ·ie.
Si astrel, de lumina cereasca dezmierdata,
Ia, rasarind ca rloare, a inrlorit ca rata,
S-acum e rala lumii, a min;ii incântare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#
Al inimilor rarmec, a ochilor mirare.
Tot omul care-o ·ede, rapit, uimit sim;este
ta parca se renaste, ca inima lui creste,
ta trece lin din iarna in dulce prima·ara,
ta mii de pasari cânta in sânu-i si pe-arara.
Ia are-o ra;a alba de rlori de lacrimioare
Si ochi ceresti, albastri ca rloarea de cicoare,
S-un par ce straluceste pe rruntea sa balaie
tazând, ruior de aur, de-a lung pana-n calcaie,
Încât pe câmpul ·erde când trece zâmbitoare
Se pare c-o urmeaza prin aer rulgi de soare.
Ia poarta haine scumpe, usoare, descântate,
Din rire de paianjen ;esute si lucrate,
Prin care tainic salta luciri de rorme albe,
tomori atragatoare ca ·isurile dalbe,
Precum acele slabe ·apai tremuratoare
Prin rrunze raspândite de luna gânditoare.
Aprinsii ochi ai nop;ii in juru-i scânteiaza,
lormând cununi de raze pe rruntea-i ce ·iseaza,
Si luneca pe sânu-i, rai alb de rericiri,
Voind ca sa patrunda prin i;ele sub;iri.
Seninul dulce-al zilei, râ·nind acea minune,
Din soarele-rasare si pân` la soare-apune
Se-ntinde pe deasupra-i cu bolta lui rotunda,
Voind sa-i raca-un templu in care s-o ascunda.
Si-i zice: Însusi cerul spre tine se inclina...
lrumse;a-i o coroana pe rrunte de regina!¨
#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
II
Si mers-a ·estea-n lume, trecând din gura-n gura,
ta Lia rura ochii, si min;ile le rura,
Si dus-o-au pe aripi in locuri departate
tocoarele-n triunghiuri prin aer insirate,
Si spus-a ·ântul ager, in ·eci neodihnit,
ta nu-i copila alta mai dulce de iubit.
În graba alergat-au din toate-a lumii zari,
De peste mun;i, din runduri, de peste noua mari
tei mai ·iteji si mândri reciori de impara;i,
Vraji;i de-a ri pe ·ia;a de Lia rermeca;i.
Venit-au Rosul, craiul inaltelor lungi plaiuri,
Si Albul ce domneste pe douazeci de raiuri,
Si Penes-imparatul, arcas cu ochiul ;intes,
te are-n tolba rulgeri si-n grajd pe calul Vintes,
Si al;ii, mul;i ca rrunza, mâna;i de-a lor iubire
tu Lia dragalasa sa cate impe;ire.
Dar nici isi pleaca ochii la ei rrumoasa rata,
tum nu se uita crinul la iarba cea uscata,
ti ·ecinic ea pri·este cu drag la mândrul soare!
Si, tot pri·ind lumina din ra;a-i arzatoare,
tu lacrimi i se umplu albastrii ochi rrumosi.
Ii plâng!... de ce plâng insa lucererii duiosi·
De mult pri·it in soare, sau de o jale-ascunsa,
De-o gingasa dorin;a, de-o taina nepatrunsa·
Ah! taina ei n-o stie nici zâna ce-o iubeste,
N-o stie capatâiul pe care odihneste,
Nici apa ce oglinda obrazu-i la trezie,
Nici cerul, nici pamântul!... dar umbra sa o stie!
VASILI ALItSANDRI
#
Ades copila, prada gândirii ce-o rapeste,
Se scalda in lumina, cu soarele graieste
Si zice: Tu, al lumii monarc stralucitor!
O! splendida comoara de ·ia;a si amor!
Tu, ochi deschis in ceruri sa ·ada-a mea iubire!
Tu, singura-mi dorin;a, tu, dulcele meu mire!
Pleca-·oi, ah! pleca-·oi, luând urmele tale,
Sa te-ntâlnesc rerice, sa te culeg in cale,
Sa rii al meu si numai al meu, o! mândre soare,
Sa nu mai plâng de moarte când tu saru;i o rloare,
taci te urasc atunce... cu dragoste si dor,
Si ·ad ca de-acea ura duioasa am sa mor!¨
Ia zice si se simte de raze inundata.
Iar umbra ei suspina in urma-i tupilata:
Ah! draga mea stapâna! lereasca Domnul srântul
De-a-;i asculta indemnul, de-a-;i implini cu·ântul,
taci ·ai de-acel ce-apuca pe-a soarelui carare!
Il intra-n cale lunga ce capat nu mai are
Si unde inceputul se leaga cu srârsitul,
Si unde-si pierde mintea si pasii ratacitul.
Ah! Lia, te gândeste ca soarele-i cu dar
De ·ia;a si de moarte, ca-i dulce si amar!
Il da junie lumii, iubire, rericire,
La plante, cuiburi, inimii el da insurle;ire,
Dar raza-i ce in·ie e raza si de roc
te arde crinul rraged si tristul siminoc,
Si râurile soarbe, si pasari sageteaza,
Si umbra o inghite când soarele-i amiaza.
Ah! rie oricum rie! raspunde-n graba Lia.
Durerea rie-mi partea sau rie-mi bucuria
#!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
De-oi sti ca-n a mea cale ·oi race totdeauna
Din sapte nop;i o noapte, din sapte zile una,
M-oi duce mult departe c-un repede a·ânt,
Departe, unde cerul se lasa pe pamânt,
Pe unde mun;ii ralnici apar ca nourele,
Pe unde stau de ·orba la umbra rlori cu stele.
M-oi duce, duce, duce, pân` mi-oi gasi ursitul
S-oi sta gura la gura cu soarele iubitul,
taci ·reau sa-i pri·esc ra;a ca sa-mi alin durerea,
Sa ·ad curgând din buze-i cu·intele ca mierea!¨
Amar de tine, Lie! o! Lie,-amar de mine!
Dar rie! unde-i merge, si eu ma duc cu tine.¨
III
În re·arsatul zilei, când nasc a ·ie;ii soapte
Si lin se dez·eleste seninul cer din noapte,
Pe când lumina-i sura, plapânda, racoroasa
Si somnul isi destinde aripa somnoroasa,
lrumoasa Lia pleaca pe Graur, calu-i sarg,
te zice ca pamântul nu e destul de larg,
Si zboara rara sa;iu, luându-si iute zborul,
ta ·ântul si ca gândul, ca spaima si ca dorul.
Il ruge pe sub soare, el ruge pe sub luna
Si piere intr-un rulger cum piere ·estea buna,
Si trece pe sub nour, si trece pe sub stea
tlipis, cum se strecoara prin oameni ·estea rea!
