P. 1
N.stanescu - Leoaica Tanara, Iubirea

N.stanescu - Leoaica Tanara, Iubirea

|Views: 43|Likes:
Published by Lorena Lorena
Bac - 2013.

a.p= arta poetica
Bac - 2013.

a.p= arta poetica

More info:

Published by: Lorena Lorena on Nov 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/22/2014

pdf

text

original

N.

STANESCU *Leoaică tânară, iubirea
V96 - tema şi VDL → text poetic →opera ui N.Stăne!cu.

• "pote#a Neo$o%erni!$u este un curent ideologic, literar caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Poezia se reîntoarce la lirismul pur, iar limbajul nu mai e un simplu mod de expresie, ci si un scop în sine. Poezia e o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei. onceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun &i#iunea %e!pre u$e şi &ia'ă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează. • (nca%rarea (ntr-o tipo o)ie La !ic"ita, neomodernismul înseamnă o poezie a necuvintelor. #l face din cuvinte substanţe plasmatice capabile să ia cele mai neaşteptate forme. P$ modelează cuv%ntul ce pulsează vital în procesul genetic al poemului, cuv%ntul devenind necuvânt într-o lirică ce renunţă la ordinea obiectivă, logică şi gramaticală. pt !& cuvintele au o viaţă proprie pt că primesc identitatea celui care le rosteşte' Îmi învaţam cuvintele să iubească/le arătam inima/şi nu mă lasam până când silabele lor/nu începeau să bată ()rs poetica*. Poezia Leoaică tânără, iubirea aparţine volumului O viziune a sentimentelor apărut în +,-., şi poate fi numit un psalm al dragostei, în care asocierea ceremonialului iubirii cu actul verbal pune în lumină relaţia fundamentală în lirica stănesciană dintre #ros şi Logos. La !ic"ita /ubirea este sinonim al Poeziei, iar cuvintele devin expresie a sentimentelor. 0e aceea, o poezie a iubirii este, simultan, şi o a.p. • pre#entarea te$ei, re* ectată (n te+tu poetic a e!, prin re*erire a , i$a)ini- i%ei poetice TE.A este iubirea, stare extatică, sentiment capabil să nască şi să întreţină întreaga fire. pt !ic"ita, iubirea este o permanentă întâmplare a fiintei, unicul mod de existenţă. 1n c"iar primul vers, Leoaică tânără, iubirea! eoaica, în poziţie de subiect gramatical, se asociază iubirii, printr-o apoziţie. /deea de surpriză năucitoare pe care o produce apariţia primei iubiri este susţinută de dinamismul versului mi a sărit în faţă, apariţie care poate fi pus în corelaţie cu agresivitatea leoaicei.
• / e e$. a e te+tu ui poetic, !e$ni*icati&e pt i u!trarea V0L1 2.imaginar poetic ,.titlul 3./ncipit /.relaţii de opoziţie şi simetrie 4.figuri semanticetropii 6.elem2 de prozodie ,. T"TLUL expresiv trimite spre o senzualitate agresivă (leoaică* dar acceptată pt atributele de frumuseţe, vitalitate