Se duce calul Graur spre codrii de stejari
În care greu se lupta balaurii cei mari
tu pajuri nazdra·ane nascute-n ceea lume,
Prin locuri unde serpii brilianturi rac din spume
Si zmeii rac palaturi de-argint cu turnuri dese,
VASILI ALItSANDRI
#"
ta-n ele sa ascunda rrumoase-mparatese.
Il trece prin poiene cu ture aurite
În care se alunga sopârle smal;uite
Si blânde pasarele ce cânta-n cuibul cald,
A·ând rubine-n pliscuri si ochii de smarald.
Acolo ·ântul serii prin rrunze-alene zboara,
Lo·ind incet de umbra aripa lui usoara,
Si iarba, chemând ·ântul din zori ca s-o dezmierde,
Se misca-n ·alurele precum o apa ·erde.
Il trece peste râuri ce curg necontenit
ta zilele senine a celui rericit.
Si apa-ndeamna rata pe maluri sa se culce,
În ea sa se oglinde, s-o raca apa dulce.
Zadarnic! ea-nainte, nainte mereu pasa,
ta omul cu grabire mânat de dor de casa,
Si de trei ori trei zile si nop;i de trei ori trei
Ia lasa somnul dulce sa piara-n urma ei.
Si astrel tot pe cale, cu ochii ;inta-n soare,
tu coamele-i lucioase in ·ânt râlrâitoare,
Ia pare si dispare, rapita de cal Graur,
Precum un ·is rerice intr-un ·ârtej de aur.
Dar dupa multa truda si mult amar de cale,
Odata cu amurgul ajunge intr-o ·ale,
O ·ale in·erzita ce se uneste-n zare
tu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare.
Acolo calul Graur isi inceteaza zborul,
Nemaia·ând pamânturi sa bata cu piciorul,
Iar Lia se coboara cu graba de pe cal
Si merge de se pune pe-al marii ·erde mal,
Pri·ind cu dor la raiul din rundul departat
Pe care se ridica al soarelui palat.
##
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Pe unde-;i merge gândul, stapâna mea iubita·¨
O-ntreaba glasul umbrei de cale obosita.
Ah! draga surioara! duioasa Lia zice,
Zaresti in departare cea insula rerice
Plutind sub cer albastru pe-a marii albastrime·
Vezi tu colo, in zare, colo, pe-o inal;ime,
Acel palat de aur, cel cuib de straluciri,
tu poarta de rubinuri si stâlpii de sariri·
Acolo-mpara;este rrumos ursitul meu,
Acolo-mi zboara gândul, acolo eu ma ·reu!
Dar cum sa rac, ·ai mie!... ah! calul meu nu poate
Sa calce si pamântul, si marile sa-noate!¨
Stapâna! zice Graur, ce nu pot eu pe lume
O poate al meu rrate, nascut pe-a marii spume.¨
tum zice, cum necheaza...
Din marea cea prorunda
O ·ol·ura se-nal;a si iese-un cal in unda,
tu ierburi si margeanuri a·ând coama-mpletita,
Si solzi de-argint pe spate, si palma sub copita.
Zarindu-l, Lia ·esel de cale se gateste,
Dar când e ca sa plece si când se despar;este
De Graur, ea-l saruta, pe coada-l mai dezmiarda
Si-l cheama drag pe nume si plânge c-o sa-l piarda.
Apoi se-ntoarce iute la mal, si iute sare
Pe noul cal ce-o poarta usor pe-a lui spinare.
Si umbra ei ramâne pe mal instrainata,
Si Graur se arunda in zarea nourata.
VASILI ALItSANDRI
#$
IV
Prin ·aluri spumegoase ce-n juru-i se alina
tântând o melodie simronica, marina,
Ajunge Lia grabnic la insula dorita,
A carei iarba ·ie cu raze-i altoita.
topila-n haine mândre de riu imparatesc
S-arunda in lumina, dar chipu-i ingeresc,
Dar mersu-i plin de rarmec, cu pas leganator,
O spun mai mult ca-i rata decât ca e recior.
Ia intra in palatul acel de reerie
tu inima-n bataie de dulce bucurie,
Dorind ca sa-ntâlneasca, temând de-a intâlni
Pe-acel care-a ·rajit-o aicea de-a ·eni,
Si iata ca zareste a lui batrâna mama,
tu genele cazute pe ochi ca o narrama!
De când nu era inca pamântul care este,
De când tot ce e-n lume era numai po·este
Si raza de lumina si razele caldurii
Irau comori ascunse in haosul naturii,
A splendidului soare rerice nascatoare
Traieste-n luminoasa si magica splendoare,
Dar trista si orbita de ·ecinica-i lucire,
Acum ea nu mai poate pe soare sa-l admire,
Si-i este scris de soarta atunci numai sa ·ada
tând riul ei in cursa ar ri expus sa cada.
Sarmana-ncet aude sunând pasuri straine,
Tresare si intreaba: te om, ce riara, cine
A indraznit sa ·ie aice, s-a patrunde
În locuri necalcate de pas de om, pe unde
#%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Nici pasarea maiastra a trece nu-ndrazneste,
Nici doru-n ratacire pierdut nu se opreste·¨
topila tremurânda s-apropie si zice:
Sunt om cu gânduri blânde ·enit din lume-aice¨.
De esti recior, replica batrâna ingrijita,
Sa-;i rie calea rloare si urma inrlorita,
Si-n ·ia;a sa ai parte de soacra iubitoare
Si de ne·asta dulce, rrumoasa, zâmbitoare,
Iar daca esti tu rata, precum te-arata glasul,
Pe urma ta usoara intoarce-;i iute pasul
Si piei din aste locuri neatinse si curate,
Domnite de-al meu soare, copil rara pacate!¨
. . . . . . . . . . . . . . .
topila spaimântata cu dorul ei se cearta.
Ar ·rea, ar ·rea sa ruga, dar inima n-o iarta,
tând iata ca s-aude in lunga departare
De cai ·enind spre casa ·oioasa nechezare,
Si iata ca palatul se umple deodata
tu zilnica lumina din lume adunata,
taci soarele apune, lasând de-a lung pe ceruri
tlipirile de stele s-a umbrelor misteruri.
Il ·ine si apare atât de luminos,
ta-ntuneca ·ederea cu chipul sau rrumos.
Bine-ai ·enit, copile, de mult instrainat!
Îi zice blânda mama c-un dulce sarutat.
Te bucura de oaspe ·enit de pe pamânt,
ln oaspe blând la surlet si gingas la cu·ânt!¨
VASILI ALItSANDRI
#&
În juru-i mândrul soare se uita cu mirare...
Il ·ede si nu crede, ii pare ca ii pare
Si simte-un neastâmpar, in inima-i ·ergina
Sub galesa ochire a retei ce suspina.
Apoi, luând de mâna pe Lia tremurânda:
Oricine-ai ri, el zice, riin;a, tu, plapânda!
Durerea omeneasca in ·eci sa nu te-ajunga,
Si rie-;i scurt necazul si rericirea lunga!
Pe rlori de prima·ara obrazu-;i sa se culce,
Si rie-;i dulce ·ia;a si moartea rie-;i dulce!¨
topila il asculta pierduta in extaz,
tu zâmbetul pe buze, cu lacrimi pe obraz,
Si zice: Mândre soare! lasat-am scumpa ;ara
Si casa parinteasca in timp de prima·ara,
tu dor sa ·in la tine, de-aproape sa te-admir,
Si-n calea mea grait-am cu rlori de trandarir,
tu râuri si cu nouri, cu rluturi si cu stele,
Grait-am si cu ·ulturi, cu soimi, cu rândunele,
tu tot ce putea-n lume de tine sa-mi graiasca,
S-acum i;i zic eu ;ie in limba omeneasca:
Minune mult iubita! Lumina de lumine!
Ah, inima ma poarta sa stau in ·eci cu tine!¨
Si soarele si Lia, pereche de iubire,
În ochi aprinsi de doruri ineaca-a lor pri·ire,
Zâmbind unul la altul cu-nduiosire multa.
Iar mama ce nu-i ·ede, dar care ii asculta,
Graind cu mintea, zice: Sa riu oare-nselata·
Acest strain sa rie oare recior, sau rata·
Il are glasul dulce, prea dulce, prea duios
#'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
De când a dat cu ochii de riul meu rrumos!¨
Apoi, mai stând pe gânduri, adauga-n triste;e:
Ah! unde mi-e ·ederea din dalba tinere;e!...
Amar de cine are pe ochi un negru nor
tând inima presimte!... I rata, sau recior...
La noapte ·oi asterne in patu-i albe rlori,
De-a ri barbat, sub dânsul pieri-·or pâna-n zori,
Iar de-a ri rata, ele, de sânul ei lipite,
În raptul dimine;ii ·or ri mai inrlorite.¨
Batrâna-n neastâmpar se duce so·aind,
tondusa de-a ei cârja prin umbra pipaind.
Atunci ·oiosul soare, sim;ind o noua ·ia;a,
O ia pe Lia-n bra;e si o saruta-n ra;a
Si-i zice cu-nrocare: Iubita mea mireasa,
În lumea pamânteana ai rost imparateasa,
De-acum tot impreuna gustând cerescul bine,
Iu lumina-·oi cerul, si tu, draga, pe mine¨.
topila ·arsa lacrimi, uimita ea sim;este
ta inima-i rerice in sânu-i se topeste
ta ziua cea de ·ara când razele se scurg
Topindu-se in umbra adânca din amurg.
Si astrel dragalasii de-a lor iubiri au parte...
Iar când le spune noaptea ca-i timp a se desparte,
Nici unul n-are gândul sa raca inceputul,
Sa rupa lan;ul dulce ce-i leaga cu sarutul!
V
A doua zi, pe timpul minunilor ·isate,
tând raptul dimine;ii la usa nop;ii bate,
VASILI ALItSANDRI
$
Batrâna mama, treaza de grija ce-o domina,
Sim;este ca e-n lume o stranie lumina.
Ia merge cu grabire la patul unde crede
t-a trebuit sa doarma strainul... si ea ·ede
,taci dragostea de mama o race-acum sa ·ada,,
Ia ·ede-n asternutu-i rlori ·ii ca de zapada.
Ah! zice cu durere, nici una nu-i uscata!
Nici una ·estezita! Strainul oaspe-i rata!¨
Apoi, in tulburarea-i de cruda presim;ire,
Înal;a ochii-n ceruri si ·ede cu-o;erire...
te ·ede·
Pe zenitul adânc, inrlacarat,
Mare;ul soare plana! si caru-i inhamat
tu noua cai de raze, ce-n spa;iu l-au rapit,
tutriera cerescul intins nemarginit.
Zbor caii lasând râuri de roc in urma lor
Si rrâiele scapate de-a lung in aer zbor,
Iar soarele rerice, dând lumilor uitare,
tu Lia leganata pe sânul lui apare,
Si lumile-nundate sub rlacari arzatoare
Pri·esc cu ingrozire alt soare lânga soare...
Blestem! striga batrâna, blestem pe capul tau,
Tu, care-mi rapesti ·ia;a, rapind pe riul meu!¨
Si mama cade moarta!
Ia cade! dar urgia,
Dar cruntul blestem zboara, se suie pân` la Lia,
S-a soarelui mireasa lo·ita, rulgerata,
Din ceruri cade-n mare lucind ca o sageata.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
$
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Ah! mare i-a rost ·isul si scurta rericirea!
Iubirea i-a dat moartea si moartea - nemurirea!
Iar surletu-i rerice luat-a rorma ·ie
De-o mica, dragalasa, duioasa ciocârlie
te ·ecinic catre soare se-nal;a-n adorare,
themându-l, prima·ara, cu dulcea ei cântare!
18¯5, mai
íegevaa tacrivioarei
I
În rai nici o minune placuta nu lipsea.
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea,
taci albele potire in ·eci tot inrlorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesrârsite.
Lumina era moale si-ndemnatoare sop;ii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nop;ii.
Prin arbori cântau pasari, prin aer zburau ingeri,
Si nu gaseau rasunet in el a lumii plângeri,
taci scris era pe ceruri, pe rrunze si pe unde:
Nici umbra de durere aice nu patrunde¨.
Pe maluri ·erzi, rrumoase, de râuri limpezite,
Stau surletele blânde, iubinde, rericite,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Gustând in linistire cereasca ·eselie
te-n riecare clipa cuprinde-o ·ecinicie.
Dulce-adapost de pace, gradina-ncântatoare...
A·ea orice minune, dar ii lipsea o rloare.
II
Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
ln surlet alb si tânar pe-un nor de dulci parrume,
Iar surletele toate ii ies lui inainte,
Primindu-l cu zâmbire, cu gingase cu·inte,
Si-i zic: În raiul nostru bine-ai sosit, copile!
turând plecasi din ·ia;a! Nu plângi a tale zile·¨
Nu, caci am dat o clipa de ·ia;a trecatoare
Pe alta mai rerice si-n ·eci nepieritoare.¨
Si nu ;i-e dor acuma de lumea pamânteasca·¨
Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca.¨
tum· Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa·¨
Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si ·ecinic dupa dânsa ·oi plânge cu durere!¨
Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,
Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.
De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o rloare!
$!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Cavtecvt givtei tative
Latina ginta e regina
Între-ale lumii ginte mari,
Ia poarta-n rrunte-o stea di·ina
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot inainte
Mare; indreapta pasii sai.
Ia merge-n capul altor ginte
Varsând lumina-n urma ei.
Latina ginta e ·ergina,
tu rarmec dulce, rapitor,
Strainu-n cale-i se inclina
Si pe genunchi cade cu dor.
lrumoasa, ·ie, zâmbitoare,
Sub cer senin, in aer cald,
Ia se mireaza-n splendid soare,
Se scalda-n mare de smarald.