(tânără*. Prin $eta*ora-tit u sentimentul capătă o reprezentare materială inedită, prin asocierea cu leoaica şi ideea de ferocitate pe care o induce. 3. "NC"5"TUL repetă titlul, subliniind eliptic insinuarea iubirii devoratoare! /. 0in pdv compoziţional discursul se structurează în trei secvenţe poetice sub forma unei confesiuni a eului liric care mărturiseşte propria aventură a trăirii sentimentului de iubire. 56".A SECVEN78 59ET"C8 marc"ează apariţia bruscă a iubirii (mi a sărit* şi vizualizarea sentimentului care ia forma unei tinere leoaice agresive (leoaică tânără - metaforă personificatoare*. Pronumele la persoana / mi, ma, m potenţează confesiunea eului poetic în sensul că P$ era conştient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l pândeşte n încordare/mai demult, dar nu se astepta ca acesta să fie at%t de puternic, să aibă at%ta forţă devastatoare' mi a sărit in fata, mi i a infipt in fata, m a muscat!!de faţă. 3erocitatea leoaicei lasă urme vizibile (muşcătura în carnea feţei* care poartă şi conotaţia unui stigmat evident pt ceilalţi. &intagma colţii albi face parte din c%mpul semantic al agresivitatii şi sugerează efectul devorator pe care iubirea îl are asupra identităţii sinelui. 1n acelaşi timp, marc"ează at%t agresivitatea ( colţi* c%t şi puritatea (albi* iubirii. &ecvenţa iniţială cuprinde un o+i$oron i%eatic - iubirea acceptată, deşi i se recunosc urmările nefaste. A 09UA SECVEN78 accentuează efectul psi"ologic al neaşteptatei înt%lniri cu un sentiment nou, necunoscut-iubirea, ce degajă asupra sensibilităţii eului poetic o energie extinsă asupra întregului univers' "i deodată n#urul meu, natura. /ubirea devine !i$bo a per*ec'iunii - un cerc, curcubeu, geometria circulară suger%nd ideea desăv%rşirii fiinţei prin iubire. P$ este extaziat de noul sentiment neaşteptat, care-l copleşeşte, şi privirea n sus ţâşnii,/ curcubeu tăiat în două , curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar şi fascinant, ca şi iubirea, sau poate fi un adevărat arc de triumf, de izbandă cerască, reflectat în sufletul prea plin al poetului. 4ăierea în două a curcubeului aminteşte de nevoia de refacere a cuplului edenic, cele două jumatăţi regăsite refăc%nd acel etern Unu universal. Perceperea lumii $auz, văz% se acutizează, privirea, ca şi auzul, pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, suger%nd faptul că apariţia iubirii este o manifestare superioară a bucuriei supreme, a fericirii. Linia ascensională a dimensiunilor susţine fericirea' şi auzul o ntâlni/tocmai lângă ciocârlii (se spune că cioc%rlia este pasărea care zboară cel mai sus*. /maginile artistice vizuale, auditive, dinamice iar verbele la perfectul simplu (se făcu, ţâşni, întâlni* dau dinamism discursului iar ingambamentul conferă cursivitate ideilor exprimate. SECVEN7A A T6E"A este o decimă cu vers liber în care iubirea apare ca trăire absolută. Verbu la p. compus mi am dus poate sugera desăv%rsirea metamorfozei eului sau consumarea iubirii după care, acesta încearcă inutil să se regăsească. 5%na nu mai recunoaste vec"iul eu suger%nd transformarea totală6 gestul circumscrie o jumătate de cerc sau o jumătate de inimă' spr%nceană (cunoaşterea*, t%mplă (g%ndire*, bărbie (rostire, senzualitate*. Verbe e la prezentul etern alunec, trece şi ocu'iuni e a%&erbia e în neştire, înc-o vreme induc ideea persistenţei iubirii în sufletul omului, etern îndrăgostit. 5işcările exprimate de verbe sunt lente, alunecoase, întocmai unduirii viclene a leoaicei care, după atacul iniţial brutal, începe să se insinueze treptat şi voluptuos în sufletul poetului. 6epeti'ia din final are ton de incantaţie, desc%ntec. 7rmată de puncte e %e !u!pen!ie şi amplificată prin conjunctia şi exprimă eternitatea iubirii, sentiment universal în afara căruia nu există nimic. &e creeaza impresia !i$etriei între începutul poeziei şi finalul acesteia prin repetarea imaginii leoaicei6 de fapt, raportu &ânator - &ânat s-a inversat' dacă initial, leoaica - iubire îl v%neaza pe om, în final, omul pândeşte în încordare iubirea (leoaica arămie-imaginea maturizarii sentimentului*, devenită joc viclean dar seducător. 4. 0i!cur!u iric confesiv $lirism subiectiv% este o meditaţie pe tema iubirii, a cunoaşterii, dar şi odă înc&inată acesteia! /deile artistice sugestive se succed într-o înlănţuire de !i$bo uri, cu multiple semnificaţii. 0in limbajul metaforic original amintim $eta*ore re&e atorii expresive' sprânceană, mână, tâmplă, bărbie, cer, curcubeu tăiat în două6 cu&intec:eie1 iubire, leoaică, tânără, leoaică arămie6 epitete1 (alunecă n% neştire, (trece% alene, leoaică, tânără6 co$para'ii1 natura se făcu un cerc de a dura ' !!! ( ca o strângere de ape . 6. &trofele inegale (sextină, octet, decimă*, versurile inegale, libere şi cu rimă împerec"eată sau încrucişată, ingambamentul şi ritmul combinat (dactil, peon, amfibra"* sugerează fie spontaneitate, fie curgere domoală, nesf%rşită, ca în vis. 1n plus, pluralitatea sensurilor, abstractizarea, lirismul reflexiv, asocierea mai multor teme (iubirea şi cunoaşterea lumii* sunt elementele care încadrează acest text poetic în tendinţa neomodernistă. • conc u#ia- !inte#a- op ar), %e!pre $o%u (n care te$a şi V0L !unt re* ectate (n te+tu poetic a e! Aşa%ar poezia Leoaica tânara, iubirea în care #rosul şi Logosul ram%n conjugate iar viziunea asupra lumii este una

originală (iubirea fiind corporalizată iar omul aflat sub puterea ei este supus dematerializării*, situează omul în centrul unui univers pe care îl reconstruieşte din temelii. &entimentul care se desprinde din versurile acestei poezii e cel de &ibra'ie continuă din momentul în care omul se înt%lneşte înt%mplător şi brutal cu iubirea, metamorfoz%ndu-se pe sine şi întregul univers.