Latina ginta are parte
De-ale pamântului comori
Si mult ·oios ea le imparte
tu celelalte-a ei surori.
Dar e teribila-n mânie
tând bra;ul ei liberator
Lo·este-n cruda tiranie
Si lupta pentru-al sau onor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
În ziua cea de judecata,
tând ra;a-n cer cu Domnul srânt
Latina ginta-a ri-ntrebata
te a racut pe-acest pamânt·
Ia ·a raspunde sus si tare:
,,O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii sai plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!``
Mircesti
Din ciclul
OSTASII NOSTRI
VASILI ALItSANDRI
$$
ßatcavvt ,i Carpatvt
Balcanul si tarpatul, la Dunarea marea;a,
ta doi gigan;i naprasnici stau astazi ra;a-n ra;a
S-aprinsi de dor de lupta, cu ochii se masoara,
tu glasul s-amenin;a, cu gândul se doboara,
Zicând: Nu pot sa-ncapa doi palosi intr-o teaca!
I scris din noi doi unul in pulbere sa treaca!¨
Balcanul cel ranatic, muncit de aspra ura,
Nu stie sa-ngradeasca salbatica lui gura
Si zice cu trurie: tarpatule ·ecine,
De nu pleca-·ei rruntea, amar ·a ri de tine,
taci repezi-·oi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necatoare deprinse ca sa salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Sa bata-a tale coaste, s-acopere-a ta rrunte,
Sa raca intr-o clipa ca sa dispari din lume
tu-a tale stânci si codri, cu-ai tai copii si mume!¨
tarpatul scoate-un rreamat teribil de urgie,
Miscând coama-i de codri, ca leul in mânie,
Si-n clocot lung raspunde: Balcane,-a ta trurie
Arata ca tu astazi cazut esti in pruncie.
Ne·oie ai de-o cârja ruina-;i s-o supoarte,
taci esti, acum, sarmane, ajuns la prag de moarte.
Ai rost odinioara gigant prin inal;ime,
Amar prin ranatismu-;i, puternic prin cruzime!
Ai re·arsat pe lume si groaza si rusine
Balcanul simbolizeaza Imperiul Otoman.
CUPRINS
$%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Si te-ai scaldat in sânge pân` ce-ai dat piept cu mine.
De-atunci au trecut secoli!... Stri·ita omenire
S-a desteptat, si numai tu stai in adormire,
Ademenit de ·isuri nebune si trurase,
lar-a patrunde norii care te ;in in rase!
Orb urias! cu cârja tu genele-;i ridica
Si ·ezi l-a tale poale cât umbra-;i e de mica!
Isti sters din cartea lumii, tu, care din ·echime
Stai rezemat in somnu-;i de-o putreda marime!
Si ·rei sa ;ii in lan;uri popoarele crestine·
Si ·rei, Balcane gârbo·, eu sa ma-nchin la tine·
Dar n-auzi cum te râde si Dunarea, si Marea·
De·iza ta-i .ctaria, s-a mea - veatarvarea!¨
tum zic, doi ·ulturi ageri, zburând din ·ârr de munte,
Se-nal;a pâna-n ceruri si scot ;ipete crunte.
De pe Balcani e unul si din tarpa;i e altul...
Mult repede li-i zborul, mult crâncen li-i asaltul,
taci se izbesc ca rulgeri la lupta-ucigatoare!...
Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,
S-a lor cumplite gheare si pliscuri o;elite
Îsi dau lo·iri de moarte si rani isi rac cumplite.
Deodata cade unul din ·ulturii dusmani:
I ·ulturul pradalnic din barbarii Balcani,
Si-n patru par;i a lumii zbor smulsele lui pene!...
. . . . . . . . . . . . . .
Si cânta libertatea pe maluri dunarene.
Miresti, 14 mai 18¯¯
VASILI ALItSANDRI
$&
Peve, Cvrcavvt
Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
În piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
te zboara de pe munte,
A·eam chiar pene la picior,
S-a·eam si pene-n rrunte.
To;i doroban;i, to;i caciulari,
Români de ·i;a ·eche,
Purtând opinci, suman, i;ari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de turcani
ln hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lânga Balcani
Porecla in renume!
Din câmp, de-acasa, de la plug
Plecat-am asta-·ara
ta sa scapam de turci, de jug
Sarmana, scumpa ;ara.
Asa ne spuse-n graiul sau
Sergentul Matraguna,
Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,
Ne-am dus cu ·oie buna.
Oricine-n cale ne-ntâlnea
tântând in gura mare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Statea pe loc, s-ademenea
tuprins de admirare,
Apoi in treacat ne-ntreba
De mergem la ·ro nunta·
Noi raspundeam in hohot: Ba,
Zburam la lupta crunta!¨
tu zile merge;i, dragii mei,
Si sa ·eni;i cu zile!¨
Ziceau atunci batrâni, remei,
Si preo;i, si copile,
Dar cel sergent rar` de muste;i
Racnea: Sa n-a·e;i teama,
Românul are sapte ·ie;i
În pieptu-i de arama!¨
Ah! cui ar ri trecut prin gând
S-ar ri crezut ·rodata
ta mul;i lipsi-·or in curând
Din mândra noastra ceata!
Pri·i;i! Din noua câ;i eram,
Si cu sergentul, zece,
Ramas-am singur eu... si am
În piept inima rece!
trud e când intra prin stejari
Naprasnica secure,
De-abate to;i copacii mari
Din ralnica padure!
Dar ·ai de-a lumii neagra stea
tând moartea nemiloasa
%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
ta-n codru ·iu patrunde-n ea
Si când securea-i coasa!
topii! aduce;i un ulcior
De apa de sub stânca,
Sa sting pojarul meu de dor
Si jalea mea adânca.
Ah! ochii-mi sunt plini de scântei
Si mult cumplit ma doare
tând ma gândesc la rra;ii mei,
tu to;i pieri;i in rloare.
tobuz ciobanu-n talarat
tânta ·oios din rluier,
Iar noi jucam hora din sat,
Râzând de-a bombei suier.
Deodat-o schija de obuz
Trasnind... mânca-o-ar rocul!
Reteaza capul lui tobuz
S-astrel ne curma jocul.
Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umrlata,
Si nu departe-am tabarât
De Ple·na blestemata.
În ra;a noastra se-nal;a
A Gri·i;ei reduta,
Balaur crunt ce-amenin;a
tu gheara-i ne·azuta.
Dar si noi inca o pândeam
tum se pândeste-o riara
VASILI ALItSANDRI
%
Si tot chiteam si ne gândeam
tum sa ne cada-n gheara·
Din zori in zori si turci si noi
Z·ârleam in aer plumbii
tum z·ârli graun;i de papusoi
ta sa hranesti porumbii.
Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamântul!
Si mii de bombe ·âjâiau
Trecând in zbor ca ·ântul.
Sedea ascuns turcu-n ocol
ta ursu-n ·izunie.
Pe când trageam noi tot in gol,
Il tot in carne ·ie...
|intes era dibaci tunar,
taci toate-a lui ghiulele
Lo·eau turcescul rurnicar,
Ducând moartea cu ele.
Dar intr-o zi ·eni din rort
ln glonte, numai unul,
Si bietul |intes cazu mort,
Îmbra;isându-si tunul.
Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad
Irau in sentinele.
lierbea ·azduhul ca un iad
De bombe, de srapnele.
În zori gasit-am pe-amândoi
Taia;i de iatagane,
%!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Alature c-un mo·iloi
De lesuri musulmane.
Sarmanii! bine s-au luptat
tu litra cea pagâna
Si chiar murind ei n-au lasat
Sa cada-arma din mâna.
Dar ce rolos, ceata scadea!
S-acuma ramasese
tinci numai, cinci rlacai din ea,
Si cu sergentul, sese!...
Veni si ziua de asalt,
tea zi de sânge uda!
Parea tot omul mai inalt
la;a cu moartea cruda.
Sergentul nostru, pui de zmeu,
Ne zise-aste cu·inte:
tât n-om ri mor;i, ·oi cinci si eu,
topii, tot inainte!¨
lacând trei cruci, noi am raspuns:
Amin! si Doamne-ajuta!¨
Apoi la ruga am impuns
Spre-a turcilor reduta.
Alelei! Doamne, cum zburau
Voinicii to;i cu mine!
Si cum la san;uri alergau
tu scari si cu rasine!
Iata-ne-ajunsi!... inca un pas.
lra!-nainte, ura!...¨
VASILI ALItSANDRI
%"
Dar mul;i ramân rara de glas.
Le-nchide moartea gura!
Reduta-n noi repede-un roc
tât nu-l incape gândul.
ln sir intreg s-abate-n loc,
Dar altul ii ia rândul.
Burcel in san; moare zdrobind
O tid·a pagâneasca.
Soimu-n redan cade racnind:
Moldo·a sa traiasca!¨
Doi rra;i talini, ciunti;i de ·ii,
Se z·ârcolesc in sânge,
Nici unul insa, dragi copii,
Nici unul nu se plânge.
Atunci ·iteazul capitan,
tu-o larga brazda-n rrunte,
Striga ·oios: tine-i turcan,
Sa rie soim de munte!¨
tu steagu-n mâini, el sprintenel
Viu suie-o scara-nalta.
Iu cu sergentul dupa el
Sarim delaolalta.
Prin roc, prin spagi, prin glon;i, prin rum,
Prin mii de baionete,
lrcam, luptam... iata-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
Allah! Allah!¨ turcii racnesc,
Sarind pe noi o suta.
%#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena reduta.
lra! mare; se-nal;a-n ·ânt
Stindardul României!
Noi insa zacem la pamânt,
tazu;i prada urgiei!
Sergentul moare suierând
Pe turci in risipire,
Iar capitanul admirând
Stindardu-n râlrâire!
Si eu, când ochii am inchis,
tând mi-am luat osânda:
Ah! pot sa mor de-acum, am zis,
A noastra e izbânda!¨
Apoi, când iarasi m-am trezit
Din noaptea cea amara,
tolea pe rani eu am gasit
1irtvtea vititara!...
Ah! da-o-ar Domnul sa-mi indrept
Aceasta mâna rupta,
Sa-mi ·indec ranile din piept,
Iar sa ma-ntorc la lupta,
taci nu-i mai scump nimica azi
Pe lumea pamânteasca
Decât un nume de ·iteaz
Si moartea ·itejeasca!
Mircesti, august 18¯¯
VASILI ALItSANDRI
%$
´ergevtvt
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând in gândul lui:
Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As ·rea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!¨
Si bietul om, slab, palid, a·ând sumanul rupt
Si o camasa rupta buca;i pe dedesupt,
Pasea tragând piciorul incet, dar pe-a lui ra;a
Zbura ca o lumina de glorie marea;a,
Si-n ochii lui de ·ultur adânci, ·ioi si mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, caciula desrundata,
Dar rruntea lui de raze parea incoronata.
talica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea Srântul Gheorghe¨ s-a României Stea¨.
Românul ·enea singur pe drumul plin de soare,
tând iata ca aude ranrare sunatoare
Si ·ede nu departe in ra;a lui ·enind
ln corp de oaste mândra in aur stralucind.
Irau trei batalioane de garda-mparateasca
Mergând ·oios la Ple·na cu dor s-o cucereasca.
În rrunte-i colonelul seme;, pe calu-i pag,
La bra·ii sai to·arasi pri·ea ades cu drag,
Si inima in pieptu-i batea cu roc, desteapta,
taci el ·isa, pri·indu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat` el da cu ochii de searbadul român
te stase-n loc la umbra, sub un stejar batrân,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i ·ine-a crede
tând crucea Srântul Gheorghe¨ pe sânul lui o ·ede.
CUPRINS
%%
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
S-opreste regimentul, iar bra·ul colonel
Se-nchina la drume;ul, s-apropie de el
Si-i zice cu blânde;e: De unde ·ii, straine·¨
Vin tocmai de la Ple·na.¨ tum e acolo·¨ Bine.¨
Dar aste decora;ii cum, cine ;i le-a dat·¨
thiar domnitorul nostru s-al ·ostru imparat.¨
Dar pentru care rapte·¨ Stiu eu·... tica drept plata
ta am luat eu steagul redutei... si pe data
tu el, strapunsi de glon;uri, ne-am prabusit in san;...¨
Dar ce rang ai, ·oinice·¨ Am rang... de doroban;!¨
Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Românul care pleaca tragând al lui picior.
Mircesti, decembrie 18¯¯
Pa.torii ,i ptvgarii
I
Pri·i;i pe cele dealuri inalte, in·erzite,
Pe-acele largi poiene cu rlori acoperite,
Pri·i;i, straini de lume, pastorii cei români,
Aproape de-a lor turme pazite de-ai lor câini,
Traind o ·ia;a lina in tainica natura,
tu buciumul in mâna, cu rluierul la gura.
tereasca limpezime, precum intr-un iz·or,
Alin se oglindeste in surletele lor...
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%&
Voi to;i, care de dânsii a;i râs rara mustrare,
¦os capul, o! nemernici lo·i;i de admirare.
ln palos de izbânda exista-n orice rier,
În tot pastorul astazi exista-un scutier!
II
Pri·i;i pe cea câmpie rrumoasa, roditoare,
Plugarii, muncitorii lucrând in roc de soare.
Pe ra;a lor cea blânda, pe ochii lor cei ·ii
Adie boarea dulce din ·erzile câmpii.
Sub mâna lor e sapa, hârle;ul, coasa, plugul.
Alature cu dânsii stau boii purtând jugul,
Si tot ce-i inconjoara, deal, lunca, ses, iz·or,
I pacinic ca blânde;ea din surletele lor.
Voi to;i, care de dânsii a;i râs rara cain;a,
¦os rruntea, o! nemernici cazu;i in umilin;a.