V96 - tema şi VDL 8 te)t poetic 8opera lui !.&tănescu

• "pote#a Neo$o%erni!$u este un cu.ideologic, literar caract. prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de ;oc, ce ascunde însă tragicul. Lit. neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Po. se reîntoarce la iri!$u pur, iar limbajul nu mai e un simplu mod de expresie, ci si un scop în sine. Poezia e o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei. onceptul de a.p. exprimă un ansamblu de trăsături care compun V0LV a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează. • (nca%rarea (ntr-o tipo. La !&, neomodernismul înseamnă o po. a necuvintelor. #l face din cuv2 substanţe plasmatice capabile să ia cele mai neaşteptate forme. P$ modelează cuv. ce pulsează vital în procesul genetic al poemului, cuv. devenind necuvânt într-o lirică ce renunţă la ordinea obiectivă, logică şi gramaticală. Pt !& cuv2 au o viaţă proprie pt că primesc identitatea celui care le rosteşte' Îmi învaţam cuv2 să iubească/le arătam inima/şi nu mă lasam până când silabele lor/nu începeau să bată ()rs poetica*. Po. L!t!,i! ∈ vol. O viziune a sentim* ap. în +,-., şi poate fi numit un psalm al drag., în care asocierea ceremonialului iub. cu actul verbal pune în "9 relaţia fundamentală în lirica stănesciană dintre #ros şi Logos. La !& /ubirea este sinonim al Poeziei, iar cuv2 devin expresie a sentimentelor. 0e aceea, o po. a iubirii este, simultan, şi o a.p. • pre#entarea te$ei TE.A este iubirea, stare extatică, sentiment capabil să nască şi să întreţină întreaga fire. Pt !ic"ita, iubirea este o permanentă întâmplare a fiintei, unicul mod de existenţă. 1n c"iar primul vers, Leoaică tânără, iubirea! eoaica, în poziţie de subiect gramatical, se asociază iubirii, printr-o apoziţie. /deea de surpriză năucitoare pe care o produce apariţia primei iubiri este susţinută de dinamismul versului mi a sărit în faţă, apariţie care poate fi pus în corelaţie cu agresivitatea leoaicei. • E e$ente T"TLUL expresiv trimite spre o senzualitate agresivă (leoaică* dar acceptată pt atributele de frumuseţe, vitalitate (tânără*. Prin $eta*ora-tit u sentimentul capătă o reprezentare materială inedită, prin asocierea cu leoaica şi ideea de ferocitate pe care o induce. "NC"5"TUL repetă titlul, subliniind eliptic insinuarea iubirii devoratoare! 0"N 50V C9.59< discursul se structurează în 3SL sub f. unei confesiuni a e.liric care mărturiseşte propria aventură a trăirii sentimentului de iub.. 2SL marc"ează apariţia bruscă a iub. (mi a sărit* şi vizualizarea sentimentului care ia forma unei tinere leoaice agresive (leoaică tânărămetaforă personificatoare*. Pron. la pers. / mi, ma, m potenţează confesiunea e.poetic în sensul că P$ era conştient de eventualitatea ivirii sentim. de drag., care-l pândeşte n încordare/mai demult, dar nu se astepta ca ac. să fie at%t de puternic, să aibă at%ta forţă devastatoare' mi a sărit in fata, mi i a infipt in fata, m a muscat!!de faţă. 3erocitatea leoaicei lasă urme vizibile (muşcătura în carnea feţei* care poartă şi conotaţia unui stigmat evident pt ceilalţi. &intagma colţii albi face parte din cp semantic al agresivitatii şi sug. efectul devorator pe care iub. îl are 8 identităţii sinelui. 1n acelaşi timp, marc"ează at%t agresivitatea (colţi* c%t şi puritatea (albi* iub.. &ecvenţa iniţială cuprinde un o+i$oron i%eatic : iub. acceptată, deşi i se recunosc urmările nefaste. A ,SL accentuează efectul psi"ologic al neaşteptatei înt%lniri cu un sentiment nou, necunoscut-iubirea, ce degajă asupra sensibilităţii e.poetic o energie extinsă asupra întregului univers' "i deodată n#urul meu, natura. /ub. devine !i$bo a per*ec'iunii - un cerc, curcubeu, geometria circulară suger%nd ideea desăv%rşirii fiinţei prin iub.. P$ este extaziat de noul sentim. neaşteptat care-l copleşeşte, şi privirea n sus ţâşnii,/ curcubeu tăiat în două , curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar şi fascinant, ca şi iub., sau poate fi un adevărat arc de triumf, de izb%ndă cerească, reflectat în sufletul prea plin al P$. 