O spada-a razbunarii exista-n orice lan;.
În tot românul astazi exista-un doroban;!
Mircesti, noiembrie 18¯¯
Oaa o.ta,itor rovavi
¦uni ostasi ai ;arii mele, insemna;i cu stea in rrunte!
Dragii mei ·ultani de câmpuri, dragii mei soimani de munte!
Am cântat in tinere;e stramoseasca ·itejie,
Vitejie rara seaman pe-acel timp de grea urgie
CUPRINS
%'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
te la ·echiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunarea in Marea si din Marea dus in lume!
Vin acum, la rândul ·ostru, sa ·-aduc o inchinare,
Vin cu inima crescuta si cu surletul mai tare,
ta eroi de mari legende, ·in sa ·a pri·esc in ra;a,
Voi, nepasatori de moarte, dispre;uitori de ·ia;a,
te-a;i probat cu-a·ântul ·ostru lumii pusa in mirare,
ta din ·ultur ·ultur naste, din stejar stejar rasare!
De la domn pân` la opinca, dusi de-o soarta norocoasa,
V-a;i legat in logodire cu izbânda glorioasa
S-a;i racut ca sa pricepem a trecutului marime,
Masurându-·a de-o seama cu-a stramosilor nal;ime,
S-aratând, precum prin nouri mândrul soare se arata,
tine-am rost odinioara, cine iar ·om ri odata!
Sa trai;i, reciori de oaste! Domnul srânt sa ·a ajute
A strabate triumralnic in ceta;i si in redute,
ta la Raho·a cu turnul, ca la Gri·i;a cu zborul,
ta la Ple·na, unde astazi cei intâi a;i pus piciorul,
Înrruntând pe-Osman-Gaziul, si prin rapt de barba;ie
Ridicând o ;ara mica peste-o mare-mpara;ie!
O! ·iteji de ·i;a ·eche! Auzi;i in departare
Acel ·uiet rara nume ce rasuna ca o mare·...
Sunt bataile de inimi a intregui neam al nostru
te aduna zi si noapte dorul lui cu dorul ·ostru,
Sunt ·arsarile de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urarile ·oioase pentru-acel care in·inge!
VASILI ALItSANDRI
&
O! români, in ra;a ·oastra, colo-n tainica cea zare,
Vede;i ·oi o raza ·ie care-ncet, incet rasare,
Strabatând prin umbra deasa de lungi secoli adunata·
I ·oiosul rapt de ziua mult dorita, mult ·isata,
I lumina re-n·ierii, e luceararul sperarii,
I triumrul luptei ·oastre, soarele neatârnarii!
Dragii mei! din rocul luptei o;eli;i când ·a-;i intoarce
La camin, unde românca, asteptând, suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, rrate, sora, mama si parinte,
ta la domni, cu pâini si sare, ·or iesi ·oua-nainte.
taci din ·oi riestecare poarta-n rrunte o cununa
Si de gloria de astazi, si de gloria strabuna!
Pas dar! pas tot inainte! timpul ·echi din nou zoreste!
Viitorul României dat-a mugur ce-ncol;este!
O, copii! de ·oi sunt mândru, simt acea mândrie mare
tare creste cu marirea unui neam in desteptare.
Mi-am ·azut ·isul cu ochii, de-acum pot sa mor rerice!
Astazi lumea ne cunoaste: Rovav zice, 1itea¸ zice.
Mircesti, 28 noiembrie 18¯¯
POSTlMI
VASILI ALItSANDRI
&
Ptvgvt bte.tevat
Vecina cu mosia bogata si domneasca
Se-ntinde o câmpie manoasa, razeseasca,
Pe care o pândeste a·anul domnitor
tu porta nesa;ioasa, cu ochi adunator.
Il ·rea ca sa-si cârpeasca hlamida aurita
tu zdrean;a saracimii de ·eacuri mostenita.
Dar nu ·rea razesimea sa-i ·ânda-al sau ogor,
taci e legat prin sânge pamântul de popor.
Nu ·rea· racneste ·oda... Prostimea inte;ita
Ridica azi din ;arna riin;a-i umilita
Si indrazneste-a-si pune ·roin;a-n ra;a mea·
Sa arle dar ce-i ·rerea atunci când domnul ·rea!"
A doua zi o ceata de mul;i nereri calare,
Înconjurând pe ·oda, pasesc peste hotare,
Si ca sa traga-o brazda, aduc un mare plug,
lnealta de rapire cu sase boi in jug...
tâmpia na·alita luceste ·erde-n soare,
Dar un rior patrunde in orice rir si rloare.
Si ·ia ciocârlie cântarea si-a curmat,
Si zarea se-n·eleste c-un nor intunecat.
Din capatul câmpiei incepe plugul rece
Sa traga brazda neagra pe locul unde trece
Si pajistea atinsa geme ne-ncetat
Voda Mihail Sturza.
CUPRINS
&!
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
De-a ri-njumata;ita prin rierul blestemat.
Vazduhul se rasuna de strigate de ura
Si plugul lasa-n urma-i in ·erdea batatura
O rana lunga, larga, din care amarât
Se-nal;a-n cer blestemul pamântului rapit.
Si tot inainteaza plugarii... când deodata
O ralnica românca in cale se arata,
lrumoasa, trista, nalta, pe rrunte cu stergar
Si c-un pruncu; la sânu-i, pasind mare; si rar.
Ia ·ine si in ra;a cu boii se opreste,
Din ochi arunca rulgeri, apoi asa graieste:
Vrei sa ne prazi tu, ·oda, a·utul stramosesc·
A! daca nu ai teama de trasnetul ceresc,
Na!... zi sa treaca plugul pe-al meu copil din rasa,
ta sa ramâie-n lume pomina ucigasa.
Ia zice si depune odoru-i lânga boi.
Minune!... tei din rrunte, pla·anii amândoi,
tu ochi plini de blânde;e pe dânsul capul pleaca,
Îl mirosa, el râde si ei nu ·or sa treaca.
În laturi!¨ striga ·oda, si glasu-i ragusit
Se pare de pacatu-i in piept inadusit.
Iar ralnica românca pe sânu-i alb cruceste
A sale bra;e albe, obrazu-si dez·eleste
S-adauga-n glas tare: Mai bine mort de mic
Decât s-ajunga-n lume prin tine un calic.
Da! trage brazda, riara, si-ngroapa laolalta,
Alature cu pruncul, mândria ta inalta!¨
VASILI ALItSANDRI
&"
Naprasnic atunci ·oda c-un bici cumplit de roc
Lo·este-n boi sa-i mâie, dar boii stau pe loc
S-acopera copilul cu-o calda inrasare
Prin aburii ce iesa din deasa lor surlare.
Si ciocârlia-ncepe cântarile-a-si urma,
Si mama in uimire incepe-a lacrima.
Muiere! striga ·oda turbat, schimbat in riara.