4ăierea în două a curcubeului aminteşte de nevoia de refacere a cuplului edenic, cele 2 jumă. regăsite refăc%nd acel etern Unu universal. Perceperea lumii $auz, văz% se acutizează, privirea, ca şi auzul, pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, suger%nd faptul că apariţia iub. este o manifestare superioară a bucuriei supreme, a fericirii. Linia ascensională a dimensiunilor susţine fericirea' şi auzul o ntâlni/tocmai lângă ciocârlii (se spune că cioc%. este pas. care zboară cel m.;*. /maginile artistice viz2, audi2, dinamice iar vb2 la perfectul simplu (se făcu, ţâşni, întâlni* dau %ina$i!$ discursului iar ingambamentul conferă cursivitate ideilor exprimate. A 3SL este o decimă cu vers liber în care iub. apare ca trăire absolută. Verbu la p. compus mi am dus poate sug. desăv%rsirea metamorfozei eului sau consumarea iub. după care, acesta încearcă inutil să se regăsească. 5%na nu mai recunoaste vec"iul eu suger%nd transformarea totală6 gestul circumscrie o +<2 de  sau o +<2 de ♥' spr%nceană (cunoaşterea*, t%mplă (g%ndire*, bărbie (rostire, senzualitate*. Verbe e la prezentul etern alunec, trece şi ocu'iuni e a%&erbia e în neştire, înc-o vreme induc ideea persistenţei iub. în sufletul omului, etern îndrăgostit. 5işcările exprimate de verbe sunt lente, alunecoase, întocmai unduirii viclene a leoaicei care, după atacul iniţial brutal, începe să se insinueze treptat şi voluptuos în sufletul P$. 6epeti'ia din final are ton de incantaţie, desc%ntec. 7rmată de puncte e %e !u!pen!ie şi amplificată prin conj. şi exprimă eternitatea iub., sentim. universal în afara căruia nu ∃ nimic. &e creeaza impresia !i$etriei între începutul po. şi finalul acesteia prin repetarea imaginii leoaicei6 de fapt, raportu &ânator - &ânat s-a inversat' dacă initial, leoaica - iubire îl v%neaza pe om, în final, omul pândeşte în încordare iub. (leoaica arămie-imaginea maturizarii sentimentului*, devenită joc viclean dar seducător. 0"SCU6SUL L"6"C confesiv $lirism subiectiv% este o meditaţie pe tema iub!, a cunoaşterii, dar şi odă înc&inată acesteia! /deile artistice sugestive se succed într-o înlănţuire de !i$bo uri, cu multiple semnificaţii. 0in limbajul metaforic original amintim $eta*ore re&e atorii expresive' sprânceană, mână, tâmplă, bărbie, cer, curcubeu tăiat în două6 cu&2-c:eie1 iubire, leoaică, tânără, leoaică arămie6 epitete1 (alunecă n% neştire, (trece% alene, leoaică, tânără6 co$para'ii1 natura se făcu un cerc de a dura ' !!! ( ca o strângere de ape . La ni&. pro#. strofele inegale (sextină, octet, decimă*, vers2 inegale, libere şi cu rimă împerec"eată sau încrucişată, in)a$ba$entu şi ritmul combinat (dactil, peon, amfibra"* sug. fie spontaneitate, fie curgere domoală, nesf%rşită, ca în vis. 1n plus, pluralitatea sensurilor, abstractizarea, lirismul reflexiv, asocierea mai multor teme (iub. şi cunoaşterea lumii* sunt elem 2 care încadrează acest text poetic în tendinţa neom. • conc u#ia A=A0A6 poezia Leoaică tânără, iubirea în care #rosul şi Logosul răm%n conjugate iar viziunea asupra lumii este una originală (iubirea fiind corporalizată iar omul aflat sub puterea ei este supus dematerializării*, situează omul în centrul unui univers pe care îl reconstruieşte din temelii. &entimentul care se desprinde din versurile acestei poezii e cel de &ibra'ie continuă din momentul în care omul se înt%lneşte înt%mplător şi brutal cu iubirea, metamorfoz%ndu-se pe sine şi întregul univers.

Leoaica tânără, iubirea : !. &tănescu Leoaica t%nără, iubirea mi-ai sărit în faţă. 5ă p%ndise-n încordare mai demult. olţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă. =i deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, c%nd mai larg, c%nd mai aproape, ca o str%ngere de ape. =i privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două,

şi auzul o-nt%lni tocmai l%ngă cioc%rlii. 5i-am dus m%na la spr%nceană, la t%mplă şi la bărbie, dar m%na nu le mai ştie. =i alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire, peste care trece-alene o leoaică arămie cu mişcările viclene, încă-o vreme, şi-ncă-o vreme...

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->