Pieri deci si tu pe brazda, si ;âncul rraged piara!
Nebun, el se repede, dar n-a racut doi pasi,
Si iata ca turarii se misca a ·rajmasi.
Si iata ca s-aude un glas de razbunare,
Si iata ca se ·ede o gloata-n ruga mare
Venind cum ·ine zmeul pe aripa de ·ânt,
tu-o ralca sus in ceruri si alta pe pamânt.
Razesii sunt, razesii!... lugi;i, pieri;i cu to;ii.
Pacatul ·a ajunge, nereri si domni, ·oi, ho;ii!
Razesii in urgie s-apropie de ·oi
ta sa ·a puie-n juguri, sa da;i plugul` napoi.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Dispar in clipa ho;ii, si zarea se deschide,
Si gloata striga: Oarba!...¨ si copilasul râde.
12 oct. 1888
&#
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
|vor critici
Voi, ce cata;i derecte in scrierile mele
Si intona;i ranrare când constata;i in ele
Greseli, imagini slabe, cu·inte ce ·a par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,
Voi, care ·a da;i truda de-a sterge de pe lume
Tot lucrul de o ·ia;a intreaga s-al meu nume,
De ce atâta râ·na s-atâtea opintiri
ta sa arla;i in mine a ·oastre insusiri·
Poetul care cânta natura-n inrlorire,
Sim;irea omeneasca, a Patriei marire,
thiar slab sa-i rie glasul, e demn de-a ri hulit
tând altul ·ine-n urma-i cu glas mai nimerit·
Si oare se cu·ine, si oare-i cu dreptate
De a schimba in crime a sale mici pacate·...
O! critici buni de rasa, poe;i in sapte luni,
Vulturul nu se misca de-un ;ipat de lastuni.
Oricare pasarica isi are ciripirea,
te-n treacat pe-asta lume incânta auzirea,
Nal;ând un imn la ceruri prin alte imnuri mii
S-adaugând o nota l-a lumii armonii.
Am scris eu multe ·ersuri si poate chiar prea multe,
Dar n-am cerut la nime cu drag sa le asculte,
Nici mi-a trecut prin minte truras ca sa pasesc
În rruntea tuturora ce-ntruna ·ersuiesc.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&$
I unul care cânta mai dulce decât mine·
tu-atât mai bine ;arii, si lui cu-atât mai bine.
Apuce inainte s-ajunga cât de sus.
La rasaritu-i ralnic se-nchina-al meu apus.
Iar ·oi, care asupra-mi sage;i tocite trage;i,
tânta;i, daca se poate, ri;i buni si nu mai rage;i!
Mircesti 1888
APRItIIRI tRITItI
În rruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. tap
al poeziei noastre literare in genera;ia trecuta, poetul Doinelor si
Lacrimioarelor, culegatorul cântecelor populare paruse a-si ri terminat
chemarea literara. Si nici aten;ia publicului nu mai era indreptata spre
poezie, o agitare stearpa preocupa toate spiritele. Deodata, dupa o lunga
tacere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si
iernii mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura ;arii sale, poetul
nostru rein·iat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor..., un sir de poezii,
cele mai multe lirice, de regula descrieri, câte·a idile, toate insurle;ite de
o sim;ire asa de curata si de puternica a naturii, scrise intr-o limba asa
de rrumoasa, incât au de·enit rara comparare cea mai mare podoaba a
poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii române indeobste.
Titu MAIORIStl, Critice, ·ol. I, Iditura pentru literatura, Bucu-
resti, 196¯, p. 158-159.
În 1840, când Vasile Alecsandri debuteaza, poezia româneasca era
dominata de puternica personalitate lirica a lui Grigore Alexandrescu.
Poate ca nu e lipsita de in;eles coinciden;a care juxtapune in paginile
aceleiasi re·iste Dacia literara, de la 1840, nu·ela de debut Buchetiera
de la Floren¡a a lui Alecsandri cu magnirica medita;ie poetica-sociala
Anul J840 a lui Grigore Alexandrescu. Pâna la inal;imea de cugetare si
pâna la perrec;iunea rormala a poetului muntean nu se mai ridicase nici
unul din poe;ii ·remii, necum unul din cei de mai nainte: nici Iliade,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&&
nici Asachi, cu toate par;ialele lor ·ictorii, nici târlo·a, cu promisiunile
lui atât de prematur curmate, si cu atât mai pu;in Vacarestii sau tonachi.
Grigore Alexandrescu taie un adânc si despar;itor ·al troian in stepa
poeziei românesti de pâna la dânsul. Pe al doilea il ·a taia Iminescu, la
o distan;a destul de simetrica, si intre aceste doua ·aluri troiane se
situeaza, ca un podis dezmierdat de zâne, poezia lui Vasile Alecsandri.
Ia si incepe, de altminteri, sub protec;ia zânelor locale, mai corect -
sub protec;ia geniului popular, care-l ·a calauzi de-a lungul intregii lui
acti·ita;i poetice... ticlul de Doine, elaborat intre 1840 si 1862, e strabatut
de ecourile poeziei populare, pe care in to·arasia lui Alecu Russo o
culege in peregrinarile prin mun;i. tu moti·ele acestea rolclorice in
care patrund rie alintarile, rie ·igoarea baladelor, rie supersti;ii tulburatoa-
re sau de-a dreptul reminiscen;e haiducesti, Alecsandri pune un sigiliu
distinct pe hriso·ul de nobile tradi;ii al lirismului nostru...
PIRPISSItIlS, .tte vevtivvi ae i.toriografie titerara ,i fotctor ;II), 1958-
1962. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1964, p. 6-¯.
Datorita raptului ca maturizarea mijloacelor creatoare s-a intâlnit
... cu spiritul na;ional si popular si cu nazuin;a lui rierbinte de a elogia
·ia;a innobilata prin munca, rodnicie si puritate morala a oamenilor
simpli, Alecsandri a izbutit una din marile ·ictorii ale sale si ale liricii
românesti. lara nici o exagerare, Pastelurile marcheaza trecerea poieziei
noastre pe o treapta superioara in dez·oltarea ei...
Dumbrava ro¸ie merita, rara indoiala, laudele ce i se aduceau.
lolosind tradi;ia unor incercari mai ·echi epice pe teme istorice, cum
rusese cele din propria sa crea;ie, sau din a lui tostache Negruzzi, a lui
Bolintineanu si a altora, Alecsandri depasea tot ce se racuse pâna atunci
prin amploare si prin biruin;a artistica, marcând un moment insemnat,
de deplina maturitate, in crea;ia sa si chiar in literatura noastra. Poemul
deschidea drumul unui nou ciclu in poezia lui Alecsandri, ceea ce el a
numit Legende. Specia nu rusese cu totul absenta din literatura noastra
&'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
pâna atunci, dar poemele lui Alecsandri au un timbru nou in ansamblul
lor, imbinând in mod ingenios iz·oarele istorice si ·ibra;ia patriotismului
cu bogate elemente rolclorice, cum este in acea nepieritoare capodopera
a literaturii noastre, care e Dan, capitan de plai.
G. t. NItOLIStl, Viata tvi 1a.ite .tec.avari. Idi;ia a doua,
re·azuta. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1965, p. 504, 532.
tu Pastelurile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a
talentului. Versul isi pastreaza simplitatea, cursi·itatea, limpezimea, e·itând
in schimb poncirele si spa;iile apoase, rezol·ate altadata prin automatisme
·erbale. lormula compozi;ionala, de obicei de patru strore, recurge la o
mica inscenare, terminata adesea in poanta, pentru destinderea atmosrerei.
Ansamblul e arhitectonic, poseda o organizare temporala si se reazema
solid pe netezimea si rinisarea ingrijita a riecarui element de sprijin.
Imaginea, bazata pe percep;ie, traduce momentan senza;ia, rara digresiuni
sau paranteze. Tabloul se incheaga prin juxtapunere, e dinamic si concis.
Paul tORNIA, .tec.avari. Pa.tetvri. tolec;ia Texte comentate¨.
Iditura Albatros, Bucuresti, 19¯2, p. 48.
...tând Alecsandri se margineste la inra;isarile intâmplatoare ale
naturii, când nici un curent pasional nu strabate dedesubturile zugra·elii
sale, când in toata procedarea sa marturiseste preocupare realista de a
rixa amanuntul precis, el do·edeste in acelasi timp ca natura si ·ia;a
aceasta nu este pentru el nici problema, nici obiect compensatoriu pentru
dezamagirile existen;ei, ci iz·or permanent de incântare, dezgustat cu
linistea omului garantat de o singura posesiune. Se stie ca Schiller racea
din nostalgia ra;a de natura, in contrast cu ramiliaritatea nai·a a omului
in mijlocul ei, temeiul deosebirii dintre moderni si clasici. În lumina
acestei direren;ieri Alecsandri este un clasic si la aceasta sursa de clasicism
VASILI ALItSANDRI
'
ne putem totdeauna intoarce cu o sete pe care nici astazi, nici in trecutul
literaturii românesti, nimic nu o poate indestula mai bine.
Tudor VIANl, ´criitori rovavi, ·ol. I, Iditura Miner·a,
Bucuresti, 19¯0, p. 41-42.
Produc;ia de ·ersuri corecte a lui Vasile Alecsandri este ·asta cum se
cu·ine unui harnic scriitor de proresie, dar nota comuna a inspira;iei,
rragilitatea sensibilita;ii dau un caracter adeseori rastidios acestei racil intinse
opere, totusi in·iorata printr-o uimitor de organica intrepatrundere cu lirismul
popular, dincolo de puternicele inrluen;e ale literaturii rranceze contem-
porane, ·ersurile corecte ale lui Alecsandri in·ing scleroza ·ersurilor corecte
ale lui Negruzzi, ra;a de care par imprima·arate. În acea epoca era la noi o
minune sa dai caden;ei scurte naturale;e artistica, iar minunea odata inraptuita
s-a rasrrânt bineracator si asupra caden;elor lungi. Alecsandri a respins
teoretic ·ersurile taraganate de l6 picioare¨, ce se practicau la inceputul
·eacului al nouasprezecelea si, oricât de apoasa, a·ântata senzualitate a unor
ritmuri mai saltare;e a aparut atunci ca o eliberare. Dar conturul liric ade·arat
al poetului se cere desprins cu rabdare dintre dulcegariile neostenite, dintre
ostenitoare clarita;i, dintre poncire repetate, pe un teritoriu estetic lagunar.
taci poeziile integral realizate ramân pu;ine: Maiorului Iancu Bran,
Dezrobirea ¡iganilor, Oda catre Bahlui, Zimbrul ¸i Vulpea, Curcile,
Roman¡a, Adio Moldovei, Noaptea sfãntului Andrii, Sfãr¸itul iernii
si Oaspe¡ii primaverii, primele sase scrise intre 1843 si 1850, ultimele -
intre1853 si 1868, dintre care patru social-patriotice, doua rabule, doua
pasteluri, una amabil satirica si alta erotica. Preeminen;a tematicii ci·ice in
aceasta minima statistica de culme nu este intâmplatoare, intrucât intreaga
opera a lui Alecsandri ,poezie, teatru, proza, e strabatuta de acute preocupari
sociale si sentimente patriotice, ideologia pasoptismului rerlectându-se aici
estetic in modul cel mai con·ingator.
I. NIGOI|IStl, I.toria titeratvrii rovave, Iditura Miner·a,
Bucuresti, 1991, p. 80.
'
ÎNSIRA-TI, MARGARITI
În legende, desi rara imagina;ia luxurianta a lui lugo si ·iziunile lui
ciclopice, inspirându-se din cronici si din basme, Alecsandri ramâne cel
mai bun poet epic român. Dumbrava Ro¸ie ,18¯2, e o mica epopee
din ·remea lui Steran cel Mare, Dan, capitan de plai ,18¯4,, un poem
eroic, lodja Murad Pasa, ·izirul sultanului Ahmet - 1604, Murad Gazi
sultanul si Becri Mustara isi scot subiectele din Istoria Imperiului
Otoman de tantemir. Grui-Sãnger, Ghioaga lui Briar, Razbunarea
lui Statu-Palma, Legenda rãndunicai, Legenda ciocãrliei, Legenda
lacrimioarei si Legenda crinului au subiect de basm sau de mitologie,
ultimele putând ri raportate la Metamorfozele lui O·idiu. Padurea
inrernala, todrul-rara-·ia;a al lui Grui-Sânger, goana lui Briar ,un rel
de Briareu, dupa naluca min;ii sale, competi;ia dintre Srarma-Piatra si
Strâmba-Lemne in Razbunarea lui Statu-Palma, zborul Liei inspre
palatul Soarelui pe calul Graur sunt e·ocate cu mijloace arara din comun,
dupa cum Pohod na Sybir, simpla legenda la o litograrie dupa o pictura
de Arthur Grother, orera o imagine de neuitat. ta si atâtea poezii din
ciclul Suvenire si din cele doua cicluri Varia, poeziile din ciclul Osta¸ii
no¸tri, balade din razboiul de independen;a de la 18¯¯, scrise concomi-
tent cu desrasurarea e·enimentelor, conser·a nealterat memoria lor.
Al.PIRl, I.toria titeratvrii rovave, Bucuresti, Iditura Grai si surlet -
tultura Na;ionala, 1994, p. 61-62.
Alecsandri are incontestabilul merit de a-i ri lasat lui Iminescu un
exemplu de ·oin;a, de sinteza. Plugul eminescian se implânta usor intr-
un pamânt hranit cu radacinile ·ii ale crea;iei alecsandriene.
Mihai tIMPOI, ´fivte firi ri¸iovare, thisinau, tPRI Anons S.
lngurean¨, 1995, p. 8.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->